Despre ESTETICA ARHITECTURII

ROGER SCRUTON
Acest eseu a rezultat n prinicipal n urma unor cutari personale sau mai degrab
n urma unor ntrebri puse. Dac rspunsurile poate nu sunt absolute i incontestabile,
lucrarea cu siguran mi-a deschis ui a rspuns unor gnduri dar a fcut loc pentru
altele.
Exist ntr-adevr un frumos absolut? Ceva, undeva care s nu depind de
facultatea de gust a fiecaruia, care sa ncnte, s-i plac oricui?
i, cumva din aceeai familie dar totui diferit, o ntrebare pe care mi-am pus-o de
multe ori, n diferite circumstane, cu o anumit doz de tristee.
Sunt oamenii ntr-adevr afectati de arhitectura cldirilor din jurul lor?
Cea din urm ntrebare a aprut observnd persoanele din jurul meu - apropiai
sau nu tot mai grbii, tot mai preocupai de grijile de zi cu zi i, cred eu, distanai sau
chiar indifereni fa de ora, fa de caracteristicile lui, altele nafar de cele strict
practice care i ajuta n rezolvarea problemelor imediate. Cred c nafara celor cu o un
anumit grad de educaie i a celor implicai direct prin intermediul profesiunii oamenii,
nu percep adevrata complexitate a unei cldiri, a unui proiect i conceptul din spatele
su, i sunt influenai strict de nfiare, de aparen dac e frumos sau nu, daca
place ochiului.
De multe ori am avut impresia c ntregul proces de proiectare ramne cumva prins
ntr-o sfer nchis de persoane, arhitecii, iar scopul devine afirmarea n rndul acestora
pe cnd ea trebuie s fie la o scar mult mai extins.
Pentru a reveni la subiect i a evita creearea unei lucrri format numai din
ntrebri, am cautat eventuale raspunsuri n cri care trateaz teoria esteticii, a
arhitecturii sau nu, cu precdere n Estetica Arhitecturii Roger Scruton dar nu numai.
Am considerat necesar o documentare a noiunii de frumos n teoria generala a
esteticii i mai apoi detalierii legturii acesteia cu arhitectura prin intermediul eseului lui
Scruton pstrnd cumva n vedere premisele, ntrebrile de la care am pornit i
eventualele rspunsurile identificate (dac exist).
Primul fapt teoretic care este acceptat n chip aproape unanim cu privire la frumos
este acesta: dintre toate noiunile estetice care au primit statusul de categorii
fundamentale, decide noiuni avnd un grad maxim de generalitate, este singura pur
estetic, exclusiv estetic.
Al doilea fapt: ceea ce este frumosul pentru noi n ziua de azi, elinii numeau Kaln,
iar latinii pulchrum. Acest ultim termen a disprut in Latina renascentist, lasnd locul
unui cuvant nou, bellum.
1

Al treilea fapt semnificativ: teoriile despre frumos n spaiul culturii greco-latine i

iudeo-cretine au operat nu cu o singur noiune, ci cu trei noiuni diferite:
frumosul n sens larg etic i estetic totodat
frumosul cu semnificaie exclusiv estetic, adic ceea ce suscit si provoac
triri estetice fa de culoare, sunet, gndire (aceast noiune despre frumos este
cea care a devenit, cu timpul, noiunea de baz a culturii europene)
frumosul n sens estetic, dar limitat doar la domeniul vizual (n acest sens,
frumoase puteau fi doar forma si culoarea).
Kant este cel care va aduce clarificrile cele mai importante n privina definirii naturii
frumosului. Dou asemenea clarificri sunt mai mult dect importante, sunt eseniale:

toate criteriile despre frumos sunt individuale;

frumosul este confirmat de fiecare obiect luat n parte i el nu poate fi nchegat in

confimri generale.
Caracterele frumosului dupa Kant sunt:
ceea ce place n mod universal fr concept;
ceea ce place n mod dezinteresat;
ceea ce reprezint o finalitate fr scop.
Dup Liviu Rusu, frumosul este sinonim cu valoarea estetica. Tendinta de a restrange
sfera frumosului si tendinta de a elimina acest concept din domeniul esteticii sunt
neintemeiata. Frumosul este pur si simplu fenomenul estetic de vaza, el formeaza
obiectul esteticii. Revenim la ideea ca estetica este stiinta frumosului, iar aceasta
notiune implica cu aceeasi indreptatire atat frumosul artistic, cat si frumosul natural.
Orice fenomen estetic implica o valoare, ceea ce inseamna ca in cadrele esteticii,
notiunea de frumos este sinonima cu notiunea de valoare estetica. Toate probleme
esteticii sunt, in fond, probleme partiale ale valorii fundamentale care este frumosul.
Daca, de exemplu, se vorbeste despre asa-zisele categorii estetice, acestea, de fapt, nu
sunt altceva decat diferite categorii ale frumosului.
n ceea ce-l priveste pe Nicolai Hartmann, acesta sustine c frumosul este obiectul
universal al esteticii i-n acest sens, el rspunde obieciilor aduse acestei afirmaii de
principiu. Aceste obiecii erau:
1.
2.
3.

ceea ce se atinge n realizrile artistice nu este ntotdeauna frumosul;

c ar exista genuri intregi ale valabilitii estetice care nu se reduc la frumos;
c estetica are de-a face si cu urtul.
In fond, arat Hartmann, sunt i argumente tari pentru a ne menine la frumos ca
valoare estetic fundamental i a i subsumina tot ce e reuit i plin de efect in art.

Tema general a lucrrii lui Roger Scruton este de asemenea subiectul esteticii
dar i explicarea noiunii de facultate de gust. El vede imposibila separarea dintre
motivul practic si estetica, cele dou fiind srace dac ramn tratate difereniat. Astfel,
estetica si are originea n nelegerea celor dou capaciti ale omului, experiena i
opinia, judecata. Scruton subliniaz absena unor teorii de apreciere a arhitecturii, sau
mai degrab faptul c ele nu pot fi complete atunci cnd se concentreaz doar pe
2

anumite aspecte precum funcia, simetria, armonia, ornamentul, etc. pentru c ele las
netratate anumite componente.
Cartea ncepe cu o introducere n problemele arhitecturii, explorarea conceptului
de art in estetica arhitecturii, concept format sub influena modului de gndire romantic
si post-romantic. Aceast perspectiv era oarecum forat pentru c, precum orice alt
art decorativa, esena arhitecturii st n preocuparea acesteia de a rezolva probleme
reale, palpabile, i nu n activitatea de reprezentare cum era n teoria romantist.
Scruton continu prin enunarea unor puncte care fac arhitectura o form special
de art deci implicit una care necesit o teorie a aprecierii diferit faa de celelalte arte.
Utilitatea funciunii frumuseea adaptrii formei funciunii ( funcionalismul)
n principiu este un punct foarte important de difereniere fa de
celelalte arte, calitatea obiectului de arhitectur de a servi unui scop
Prezena obiectului de arhitectur n ora inevitabil
Tehnica schimbrile acesteia n arhitectur nu in neaprat de schimbarea
atitudinii, a
contiinei artistice
Obiect public obiectul de arhitectur este expus interpretrilor publice
diferite,
subiective
Continuitatea cu artele decorative arhitectura este n esen o art
vernacular, un
proces la care fiecare om particip ntr-un fel sau altul.
Teza acestui capitol este indispensabilitatea simului estetic n preocuparea
arhitecturii de a rezolva probleme concrete, probleme de zi cu zi. Cumva concluzia
acestui capitol este n strns legtur cu cea de-a doua problem cu care am nceput
eseul, percepia diferit a omului nespecializat a unui obiect de arhitectur. Scruton
vorbete i el despre cum unei persoane fr educaie specializat i este aproape
imposibil s vorbeasc despre frumuseea arhitecturii, i subliniaz discrepana dintre
percepia noastr post-romantic a artei n raport cu modul n care omul normal judec
din punct de vedere estetic arhitectura. Astfel vorbeste despre o estetica a vieii de zi
cu zi ca fiind o valid estetic a arhitecturii.
Scruton subliniaz c aprecierea unei cldiri nu se face neaprat din punct de vedere
estetic, atitudinea estetica fiind doar n contact periferal cu arta cldirii.
Cu urmtorul capitol se investigheaza ncercrile de a separa estetica de arhitectur,
preocuprile estetice fiind subordonate caracterului arhitecturii de a rezolva probleme.
Frumuseea devine o consecin a soluiei perfecte i nicidecum un scop n sine. Aceast
separare separare era de neatins n totalitate, Alberti subliniind ca cea mai grea i
important dintre sarcinile arhitectului tocmai creearea ansamblului de linii si unghiuri,
problem att legat de construirea n sine ct i de estetic. Goticul trziu creaz
aceast separare dintre art si construire, arhitectura dup Ruskin reprezentnd inutilul,
3

indispensabilul, iar dup Alberti, n contrast, arta reprezentnd tocmai designul i

structura. Aceast separare estetic funcional este o invenie pur filozofic, pentru
Alberti excelena estetic nefiind separabil de celelalte elemente de interes estetic. n
zilele noastre designul este mai degrab un mod complex, cvasi-tiinific de experiment
funcional.
Scruton vorbete despre cutarea unui acel ceva care s ne defineasc s ne
scoat din activitatea zilnica din starea de creaturi ale momentului, oamenii fiind fiine
raionale, cu un prezent, trecut i viitor. Din nou, asemntor premisei, ntrebrii
identificate la nceputul eseului meu, reapare tema omului care triete n prezent, fapt
remediabil prin regsirea elementului baz n experiena arhitecturii. El vorbete despre
regsirea valorilor estetice ca punct de pornire i negarea separrii dintre funciune si
estetic. Cldirea aproprierea cldirii stil de via.
Mai departe apare noiunea de esen a cldirii n ncercarea de a descrie experiena
arhitecturii n anumite doctrine. Conceptele de funcie, spaiu, sens istoric sau proporie
se dovedesc a fi inadecvate, impreun cu retorica intelectual a teoriei arhitecturale.
Teoriile funcionaliste care nconjoar un punct critic au fost folosite pentru a articula
valorile estetice i nu pentru a le condamna. Nu s-a urmrit negarea prioritii valorilor
estetice, ci mai degrab s-a ncercat crearea unei teorii a acestora. Facnd paralel ntre
muzica lui Wolf si cea a lui Schubert, Scruton subliniaz faptul c o trstur esenial a
unui obiect nu defineste natura acestuia. n continuare se pune ntrebarea ce nseamna
de fapt funciunea? (funciunea ntregului obiect de arhitectura sau a elementelor sale),
ntrebare prin care se dezvluie o ambiguitate caracteristic funcionalismului i modul n
care funciunea poate fi exprimat ca form. n urma analizei, studiului diferitelor
doctrine, Scruton transmite ideea cum c toate teoriile care au stat la baza Micrii
Moderne sunt de fapt lipsite de substan din punct de vedere intelectual.
n continuare Scruton face introducerea unuia dintre cele mai importante concepte
din estetica imaginaia. Afirm cum c experiena arhitecturii poate fi modificat prin
argument, ramnnd liber de preconcepii i c poate cpta un statut diferit de
percepia comun, anume statutul de simbol. Astfel putem vorbi despre unitatea
experienei noastre n arhitectur si de unitatea simit a obiectului su. De asemenea
devine posibil diferenierea cldirii de ornament si se evideniaz relaia total greit a
contrastului romantic dintre lumea imaginarului si lumea gustului.
Un capitol important pentru nite eventuale rspunsuri, capitolul 5 analizeaz
noiunea de gust. Scruton scrie despre o serie de proceduri de comparaie si reflectare
prin care este trecut exercitarea gustului, a opiniei pn la urm. Astfel, atunci cnd un
obiect este analizat, este trecut prin filtrul experienei, preferinei pstrnd ns o
obiectivitate. De asemenea apar i noiunile de reflecie critic i comparaie, acestea
jucnd un rol foarte important n formarea prerii mi place sau nu - . Astfel, pentru a
uni cumva toate elementele care joaca un rol n exercitarea facultii de gust, elemente
4

inseparabile, ele ar fi reflecia bazat pe motiv, perspectiva critic i experiena

imediat.
n analiza teoriile marxiste si freudiene cu antecedentele lor, dei pn la urm sunt
considerate irelevante ntelegerii arhitecturii, Scruton consider c au totui urme,
smburi de adevr. Aceast analiz se vrea a gsi metode de nelegere a activitilor
oamenilor, att artistice ct i a tuturor celorlalte. Aceste teorii pun ntrebri perfect
valabile referitoare la relaiile dintre criticism si analiza psihologic, dintre judecata
estetica si cea morala sau politic. Dup Scruton orice teorie de gust estetic trebuie s
rspund ntr-un fel sau altul la aceste ntrebri.
Un alt punct interesant este studiul asocierii arhitecturii cu limbajul, asociere care
const n studierea teoriilior semantic i semiologic. Aceast legtur care se
dovedete a fi deficitar pentru c nu are o baz teoretic sau aplicaie critic.
Mai departe sunt explorate tipurile de ntelesuri care sunt obiecte ale nelegerii
esteticii. De asemenea se aduc n discuie cele dou concepte importante ale esteticii
arhitecturii conceptul de reprezentare, si cel al expresiei. Primul nu se aplica
arhitecturii, pe cand cel de-al doilea se aplica ntr-un sens special care creeaza o
distincie important ntre artele prin excelen i cele decorative. Pentru a analiza
relaia dintre un obiect arhitectural i nelesul, sensul sau, Scruton susine c cele dou
ar trebui descrise mai degrab genetic i nu analitic.
Noiunea de detaliu apare ca fiind inseparabil de arhitectur. Toate conceptele
majore, cel de apropriere, expresivitatea, frumuseea i iau ntelesul din acest exerciiu.
Devine clar c stilul este indispensabil cunoaterii arhitecturii i ca este mult mai
important cultivarea unui sentiment de detaliu apropriat dect orice cutare de
proporie i form pur. Astfel sunt identificate doar unele abordri legate de form i
detaliu care raspund exigenelor simului estetic.
n capitolul 10 cu care se ncheie eseul lui Scruton, ideea extras este apariia
confuziei att din punct de vedere intelectual ct si moral n momentul n care se fac
ncercri de a subordona standardele estetice fie funciunii, fie moralitii unui stil.

Exemplificare arta minimala, minimalismul

ncercand sa inteleg mai bine principiile enuntate despre estetica in arhitectura,
notiunea de gust si ideile enuntate mai sus, am decis sa aleg sa detaliez un stil
architectural simplu, precis, geometric, cu referinte in lucrari de arta si mai ales in
legatura cu arta lui Brncui.
Minimalismul este o forma de arta in care obiectele sunt reduse la formele lor
geometrice elementare si prezentate intr-o maniera impersonala. Se incadreaza in
stilurile Abstracte si s-a nascut ca reactie impotriva subiectivitatii si pretiozitatii
5

Expresionismului Abstract.
Termenul "minimalism" a fost folosit pentru prima data intr-un catalog pentru
o expozitie de pictura semnata John Graham in 1929 la Dudensing Gallery din New York.
Termenul va fi preluat in anii 1960 cand avea sa se produca acea miscare in arta care
promova reductionismul la un minimum de culori, valori, forme, lini si textura.
Indiferent ca vorbim de pictura sau sculptura, minimalismul descrie simplitate, atat la
nivelul continutului cat si la nivelul formelor si indeparteaza orice urma de expresivitate
personala. Arta minimalista insemna precizie si limitare extrema. Incorporeaza forme
geometrice, de multe ori in patternuri repetitive si planuri color solide, iar culorile folosite
sunt brute, direct extrase din tub.
Scopul minimalismului este acela de a-l determina pe privitor sa treaca prin
experienta unei opere de arta fara sa fie distras de compozitie sau tema.

Minimalismul n arte vizuale

O pictur minimalist, de exemplu, va folosi n general un numr limitat de culori i
va folosi forme geometrice simple. n sculptura minimalist, accentul se pune pe
materialele folosite (vezi David Smith i Donald Judd). Dei muli cred c minimalismul
implic doar reprezentri abstracte-geometrice, acest micare se extinde n afara
acestor limitri.
n micarea minimalist, au existat trei faze importante:
Prima faz a implicat reducerea la esenial a formelor artistice. Cele mai importante
contribuii la acest faz a minimalismului au fost aduse deconstructivitii rui i
sculptorul romn Constantin Brncui. Constructivitii rui au proclamat c simplificarea
formelor a fost realizat ca s lanseze creerea unei limbi universale a artei care s fie
neleas de mase. Lucrrile lui Brncui au avut mai degrab elul de a gsi puritatea
formei, i au pregtit drumul artistic pentru alte abstracii ale formei, similare
minimalismului.
A doua faz a micarii a nceput o dat cu lansarea unor artiti aa cum ar fi: Sol
LeWitt, Frank Stella, Donald Judd i Robert Smithson.
A treia faz, numit n general "post-minimalism", a aprut datorit creaiilor unor
artiti precum Martin Puryear, Tyrone Mirchell, Melvin Edwards i Joel Shapiro. Aceast
faz include referine distincte la obiecte fr a avea o reprezentare direct.

Caracterul original, exemplar i inimitabil al lui Brncui

A) Caracterul original al lui Brncui

Cu toate c asta nu se ntmpl mereu n istoria artei, nu sunt singura care crede c
faima lui Brncui este binemeritat i c el este un artist foarte talentat. Cu toate
acestea, este dificil s diseci i s explici talentul din punct de vedere filosofic: de obicei
oamenii spun c i dau seama dac cineva are talent atunci cnd vd. Uneori avem
nevoie s apelm la filosofia estetic pentru a nelege mai bine motivele din spatele a
ceva care pare evident sau intuitiv. n acest caz, cred c cel de-al doilea criteriu estetic al
lui Immanuel Kant din Critica facultii de judecat (1790): i anume, definiia pe care el
o d geniului artistic (sau ceea ce am numi astzi, oarecum mai modest, talent), ne
ofer modaliti de evaluare a meritului artei lui Constantin Brncui. Aceast scurt
digresiune in filosofia estetic a lui Kant ne va ajuta s nelegem de ce arta lui Brncui
este original, exemplar i inimitabil sau, cu alte cuvinte, de ce are Brncui talent.
Kant definete talentul artistic ca fiind aptitudinea mental nnscut prin care natura
face regula n art (Critica facultii de judecat, 225). Cu alte cuvinte, talentul este
parial nnascut, nu doar dobndit prin instruire i practic. n plus, producerea unei
opere de art reprezint o activitate creativ care necesit talent. Nu genereaz
niciodat doar o imagine n oglind a realitii, ci mai degrab o interpretare creativ a
acelei realiti (sau a ceea ce el numete natur). Mai mult, susine Kant, nu toate
creaiile artistice sunt egale. Unele se ridic deaspra altora, dnd chiar natere unor noi
micri artistice. El ofer trei criterii principale care disting talentul artistic. n primul
rnd, pentru ca o oper de art s dea dovad de un real talent, originalitatea trebuie
s fie calitatea sa principal (Critica facultii de judecat, 225). Brncui este original,
fr nicio urm de ndoial. Prima sa lucrare important este Rugciune (1907), o
sculptur minimalist care reflect mixul unic i eclectic de influene al artistului:
sculpturi rneti din folclorul romnesc, sculptur clasic, figuri africane i art
egiptean. Un foarte talentat artizan i sculptor n lemn, Brncui inoveaz, de
asemenea, o nou metod de a crea sculpturi: le sculpteaz direct n lemn sau n piatr,
spre deosebire de modelarea din lut sau ipsos pe care o practicau la acea vreme
mentorul su Auguste Rodin i muli dintre urmaii acestuia. Cel mai probabil, numit n
mod voit dup Srutul lui Rodin (1908), a doua scultpur important a lui Brncui (cu
acelai nume) terge realismul ndrgostiilor care se se mbrieaz formnd un singur
monolit rotund, armonios: literalmente un monument dedicat dragostei. Dup ani de zile,
cu Pasre miastr (1928), artistul transmite mai degrab micare, altitudine,
aerodinamic i zbor, dect caracteristici externe ale psrii n sine. Apogeul carierei
sale i concluzia logic a modului n care surprinde sentimente i concepte prin
intermediul formelor eseniale,Coloana Infinitului (1938) reprezint spiritul escaladrii i
eroismul civililor romni care au luptat mpotriva invaziei germane n Primul Rzboi
Mondial. Este un monument pentru care, ntmpltor, Brncui a refuzat s accepte
plata. Unul dintre aspectele cele mai inovatoare ale artei lui Brncui este acela c
sculpturile sale surprind mai degrab esena dect forma obiectelor. Bazndu-se pe
definiiile
lui
Platon
i
Aristotel
privind
forma,
artistul
distinge minimalismul de abstractizare. Brncui protesteaz: Sunt unii idioi care
mi definesc arta ca fiind abstract; totui ceea ce ei numesc abstract este cel mai realist
lucru. Nu aspectul este cel real, ci ideea, esena lucrurilor. Pentru Platon, Formele
reprezint modelele originale, eseniale, perfecte cum ar fi buntatea, virtutea sau
omenirea pentru concepte i obiecte. Aristotel a transformat aceast noiune
platonician a Formelor, fcnd o distincie ntreesenial i ntmpltor, sau
ntre esen i accident. Esena obiectului definete ce este acesta, indiferent ct de
mult i modific aspectul sau starea. Bazndu-se pe acest concept aristotelic, Brncui a
fost unul dintre primii i cei mai cunoscui artiti moderniti care au ncercat s surprind
7

esena emoiilor i obiectelor pe care le-au transmis: fie c este vorba de dragoste i
senzualitate sau de eroism i curaj.

B) Caracterul exemplar al lui Brncui

ns originalitatea n sensul de a produce un artefact fr a imita alte artefacte i
fr a nva cum s produc arta nu este suficient pentru face dintr-un artist un
geniu (sau un artist talentat). Un artist poate crea, aa cum spune Kant, prostii
originale de care nu i pas nimnui i pe care nu le apreciaz nimeni. Lund n
considerare aceast posibilitate, Kant afirm c, n al doilea rnd, obiectele artistice
trebuie s fie de asemenea exemplare; i, n consecin, dei nu deriv din imitaie, ele
trebuie s slujeasc acestui scop pentru alii, adic s constituie standardul sau regula
de estimare (Critica facultii de judecat, 225). Cnd cineva produce lucrri artistice cu
adevrat inovatoare, ali artiti au tendina s-i urmeze exemplul. Brncui a stabilit
standardul n sculptura modernist, influennd zeci de mii dac nu milioane de
artiti, dintre care muli i continu tradiia i astzi.

C) Caracterul inimitabil al lui Brncui

i totui, exist un singur Brncui. Aa cum un critic de art anonim, care scrie
pentru website-ul de art Brain-Juice.com, afirm pe bun dreptate: Sculpturile lui
Constantin Brncui amestec simplitatea i rafinamentul ntr-un mod att de unic, nct
par s sfideze imitaia. i totusi, este imposibil s m gndesc la un alt artist care s fi
fost mai influent dect el n secolul douzeci. Aproape de unul singur, Brncui a
revoluionat sculptura, a inventat modernismul i a modelat formele i conceptele
designului industrial aa cum l tim noi astzi (Brain-Juice.com despre Brncui).
Aceasta m duce la cel de-al treilea criteriu privind valoarea estetic pe care l ofer Kant
pentru a explica talentul artistic: caracterul inimitabil. Dei arta bun este exemplar
pentru c motiveaz ali artiti s o imite ea este i dificil de copiat, deoarece fiecare
artist talentat are propriul stil unic. Brncui las o amprent pe care o pot emula
muli, dar nimeni nu o poate reproduce.

Minimalismul n arhitectur
Mies van der Rohe a spus: "Less is more": mai putin inseamna mai mult, ce descria
perfect strategiile lui estetice si punea accent pe structura interna a constructiei,
eliminarea peretilor interni si planul deschis, structura constructiei devenind astfel o
fatada puternica, transparenta, eleganta, si mai ales neobisnuita.
Designerul Buckminster Fuller a adoptat un motto similar, "Fcnd mai mult cu mai
puin" (Making more with less), dar tehnicile lui erau mai degrab axate spre tehnologie
i inginerie dect estetic.
9

"Noi am adaptat acest lucru pentru a reflecta un mod de a trai, atunci cand cineva
are nevoie de mai putine lucruri si mai putin spatiu de a le expune." In anii 60 termenul
de minimalism a devenit la moda , definind in primul rand un stil de arta, iar apoi
de design. In termini arhitecturali minimalismul este bazat pe un proces de a reducere
arhitectura la conceptiile sale esentiale de spatiu, lumina si forma.
Lucrarile arhitectilor minimalisti precum Louis Baragan, Claudio Silvestrin si Tadao
Ando explora fundamentele spatiului, lumini si materiale evitand maniera stilata.
Minimalismul este un stil popular de design interior, cu toate ca recent a inceput sa
devina mai delicat si mai standardizat fata de trecutul sau rigid si rece. Fundamentul
minimalismului ramane insa acelasi: linii clare, suprafete dure si mobilier jos, dar, mai
nou, observam muchii mai slabe, mai multe culori, textura aducand tot mai mult cu
textura organica.
Rezultatul minimalismului nu depinde neaparat de folosirea unor metode elaborate,
tehnologie avansata sau materiale specifice, ci doar de un proces rational si simplu,
rezultatul putand fi cu usurinta remarcat. De aceea acest mod de a face lucrurile,
aceasta sensivitate a designului este atat de des intalnit, avand in vedere ca a evoluat
atunci cand efectele globalizarii (in economie) au fost simtite, mai ales in domeniul
culturii.
Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului, in arhitectura cat si
in designul interior. Lumina directa, indirecta ,difuza, puncte de lumina care pot mari
spatiul, acoperi un zid, reflecta culorile, lumina anumite obiecte de mibilier sau accentua
un anumit traseu.
Este foarte interesant de observat ca prin utilizarea filtrelor de lumina, materialelor
foarte deschise ,sticla translucida, sau luminii difuze, obiectele par sa sfideze legile
gravitatiei. Materialele translucide au mai degraba abilitatea de a sugera contururile
decat de a ni le arata. Lumina care patrunde prin acestea estompeaza muchiile
obiectelor, facandu-le sa arate de parca s-ar dizolva in spatiu. Panourile din lemn laminat
au efect similar. Aparent solide de la distanta, pot fi modelate in foarte multe modalitati
fara a strica aspectul final al suprafetei, fiind armonizat de lumina filtrata.

Minimalismul nu s-a manifestat doar in arte plastice si decorative, ci si in literatura si

filosofie. In literatura minimalismul este caracterizat de folosirea redusa a cuvintelor. Cei
mai multi scriitori minimalisti evita adverbele si descrierile. Personajul principal devine
chiar cititorul; acesta trebuie sa determine intelesul povestirii pe baza propriilor
experiente si mai putin pe contexul autorului. Precursorul minimalismului literar este
considerat scriitorul american Ernest Hemingway. Principala trasatura a scrierilor lui
Hemingway este lipsa descrierii tonalitatii personajelor. Cititorul trebuie sa devina activ si
sa intuiasca tonul in functie de raspunsul celorlalte personaje. In 1940 James M. Cain si
Jim Thompson urmeaza curentul minimalist, de data aceasta in romane politiste,
adoptand
un
stil
simplist
si
direct.
Alti reprezentanti ai minimalismului in literatura sunt Raymond Carver, Chuck Palahniuk,
Amy Hempel, Bobbie Ann Mason, Tobias Wolff, Grace Paley, Sandra Cisneros, Mary
10

Robinson si Frederick Barthelme. In teatru, ca adept al minimalismului s-a remarcat

Samuel Beckett.

Dei poate prin acest eseu nu am rspuns ntrebrilor care au stat la baza lui, m
gndesc c aceste ntrebri nici nu trebuie neaprat sa aib un rspuns clar formulat sau
dac ar avea n mod sigur nu ar fi dect subiective. Precum alte cri de teorie, filozofie
citite, i cartea lui Roger Scruton nu face dect s sublinieze probleme, rspunsurile la
acestea fiind mai degrab ambigue sau inexistente.

Bibliografie

1.

Roger Scruton Aesthetics of Architecture

2.

Nicolai Hartmann, Estetica, Ed. Univers, Bucuresti

3.

Liviu Rusu, Logica frumosului, Bucuresti, 1968

4.

Ion Ianosi, Estetica, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1978

5.

www.wikipedia.com

11