Iti trimit in dar, un car de vise,

Flori de papadie, inca neatinse;

Vantul le va bate inspre calea ta
Vor intra in tine, cand vei respira.
Vei trai cu ele, pana intr-o zii,
Cand, cu siguranta, n-ai sa mai stii,
De au fost aievea sau doar o himera,
Ce-a trecut cu clipa, vesnic efemera.
Daca poarta mintii astazi o deschid
Ridicand tot praful unui gand arid,
Este din dorinta unui vis aprins
Ce s-a vrut a fi, unul de nestins.
Treceti voi ani, in timp va-ndepartati,
Prin umbra amintiri doar, mai existati,
Iar in urma voastra, praf de stele,
Acoperind cu grija, visurile mele.