MANAGEMENTUL DESEURILOR SPITALIERE

Managementul de mediu este o parte componenta a sistemului global de

management intr-un spital sau altor unitati de ingrijire medicala, necesar
pentru a asigura protectia sanatatii umane si a mediului impotriva oricaror
riscuri create de functionarea unitatilor respective.Sistemul de management de
mediu contribuie la ameliorarea calitatii mediului.
Sistemul de gestionare a deseurilor periculoase rezultate din activitatea
de ingrijire medicala face parte din sistemul de management de mediu si se
refera la totalitatea procedurilor de eliminare a deseurilor.
Sistemul de gestiune a deseurilor trebuie sa fie precizat si adaptat fiecarei
unitati de ingrijire medicala si farmaceutica si presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
a) prevenirea producerii deseurilor;
b) colectarea separata pe categorii a deseurilor in ambalaje specifice;
c) depozitarea intermediarea pana la preluarea lor;
d) transportul spre instalatia de neutralizare finala;
e) neutralizarea finala.
Pentru gestionarea interna a deseurilor este necesar sa se desemneze o
persoana responsabila cu problema deseurilor, care va colabora direct cu Sectia
de Prevenire si Control al Infectiilor Nosocomiale si cu toti factorii componenti ai
sistemului de eliminare a deseurilor.
Pentru organizarea sistemului de gestionare a deseurilor intr-o unitate
existenta se impune un studiu prealabil al productiei si al fluxurilor (tipuri,
cantitati produse, locuri de producere etc.), adica un audit de mediu cu
componenta de efect asupra sanatatii.
Pentru unitatile noi, aflate in faza de proiectare si constructie, in studiul de
impact pe mediu cu componenta de impact asupra sanatatii, se vor trata si
problemele legate de gestionarea deseurilor.
Se vor elabora proceduri scrise ca parte integranta in regulamentul de
functionare a unitatilor sanitare, care sa cuprinda:
- separarea si colectarea la sursa;
- ambalarea si conditionarea;
- depozitarea intermediara;
- persoanele responsabile pe fiecare operatiune si sectie, cabinet dupa caz;
- modul de inregistrare a datelor.
Proceduri specifice pot fi elaborate pentru sectii cu particularitati speciale:ATI,
sali de operatii etc.
Se va organiza sistemul de formare profesionala - educatie si formare continua
- in domeniul gestionarii deseurilor periculoase.

Scaderea cantitatilor produse: va trebui gasit un raport convenabil intre

costul si beneficiile legate de utilizarea materialelor de unica folosinta.Jumatate
din costul total al eliminarii deseurilor de spital revine colectarii interne si
ambalarii. Se recomanda sa se evite acceptarea unei solutii tehnice de
indepartare foarte scumpe care ar face sa nu mai ramana fonduri disponibile
pentru gestionarea interna (saci, containere, cheltuieli de depozitare
intermediara etc.).
Deseurile din activitatile de ingrijire sunt cele rezultate din activitatile de
diagnostic, monitorizare, tratament medical si chirurgical, prevenire si reducere
a handicapului la om si animale si din activitatile de cercetare si invatamant in
domeniul sanatatii umane si animale.Deseurile de spital sunt toate deseurile
provenite din activitatea spitalului.
Clasificarea pe categorii a deseurilor se face pe criterii practice, dupa cum
urmeaza:
Deseurile nepericuloase (fara risc) sunt asimilabile deseurilor menajere si se
colecteza si indeparteaza ca si acestea. Ele se compun din deseurile serviciilor
de ingrijire medicala, tehnico-medicale, administrative, de cazare, de la
blocurile alimentare si de la oficiile de distributie a hranei.
Exemple:
- bonete si masti de unica folosinta;
- ambalaje ale materialelor sterile;
- flacoane de perfuzie care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide
biologice;
- ipsos necontaminat cu lichide biologice;
- hartie;
- resturi alimentare (cu exceptia celor provenite din sectiile de boli
contagioase);
- saci si alte ambalaje din material plastic;
- recipienti din sticla care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide
biologice.
Sticla sparta nu se va colecta in saci de plastic, deoarece exista pericolul
accidentarii personalului care face transportul deseurilor. b) Deseurile
periculoase (cu risc) se pot clasifica, la randul lor, pe criterii practice in:
- parti anatomice si deseuri anatomo-patologice;
- deseuri infectioase;
- deseuri intepatoare-taietoare;
- deseuri chimice si farmaceutice;
- deseuri radioactive.
1 Deseurile anatomo-patologice si parti anatomice includ: fetusi, placente, parti
anatomicesi material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie si
obstetrica, parti obtinute din laboratoarele de autopsii, cadavre de animale
rezultate in urma desfasurarii activitatilor de cercetare si experimen-tare etc.

2 Deseurile infectioase sunt compuse din sangele, precum si totalitatea

materialelor care au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide biologice,
deseurile din sectiile de hemodializa, instrumentarul si materialele sanitare
de unica folosinta dupa utilizarea for in practica medicala. Conform
Precautiunilor Universale din Anexa 5 din Ordinul Ministrului Sanatatii
984/23.06.1994, sangele, alte fluide biologice si tesuturile tuturor pacientilor
sunt considerate infectate cu HIV si HVB si alti agenti microbieni cu cale de
transmisie parenterala".Acelea si alte obiecte folosite in practica medicala sunt
considerate contaminate dupa utilizare".
3 Deseurile chimice si farmaceutice pot fi toxice, corozive si inflamabile. Ele
includ citotoxicele, reactivii folositi in laborator, medicamentele nefolosite de
pacienti, medicamentele, serurile si vaccinurile cu termen de valabilitate
depasit, deseurile rezultate in serviciile tehnice si de intretinere.
Medicamentele utilizate necorespunzator sau cele expirate vor fi colectate si
depozitate astfel incat sa nu se permita refolosirea lor. Ele trebuie colectate
corespunzator si returnate centrului farmaceutic care le-a furnizat si care este
autorizat sa le neutralizeze, sau trimise in filiera de tratare a deseurilor
periculoase a unitatii respective.
Deeuri speciale
Deeurile periculoase care sunt generate n cursul activitii medicalei care
sunt reprezentate de: deeuri genotoxice i citotoxice, recipiente sub
presiune,termometre sparte, baterii uzate, deeuri rezultate din activitatea
Laboratoarelor demedicin nuclear, etc. Deeurile cu caracter special se vor
colecta separat n vedereareciclrii i reutilizrii coninutului, dac este
cazul.Din cantitatea total de deeuri produse ntr-o unitate medical, 75-90%
sunt deeurinepericuloase, asimilabile cu cele menajere, i numai 10-25% sunt
deeuri periculoas.Cantitile de deeuri produse n unitile medicale sunt n
cretere, mai ales datorit folosirii dince n ce mai extinse a materialelor de
unic folosin. n plus, sterilizarea instrumentarului n pachete ambalate,
utiliznd material poros special, duce la creterea nsemnat a cantitilor
dedeeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dac nu au ajuns s fie
contaminate cu snge.De asemenea, separarea deeurilor nepericuloase de cele
periculoase nc de la locul de producere determina scderea cantitii de
deeuri periculoase.Att cantitile ct i tipurile de deeuri rezultate din
activitatea medical variaz nfuncie de mai muli factori, cum ar fi: mrimea
unitii medicale, specificul activitii i alserviciilor prestate, numrul de
pacieni asistai sau internai la un moment dat, perioada anului.Cunoaterea
tipurilor i cantitilor de deeuri produse i a modului de gestionare.
Metodele de eliminare a deseurilor trebuie sa asigure distrugerea rapida si
completa a factorilor cu potential nociv pentru mediu si pentru starea de
sanatate a populatiei. Metodele folosite pentru eliminarea finala a deseurilor
periculoase rezultate din activitatile medicale sunt incinerarea in incineratoare
care respecta normele si standardele in vigoare privind emisiile de gaze in
atmosfera, si depozitarea in depozitul de deseuri. Deseurile nepericuloase nu

necesita tratamente speciale si se includ in ciclul de eliminare a deseurilor

municipale, cu exceptia resturilor alimentare provenite din spitalele de boli
contagioase, care necesita autoclavare inainte de a fi preluate de serviciile de
salubritate. La nivelul unitatii sanitare, deseurile periculoase pot fi supuse
tratamentelor de neutralizare (autoclavare, dezinfectie chimica, dezinfectie cu
microunde, incapsulare, iradiere) inainte de a fi eliminate final prin depozitare
in depozitul de deseuri
1. Incinerarea
Incinerarea este cea mai folosit metod de tratare a deeurilor
spitaliere n lume. Avantajele incinerrii sunt: reducerea semnificativ a
volumului deeurilor (cu cca 90 % din volumul iniial), a masei lor,
sterilizarea garantat i posibilitatea de a tratata majoritatea tipurilor de
deeuri fr prelucrarea lor preliminar.
Dezavantajele acestei metode includ riscuri de poluare a mediului i
costisitoarea metodelor de tratare i control al emisiilor.
Caracteristicile deeurilor potrivite pentru incinerarea:
- valoarea de cldur produs minim: 2000 3500 kcal/kg (8370
14640 kJ/kg);
- coninutul substanelor combustibile > 60 %;
- coninutul substanelor necombustibile < 5 %;
- umiditate < 30 %;
Tipurile de deeuri ce nu pot fi incinerate:
- buteliile cu gaze sub presiune;
- cantiti mari de deeuri chimice cu reactivitatea nalt;
- srurile de argint, deeurile foto- i radiografice;
- mase plastice halogenate ca clorur de polivinil;
- deeurile cu coninutul mare de mercur, cadmiu ca termometrele,
bateriile;
- fiole sudate sau fiole ce conin metale grele;
2. Dezinfectarea chimic
Substanele chimice sunt adugate la deeuri pentru a ucide sau
inactiva microorganismele patogene. Dezinfectarea chimic este potrivit
pentru tratarea deeurilor lichide (snge, urina, fecalii, apele reziduale). n
acelai timp, deeurile spitaliere solide, inclusiv culturile microbiologice,
cioburi de sticl de asemenea pot fi dezinfectate, ns, cu nite limite:
- mrunirea preventiv a deeurilor este necesar;
- sunt necesare aparate dezinfectatoare mari, care sunt periculoase nsui
i trebuie s fie gestionate de operatori cu calificare nalt;
- eficacitatea dezinfectrii depinde de condiii de tratare;
- numai suprafaa de contact a deeurilor va fi dezinfectat.
Factorii ce influeneaz asupra procesului de dezinfectare:
- natura dezinfectantului folosit;
- cantitatea;

timpul de contact;
gradul de contact;
temperatura, umiditatea, pH etc.;
coninutul substanelor organice.
Dezinfectante folosite:
Formaldehid (CH2O) inactiveaz practic toate microorganisme,
inclusive bacteriile, virusuri i spori bacterieni; poate fi aplicat la deeuri
uscate, solide n combinare cu abur la t 80 C. Timpul optim de contact 45
minute. Este un cancerigen; corosiv fa de metale.
Etilenoxid inactiveaz toate microorganisme inclusiv bacteriile,
virusuri i spori, dezinfecteaz deeurile solide la t 37 55 C,
umeditatea 60 80 %, timp de contact 4 12 ore. Este un cancerigen; corosiv
fa de cauciucuri.
Glutaraldehid (OHC-(CH2)3-CHO) activ contra bacteriilor i ou de
parazite. Se aplic ca soluie de 2 % n soluie tampon acetic. Timpul
optim de contact 5 minute pentru dezinfectarea echipamentului, 10 ore pentru
uciderea sporilor. Iritant; corosiv fa de metale, se pstreaz n vase din inox.
Hipoclorit de sodiu (NaOCl) activ contra majoritatea bacteriilor,
virusurilor, sporilor. Nu este efectiv la tratarea lichizilor cu coninutul
nalt de substane organice ca snge, fecalii; foarte des se folosete la
tratarea apelor reziduale. Toxic, iritant; soluiile apoase sunt corosive fa de
metale.
Oxid de clor (IV) (ClO2) - activ contra majoritatea bacteriilor,
virusurilor, sporilor. Se folosete vast la tratarea apelor reziduale.
3. Tratarea termic pe cale umed
Tratarea termic pe cale umed sau dezinfectarea cu abur
direct se bazeaz pe expunerea deeurilor infecioase mrunite vaporilor de
ap la t i presiunea ridicat i este asemntoare procesului de sterilizare n
autoclav. Aceast metod de tratare duce la inactivarea majoritii tipurilor de
microorganisme patogene dac temperatura i timpul de contact sunt suficieni.
Pentru bacteriile sporulate t minimal necesar este 121 C.
Aproape 99,99% de microorganisme sunt inactivate n rezultatul tratrii,
comparativ cu 99,9999% care pot fi atinse la sterilizarea n autoclav. Aceast
metod nu poate fi aplicat la tratarea deeurilor anatomice i cadavrelor de
animale, i nu este eficient pentru tratarea deeurilor chimice i farmaceutice.
Dezavantajele acestei metode sunt:
- diferite probleme i dereglri n timpul exploatrii utilajului pentru
mrunirea deeurilor;
- sensibilitatea nalt a eficacitii de dezinfectarea fa de condiiile
tratrii.
ns, investiiile iniiale i costurile se exploatare relativ reduse n
cuplu cu impactul redus asupra mediului nconjurtor sunt nite avantaje
ce trebuie s fie luate n cont la alegerea acestei metode cnd incinerarea
este imposibil. Deeuri dezinfectate pot fi mai departe colectate i

depozitate (tratate) ca deeuri municipale.

Inertizare
Procesul de inertizare include amestecarea deeurilor cu ciment i alte
substane nainte de depozitare n deponii pentru a minimiza riscul de
migrare a substanelor toxice n apele de suprafa sau subterane. Acest
procedeu este potrivit pentru preparatele farmaceutice (n afar de citotoxice)
i cenua cu coninut nalt de metale grele format la
incinerarea deeurilor (n acest caz procesul se mai numete Stabilizarea).
Pentru inertizarea deeurilor farmaceutice ambalajul trebuie s fie scos,
particulele trebuie s fie mcinate i amestecate cu ap, var i ciment n
proporie de 65 : 5 :15 : 15 Masa format se omogenizeaz i se toarn n 10
formele de cub (volumul 1 m3). Cuburi produse sunt transportate mai departe
n deponii.
Metode de tratare a deseurilor citotoxice
Deeurile citotoxice sunt forte periculoase i n nici un caz nu trebuie s
fie depozitate n deponii sau vrsate n sistemele de canalizare.
Incinerarea distrugerea total a substanelor citotoxice necesit
temperaturile nalte pn la 1200 C (vezi tabelul 3)
4 Distrugerea chimic
Metode chimice de distrugere care duc la transformarea compuilor
citotoxici n compui inocivi pot fi utilizate nu numai pentru reziduule
medicamentelor dar i pentru denocivizarea urinei, hainei protectoare i a.m.d.
MAJORITATEA METODELOR APLICATE CURENT SUNT
REALTIV SIMPLE I INOFENSIVE. Acestea includ oxidarea cu
KMnO4, H2SO4,; denitrare cu HBr sau reducerea cu Al, Ni. Aceste
metode nu sunt potrivite pentru tratarea lichizilor omului (snge, ser).
DistrugereaDoxorubucinei iRubomicinei
Doxorubicina i Rubimicina sunt substane cristaline de culoare
roie, bine solubile n ap i alcool. Posed proprietile antibacteriene i
antitumorale (deregleaz sinteza acizilor nucleici), cardiotoxice. Sunt folosite
pentru tratarea leucozei acute.