Stima de sine si ipostazele sale

Stima de sine
Stima de sine este o dimensiune fundamental pentru orice fiin uman, indiferent c este
copil, adult sau vrstnic, indiferent de cultur, personalitate, interese, statut social, abiliti. Stima
de sine se refer la modul n care ne evalum pe noi nine, ct de "buni" ne considerm
comparativ cu propriile expectane sau cu alii.
Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, asa cum se subintelege deja, la modul in
care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale.
Modul in care ne percepem depinde de gradul de autostima (autoapreciere, autorespect,
autoacceptare) pe care il avem. Astfel, daca ne acceptam pe noi insine, daca ne apreciem pentru
ceea ce facem bine - aceasta contribuie la autorespectul si increderea in sine - daca acceptam ca
avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta pentru ele - aceasta constituie baza tolerantei
fata de sine si, implicit, fata de altii - putem trai confortabil din punct de vedere emotional. Trebuie
inteles ca este bine sa existe mereu un echilibru intre autoapreciere si autocritica, nici una din cele
doua extreme nefiind eficienta. Cel care se lauda prea mult este, in cele din urma, persiflat sau
chiar abandonat de catre ceilalti iar cel care se autocritica exagerat provoaca celorlalti fie
sentimente de mila, de vina, fie un sentiment de superioritate, atragand de la sine alte critici.
Pastrand pe cat posibil echilibrul intre o lauda de sine exagerata si o autocritica exagerata putem
contribui la igiena noastra sufleteasca.
Stima de sine o dobandim inca din copilarie, conteaza foarte mult modul in care parintii
se poarta cu copii inca din primul an de copilarie. De exemplu pentru prescolari sursa cea mai
importanta pentru formarea stimei de sine o constituie evaluarile parintilor. Mesajele transmise de
acestia sunt interiorizate de catre copil, conducand la sentimentul de inadecvare sau adecvare ca
persoana. Alaturi de acesta distinctie fundamentala, comportament persoana, alte imagini pot
influenta negativ imaginea de sine , precum : daca nu faci,nu te mai iubim si te lasam singur,
Nu esti bun/a de nimic, in general amenintarile cu abandounul, copiii care sunt des amenintati si
cu alte lucruri care ii fac sa sufere, copiii care sunt ridicularizati, ignorati, criticati des sau
comparati cu frati sau alti copiii mai buni, duc la o stima de sine scazuta.
La copiii colari relaia evenimente - stim de sine are un caracter circular i sursa de
formare a stimei de sine se extinde la grupul de prieteni, coal, alte persoane din viaa lor. Un

obiectiv important al orelor de consiliere este nvarea modului de formare a stimei de sine i a
relaiei dintre gnduri (cogniii) -comportamente i emoii.
Imaginea de sine se dezvolt pe parcursul vieii din experienele pe care le are copilul i
din aciunile pe care le realizeaz i la care particip. Experienele din timpul copilriei au un rol
esenial n dezvoltarea imaginii de sine. Astfel, succesele i eecurile din copilrie precum i
modalitile de reacie a copilului la acestea definesc imaginea pe care o are copilul despre el.
Atitudinile prinilor, ale profesorilor colegilor, frailor, prietenilor, rudelor contribuie la crearea
imaginii de sine a copilului. Spre deosebire de persoanele cu o stima de sine scazuta care duce la
comportamente de tip Nu pot face asta sau Nu sunt bun/a de nimic, persoana nu are incredere
in ceea ce poate face, cele cu o stima de sine ridicata sunt hotarate, cu incredere in tot ceea ce fac,
se implica in proiecte, si Pot face asta.
Atitudinile negative fa de sine sunt generate att de comportamentul celorlali ct i de
modul personal de a gndi fa de propria persoan. Distorsiunile cognitive sunt deprinderi
negative de a folosi frecvent anumite gnduri n interpretarea eronat a realitii. Exist mai multe
tipuri de astfel de modaliti greite de a gndi despre sine:
Suprageneralizarea: pornind de la un singur eveniment, de la o premis, se construiete o adevrat
regul general, universal valabil; "Dac am luat o dat un 2 la chimie, nseamn c nu voi fi
capabil niciodat s trec semestrul"
- Etichetarea: se aseamn cu suprageneralizarea, diferena fiind instrumental:
etichetarea nseamn folosirea de adjective stereotipe, pe cnd suprageneralizarea implic folosirea
regulilor. Prin etichetare se folosesc, n mod automat, etichete peiorative pentru a descrie propria
persoan, mai degrab dect pentru a descrie n mod acurat calitile.
Filtrarea: nseamn a acorda atenie doar aspectelor negative, fr a lua n calcul ceea ce este
pozitiv. Filtrnd realitatea e ca i cum am privi lumea printr-o pereche de ochelari cenuii; am
vedea doar anumite aspecte. Lumea poate fi vzut mai mare sau mai mic dect este n realitate,
sau unele aspecte nu pot fi vzute deloc. Indicii filtrrii sunt acele cuvinte cheie care devin
laitmotivul tuturor situaiilor de via: pierdere, incorectitudine, abandon
- Gndirea polarizat: persoanele care gndesc polarizat triesc ntr-o lume fr nuane doar n alb
i negru. Toate experienele i aciunile sunt judecate prin prisma dihotomiilor ori/ori. Aceste
persoane se judec ca fiind "fie ngeri, fie pctoi", fie persoane bure, fie rele.
Responsabilitatea. Aceast distorsiune se refer la faptul c persoanele fie se simt rspunztoare de
tot ceea ce se ntmpl n jur i ceea ce li se ntmpl altora, fie au sentimentul c nu pot controla
nimic, c sunt nite persoane fr nici o putere.

Modaliti de mbuntire a stimei de sine: crearea n coal i familie a ct mai multe

oportuniti de succes, situaii n care copilul s-i identifice punctele tari; crearea unor situaii n
care copilul s-i exprime n grup calitile sau punctele tari; crearea de situaii n care copilul i
adolescentul s aib oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane - activiti de voluntariat,
centre pentru copii cu nevoi speciale, cmine de btrni; identificarea domeniilor de competen
ale copilul i adolescentului i crearea situaiilor n care acestea s fie utilizate cu succes;
identificarea

surselor

de suport social,

emoional,

instrumental, informaional;

dezvoltarea abilitilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme, abilitile de a face fa

situaiilor de criz; dezvoltarea sentimentului de auto-eficacitate
Stima de sine nu este, aadar, o aciune de definire i definitivare de self-esteem, nici
egoism sau narcisism ce s-ar fi dezvoltat printr-o astfel de aciune, ci, pur i simplu, este
recunoaterea sentimentului de ncredere c eti n stare.

Bibliografie:
- Petru Ilut (2009) Psihologie sociala si sociopsihologie, Ed. Polirom, Iasi (despre sine)
- Adriana Baban (2001) Consiliere si orientare vocationala, Imprimeria Ardealului,
Cluj-Napoca