Trecand din vreme

Pe barna constintei,
Cu-ntrebari supreme
Despre marginea fiintei,
Am uitat sa dau culoare
Vietii mele trecatoare,
Am uitat sa dau un sens
Haosului meu imens.
Timpul asta cu o fata
Ca o forma fara fond,
Ia cu el tot ce e viata
Si o duce vagabond,
Intr-un loc, ce doar el stie
De unde nu mai invie,
Lasand semne de-ntrebare
Pentru lumea muritoare.
Neancetat caut credinta
Intr-un zeu divin,
Sa-mi inbrace fiinta
Cu un luminos destin;
Si de muritor ce sant
As dori sa fiu un sfant,
Neputand sa fiu ateu
Tot caut un Dumnezeu.