Costache Negruzzi-Alexandru Lapusneanul -Nuvela istorica (Pasoptism)

Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de inspiratoe istorica din
literatura romana,o capodopera a speciei. Publicata in perioada pasoptista,in primul numar al revistei
Dacia Literara. Ulterior, nuvela a fost inclusa in ciclul Fragmente istorice din volumul Pacatele
tineretilor.
Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza,cu o constructie riguroasa,avand un fir
narativ central. Se observa concizia intrigii,tendinta de obiectivare a perspectivei narative si
verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ putine,caracterizate succimt si graviteaza in jurul
personajului principal.
Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi : specie,inspiratia din istoria nationala,
tema,conflict,personaje exceptionale in situatii exceptionale,personaje construite in antiteza,replici
spectaculoase si memorabile.
Nuvela istorica este specie literara cultivata de romantici,care evoca trecutul istoric prin
tema,personaje si culoarea speciei (mentalitati,comportament,relatii
sociale,obiceiuri,vestimentatie,limbaj). Scriitorii pasoptisti se inspira din cronici si din
folclor,conform esteticii romantice si recomandarilor din Introductie.
Costache Negruzzi este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile
moldovenesti (Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche si de Miron Costin ). Din cronica lui
Ureche,Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul,dar si
scene,fapte si replici,dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea
romantica asupra istoriei,influentata de ideologia pasoptista. Transfigurarea artistica a faptelor
istorice este motivata estetic : gtradarea tensiunii narative,reliefarea caracterelor personajelor in
relatie cu spectaculosul actiunii,mesajul textului narativ.
Nuvela are ca tema lupta pt putere in epoca medievala,in Moldova, la mijlocul secolului al
XVI-lea. Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul evidentiaza lupta
pt impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud,tiran.
Naratorul este omniscient,omniprezent,sobru,detasat,predominant obiectiv,dar intervine direct
prin cateva epitete de caracterizare(tiran,miselul boier). Naratiunea la persoana aIII-a,cu
focalizare 0,viziune dindarat,aminteste prin obiectivare si concizie de realitatea cronicarilor.
Naratiunea se desfasoara linear,cronologic,prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor,fiind
o particularitate narativa romantica.
Incipitul si finalul se remarca prin sobrietate. Paragraful initial rezuma evenimentele care
motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa. Frazele finale
consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis,obiectiv,iar prin mentionarea portretului votiv se
realizeaza caracterul verosimil ,specific nuvelei:Acesta fu sfarsitul lui ALexandru Lapusneanul,care
lasa o pata de sange in istoria Moldovei.
Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in 4 capitole,care
fizeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ,care constituie
replicile memorabile ale persoanajelor.
Capitolul I (Daca voi nu ma vreti,eu va vreau...) cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui
Lapusneanul la tronul Moldovei,in fruntea unei oaste turcesti si intalnirea cu solia formata din 4
boieri trimisi de Tomsa; Veverita,Motoc,Sancioc,Stroici) si intriga (hotararea domnitorului de a-si
relua tronul si dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori).
Capitolul al II-lea ,Ai sa dai seama,Doamna!, cuprinde,ca moment al
subiectului,desfasurarea actiunii si cuprinde o serie de elemente declansate de reluarea tronului de
catre Alexandru Lapusneanul: fuaga lui Tomsa in Muntenia,incendierea cetatilor,desfiintarea armatei
pamantene,confiscarea averii boierilor,uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxanda pe langa
domnitor pt a inceta omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face.
Capitolul al III-lea ,Capul lui Motoc vrem..., contine mai multe scene romantice,prin
carcaterul memoriabil sau exceptional:participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la
motropolie,ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri,omorarea lui Motoc de multimea
revoltata si leacul de frica pt doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant.
1

In capitolul al IV-lea( De ma voi scula,pe multi am sa popesc si eu ...) este infatisat

deznodamantul,moartea tiranului prin otravire. Dupa 4 ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul
se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri,domnitorul este calugarit,dupa obiceiul vremii.
Deoarece isi revine si ameninta sa-i ucida pe toti,inclusiv pe propriul fiu,urmasu la tron,doamna
Ruxanda accepta sfatul boierilor de a-l otravi.
Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului
principal. Principalul conflict,exterior,este de ordin politic: lupta pt putere intre domnitor si boieri.
Impunerea autoritatii domnesti in fata oligarhiei boieresti a constituit in secolul al XVI-lea un factor
de progres,mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase,caracteristice tiranului feudal. Actele
personajului sunt insa motivate psihologic : cruzimea devine expresia dorintei de razbunare pentru
tradarea boierilor in prima sa domnie.
Conflictul secundar,intre deomnitor si Motoc (boierul care il tradase) particularizeaza dornta
de razbunare a domnitorului,fiind anunta in primul capitol si incheiat in al III-lea. Conflictul
social,intre boieri si popor,este limitat de revolta multimii din capitolul al III-lea. In proza romantica
conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere,se
poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si doamna Ruxanda.
Timpul si saptiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui
Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele 3 capitole,evenimentele se
desfasoara indata dupa revenirea la tron,iar in ultimul capitol se trece prin rezumare 4 ani mai
tarziu,la secventa mortii domnitorului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale(au calitati si
defecte iesite din comun ) in situatii exceptionale,antiteza ca procedeu de constructie ,liniaritatea
psihologica,replici memorabile. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei,personaj
romantic,exceptional,care actioneaza in situatii exceptionale (de exemplu: scena uciderii boierilor,a
pedepsei lui Motoc,scena mortii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului
sangeros,tiran si crud. El este construit din contraste si are o psihologie complexa,calitati si defecte
puternice, un damnat romantic(G Calinescu).
Echilibrul dintre conventioa roamantica si realutatea individului se realizeaza prin modul de
construire a personajului : subordonarea trasaturilir uneia principale,vointa de putere,care ii
calauzeste actiunile. Crud,hotarat,viclean,disimulat,inteligent,bun cunoscator al psohologiei
umane,abol politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat direct (de
catre narator,de alte personaje,autocaracterizare) si indirect (prin fapte,limbaj,relatii cu alte
personaje). Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje ,care,in
general,sunt manipulate de domnitor.
Limbajul contine expresii populare (ramas cu gura cascata) ,dar forta de sugestie au
neologismele care conserva forma de secol ak XIX-lea unele fiind integrate in figuri de stil.
Naratiunea si descrierea sunt reduse,naratorul obiectiv limitandu-si interventiile. Caracterul
dramatic al textului este dat de rolul capitolelor in ansamblul textului (asemenea actelor dramatice
intr-o piesa de teatru),realizarea sccenica a secventelor narative,de utilizarea predominanta a
dialogului si de minima interventie a naratorului prin consideratii personale.
Stilul narativ se remarca prin sobrietate,concizie,echilibrul intre termenii arhaici si neologici,o
mare frecventa a gerunziului,simplitatea topicii. Stilul direct alterneaza cu stilul indirect,realizat prin
dialog si interventie izolata. Marcile prezentei naratorului sunt: topica afectiva (antepunerea
adjectivelor: nenorocitul domn) utilizata in caracterizarea directa,lexicul combinat. Regionalismele
si arhaismele sunt utilizate pt culoarea locala. Putinele neologisme cu forme de scol XIX
(regenteho) nu influenteaza calitatea stilului,ci exprima concis ideea. Limbajul personajelor este
unul dintre principalele mijloace de caracterizare si concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod
indirect,prin replici memorabile.
In opinia mea, Alexandru Lapusneanul este o nuvela de inspiratie istorica,ce ilustreaza
principiile ideologiece pasoptiste si ale romantismuli romanesc. Epoca surprinsa este reinvitat orin
valorizarea si transfigurarea adevarului istoric. Costache Negruzzi face din Lapusneanul un domnitor
crud,un tiran,sugerand astfel caracterul exceptional al domniei sale,desi comportamentul sau nu este
prea diferit de comportamentul celorlati domnitori di Evul Mediu,
2

Coexistenta eleementelor romantice cu elemente clasice intr-o opera literara este o trasatura a
literaturii pasoptiste. Fiind o nuvvela istorica in contextul literaturii pasoptiste, Alexandru
Lapusneanul este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in
Introductie la Dacia Literara: inspiratia din istoria nationala,tema,personajele exceptionale in
situatii exceptionale,personajulprincipal alcatuit din contraste,antiteza angelic-demonic,spectaculosul
gesturilor,al replicilor si scenelor. Elementele romantice se impletesc cu elemente clasice: echilibrul
compozitiei,constructia simetrica,aspectul verosimil,credibil al faptelor,caracterul obiectiv al
naratiunii. Interesul romantic pt specific national si culoare locala deschide drumul observatiei
realiste prin tehnica detaliului semnificativ.

Costache Negruzii-Al Lapusneanu Caracterizare

Alexandrul Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura
romana.nuvela ce apartine poeziei romantice,fiind inspirata din istoria nationala. Aceasta are ca
te,aevocarea artistica a celei de a doua domnii a lui Al Lapusneanul,actiunea fiind pusa pe seama
unor personaje ala caror caractere se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului ,personaje care sunt
realizate potrivit esteticii romantice: au calitati si defecte iesite din comun,sunt puse in situatii
exceptionale,procedeul de constructie este antiteza.
Al Lapusneanul este personajul principal al nuvelei,personaj romantic,expceptional,care
actioneaza in situatii exceptionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, amortii domnitorului
otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului tiran si curd,perfect integrat in mentalitatea epocii,care
guverneaza absolutist intr-o societate dominata de anarhie feudala. El este comstruit din contraste so
are o psihologie complexa,calitati si defecte puterinice,fiind un damnat romantic.
Crud,hotarat,viclean,disimulat,inteligent,bun cunoscator al psohologiei umane,abil
politic,personajul este puternic individualizat si memorabil.
Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila si formulata de la inceputul nuvelei,
in raspunsul dat soliei boierilor:Daca voi nu ma vreti eu va vreau,rasounse Lapusneanul,a carui ochi
scanteiara ca un fulger,si daca voi nu ma iubiti,eu va iubesc pre voi si voi merge cu voia,ori fara voia
voastra. Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorilor,prin lichidarea
posibilelor opozitii,culminand cu uciderea celor 47 de boieri la ospat si incheindu-se prin revenirea
asupra hotararii de a se calugari.
Abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane,diplomatia,cunoasterea psihologiei umane sunt
calitati ale conducatorului,dar folosite pt consolidarea puterii absolute devin mijloace perfide. Face
promisiuni linistitoare pt ceilalti,dar care ascund un plan de razbunare. Leacul de frica promis cu
umor negru doamnei Ruxanda,piramida din capetele boierilor,reflecta sadismul celui care stiuse sa-si
stapaneasca impulsul violent in momentul cand,prin rugamintea ei, are impresia ca doamna vrea sa
se amestece in conducerea tarii: Muiere nesocotita! Striga Lapusneanul sarind drept in pocioare,si
in mana lui, prin deprindere ,se razama pe junghiul din cingatoarea sa,dar indarat stapanindu-se se
pleca..
Are o inteligenta diabolica ,reusind sa manipuleze mase sau persoane,pt a-si pune in aplicare
planurile. Cruzimea lui Lapusneanul are manifestari care apartin exceptionalului: asista razand la
macelul boierilor, nascoceste schingiuiri ca sa nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri
omenesti ,ameninta chiar sa-si ucida propriul fiu,in care vede un uzurpator al puterii.
Este caracterizat direct,de catre narator,de alte personaje,autocaracterizare si indirect,prin
fapte,limbaj,atitudini,comportaament,gesturi,relatii cu alte personaje. Naratorul realizeaza ,in mod
direct,portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei specifice epocii: Purta coroana
Paleologilor,si peste dulama poloneza de catifea stracosie,avea cabanita turceasca. Prin utilizarea
substantivelor se precizeaza ipostazele personajului rotundvoda,domnul,tiranul,bolnavul-,dar epitetele de caracterizare,in inversiune sunt marci ale
subiectivitatii: nenorocitul domn. Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: Crud si
cumplit este omul acesta(mitropolitul Teofan),sangele cel pangarit al unui tiran ca tine(Spancioc).
Autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale: n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in
tine?
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin fapte care evidentiaza in maniera romantica
cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta boierilor:uciderea si scchinguirea
lor,distrugerea cetatilor. Prin inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al III-lea ,se dezvaluie
magistral complexitatea portreului moral al tiranului care pune in aplicare un plan diabolic.
Inteligent, ii atrage pe boieri la curte pt a-i ucide. Abil,disimulat,se foloseste de momentul slujbei
religioase ,de vestimentatia si de coroana domneasca ,de citate biblice presarate intr-un discurs

mincinos,dar persuasiv. Crud,ordona soldatilor uciderea boierilor,apoi alcatuieste el insusi piramida

din capete,pe care o arata cu satisfactie doamnei. Rade in timpul masacrului.
Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje. Relatia cu doamna
Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic-demonic. Diversitatea atitudinilor adaptate de
Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta ipocrizia,disimularea lui. Se casatorise cu ea ca sa
atraga inimile norodului in care via inca pomenirea lui Rares. Nu o respecta nici pt orginea ei nobila
(descendenta a lui Stefan cel Mare), nici pt ca ii este sotie sau mama copiilor sai. Iar doamna ar fi
voit sa-l iubeasca,daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca .
Monumentalitatea personajului,exceptionalitatea romantica,dorta sa de a-si duce planurile la
bun sfarsi,machiavelic,indiferent de mijloace,spectaculosul actiunilor,concluzia replicilor dac din
personaj principal al nnuvelei in al carei titlu figureaza numele sau,Alexandru Lapusneanul,un
personaj memorabil

Ioan Slavici-Moara cu noroc * Nuvela psihologica**Epoca marilor clasici* Realism

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al XIX-lea, Ioan Slavici este unul dintre adeptii
realismului clasic. In scrierile lui se reflecta mai ales lumea satului transilvanean. Este un univers
dominat de norme patriarhale ,in care echilibrul este asigurat de elemente de traditie. Iesirea din
norma produce dezechilibru si atrage dupa sine sanctiunea.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista, de factura psihologica. Publicata in
1881,in volumul de debut Novele din popor,nuvela devine reprezentativa pt viziunea autorului
asupra lumii satului.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela ,adica o specie epica in proza,cu o constructie
riguroasa,un fir narativ central. Personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului
principal,complex,puternic individualizat.
Nuvela apartine realismului clasic. Trasaturile realiste sunt: tema,importanta acordata
banului,atitudinea critica fata de aspectele societatii ( dorinta de inavutire), veridicitatea
intamplarilor ,verosimilitatea intrigii si a personajelor,obiectivarea perspectivei narative ,personaje
tipice in situatii tipice,tehnica detaliului in descriere si portretizare. Tot de realism tine si interesul pt
analiza psihologica,realizata prin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajului si de
investigarea psihologica.
Tema sustine caracterul realist (ogilindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologica al nuvelei:
efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire,in contextul societatii ardelenesti de la
sfarsitul secolului al XIX-lea. Din perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si
schimba statutul social,dar pentru aceasta se confrunta cu personajul antagonist ,Lica Samadaul
(conflictul exterior). Din perspectiiva psihologica,nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita
care este sfarsit de dorinte puternice,dar contradictorii: sa ramana om cinstit,pe de o parte, si sa se
imbogateasca alaturi de Lica,pe de alta parte. Astfel,conflictul nuvelei este complex,de natura
sociala,psihologica si morala.
In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative,impersonalitatea
naratorului,naratiunea la persoana a III-a,atitudinea detasata in descriere. Pe langa perspectiva
obiectiva a naratorului omniscient,intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale
batranei,personaj episodic,dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei.
Inainte si dupa discursul narativ propriu-zis, batrana rosteste cele 2 replici ,teze ale nuvelei,privitoare
la sensul fericirii si la forta destinului: Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci,daca e vorba,nu
bogatia,ci linistea colibei tale te face fericit si [...] asa le-a fost adata. Prin interventia
moralizatoare ,dar si prin constructia simetrica,nuvela este realist-clasica.
Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales,carciuma numita Moara cu
noroc,inseamna de fapt Moara cu ghinion ,pt ca usurinta castigurilor de aici ascunde anateri etice
grave (nelegiuirea si crima).
Actiunea se desfasara pe parcursul unui an intre doua repere temporale cu valoare religioasa:
de la Sfantul Gheorghe pana la Paste.
Alcatuita din 17 capitole,nuvela are un subiect concentrat,cu deschideri bogate,o structura
narativa complicata si un ritm epic neomogen,cu modificari ale timpului povestirii. Inlantuite
temporal si cauzal,faptele sunt credibile,verosimile. Efectul asupra cititorului este de o iluzie a vietii
si de obiectivitate.
Preceptul moral rostit de mama-soacra la inceputul nuvelei refelcta intelepciunea
batranesca,valorile traditionale, in opozitie cu dorinta de bunastare materiala a ginerelui Ghita.
Cizmar sarac,dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara u noroc, pt a
castiga rapid bani. Initial,carciumarul nu este un om slab,ci dimpotriva,isi asuma responsabilitatea
destinului celorlalti.
Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri,izolata de resstul
lumii,inconjurata de pustietati intunecoase. In expozitiune,descrierea drumului care conduce la

Moara cu noroc,realizata in maniera realista,prin tehnica detaliului semnificativ si a locului in care se

afla carciuma,reda un peisaj,cadru,obiectiv al actiunii : De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri
si peste tarini,lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor. Semnele parasirii
(vechea moara cu lopetile rupte,cele 5 cruci) anticipeaza destinul tragic al familiei. Simetria
incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a drumului se
completeaza ,in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu
noroc: Apoi ea lua copiii si pleca mai departe.
Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele confruntarii dintre protagonist ,Ghita si
antagonist Lica Samadaul. Ghita se dovedeste la inceput harnica si priceput,iar primele semne ale
bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara: Sambata de cu seara locul se
deserta si Ghita,ajungand sa mai rasufle,se punea cu Ana si cu batrana sa numere banii...
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc ,seful pporcarilor si al turmelor de porci din
imprejurimi,care tulbura echilibrul familiei ,constituie intriga. Lica este individualizat printr-un
portret realizat in mod direct de narator ,in maniera realista ,prin utilizarea tehnicii detaliului,notarea
amanuntului semnficativ:Lica,un om cam de 36 de ani,inalt,uscativ si supt la fata,cu mustata
lunga,cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese impreunatr la mijloc. Lica are un orgoliu de
stapan si isi impune inca de la inceput regurile. Ana intuieste ca Lica este un om rau si primejdios
si il avertizeaza pe Ghita.
Cu totate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica
o exercita aspura lui. In sufletul carciumarului se declanseaza conflictul interior intre dorinta de a
ramane om cinstit si tendinta de a se imbogati alaturi de Samadau. Mai intai,Ghita isi ia toate
masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistolae,isi ia doi caini si
angajeaza inca o sluga,pe Mari.
Desfasurarea actiunii se concentreaza in njurul procesului instrainarii carciumarului fata de
familie,analizat cu maiestrie de Slavici. Devine mohorat,violent,ii plac jocurile
crude,primejdioase,are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana si cei mici. La un moment dat,
Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,pt ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi
de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului: Ei! Ce sa-mi
fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu!... Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea.
Datorita generozitatii samadaului ,starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare ,dar acesta
incepe sa-si piarda increderea in sine. Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care
lumea o are despre el.
Dornic sa faca avere,Ghita se indeparteaza de Ana si devine treptat complicele lui Lica la
diverse nelegiuiri:jefuirea arendasului,uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de politie,lui Ghita
i se da drumul numai pe chezasie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea pt a-l da in vileag pe
Samadau. Ghita nu este insa dincer fata de Pintea ,deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui
Lica,numai dupa ce isi poate orpi jumatate din sumele aduse de acesta din urma si acest lucru ii va
aduce pieirea. Ghita nu reuseste sa fie onest pana la capat nici fata de Lica,nici fata de Pintea.
Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale. Dispus sa faca orice pt a se razbuna, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica,la
sarbatorile Pastelui,lasand-o la carciuma in compania Samadaului ,in timp ce el merge sa-l anunte pe
jandarm ca Lica are asupra lui banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si
de familie, Ana i se daruieste lui Lica,deoarece Lica e om,pe cand Ghita nu e decat muiere
imbracata in haine barbatesti. Gand se intorce si realizeaza acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar el,la
randul lui, este ucis de Raut ,din ordinul lui Lica.
Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la
moara cu noropc. Pt a nu cadea viu in mainile lui Pintea,Lica se sinucide,izbindu-se cu capul de un
copac. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii,ci pe compexitatea personajelor. Ghita este cel
mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici,al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale

setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator,dac din Ghita

un personaj rotund. Personajul evolueaza de la tipiitate,sub determinare sociala (carciumar dornic
de avere), la individualizare,sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al
dezumanizarii,cu framantari sufletesti si ezitari . ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana,valorile
familiei,iubirea,si de Lica,bogatia,atractia malefica a banilor. Se arata slab in fata tentatiilor si
sfarseste tragic.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de
incordare,consemnandu-le gesturile,limbajul,prezentand relatiile intre ele(caracaterizare indirecta).
De asemenea,realizeaza portrete sugestive(caracterizare directa), detaliile fizice releva trasaturi
morale sau statutul social. Se utilizeaza si mijloace de investigare psihologica precum : scenele
dialogate,monologul interior de factura traditionala,monologul interior adresat,stilul indirect liber.
Stilul nuvelei,sobru,concis,este specific prozei realiste.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul naraativ. Descrierea
initiala are,pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale,functie simbolica si
de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta
marcilor subiectivitatii,prin impresia de stil cenusiu. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a
personajelor,sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje si concentrarea epica.
Limbajul naratoruli si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul
regional,ardelenesc,limbahul popular. Intelesul clasic-moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale
si provverbe populare sau prin replicile-sentinte rostite de batrana la inceputul si sfarsitul nuvelei,
In opinia mea,nuvela ilustreaza stralucit o teza morala: nimic nu ramane nerasplatit in viata.
Avertismentele batranei,referitoare la goana dupa avere sunt ignorate de Ghita. Dar nu dorinta de
mai mult,ci oarba patima pe care aceasta dorinta o naste este sanctionata de destin. Nu munca
cinstitaa prin care omul devine mai instarit este condamnata de moralistul Slavici,ci agonia morala
pe care ispita bogatiei o provoaca celor cu caracter slab. Framantat interior,Ghita ajunge sa-si piarda
increderea nu numai in sine,ci si increderea celorlalti sii chiar increderea sotiei. Goana dupa avere si
instrainarea de familie produce pierderea linistei colibei,potrivit avertismentului batranei,iar esecul
este generat de alegerile gresite facute de Ghita.
Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica pt ca urmareste
modul in care conflictul exterior se reflecta in planul constiintei personajelor. Planul analizei
psihologice este pus in slujba unei teze morale: goana dupa inavutire cu orice pret distruge echilibrul
interior si provoaca inevitabil catastrofe la nivelul relatiilor interumane. In acelas timp, Moara cu
noroc este si o nuvela realista deoarece are ca trasaturi ; oglindirea vietii sociale si a vietii de
familie in satul transilvanean de la sfarsitul sec al XIX-lea ,importanta acordata banului,descrieri
detaliate,sobrietatea stilului,veridicitatea.

Ioan Slavici -Moara cu Noroc-Caracterizare Ghita

In nuvela,accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Naratorul
delegat de autor pentru a relata intamplarile reda obiectiv si detasat destinul personajelor.
Fiind o nuvela realist-psihologica,in Moara cu noroc de ioan Slavici conflictul central este
cel moral-psihologic,conflict interior al personajului principal,iar in caracterizarea si individualizarea
personajelor se utilizeaza tehnici de investigatie psihologica.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici,al carui destin ilustreaza
consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod
convingator fac din Ghita un personaj rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate,sub determinare
sociala (carciumar dornic de inavutire),la individualizare,sub determinare psihologica si morala. El
parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii,cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele 2 cai
simbolizate de Ana,calorile familiei si iubirea,si de Lica,bogatia,atractia malefica a banilor. Se arata
slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Prin caracterizare indirecta,naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in
momente de incordare,consemnandu-le gasturile,limbajul,prezentand relatiile dintre ele. De
asemenea,prin caracterizare directa realizeaza portrete sugestive ,detaliile fizice releva trasaturi
morale sau statutul social.
Ghita traieste o drama psihologica concretizata prin 3 infrangeri,pierzand pe rand increderea in
sine,increderea celorlalti si increderea Anei,sotia lui,in el. consecintele nefaste ale setei de inavutire
si procesul instrainarii de familie sunt magistral analizate de Slavici,autorul aducand in prim-plan
conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghita si dorinta de a face avere alaturi de Lica.
Ghita hotaraste luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc ,el fiind capul familiei pe
care incearca sa oconduca spre bunastare. Carciuma aduce profit,iar familia traieste in armonie. Bun
gospodar,om harnic,bland si cumsecade,Ghita doreste sa agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze
vreo 10 calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor. Aspiratia lui e fireasca si nu-i
depaseste puterile.
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei,dar si pe cel al lui
Ghita. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pt el si familia sa,nu se poate sustrage
ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra lui,mai ales ca tentatia imbogatirii ,dar si existentei
in afara normelor sunt enorme: se gandea la castigul pe care-l putea face in tovarasia lui Lica,vedea
banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii.
Din momentul aparitiei lui Lica,incepe procesul interminabil de instrainare a lui Ghita fata de
familie. Gesturile,gandurile,faptele peronajului,tradeaza conflictul interior si si constituie intr-o
magistrala caracterizare indirecta. Prin caracterizare directa,naratorul surprinde transformarile
personajului : Ghita devine de tot ursuz, se aprinde pt orisice lucru de nimic,nu mai zambea ca
inainte,ci radea cu hohot ,incat iti venea sa te sperii de el..
La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si compii si ca nu-si poate asuma tot
riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si
framantarile personajului ,realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea. : Ei! Ce sa-mi fac?...Asa
m-a lasat Dumnezeu!... Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea.
Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile,Ghita devine
las,fricos si subordonat in totalitate samadaului si se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ana.
Ghita este caracterizat in mod direct de Lica . acesta isi da seama ca Ghita e om de nadejde si
chiar ii spune acest lucru: Tu esti om,Ghita,om cu multa ura in sufletul tau,si esti om cu minte .
totusi samadaului nu-i convine un om pe care sa nu-l poata tine de frica si de aceea treptat distruge
imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Astfel,Ghita se trezeste implicat fara voie
in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei. Este inchis si i se da drumul numai pe chezasie.

Datorita generozitatii samadaului,starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare,numai
ca omul incepe sa-si piarda increderea in sine. Tocmai de aceea devine mai atent la imaginea oe care
lumea o are despre el.
Axa vietii morale a personajului este distrusa treptat;se simte instrainat de toti si de toate,.
Arestul si judecata ii provoaca mustrai de constiinta pt modul in care s-a purtat. De rusinea lumii,de
dragul sotiei si al copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la moara cu noroc.
Ultima etapa a degradarii morale a lui Ghita are loc la sarbatorile Pastelui,cand,orbit de furie si
dispus sa faca orice pt a se razbuna pe Lica,isi arunca sotia,drept momeala,in bratele samadaului.
Spera pana in ultimul moment ca se va produce o minune si ca Ana va rezista influentei malefilce a
lui Lica. Degustata insqa de lasitatea lui Ghita,care se instrainase de ea si de familie,intr-un gest de
razbunare, Ana i se daruieste lui Lica deoarece,in ciuda nelegiuirilor comise Lica e om,pe cand
Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti.
Eu cred ca sentimentul lui Ghita fata de Ana este unul impartit intre vaitate masculina si
dragoste si de aceea,in momentul in care isi da seama ca sotia l-a inselat,Ghita o ucide pe Ana. La
randul lui ,acesta este ucis de Raut ,din odinul lui Lica.
Ghuta depaste limita normala a unui om care aspira spreo fireasca satisfactie materiala si
ssociala. Patima pt bani si fascinatia diabolica a personalitatii samadaului il determina sa ajunga pe
ultima treapta a degradarii morale. Sfarsitul lui si a celor care-l inconjoara este in mod inevitabil
tragic.

10

Camil Petrescu -UNDDINDR*Roman Psihologic*Modern*Subiectiv

Prin cele 2 romane ale sale Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi si patul lui
Procust, ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romantismul
romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala. Romanul modern,te tip proustian
promovat de Camil Petrescu impune un nou univers epic,o alta perspectiva narativa si un nou tip de
personaj,o constiinta lucida ,analitica. Innoirea romanului romanesc interbelic se produce prin
sincronizare cu filosofia si stiinda,dar si cu literatura universla,potrivit conceptiei lui Eugen
Lovinescu,
Romanul interbelic de analiza pune accent pe utilizare unor tehnici ale analizei psihiologice si
adesea a unor perspective narative subiective,prin descrierea starilor sufletesti,a problemelor de
constiinta si chiar a zonelor obscure ale inconstientului,in psihologia abisala.
Roman psihologic prin tema,conflict interior,protagonist si prin utilizarea unor tehnici ale
analizei psihologice,romanul este apreciat de critica vremii dreptpovestea studentului in filisofie
Stefan Ghiorghidiu,care odata cu povestea razboiului traieste agonia si moartea iubirii lui (Tudor
Vianu).
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv,
deoarece are drept cracteristici: uniciatatea perspectivei narative ,timpul prezent si subiectiv,fluxul
constiintei,memoria afectiva,naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei.
Romanul este scris la persoana I,sub forma unei confesiuni a personajului principal,Stefan
Ghorghidiu,care traieste 2 experiente fundamentale; iubirea si razboiul. Naratiunea la pers I,cu
focalizare exclusiv interna si viziunea impreuna cu,presupune existenta unui narator implicat.
Punctul de vedere unic si subiectiv,al personajului-narator care mediaza intre cititor si celelate
personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre el atat cat stie si oersonajulprincipal. Situarea eului
narativ in centrul povestirii confera autenticitate ,iar faptele si personajelen sunt prezente ca
evenimente interioare,interpretate,analizate.
Textul narativ este structurat in 2 parti precizate in titlu,care indica temele romanului si in
acelas timp,cele 2 experiante fundamentale de cunoastere traite de personajul protagonist:dragostea
si razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate,dintre Stefan si
Ela,,partea a doua,construita sub forma jurnaluui de campanie a lui Ghiorghidiu,urmareste
exxperienta de pe fornt in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime
fictionala,in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului,articole si documente din
epca,ceea ce confera credibilitate textului.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional:actiunea primului capitol,La Piatra
Caraiului,in munte este posterioara intamplarilor relatate in restul cartii I. capitolul pune in eidenta
cele 2 planuri temporale din discursul narativ:timpul nararii(prezentul frontului) si timpul narat
(trecutul povestii de iubire). In primavara anului 1916, in timpul unei concentrai pe Vale
Prahivei,Stefan Ghiorghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si
fidelitate,pornind de la un fapt divers: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat de tribunal.
Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva aprotagonistului,trezindu-i amintiri legate de cei 2
ani si jumatate de casnicie cu Ela.
Eram insurat de 2 ani si juatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala este
fraza cu care debuteaza abrupt cel de al 2le a capitol. Tanatul,pe atunci student la filosofie,se
casatoreste din dragoste cu Ela,studenta la Litere,orfana crescuta de o matusa. Iubirea barbatului se
naste din admiratie dar la o autoanaliza mai lucida,naratorul marturiseste ca mai ales din
orgoliu,deoarece incepuse sa fie magulit de admiratia oe care o avea toata lumea fata de el pt ca era
iubit de una dinre cele mai frumoase studente.
Dupa casatorie,cei doi soti triesc modest,dar fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o
mostenire pe care Ghiorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar ,Tache. Ela se implica in
discutii despre bani si este atrasa tot mai mult de viata mondena,lucru care lui Ghiorghidiu ii

11

displace profund. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala,al carei monent culminat
are loc cu ocazia unei excursii la Odobesti,in timpul careia Ela ii acorda o atentie exagerata unui
anume doamn G,care,dupa opinia personajului narator,ii va deveni mai tarziu amant. Dupa o scurta
despartire,Ela si Stefan se impaca. Inrolat pe frontull romanesc,Ghiorghidiu cere permisie ca sa
verifice daca sotia il inseala,dapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului.
A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul,iar absolutul mortii
eclipseaza absolutul iubirii. Frontul inseamna haos,mizerie,masuri absurde,dezordine. Ordinele
ofiterilor superiori sunt contradictori,legaturile dintre unitati sunt aleatorii. Din cauza informatiilo
eronate, armata romaneasca isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane.
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si tragismul
confruntarii cu moartea, viata combatantilor tine de hazard,iar eroismul este inlocuit de spama de
moarte care pastreaza doar instinctul de supravietuire Nu mai e nimic omenesc in noi. Individul se
pierdemse simte anulat in iuresul colectiv. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama
individuala a iubirii.
Ranit si spitalizat,Ghiorghidiu se intoarce acasa,la Bucuresti,dar se simte detasat de tot ce il
legase de Ela. Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca,o priveste acum cu o indiferenta
cu are privesti un tablou si hotaraste sa o paraseasca: i-am scris ca ii las tot ce e in casa,de la
obiecte de pret la carti...,de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul
Stefan Ghiorghidiu,personaj-narator reprezinta tipul intelectualului lucid,inadaptat
superior,care traieste drama indragostitului de abssolut. Filosof ,el are impresia a s-a izolat de lumea
exterioara,insa,in realutate,evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Prin introspectie si
monolog interior,tehnici ale analizei psihologice,Stefan Ghiorghidiu percepe cu luciditate ,alternand
sau interferand,aspecte ale planului interior, din fluxul constiintei (trairi,sentimente) si ale planului
exterior (fapte,reatiii cualte personaje). Dintre modalitatile de caracterizare ale personajului,
portretul lui Ghiorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta,care se desprinde din
fapte,gesturi,atitudini,limbaj si relatii cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea
(Eram alb ca un om fara globule rosii),dar si autoanaliza lucida si introspecia. Caracterizarea
directa a lui Ghiorghidiu facuta de celalte personaje este realizata prin replici scurte. Celelalte
personaje sunt caracterizate in mod dorect de catre personajul-narator. In acest sens, Ela este
personajul feminin,misterios,prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de vizunea lui Stefan.
De aceea cititorul nu se poate pronunta aspupra fidelitatii ei.
In opinia mea, Stefan Ghiorghidiu,protagonistul romanului este un personaj definitoriu pt
literatura lui Camil Petrescu. El reprezinta inadaptatul social,lucid si hipersensibil. Ghiorghidiu
incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul de a refuza o
realitate care nu i se potriveste.
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern,psohologic,avand
drept caracteristici unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,memoria
afectiva,naratiuneala pers i si autenticitatea trairii.
i

12

Camil Petrescu -Ultima noapte-Caracterizare Ghiorghidiu

Stefan Ghiorghidiu este personajul principal al romanului Unddin.. de Camil
Petrescu,personaj-narator care relateaza direct intamplarile prin jurnalul de front,in timp ce ,pe plan
afectiv,iubirea sa pt Ela este redata retrospectiv pana aproape de sfarsitul romanului. Eroul traieste
deci 2 realitati :realutatea timpului cronologic (care consemneaza intamplarile de pe front) si
realitatea timpului psihologic ,in care protagonistul rememoreaza drama iubirii.
Ghiorghidiu este un personaj problematic,un intelectual ,student la filosofie,preocupat de
studiu ,dar saract,traind destul de greu alaturi de mama si surorile sale dintr-o pensie ramasa de la
tata sau. El se indragisteste de o colega de la Litere ,care devine pasiunea lui. Stefan crede intr-o
iubire sincera,totala,acapasatoare si devinde insetat de absolut,dar constiinta lui nu este obsedata de
lumea ideilor pure ci mai degraba de amanunte chinuitare.Ghiorghidiu se afla intr-o permanenta
tensiune izvorata din dorinta de a suprprinde gesturile,reactiile si replicile sotiei,pe care apoi le
interpreteaza osciland intre certitudine si incertitudine. In realitate,insa,el sufera din cauza iubirii si a
geloziei care il macina(nu mai poate citi,renunta la studii).
Toate acestea isi au izvorul in firea pasionala,puternic reflexova si de aceea eli isi asuma riscul
de a-si trai drama disecand tot ceea ce tine de Ela. De aici,ajunge la autoanaliza,prin comparatie cu
barbatul cu care crede ca femeia iubita il inseala. Aceasta drama a iubirii ,pe care eroul o traieste fara
s-o recunoasca ,Nu, n-am fost niciodata gelos, il determina sa aiba un puternic spirit polemic,mai
ales cand constata incompetenta si banalitatea ideilor despre iubire ale interlocutorilor sai,in discutia
de la popota. Drama este cu ata mai puternica,mai profunda,cu cat nu reprezinta numai esecul
sentimental si ci consecinta unei vanitati masculine, a unui orgoliu lezat.
Ghiorghidiu se confrunta insa cu o alta drama a existentei,traita direct pe front. Acum eroul
este stapanit de teama si de moarte ,insa,din acelas orgoliu exagerat n-o recunoaste deschis. Drama
colectiva a razboiului anuleaza drama personala a iubirii.
Cele 2 experiente ale sale,declansatoare ala dramelor,reprezinta o largire a eului,a orizontului
de cunoastere ,eroul realizandu-se astfel intr-un plan sufletesc: cautam o verificare si o identificare
a eului meu . Alaturi de grozavi,de moarte,de pericolul permanent al degradarii fizice si
morale,Ghiorghidiu descopera solidaritatea(primeste mantaua subalternilor).
Conflictul eroului cu el insusi este determinat de tirania constiintei absolute,de obsesia
autoanalizei devorante si de vanitatea sa erotica. Conflictul cu ceilati este permanent si cunoaste
aspecte de diferite intensitati,fie ca este vorba de Ela sau de ceilalti ofiteri,fie de membrii familiei.
Mostenirea neasteptata de la unchiul sau,Tache,il plaseaza intr-o alta lume necunoscuta lui,si care
pana la urma i se dovedeste ostila. Isi da seama ca este nepriceput in afaceri si constient de
incapacitatea sa ,ii da spre adminstrare averea celuilalt unchi,Nae Ghiorghidiu.
Desi este un inadaptat, Stefan traieste o experienta morala superioara si are,,din acest punct de
vedere,un avantaj asupra celorlate personaje,care nu se ridica la nivelul sau de intelegere si nici nu
au capacitatea de traire intensa a sentimentelor si a propriilor dileme. El are tarria morala de a se
dostanta de propriul destin,de gelozia chinuitoare,considerandu-le inferioare incercarilor prin care
trece in razboi:nevasta mea..amantul ei ..Bucuriile si minciunile lor sunt puerile fata de oamenbii
acestia dintre care unii vor muri peste 10-15minute...
Stefan ghiorghidiu reprezinta un timp de personaj impus in literatura romana de romanele si
dramaturgia lui Camil petrescu: intelectualul aspirand spre absolut,inadaptat superior,lucid
,hipersensibil, Ghiorghidiu incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratiia sa catre absolut si
are orgoliul de a refuza o realiutate care nu i se potriveste. Desi in lumea lui Nae Ghiorghidiu,a
afaceristului Vasilardi si a mondenului Grigoriade,Stefan Ghiorghidiu este un invins,in raport cu
lumea pura a ideilor,are taria de a nu accepta compromisul.
Consider ca analiza,confesiunea si constiinta lucida pun in evidenta preocuparea personaluluinarator pt problemele profunde ala existentei,receptate in lumea sa interioara ca experiente
definitorii.

13

Liviu Rebreanu*Ion*R.Realist Obiectiv-P.interbelica

Publicat in 1920 romanul Ion reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu,o capodopera
care infatiseaza universul rural in mod realist. Criticul Eugen Lovinescu apreciaza ca : Ion e cea
mai puternica creatie obiectiva a literaturoo romane si cum procesul firesc al epicei este spre
obiectivare ,poate fi pus pe treapta ultima a scarii evolutive. (Istoria literaturii romane
contemporane )
Opera Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip nobiectiv apartinand prozei
interbelice. De asemenea este roman social,cu tematica rurala. Potrivit tipologiei lui Nicolae
Manolescu este roman doric.
Avand ca trasaturi amploarea actiunii,desfasurata pe mai multe planuri,conflictul
complex,prezenata unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii,opera
literara Ion apartine speciei romanului. Este roman de tip obiectiv prin specificul relatiei naratorpersonaj si al naratorului (omniscient,omniprezent). Se observa impersonalitatea/obiectivarea
naratorului .,naratiunea la persoana a III-a,atitudinea detasata in descriere ,veridicitatea. In romanul
doric, iluzia vietii este mai presus de iluzia artei. Fiind roman realist-obiectiv, are trasaturile
mentionate de criticul Nicolae Manolescu.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana aIIIa,nonfocalizata. Viziunea
dindarat presupune un narator obiectiv,detasat,care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul
omniscienr stie mai mult decat personajele sale si omniprezent,dirijaza evolutia lor ca un regizor
universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor,conform unui destin prestabilit si legii
cauzalitatii. De aceea textul contine semne prevestitoare ale sfarsitului fiecarui personaj,care este
vitima a fatalitatii: nu poate iesi din destinul lui (roman al destinului). Inlantuite temporal si
cauzal,faptele sunt credibile,verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii ,veridicitate,
si de obiectivare.
Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului,in cinditiile satului ardelean de la
inceputul secolului al XX-lea. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pt a obtine pamant si
consecintele actilor sale.caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre
diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viata
omului(nasterea,nunta,inmormantarea),relatii sociale generate de diferentele economice sau
culturale,relatii de familie. Tema centrala ,posesiunea pamantului, este dublata de tema iubirii.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul
Pripas,loc al actiunii romanului. Drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni.
Asemenea ramei unui tablou,el separa viata reala a cititorului de viata fitionala a personajelor din
roman. Descrierea initiala adrumului,supusa conventiei veridicitatii prin detaliile
toponimice,introduce cititorului in viata satului ardelean de la inceutul secolului al XX-lea ,cu
aspecte topografice,etnografice,sociale. Descrierea caselor ilustreaza ,prin aspect si asezare,conditia
sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje in desfasurarea narativa . Crucea stramba de
la marginea satuloui,cu un Hristos de tinichea ruginita,anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea
finala inchide simetric romanul si fac mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora
soselei-viata: Drumul trece prin Jidovita ,pe podul de lemn,acoperit,de peste Somes,si pe urma se
pierde in soseaua cea mare si far inceput.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea
initiala are,pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temorale, functie simbolica si
de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a reaitatii prin absenta
marcilor subiectivitatii.
Romanul este alcatuit din doua partti opuse si complementare,coordonate ale evolutiei
interioare a personajului principal: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Titlurile celor 13
capitole (numar simbolic,nefast) sunt semnificative.

14

Prin tehnica planurilor paralele este prezentat viata taranimii si a intelectualitatii rurale.
Trecerea de la un plan narativ la altul este redata prin inlantuire(relatareacronologica a faptelor).
Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumii si evolueaza in paralel.
La nivel microtextual,functia epica de interpretare se realizeaza prin tehnica contrapunctului:
prezentarea aceleoasi teme in planuri diferite (nunta taraneasca a Anei corespunde,in planul
intelectualitatiii,cu nunta Laurei, conflictul exterior dintre Ion si Vasile Baciu corespunde conflictului
intelectualilor satului: invatatorul si preotul). Prin aveasta tehnica se pun in evidenta secvente
narative simetrice si antitetice,care confera aspect ptolific actiunii.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica ,in care locuitorii satului Pripas se afla in hora
in curtea Todosiei,vaduva lui Maxim Oprea. In expozitiune,sunt prezentate principalele
personaje,timpul si spatiul,ceea ce confera veridicitate romanului realist.
In centrul adunarii este gupul judecatorilor. Descrierea jocului traditional este o pagina
etnografica memorabila ,prin portul popular,pasii specifici,viguarea dansului. Cercul horei,centru al
lumii satului,este o desatusare dionisiaca de nergii. Asezarea privitorilor refelcta relatii sociale. Cele
2 grupuri ale barbatilor respecta stratificarea economica. Fruntasii satului,primarul si
chiaburii,discuta separat de taranii mijlocasiasezati pe prispa. In satul traditional, lipsa pamantului
(averea) este echivalenta cu lipsa demnitatii umane. Fetele ramase nepoftite privesc la hora,iar
mamele si babele,mairetrase, vorbesc despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti.
Intelectualii satului,preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea ,vinsa priveasca petrecerea
poporului, fara a se anesteca in joc.
Rolul horei in viata comunitatii satesti este acela de a-a asigura coeziunea si de a facilita
intemeierea noilor familii,dar cu respectarea principiului economic. De aceea in joc sunt numai fete
si flacai. Hotararea lui Ion de aa o lua pe Ana cea bogata la joc,desi o place pe Florica cea
saraca,marcheaza inceputul conflitului. Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei,de la carciuma la hora si
confruntarea verbala cu Ion pe care il numeste hot si talhar,pt ca sarantocul umbla sa-i ia fata
promisa altui taran bogat ,George Bulbuc. Constituie intriga romanului . rusinea pe care Vasile i-o
face la hora,in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului , care la randul sau il face pe
chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pt a-l determina sa accepte nunta.
La sfarsitul petrcerii ,flaclaii merg la carciuma. Bataia flacailor,in aparenta pt plata lautarilor,in
fapt pt dreptul de a o lua pe sotie pe Ana,se incheie cu victoria lui Ion,care il rapune cu parul pe
George. Scena alimenteaza dorinta de razbunare a lui George si este construita simetric cu aceea de
la sfarsitul romanului,cand George il ucide pe Ion lovindu-l cu sapa.
Conflictul central din roman este lupta pt pamant in satul traditional,ucide posesiunea averii
conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate. Drama lui Ion este drama taranuui
sarac. Mandu si orgolios ,constient de calitatile sale ,nu-si accepta conditia si este pus in situatia de
a-si alege intru iubirea pt Florica si averea Anei. Conflictul exterior,social intre Ion al Glanetasului si
Vasile Baciu,este dublat de conflictu interior,intre glasul pamantului si glasul iubirii. Insa cele doua
chemari launtrice nu il arunca intr-o situatie-lilita, pt ca forta lor se manifesta succesiv,nu simultan.
Dincolo de aceste asecte,se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om,nu intamplator taran, si
o forta mai presus de calitatile individului : pamantul-stihie. In fond, destinul personajului principal
nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai luim oe care ii domina,cat mai ales in relatie
cu pamanatul. Dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant,iubirea patiasa il fac
monumental,dar se incheie omeneste,prin intoarcerea in aceasta matrice universala. In relatie vu
omul,elementul primordial este perceput pe trepte de manifestare diferite : pamanatul mama
(Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil ...de atunci pamantui i-a fost mai drag ca o mama) si
pamantul- ibovnica,pamantul stihie.
Dorind sa obtina repede mai mult pamant ,Ion ii face curte Anei ,o seduce si il forteaza pe
Vasile Baciu sa accepte casatoria. Cum la nunta Ion nu cere acte pt pamant,zestre, simtindu-se inselat
incep bataile si drumurile Anei de la Iona ka Vasile. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre cei 2
tarani,in care biata Ana nu este decat o victima tragica. Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion

15

regrete sau constiinta vinovatiei ,pt ca in ana ,iar apoi in Petrisor,fiul lor, nu vede decat granita
proprietatii asupra pamantului. Nici moartea copilului nu-l opreste din drumul lui dupa Florica
,maritata intre timp cu George. Astfel ca deznodamantul este previzibil,iar George care-l loveste cu
sapa nu este decat un instrument al destinului. George este arestat,Florica ramane singura ,iar averea
lui Ion revine bisericii.
In celalat plan,rivalitatea dintre preot si invatator pt autoritate in sat este defavorabila celui din
urma. El are familie:sotie,un baiat,poetul visator Titu si 2 fete de maritat,dar fara zestre,Laura si
Ghini. In plus,casa si-o zidise pe lotul bisericii ,cu invoirea preotului. CAum relatiile dintre ei se
degradeaza pornind de la atitudinea fata de faptele lui Ion,invatattorul se simte amenintat.
Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu autoritatile
austro-ungare si problemele sale de constiinta nationala. Accepta inutl compromisul,votandu-l pe
candidatul maghiar la alegeri.
Preotul Belciug este caracter tare. Ramas vaduv in primul an,se dedica total comunitatii. Visul
sau de a construi o biserica noua in sat este urmarita cu tenacitate,iar romanul se incheie cu
sarbatorirea prilejuita de sfintirea bisericii.
Dincolo de destinele individuale,romanul prezinta aspecte mongrafica ala satului romanesc
traditional. Comunitatea se conduce dupa legile satului austro-ungar,dar si dupa legi nescrise.
Casatoriile se fac in functie de avere si cu acordul parintilor,iar fetele trebuie sa-si apere virtutrea.
Incalcarea acestor norme are urmari tragice ,cum este cazul Anei,alungata si dispretuita de toti.
Ion este personajul principa,un personaj monumental realizat prin tehnica basoreliefului.
Nimeni nu sta in calea acestui personaj a carui exitenta este guvernata de verbele a rvni si a
poseda. Exponent al taranimii prin dorinta de a avea pamant,el este o individualitate prin modul in
care il obtine. Initial dotat cu o serie de calitati,in goana sa dupa avere se dezumanizeaza treptat,iar
moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.
Cele doua femei,conturate antitetic si complementar, Ana si Florica, reprezinta cele doua
obsesii ala personajului principal: averea si iubirea. In incordarea lui de a le obtine,se confrunta in
plan individual -concret,cu Vasile Baciu si cu George Bulbuc,iar in plan general-simbolic, cu
pamantul-stihie,respectiv, cu comunitatea ca instanta morala. De aceea conflictul social este dublat
de conflictul tragic.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si devaluie trasaturile in momente de incordare
,consemnandu-le gesturile ,limbajul,prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta). Fiind
omniscient si omniprezent, naratorul realizeaza portretul sau biografia personajelor(carcaterizare
directa).
Pt scriitorul realist este esentiala situarea naratorului ,care exprima din punct de vedere
obiectiv ,in afara lumii pe care o prezinta, de pe o pozitite de extraterioritate ,care ii permite
abordarea impersonala a universului secund pe care il plasmuieste . eu consider ca structura
romanului,tema,realizarea unui univers inchis intre incipit si final,ascensiunea si coborarea
personajelor,felul in care traiesc si vorbesc ele in fata noastra, ofera o reprezentare a lumii si o
posibilitate de a-i descifra mecanismele.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi
specificul relatiei narator-personaj,obiectivitatea naratorului omniscient(viziune realista), utilizarea
naratiunii la persoana a IIIa, cu focalizare 0 (viziune din spate,atitudinea detasata in descriere si
verosimilul intamplarilor.

16

Liviu Rebreanu-Caracterizare Ion

Primul roman publicat de Liviu Rebreanu , Ion este considerat cea mai puternica creatie
obiectiva a literaturii romane (Eugen Lovinescu). El deschide seria marilor romane din literatura
romana interbelica.
Romanul ,de inspiratie rurala, prezinta lupta unui taran sarac pt a obine pamant si consecintele
actelor sale,in conditiile satului romanesc din Ardeal,la inceputul secolului al XX-lea.
Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative,avand personaje numeroase.
Specia literara privilegiaza personajul,a carei evolutie in plan psihologic constituie obiectul
romanului. De aceea el este construit dintr-un ansamblu de trasaturi redate in mod direct
(portret,stare civila,statut social) si indirect (fapte,gesturi, atitudini,raporturi cu alte personaje).
Naratorul obiectiv si omniscient isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de
incordare,consemnandu-le atitudinile. Trasaturile personajului se dezvalui in evolutia conflictului.
In functie de rolul lor in actiune,ele sunt puternic individualizate, construite cu minutiozitate
(mediul,relatiile motivate pesihologic) sau portretizat succint.
Ion este personajul titlular si central din roman,dominand intreaga lume care se desfasoara in
legatura cu el . Celelalte personaje principale (Ana ,Baciu,Florica,George) graviteaza in jurul
sau,punandu-i in lumina trasaturile ,nazuintele. Intregul roman este organizat in 2 parti ,coordonate
ale evolutiei interioare a personajului principal: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Cele doua femei
conturate antitetic si complementare, Ana si Florica, reprezinta cele 2 obsesii ala personajului
principal:averea si iubierea. Conflictul interior,dintre cele 2 chemari launtrice, nu il arunca intr-o
situatie-limita pt ca forta lor se manifesta succesiv,nu simultan,dar se reflecta,pe plan exterior, in
onfruntarile cu Vasile Baciu si George Bulbuc.
Ion este personajul principal,un personaj complex,cu insusiri contradictorii; viclenie si
naivitate,gingasie si brutalitate,insistenta si cinism. Initial dotata cu o serie de calitati ,in goana sa
patimasa dupa avere se dezumanizeaza treptat,iar ,moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a
scriitorului ardelean.
Este personaj realist,tipic pt o categorie sociala-taranul sarac care doreste pamant. Personajul
realist este determinat social si are o psihologie complexa,urmarita in evolutie. Prin destinul sau
tragic ,Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza.
Exponent al taranimii prin dragostea pt pamant ,el este o individualitate prin modul in care il
obtine. Singuara in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zenstre ,pt ca Vasile
Baciu si Ion Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelas fel ,ci comportamentul sau : o face pe
Ana de rusinea satului inainte de nunta,iar apoi umbla dupa nevasta lui George.
Fiind un personaj urmarit in evolutie,calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui
Ion. Destinul sau reflecta estecul in planul valorilor umane,iar moartea ii este dictata de un destin
implacabil. La inceputul romanului i se constituie un portret favorabil. Desi sarac,este iute si
harnica,ca ma-sa,iubeste munca(Munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra,ca o ravna
ispititoare) si pamantul (pamantul ii era drag ca ochii din cap). este infratit cu pamantul prin
munca :sudoarea ..cazand se framanta in fuma,infratind,parca mai puternic,omul cu lutul. De
aceea lipsa pamantului apare ca o nedreptate ,iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata: Toata
istetimea lui u plateste o ceapa degerata,daca n-are si el pamant mult,mult.... istet ,silitor si
cuminte,trezeste simpatia invatatorului,care il considerase capabil de a-si schimba conditia,dar pt ca
pamantul ii era mai drag decat cartea,baiatul renunta la scoala.
Pt ca i stiu impulsiv si violent,este respectat de flacaii din sat si temut de tigani,care canta la
comanda lui si il insotesc a carciuma dupa hora,desi George este el care le plateste. Insutat de Vasile
Baciu beat,in fata satului,la hora,se simte rusinat si manios,dorind sa se razbune. Vasile ii reproseaza
ca umbla dupa fata lui si il numeste sarantoc,talhar,ho,fiindca este sarac.

17

Orgolios,posesiunea pamantului ii apare ca o conditie a pastrarii demnitatii umane. La inceput,tot

satul este de partea lui si il condamna pe Baciu,ami ales pt ca este beat. Dupa bataia cu
George,preotul il dojeneste in biserica. Efectul nu este cel asteptat si Ion,revoltat, se hotaraste sa
fie cu adevarat netrebnic. Dupa o scurta ezitare,alege zestrea Anei si renunta la iubirea
Floricai,faptele sale fiind trepte ale dezumanizarii.
Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion
Lungu, pt ca acesta fusese inainte al Glanetasilor: Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea
(inceputul obsesiei). Faptul ca tarannul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul
Herdelea il scapa de inchisoare nu-l sperie.
De la Simion Lungu luase cateva brazde de pamant,dar el isi doreste mai mult. De aceea vede in
casatoria cu Ana solutia. Intrebarea intamplatoare a lui Titu Poti sa-l silesti? este luata de Ion ca
un sfapt pt mijlocul prin care sa-l determine pe Baciu sa accepte castoria si sa-i dea pamantul
:dragostea Anei.
Este viclean cu Ana: o seduce,apoi se instraineaza ,iar casatoria o stabileste cu Baciu cand fata
ajunsese deja de rasul satului. Este naiv,crezand ca nunta ii aduce si pamnatu,fara a face o foaie de
zestre,. Dupa nunta,incepe cosmarul Anei,batuta si alungata de cei 2 barbati. Prin interventia
preotului Belciug,Vasile ii da toate pamanturile lui Ion,la notar. Toara incordarea lui de pana
acum,ambitia si hotararea de a ontine pamantul se domolesc. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita
de indiferenta . sinuciderea ei nu-i rezeste vreun licar de constiinta si nici moartea copilului. Viata
lor nu a reprezentat decat o garantie a proprietatii asupra pamanturilor lui Vasile Baciu.
Instinctul de posestie asupra pamantului fiind satisfacut,lacomia lui raspunde altei nevoi
launtrice:patima pt Florica, asa cum ravnise la averea altuia,cum ravneste la nevasta lui George. Are
revelatia adevaratei fericiri,pe care o vrea cu orice pret. Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de
Florica:falsa prietenie cu George,in a carui casa poate astfel veni oricand. Avertismentul
Savistei,personaj-simbol al traditiei incluzand norma morala,aduce deznodamantul implacabil.
George il ucide cu lovituri de sapa pe Ion,venit noaptea in curetea lui ,dupa Florica. Dominat de
instincte,in afara oricarei morale,incalcand succesiv tote normele satului,aflat sub semnul
fatalitatii,Ion este o victima a lacomiei si a orgoliului sau.
Este caracterizat direct,de catre narator,de alte personaje ,si indirect prin
fapte,limbaj,atitudini,comportament,reatiile cu alte personaje,gesturi,vestimentatie.
Naratorul prezinta initial,in mod direct,biografia personajului,iar pe parcursul
romanului,elemente de portret moral (mandru si multumit ca orice invingator, Ion simtea totusi un
gol ciudat in suflet). Caracterizarea directa dealizata de alte personaje se subordoneaza tehnicii
prularitatii perspectivelor: Ion e baiat cumsecade. E muncitor,w harnic, e saritor ,e istet(d-na
Herdelea), esti un stricat si-un bataus,s-un om de nimic..te ti mai destept decat toti,dar umblii dupa
blestematii (preotul Belciug). Autocaracterizarea evidentiaza framantarile sufletesti prin monolog
interior: Ma molesesc ca o baba naroada. Parca n-as mai fi in stare sa ma scutur de callicie...las cai buna Anuta!vas fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pt niste vorbe...
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin fapte care evidentiaza trasaturile sale. Limbajul
apartine registrului popular ,este diferit in functie de situuatie si de interlocutor. Foloseste cu
naturalete expresii populare sau invectia. Este respectuos cu invatatorul si preotul,dar ironic cu
Vasile Baciu. Gesturile si minica ii tradeaza intentiile: Ion urmarii din ochi pe Ana cateva clipe.
Avea ceva straniu in privire,parca nedumerire si un viclesug neprefacut.
Comportamentul sau reflecta intentiile data de celelate personaje. La hora este tandru,o strange
la piept pe Ana cu mai multa gingasie ,dar si mai prelung, apoi batjocoritor,indiferenr sau o loveste
cu sange rece. Fata de ea simte mai itai mila,apoi dezgust si indiferenta. In relatie cu Vasile Baciu
sau George Bulbuc adopta diferite atitudini,dar scopul sau (obsesia) beste razbunarea sau smulgerea
unei proprietati: pamantul sau femeia. Este aspru,chiar brutal, cu cei pe care-i considera vinovati pt

18

propria conditie,aceea de taran sarac. Pe tatal sau il acuza ca i-a baut averea,iar pe mama ca l-a facut
sarac.
Dar relatia fundamentala se stabileste intre protagonist si un personaj simbolic,mai puternic
decat el: pamantul. Iubeste pamantul mai presus de orice: Iubirea pamantului l-a stapanit de mic
copil... de pe atunci i-a fost mai drag decat o mama. Renunta la scoala pt ca ii este mai drag sa fie
vesnic insotit cu pamantul. Renunta la Florica,pe care o iubea ,pt ca toata fiinta lui arde de ddorul
de a avea pamant mult,cat mai mult. Adora si venereaza pamantul ca pe o zeitate, consider ca toate
actiunile lui sunt orientate spre a-l obtine,indiferent de mijloace. Gand glasul pamantului tace,revine
glasul iubitii.pamantul-stihie striveste in final omul,care nu intamplator este ucis cu o sapa.
Ion este un personaj romanesc memorabil si monumental ,ipostaza a omului teluric,dar supus
destinului tragic de a fi strivir de forte mai presus de vointa sa neinfranta ; pamantul-stihie si legi
nescrise ale satului traditional.

19

George Calinescu- Enigma Otiliei *R Balzacian cu elemente realiste si clasice

In 1932 , George Calinescu sustinea necesitatea aparitiei in literatura romana a unui roman de
atmosfera moderna,desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filosofia si
psihologia epocii,argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu sufletul uman.
In romanul Enigma Otiliei, Calinescu depaste realismul clasic,creaza caractere dominate de
o singura trasatura definitorie,realizand tipologii (avarul,arivistul),midernizeaza tehnica
narativa,foloseste detaliul descrierii arhitecturale si analiza personajelor,inscriindu-se astfel in
realismul secolului al XX-le,cu trimitere certa catre creaia lui Balzac.
Balzacianissmul este prezent in Enigma Otiliei prin tema romanului,care ilusreaza viata
burgheziei bucurestene la inceputul secolului al XXlea, societate degradata sub puterea
mistificatoare a banului,intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui Costache
Giurgiuveanu,care concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlate personaje,interesate mai mult sau
mai putin de mostenire. Tot aici se inscrie motivul literar al mostenirii,majoritatea pastrand cu
strasnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu,iar cand acesta moare,instituie o adevarata
paza militara pt a nu fi instrainat niciun obiect din casa fratelui.
Ideea paternitatii este nucleul epic al romanului ,fapt confirmat de Calinescu insusi,care-si
intitulase initial romanul Parintii Otiliei. Ideea paternitatii este,de asemenea,de influenta
balzaciana,in care dergradarea reatiilor din cadrul familiei duce la degradarea intregii societati,
Relatiile inerfamiliare sunt conflictuale so degradante in romanul lui Calinescu. Sentimentele
paterne ale lui Costache pt otilia sunt invinse de avarite,el neputandu-i asigura fe-fetitei lui traiul
in viitor,tanara fiind nevoita sa se marite cu Pascalopol. Acesta,la ranul lui,nu-si defineste foarte bine
sentimentele fata de Otilia. Relatia familiara a aAglaei cu fratele Costache se degradeaza profund din
cauza averii acestuia ,distrugand orice sentiment fratern dintre cei 2. de asemenea, relatiile din cadrul
familiei Tulea sunt total degradate,Aglae stapaneste cu o autoritate distrugatoare destinele copiilor
ei,iar Simion,ca tata si ca sot,este total neavenit,incapabil si dezinteresat de a fi un cap de familie.
Tipologia personajelor este construita artistic de Calinescu,prin aceea ca fiecare erou al
romanului este dominat de o trasatura de caracter puternica,definindu-l in esenta sa morala. Costache
Giurgiuveanu intruchipeaza avarul,Stanica Ratiu este tipul parvenitului,al arivistului,Aglae este
baba asoluta fara cusur in rau,Titi-tipul retardatului,Felix este definit de autor ca artor si acrtor,iar
Otilia,eternul feminin enigmatic.
Elementele clasicismului reies mai ales din simetria romanului,care incepe cu imaginea
dezolanta a casei lui mos Costache si se termina cu aceeasi imagine lugubra:Aici nu sta nimeni! si
faptul ca personajele sunt caractere construite pe o dominanta psihica: Costache-avaritia,Pascalopolnobletea sufleteasca,Stanica-arivismul si demagogia,Aglae-rautatea si invidia.
Elementele realiste sunt evidente in roman prin tema,care reflecta imaginea societatii
bucurestene la inceputul sec al XXlea,indiciile temporale precum si cele spatiale (strazile
Bucurestiului,seara de la inceputul lunii iulie),personaje luate din realitatea societatii si
obiceiurile,atitudinea si aspiratiile acestora,
Romanul Enigma Otiliei intruneste asadar spiritul clasic balzacian,cu trasaturi puternice ale
romantismului modern,realist,obiectiv prin introspectia si luciditatea analizei psohologice
derutante(Otilia),degradarii psihice ca alienareasenilitatea (Simion),consecintele ereditatii (Aurica o
mosteneste pe Aglae si Titi pe Simion) constituindu-se intr-o creatie fundamentala a literaturii
romane.

20

George Calinescu -Enigma Otiliei*Caracterizare Felix

Felix este personajul principal in romanul Enigma Otilei de George Calinescu. Definit de
Calinescu martor si actor, Felix deschide roamnul prin descrierea casei lui Costache
Giurgiuveanu,privita in detaliu si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazute din perspectiva
eroziunii timpului. Romanul pune in centrul narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix.
Ca participant direct la actiune,Felix este personaj in roman,actiunile,faptele si situatiile in care
este pus argumenteaza,indirect,statutul de actor. Tot Felix este cel care introduce cititorul intr-o
lume necunoscuta, de care acesta ia act prin imaginile reflectate in constiinta lui. De aceea ,Felix,are
un statut complex in roman,in afara de cea de actorel este,de asemenea so narator-martor si
personaj-narator.
Felix Sima este fiul doctorului Iosif Sima,de la Iasi,care murise si-l lasase pe baiat in grija
tutorelui Costache Giurgiuveanu,cumnatul tatalui sau. Dupa moartea tatalui, Felix mostenise o casa
cam veche,dar solida si rentabila si un oarecare depozit in bani pe care le administra mos
Costache de un an de zile,de cand baiatul ramasese orfan. Tanarul venise la Bucuresti pt a urma
facultatea de medicina,ca si tatal sau.
Portretul fizic islustreaza prin detaliile descrierii directe ,trasaturile morale ale tanarului de 18
ani,care reies in mod indirect: fata ii era juvenila si prelunga,aproape feminina sugereaza
delicatetea sufleteasca, nasul de o taietura elenica ii dadea o nota voluntara,iar
imbgracamintea,desi o uniforma de licean,ii dadea un aer barbatesc si elegant.
Comportamentul,gesturile,atitudinea,faptele , contureaza indirect o fiire rationala,lucida,cu o
mare nevoie decertitudini,o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. De la inceput
Felix simte pt Otilia o simpatie spontana,care se transforma in iubire,fiind chinuit de lupta ce se da in
sufletul sau intre a crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pt fata. Il descumpaneste
comportamentul derutant al Otiliei ,neputandu-si explica schimbarile bruste de atitudine ale fetei.
Incearca fata de ea o atractie care devine din ce in ce mai tiranica,noapte chipul Otiliei il urmarea
in tot timpul. Simtea nevoia imperioasa a prezentei fetei:are insomnii,simturile vibreaza. Neputand
sta cu Otilia,sedea cu lucrurile ei;din obiectele,dezordinea camerei reconstituia miscarile ei. Se
simtea mai aproape de Otilia in camera ei decat langa ea insasi,traind acut incertitudinea iubirii.
Familiaritatea cu Pascalopol si prezenta permanenta a acestuia il indispuneau si-l faceau sa sufere.
Numeroase pagini descriu cu luciditate starile fizice si psihice prin care trece Felix,ale suferintelor
primei experiente erotice,ale iubirii dintai ,adolescentin: neliniste si incertitudine,adoratie si
deznadejde,gelozi si frica,
Plecare Otiliei la Paris cu Pascalopol il deznadajduieste,insa nu renunta la cariera ,ba
dimpotriva,esecul in dragoste il maturieaza. Lucid si rational ,el intelege ca intr-o societate degradata
in esentele ei morale ,dragostea nu mai poate fi un sentiment pur,casatoria devenind o afacere pt
supravietuire si nu o implinire a iubirii.
In relatia cu celelalte personaje,Felix apare ca un intelectual superior situandu-se
deasuprasuperficialitatii si meschinariei lumii burgheze,conducanndu-se dupa un cos superior de
norme etice : sa-mi fac o euducate de om. Voi fi ambitios,nu orgolios. Ambitios,asadar,invata si
face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm si tenace, munceste cu seriozitate pt
a deveni un nume cunoscut in medicina,publica un studiu de specialitate intr-o revista franceza si cu
indarjire si procupare pt cariera sa,devine profesor universitare,casatorindu-se,conform ambitiei
sala,cu fata unei personalitati politice a vremii,care-i asigura un statut social superior.

21

Consider ca evolutia profesionala a lui Felix este ascendenta,fiind dotat cu tenacitate si vointa
de a se realiza si calitati intelectuale,la care a contribuit,desigur,si calitatea dobandita de orfan.
Astfel,Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate,traind experienta iubirii entuziaste
si ambitia realizarii in plan profesional. Din acest punct de vedere,opera Enigma Otiliei poate fi
considerat un bildungsroman.

22

G.Calinescu-Enigma Otiliei*Caracterizare Otilia

Otilia Marculescu este eroina mea lirica,proiectia autorului in afara,tipizarea mea in
ipostaza feminina (G Calinescu). Este cel mai modern personaj al romanului,atat prin tehnicile de
realizare,cat si prin problematica sa existentiala,reprezentand tipul feminitatii.
Otilia,o tanara de 18 ani,este fiica celei de a doua sotii a lui ostache Girgiuveanu,femeie
frumoasa si bogata care murise de suparare si-i lasase lui toata averea ,laolata cu indatorirea
cresterii Otiliei,ramasa de mica fara mama. Costache o creste ca pe fiica lui,dar avaritia il impiedica
s-o infieze oficial sau sa-i asigure,in mod concret,un viitpr.
Portretul fizic,relatat direct,prin ochii lui Felix,sugtereaza ,indirect,trasaturile sale morale de
delicatete,tineretemfarmec,cochetarie,distinctie,inocenta si maturitate: un cap prelung si tanar de
fata,incarcat de bucle,cazand pana la umeri. Fata,subtirica,imbracata intr-o rochie foarte larga pe
poale,dar stransa tare la mijloc si cu o mare colerta de dantela pe umeri,ii intinse cu franchete un brat
gol sidelicat...
Definita indirect de fapte,actiuni,gesturi,vorbe si ganduri,Otilia este un personaj complex.cu un
comportament derutant,fiind capabila de emotii puternice,apoi trecand brusc de la o stare la
alta,imprastiata si visatoare uneori,dovedind alteori,in mod syrprinzator,luciditate si tact. Este un
amestec ciudat de atituine copilaroasa si matura in acelas timp:alearga desculta prin iarba in ccurte,
sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol,dar este profund lucida si matura atuncicand ii explica lui
Feliz motivele pt care ei doi nu se pot casatorii,dovedind o autocunoastere desavarsita a propriei firi:
Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede,sufar cand sunt contrariata..
Descrierea detaliata a camerei sugereaza ,indirect,firea enigmatica a Otiliei: o masa de toaleta
cu 3 oglinzi mari si cu multe sertare,..scaun rotativ ot pian,ar putea simboliza firea ei imprevizibila
(motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate amestecat peste tot
(rochii,palarii,pantofi,jurnale de moda frantuzesti,carti) trimit catre exuberanta juvenila.atre un
univers al scunzisului feminin,cum spune naratorul.
Amestec de copilarie si adolescenta,cu instinct feminin sigur si in plina candoare ,parea sa
stie multe si intimida pe barbati, mos Costache,Pascalopol,Stanica,Felix insusi n-ar fi indraznit sa
contrarieze pe Otilia. Ea are efecte tonice asupra lui Pascalopol,fata de care se manifesta cu gesturi
materne (ii potriveste acul de la cravata,ii scutura usor umerii). Ea este feminitatea in procesul ei de
formare,remarcabil surprinsa de autor.
Finalul romanului este deschis in privinta destinului Otiliei,modernismul personajului constand
si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tese in jurul ei ,Pascalopol insusi conchizand ca
,dupa atatia ani, pt el Otilia ramasese o enigma. Fotografia pe care o priveste Felix dezvaluie o
femeie frumoasa,cu linii fine,dar nu era Otilia,nu era fata nebunatica ,ci avea un aer de platitudine
feminina,care nu mai semana cu imaginea din constiinta lui .
Este cel mai controversat personaj al romanului,aparand in opinia celorlalte personaje in mod
diferit,starnind contradictii surprinzatoare: Mos Costache o iubeste pe Otilica,pe fe-fe-fetita lui,el
fiind papa care primeste de la ea un strop de tinerete si lumina. Rationalul Felix vede in Otilia o
fata admirabila,superioara,pe care n-o inteleg . Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in
devenire,are rabdare cu ea,dar nu distinde ce e patern si ce e viril in dragostea lui pt tanara,pe care
o considera o artista si care-l incanta si il emotioneaza. Pt Stanica Ratiu ,Otilia este o femeie cu
sprit practic,care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata:desteapta fata !. aglae o considera o
zanatica,o dezmatata,o stricata,care suceste capul baietilor de familie,deoarece chhiar si pe
Titi reuseste sa-l cucereasca,iar Aurica o uraste si o invidiaza pt ca are succes la barbati.
Consider ca otilia traieste drama singuratatii,a viitorului ei ambiguu,departe de fericirea multi
visata.
Otilia intruchieaza ,asadar,eternul feminin plin de mistere,tainic si cuceritor,care fascineaza
prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.

23

Mihail Sadoveanu-Baltagul *Roman Innterbelic*Mitic*Monografic*Obiectiv

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu ,publicat in 1930, este probabil singurul roman
obiectiv (Nicolae Manolescu) al scriitorului si aduce o formul romaneasca inedita in peisajul epocii
interbelice.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de munte,lumea arhaica a
pastorilor,avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita
de Ghiorghita,Vitria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau,pt elucidarea adevarului si
savarsirea dreptatii. Roman al perioadei de maturitate,marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata
patriarhala,natura,miturile,iubirea,intelepciunea.
Arhitectutra complexa conferita de polimorfismul structurii si de tesatura de teme si motive a
ocazioanat ,de-a lungul vremii,diferite interpretari ale romanului: roman antropologic si
politist,roman mitic,reconstructie a Mioritei,roman realist obiectiv. Romanul este structurat pe 2
coordonate fundamentale; aspectul realist (reconstituirea monografica a umii pastorale si cautarea
adevarului) si aspectul mitic(sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic
include modul de intelegere a lumii de catre personaje,traditiile pastorale dar si comuniunea omnatura si mitul marii treceri.
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului
are diferite semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei
(intriga politista) ,ceea ce se transpune intr-o dubla aventura : a cunoasterii lumii si a cunoasterii de
sine. Pt Ghiorghita,calatoria are rol educativ,de initiere a tanarului. Nechifor,personaj
episodic,prezentat indirect,apartine planului mitic. Cautandu-l ,Vitoria parcurge simultan 2 lumi:
spatiul real,comcret si comercial dar si o lume de semne si minuni,al caror sens ea stie sa-l
descifreze.
Motivul lanirintului se concretizeaza la nivelul actiunii (cautarea si diferitele popasuri), dar
este semnificativ si la nivelul titlului. Baltagul,topor cu 2 taisuri, este un obiect simbolic: arma a
crimei si instrumentul actului,reparator. De remarcat ca in roman acelas baltag (al lui Lipan)
indeplineste cele 2 functii. Baltagul tanaruluin Gheorghita se pastreaza neatins de snagele ucigasilor.
Naratiunea se face la pesoana a IIIa,iar naratorul omniscient si omniprezent reonstituie in mod
obiectiv,prin tehnica detaliului si observatiei ,lumea satului de munte si actiunie Vitoriei. Desi
naratorul ominiscient este unic,la parastasul sotului,Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si
calculata,ca un Hamlet feminin (Calinescu),ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o
povesteste veridic celor prezenti,ceea ce ii determina pe criminali sa-si recunasca vina in fta satului
si a autoritatilor.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta . naratiunea este proponderenta ,dar
pasajele descriptive fixeaza diferitele aspecte ala cadrului sau elemente de portret fizic,individual (de
exempu; portretul Vitoriei sau al lui Gheorghita) si colectiv (muntenii,locuitorii de sub brad ).
Naratiunea este nuantata de secvente dialogate.
Timpul derularii actiunii este vag precizat,prin repere temporale ,aproape de Sf Andrei,in
Postul Mare. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului,zona Dornelor si a Bistritei.
Romanul este structurat in 16 capitole,reprezentand 3 parti,cu actiune desfasurata
cronologic,urmarind momentele subiectului. Prima parte,framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si
pregatirile de drum, include expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei,care este
surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.
Intriga cuprinde framatarile ei,dar si actiunile intreprinse inainte de a pleca in cautarea sotului:
tine post negru 12 vineri,se inchina la icoana Sf Ana,anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde
unele lucruri pt a face rost de bani de drum,pe Minodora o lasa la manastrea Vratec,iar lui
Ghiorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.

24

Partea a2a contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei
,Ghiorgita,in cautarea lui Nechifr Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor,facand o serie de
popasuri de unde acestia afla anumite informatii.
Partea a 3a prezinta sfarsitul drumului,ancheta politiei,inmormantarea,parastasul lui
NechiforLipan si pedeapsa ucigasilor. Coborarea in rapa si veghea nocturna a mortului marcheaza
maturizarea lui Ghiorghita ,dovedita in infaptuireaactului de dreptate la parastas. Punctul culminant
este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei,surprinzandu-i chiar si pe
ucigasii Ilie Cuui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina,insa al dolea devine agresiv, ete lovit
de Ghiorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupul,facandu-se astfel dreptate.
Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere idrtare femeii mortuluisi-si recuniaste fapta.
Personajul principal ,femeie voluntara,este un exponent al sperantei(G Calinescu) in relatie
cu lumea arhaica,dar si o individualitate,prin insusirile sale. Apartinand lumii arhaice,patriarhale,
Vitoria transmite copiilor respectul traditiilor. Ca mama,ii interzice Minodoreii sa se indeparteze de
traditie si contribuie prin calatorie la matirizrea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si
de nunta (a primit plosca si a faut frumoasa urare miresei) si vegheaza la indeplinirea randuielilor
dinritualul inmormantarii: priveghiul ,dumul la cimitir, bocitul,slujba religioasa,pomana,praznicul.
Personajul complex estenrealizat prin tehnica basoreliefului si individualizata prin
caracaterizare directa si indirecta (prin fapte,vorbe,atitudini,gesturi,relatii cu alte personaje).
Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ :Nu mai era
tanara,dar avea o frumusete neobisnuita in privire. Ochii ii straluceauu ca-ntr-o usoara ceata in dosul
genlor lungi si rasfrante in carligase.. Natura devine o cutie de rezonanta a sentimentelor
femeii,indrumand-o in cautarea sotului sau.
Romanul are carter mongrafic deoarece infatiseaza viata
muntenilor,ocupatiile,traditiile,obiceiurile so principalele trasaturi:muncitori,veseli,iubitori.

25

Mihail Sadoveanu-Baltagul *Caracterizare Vitoria Lipan

Supranumit Stefan cel Mare al literaturii romane,Mihail Sadoveanu este unul dintre marii
prozatori romani ai ssecolului al XII-lea. El a creat o impresionata opera literata,care cuprinde
povesti,nuvele ,romane. Temele esentiale ale creatiei sadoveniene sunt istoria,viata satului
romanesc,natura conditia umana.
Romanul Baltagul este o scriere memorabila nu numai prin continutul si multitudinea
semnificatiilor,si si prin personajele sale. Majoritatea sunt caractere puternice, de o mare
complexitate,specifice acelei lumi patriarhale. Insa,dintre toate aceste destine,se impune puternic
figura Vitoriei Lipan,asa incat romanul poate fi socotit cartea acestei eroine,devenite un tip
reprezentativ,memorabil.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului,fiind prezenta in toate momentele actiunii
si polarizand ,in jurul ei,celelte personaje. Este un personaj complex si ,de aceea, parerile referitoare
la ea sunt diverse,numele ei fiind asociat cu el al lui Hamlet (un Hamlet feminin),alteori este
socotita un aspru caracter,de vointa aproape slabatica,aproape neomeneasca.
Un astfel de personaj complet se caracterizeaza printr-o diversitate de prcedee: direct,prin
descrierea facuta de autor,prin parerile clorlalte personaje(de ex Ghita cugeta cu uimire Mama asta
trebuie sa fie frmectoare,cunoaste gandul omului) ori autocaracterizare sau indirect,din
comportament,din gandurile personajului,din mediul in care traieste ,dar si din fapte,atitudini,din
relatia cu alte personaje sau din felul de a vorbi. Totodata ,Sadoveanu isi pune personajul in anumite
situatii limita ,il incadreaza intr-un anumit mediu social sau il raporteaza la natura inconjuratoare.
Intre mijloacele de carcterizare este si prenumele Vitoria care semnifica biruinta,intrucat ea ii
demasca pe ucigasi,pt ca niciodata o astfel de fapta sa nu se mai petreaca in lumea pura a muntelui.
In acest mod ea intruchipeaza biruinta binelui impotriva raului .
Schita de portret din expozitiune cuprinde cateva trasaturi ale acestei femei,redate prin epitete
simple si duble in cadrul unei descrieri. Vitoria Lipan cucereste prin frumusetea si farmecu ei ,caci,la
cei aproape 40 de ani ai sai,ochii ei caprui rasfrangeau lumina castanie a parului ,insa privirea ei era
dusa departe,semn al gandurilor in care era adancita si o coplesau. Femeia nu mai era tanara ,dar
avea o frumusete neobisnuita in privire. Infatisarea fizics ilustreaza ingrijorarea femeii pt tacerea
sotului ei si prefigureaza zbuciumul sufletesc cce o va macina pana ce-i va descoperi si pedepsi pe
uccigasii lui Nechifor Lipan.
Portretul moral este cel al uni personaj exceptional,care sintetizeaza trasaturile oamenilor de
munte. El se contureaza ata prin descrieri dar si din naratiune si din dialogul vitoriei cu alte
personaje. Sadoveanu foloseste cu abilitate stiluln direct si indirect liber,punandu-si si personajul sa
gandeasca si sa ia atitudine ,sa vorbeasca,apeland la regionalisme si arhaisme care redau culoarea
locala si o atmosfera patriarhala.
Mama a 2 copii,Minodora si Ghiorghita ,vegheaza cu grija si dragoste asupra cresterii si
educatiei lor. Pe Minodora o trimite la mnstire, pt a invata,pe llanga stiinta de carte si bunele
deprinderi. Vitoria este atenta la evolutia copiilor ei,pe care ii invata sa respecte datina si sa fie
priceputi in gospodarie.
Dintre cei 2 copii,Vitoria il prefera insa pe Ghiorghita ,care ii seamana ca fizic si pe care il
ocroteste ori de cate ori este nevoie,pt ca il vede sfios si nesigur. Baiatul este tinut acasa pt a
sprijini familia si pt ainvata mestesugul oieritului pe langa tatal sau.
Axa fundamentala a sufeltului femeii o constituie dragostea si credinta fata de sot.Nechifor
Lipann este centrul universului ei. Ca sotie,Vitoria i-a fost credincioasa lui Lopan,iubindu-l si
asteptandu-l rabdatoare sa se intorca din lungle lui calatorii legate de cumpararea oilor si rosturile
turmei,
Iubirea ei statornica o face sa se ingrijoreze pt intarzierea mai mare ca alte dati. Buna
cunoscatoare a mersului lumii in care treieste,stie drumul turmeor ,tot ritualul vietii oierilor dictatde

26

rotatia anotimpurilor si simte ca intarzierea prelungita a lui Lipan nu este motivata de nimic. Ea il
viseaza trecand calare o apa neagra,avandd fata intoarsa de la ea si este convinsa ca acesta-i un
semn,pe care-l comunica preotului,cerand deslusire. Banuiala unei intamplari fatale isi face loc tot
mai mult in mintea si sufletul ei.
Vitoria este supersititioasa ,caci ea crede in vise i in semne,in descantele i in vraji si de aceea
nu uita sa mearga pe la baba Maranda,vrajitoarea,pt a afla despre sotul ei. Visul o obsedeaza si ii da
certitudinea ca barbatul ei nu se mai intoarce deoarece a fost ucis.
Eroina impresioneaza prin luciditate si stapanire de sine,caci,desi hotarase sa-l trimita doar pe
Ghita in cautarea lui Nechifor,isi da seama ca acesta are nevoie de mintea si eperienta ei de viata si
gotaraste sa plece impreuna cu el. femeie aspra, Vitoria este priceputa si harnica gospodina,care
duce grija unei gospodarii si o conduce cu strasnic brat. Ordonata si meticuloasa,cu un deosebit simt
practic,inainte de plecare, ea oranduieste totul cu abilitate. Intreprinzatoare si prevazatoare,vinde
produse si duce bani la preot. Cumpara o pusca si ii face lui Gheorghita un baltag,pe care preotul
Danila il sfinteste,iar pe Minodora o duce la Manastirea Vratec,pt a fi in siguranta in perioada in
care ei vor lipsi. Are credinta in Dumnezeu si se roaga fierbint la icoana Sf Ana,tine post negru 12
vineri si se impartaseste inainte de plecare. Porneste la drum cu hotararea de a nu se intoarce pana nu
da de urma lui Lipan: Cine nu incearca nu izbandeste ,spunea ea.
Este inzestrata u o inteligenta iesita din comun ,pe care o manifesta intr-o diversitate de
imprejurari si e un curaj admirabil. In drumul ei,culege cu abilitate informatii de la cei din jur,caci
dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor. Face popasuri,iscodeste
,interpreteaza raspunsurile primite ,dovedeste persevernta si luciditate. Felul ei de a vorbi dovedeste
oncontestabil o inteligenta nativa,uneori cuvintele ei sunt veritabile maixme: Eu te citesc pe
tine,macar ca nu stiu carte.toata lumea asta arata ceva. Femeia cpmunica parca pe cai nestiute cu
elementele naturii care o indruma prin semne pe calea cea buna. Cu toate greutatile intampinate
dovedeste tenacitate,darzenie si o vointa de neinfrant. Mintea ascutita si o fantezie pe masura,o ajuta
la reconstituirea in detaliu a drumului sotului. Gasirea cainelui Lupu ii da certitudinea mortii lui
Lipan.
Cand descopera in prapastie cadavru acestuia,femeia de glas unei cumplite dureri,acumulate si
stapanite indelung. Povara durerii este mare dar Vitoria nu se lasa coplesita de aceasta, ci se gandeste
la tot ce are de facut pt a-l cinsti cum se cuvine pe omul iubit.
Buna crestina si pastratoare de traditii, are grija ca priveghiul si inmormantarea sa se
desfasoare dupa toate regulile datinei. Adevarata masura a inteligentei ,a abilitatii s a tactului
Vitoriei se manifesta la praznicul de pomenire unde reuseste sa-i demaste pe ucigasi.
Pretextand ca mortul i-a comunicat totul,ea creaza o atmosfera de angoasa,de teama adancita in
mod gradar,in care sunt antrenati si cei doi ucigasi. Povesteste totul cu lux de mananunte,ca si cand
arfi fost de fata,descriind ganduri si gesturi. Dupa ce creeaza o stare de tensiune psihologica,Vitoria
il atata pe Calistrat Bogza cu intrebari bine puse,pastrand un calm si o stapanire de sine de admirat.
Incoltindu-l treptat pe ucigas,gradand tensiunea psohica,reuseste sa-l faca sa izbucneasca,reactionand
violent. Mereu in garda,ea ie cere lui Gheorghita sa dea drumul cainelui si apoi sa-l loveasca in mod
pedepsitor pe Bogza. Lovit cu baltagul,acesta face o marturisire completa.
Vitoria este,asadar, un personaj complex. Ea este aparatoarea unor traditii stravechi,o
pastratoare a iubirii,o femeie sensibila,o fiinta apropiata de natura si o buna cunoscatore a
semneloracesteia.

27

Mihail Sadoveanu-Baltagul *Caracterizare Ghiorgita

Supranumit Stefan cel Mare al literaturii romane,Mihail Sadoveanu este unul dintre marii
prozatori romani ai ssecolului al XII-lea. El a creat o impresionata opera literata,care cuprinde
povesti,nuvele ,romane. Temele esentiale ale creatiei sadoveniene sunt istoria,viata satului
romanesc,natura conditia umana.
Romanul Baltagul este o scriere memorabila nu numai prin continutul si multitudinea
semnificatiilor,si si prin personajele sale. Majoritatea sunt caractere puternice, de o mare
complexitate,specifice acelei lumi patriarhale.
Gheorgita ,fiul Vitoriei si al lui Nehifor Lipan ,este unul din personajele secundare ale
romanului. El este unul din vei 7 prunci cu care ii bucurase Dumnezszeu si din care ramasesera 2.
Portretul lui Ghita prinde contur prin caracterizarea directa,realizata mai ales prin descriere
cand este vorba de insusirile fizice si de vestimentatie sau dialog,atunci cand celelalte personaje isi
exprima direcr parerea. Ghita este caracterizat si in mod indirect,prin faptele pe cre aceta le
savarseste,prin parerea celorlalti despre el si din relatiile cu acestia,indeosebi cu Vitoria,care este nu
numai cea care i-a dat viata,ci si cea care se zbate pt implinirea lui ca om, avand amandoi acelas
scop,descoperirea lui Nechifor. Dialogul si monologul interior sunt si procedee de caracterizare
indirecta pt ca felul de a vorbi si de a gandi al personajului ii releva o arte dintre insusiri. El purta
numele adevarat so tainic al lui Nechifor Lipan,caruia ii mostenise nu numai numele ,dar si multe
dintre trasaturi.
Gheorghita ,frumosul flacaus al familiei, este parca desprins din pagini de balada: Mandru
ciobanel/Tras printr-un inel. La cei 17 ani ,Ghiorghita era un flacau sprancenat si avea ochii
caprui ai mamei sale: Intorcea un zambet frumos ca de fata si abia inccepea sa-i infiripe
mustacioara.
Obisnuit cu munca in gospodaria parintilor, Ghiorghita stie deja destule lucruri despre oi si
randuielile turmei, astfel incat tatal ii trimite,in semn de mare incredere ,la turma crre coborase a
balta pt iernat. Nu era prea vorbaret, dar era ager la minte si stie sa dea mamei sale lamuriri asupra
starii in care se aflau turmele ramase in baltile Jijiei. Stiutor de carte,baiatul ii comunica mamei sale
despre intarzierea lui Nechifor. Chemat degraba acasa si afland nelinistea si presupunerile
mamei,precum si intentiile ei de plecare,tanarull se simte cuprins de empotie,caci dintr-o data
,linistea varstei copilariei se spulbera. Cuvintele mamei:Intelegeca jucariile au stat. De acum trebuie
sa te arati barbat! il fac sa inteleaga faptu ca statutul sau s-a schimbat ,din adolescentul fara griji va
trebuie sa se transforme intr-un barbat care sa fie ajutor si sprijin de nadejde mamei sale. Vorbele
tremurate ale Vitoriei nu numai ca-l induiosaza ,dar ii dau constiinta personalitatii sale Eu n-am alt
sprijin si am nevoie de bratul tau . Momentul este decisiv in formarea lui si cu nostalgie isi
aminteste de clipele senine ale copilariei. Fire sensibila si meditativa isi aminteste ca el era stapanul
naturii al carui glas l-a inteles,ca toate erau ale lui :prul,potecile,povestile ,mirosu de fan, in care
pluteau vara si copilaria.
Pus in fata realitatii,baiatul cugeta dureros,trist si deznadajduit la trecerea varstei fericite a
copilariei:Cum se risipeste mireasma in ger,asa s-au dus toate. Ghiorghita trece de la starea de
inocenta a copilariei la maturitate. O admira pe mama sa pt stapanirea de sine.pt intelepciunea si
experienta ei de viata,dar nu intelege intentiile sale ascunse sub vorbe mestesugite(Ce-o fi vrand sa
spuie?). observa cu teama a mama lui s-a schimbat, se uita numai cu suparare si i-au cresut tepi de
aricioaica.
Crescut in spiritul traditiei si al respectului pt parinti,Ghiorghita nu indrazneste sa-si contrazica
mama ,acceptand cu oarecare indoiala sa mearga singur in cautarea tatalui sau , deoarece Vitoria isi
da seama ca baiatul are nevoie de mintea ei ,iar ea de bratul sau ,pleaca impreuna la drum. Pe tot
parcursul calatoriei se cinvinge ca experienta de viata este fundamentala pt a putea razbi. Trecerea de
la copilarie la adolescenta si apoi la maturitate se realizeaza sub indrumarea Vitoriei,alaturi de care
parcurge drumul initiatic.

28

Pt Ghiorghita,drumul parcurs este un fel de ucenicie,caci realitatea dura,neiertatoare,navaleste

in existenta lui, invatandu-l sa faca fata multor greutati si situatii neprevazute. Descoperirea
cadavrului il cutremura ,iar provegherea mortului de unul singur,pana la oranduirea celor cuvenite il
umple de spaima atat de tare,incat,spre a-si face curaj,incepe sa vorbeasca fara noima,cu cainele si
cu calul. La praznicul de inmormantare dovedeste stapanire de sine,curaj si barbatie ,simti in el
crescand o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului pe care il loveste cu
baltagul,pedepsindu-l exemplar.
Intamplarile au fost neasteptate,tragice,derualrea lor a fost rapida,iar la sfarsitul calatoriei
Gheorghita era definitiv transformat: adolescentul delicat este acumm un tanae
energic,dinamic,stapan de sine,un adevarat barbat. Experienta s-a acumulat treptat,dar o data
incheiata,el are o alta perceptie asupra lumii si a vietii. Constiinta propriei perosnalitati,a propriei
valori,il ridica la un nivel superior al intelegerii rosturilor existentei.

29

ILCaragiale- O scrisoare pierduta*Dramaturgie*Comedie

Reprezentata pe scena in 1884,comedia OSP este a treia din cele 4 scrise de autor si o
capodopera a genului dramatic. Sursa de inspiratie a autorului a fost chiar realitatea zilelor lui: noile
alegeri impuse de guvernul liberal, odata cu reviziurea Constitutiei. Privita dinspre partea ei
negativa,cu o doza mare de ironie si sarcasm, realitatea trece in fictiune, punand in scena personaje
dominate de o singura trasatura de caracter,care para fi marionete lipsite de valori ale existentei si
chiar de interioritate.
Opera literara OSP este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte ale societatii
contemporane autorului.
Genul dramatic cuprinde totaitatea operelor care au fost scriese pt a fi reprezentate pe
scena,prin interpretarea actorilor,cu cuntributia decorului sugestiv. Modul de expunere specific
creatiilor dramatice este dialogul,naratiunea si descrierea intalnindu-le doar in indicatiile scenice
numite didascalii,care reprezinta interventiile directe ale dramaturgului. Dindascaliile ajuta regizorul
sa puna in scena piesa,actorii sa interpreteze rolul si contribuie la caracterizarea personajelor.
Comedia este specie a genului dramatic care starneste raul,prin surprinderea unor situatii
neasteptate,avand un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic are la baza
contrastul dintre aparenta si esenta. Sunt prezente formele comicului,ironia si umorul,si tipurile de
comic(de situatie,de moravuri,de intentie,de nume,de limbaj).
Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri,prin satirizarea unor defecte omenesti,piesa
prezinta aspecte din viata politica(lupta pt putere in contextul alegerilor pe Camera) si viata de
familie(relatia dintre Tipatescu si Zoe) ai unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.
Textul dramatic este structurat in 4 acte,alcatuite la randul lor din scene,fiind construite sub
forma schimbului de replici.
Titlul pune in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta. Presupusa lupta pt puterea politica
se realizeaza de fapt prin lupta de culise,avand ca instrument al santajului OSP-pretextul dramatic.
Actiunea este plasata in capitala unui judet de munte,in zilele noastre,adica la sfarsitul
secolului al XIX-lea,in perioada campaniei electorale,intr-un interval de 3 zile.
Intriga piesei porneste de la o intamplare banala:pierderea unei scrisori
intima,compromitatoare pt reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre
adversarul politic,care o foloseste ca o arma de santas. Acest fapt ridicol starneste o agitatie
nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.
Conflictul dramatic principal connsta in confruntarea pt puterea politica a 2 forte opuse:
reprezentantii partiului aflat la putere(prefectul Stefan Tipatescu si Zaharia Trahanache-presedintele
gruparii locale a partidului si sotia sa Zoe) si gruparea independenta construita in jurul lui Nae
Catavencu,avocat ambitios si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul are la baza
contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele ,intre aparenta si esenta.
Conflictul secundar este reprezentat de grupur Farfuridi-Branzovenescy,care se tem de tradarea
prefectului. Tensiunea dramaticaeste sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre
rezolvarea conflictului. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului dramatic. O serie de
procedee compozitionale mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat,prin complicarean si
multiplicarea situatiilo conflictuale.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si mentinerea tensiunii
dramatice. In fiecare act,in momentele de maxima tensiune ,apare cetateanul turmentat,avand intentii
decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului ,fiind cel care gaseste,din
intamplare,in 2 randuri scrisoare,face sa-i parvina mai intai lui Catavencu si o duce la final
adrisantului ,coana Joitica. Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaza
dezodamantul ;el rezolva ezitarea scriitorului intre a da mandatul de deputata prostului Farfuridii sau
canaliei Catavencu. Personajul intareste semnficatia piesei,prin generalizare si ingrosare a

30

trasaturilor,candidatul trimis de la centru fiind mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat
Catavencu.
Cele 4 acte ale comediei urmaresc traseul sinuos al scrisorii si implicit,complicatiile politice pe
care biletelul le genereaza. Comedia se deschide cu evocarea raidului nocturn dacur de
Pristanda,care,spionand casa lui Catavencu,a aflat intentia acestuia de a publica in Racnetul
Carpatilor o scrisoare compromitatoare. Astfel,este sugerat doar un aspect al itrigii,dezvaluirea
deplina fiind facuta odata cu aparitia in scena a lui Zaharia Trahanache,dupa vizita matinala la
Catavencu. Pe parcursul primelor 5 scene ale actului I se contureaza expozitiunea: felul incare a fost
pierduta scrisoarea,de catre cine si cui ii este adresata,continutul ei. Desfasurarea actiunii introduce
in scena personaje noi. Farfuridi si Branzovenescu dau semne de suspiciune, cetateanul turmentata
vine sa aduca sscrisoarea adrisantului ,dar constata ca nu o mai are , ii fusese sutrasa de dnul Nae
pe cand da-i cu bere..da-i cu vin.... Zoe utilizeaza tot arsenalul feminin pt a-l convinge pe Fanica
sa sustina candidatura canaliei ,dar acesta nu accepta,spre deosebire de Trahanache care cedeaza
mai usor,in aparenta,fiindca experienta lui indelungata in machiaverlcuri uu spunea ca va gasi un
instrument de contrasantaj.
Actul II se desfasoara in ritmuri foarte alerte. Pristanda este prins intre oridine contradictorii:
prefectul ii poruncise perchezitionarea casei lui Catavencu si arestarea lui,pe cand Zoe solicita
eliberarea captivului si ii promitea sprijin electoral. Actul se incheie cu sosirea depesei de a
centru,pri care se solicita alegerea altui candidat din colegiul al IIlea.
Discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu deschid actul al III lea si pregatesc punctul
culminant: anunttarea noului candidat,Agamemnon Dandanache. Incercarile lui Catavencu de a
vorbi despre scrisoare esueaza pt ca este ridicat de oamnenii lui Prostanda. In incaierare isi pierde
palaria,care ajunge la cetateanul turmentat, impreuna cu scrioarea care se afla in captuseala.
Actul al IV lea aduce rezolvarea conflictului initial,pt ca scrisoarea ajunge la Zoe,restituita de
simpatiul cetatean,iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanahe ,care
intrece prostia s lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica esta cuazata de o
poveste asemanatore: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se
incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.
Actiunea este structurata deci pe momentele subiectului, de la expozitiune pana la
deznodamant. Personajele sunt caracterizate direct,indirect,iar uneori intalnim si autocaracterizarea.
Constructia lor persmite incadrarea in tipologii: Trahanache-incornuratul ,Tipatescu-amorezul,Zoecocheta adulterina, Catavencu-demagogul, Prisstanda-slujbasul umil.
Personajele comediei,sore deosebire de cele ale dramei si ale tragediei,nu evolueaza,nu sufera
vreo modificare a psihologiei in urma experientelor traite,fapt care le confera aspectul de personaje
plate. Caracterizarea directa de realizeaza de dramaturg si este mai sumara,realizata in primul
rand,in pagina de prezentare a personajelor,unde li se indetifica statul ,functia si calitatea. De
exemplu, Nae Catavencu este avocat,director proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor
,prezident-fondator al Societatii Enciclopedice-Coperative Aurora Economica Romana. Acelas
Catavencu recurge ,in celebrul sau discurs electoral,la autocaracterizarea realizata prin citarea opiniei
celorlalti: Mi s-a facut imputarea ca sunt foarte,ca sunt prea,ca sunt ultra-prograsist...ca sunt liber
schimbist,ca voi progresul cu orice pret. Caracterizarea indirecta reiese din faptele si actiunile
perssonajelor,din relatiile cu celelte personaje,atitudini,limbaj ,situatiile comice in care sunt puse
personajele,nume. Numele personajelor sugereaza trasatura lor dominanta. Zaharia Trahanache
sintetizeaza in prenume zahariseala,ramolismentul si comportamentul sau dulceag,iar in nume
(derivat de a trahana=coca moale,aluat usor maleabil) rabdarea si maleabilitatea. Nae Catavencu,
tipul demagolului latrator poarta un prenume care sugereaza populism si familiaritate. Numele poate
fi derivat de la cata (pers rea si cicalitoare) sau de la cataveica,hainacu 2 fete,ambii termeni
acoperind perfect trasaturile comportamentale si morale ale personajului.
Limajul este principala modalitate de individualizare a personajelor. Prin comicul de limbaj se
ralizeza,de asemenea,caracterizarea indirecta. De exemplu,Trahanache isi tradeaza originile grecesto

31

stalcind neollogismele pecum soietate prinip. Ticul sau verba ,aveti putintica rabdare reflecta
viclenia,tergiversarea individului abil,care sunt masca batranetii cauta sa castige timp pt a gasi o
solutie. Limbajul politicienilor demagogi,avocati de profesie,adversari in lupta pt mandatul de
deputat,tradeaza in cazul lui Catavencu inclutura,iar in cazul lui Farfuridi prostia.
Principalul mod de expunere este dialogul,prin care personajele isi dezvalui
intentiile,sentimentele,opiniile. Prin limbaj se prezinta evolutia actiunii dramatice ,se definesc
relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta. In dialogul
dramatic,stilul este marcat prin oralitate: mijloacele nonverbale (gesturi,mimica) si paraverbale
(inovatie,accent,pauze) se substituie replicilor sau le insotesc sub forma indicatiilor scenice. Cum
structura fundamentala a textului este dialogata,prezenta monologului dramatic (discursurile
electorale Farfuridi-Catavencu) este restransa.
Sursele comicului sunt diverse si servesc ingtentia autorului de a satiriza defectele omenesti
puse in evidenta pe fundalul campaniei electorale.
Comicul de moravuri vizeaza viata de familie,triunghiul amoros Zoe-Trahanache-Tipatescu si
viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale,satisfacerea intereselor personale).
Comicul de intentie, atitudinea scriitorului fata de personaje ,se identifica prin li,bajul lor si
anume, utilizarea neologismelor reflecta adancimea contrastului comic (ceea ce vor ssa para/ceea ce
cred ca sunt fata de ceea ce sunt cu adevarat). Personajele mai modeste in pretentii sunt ironizate :
ele doar pronunta gresit (Pristanda ,ceteanul turmenta),fapt care sugereaza dorinta de integrare intr-o
lume superioara ,in consonanta cu noua lor stare sociala . In schimb,ambitiosul Catavencu ,incult dar
snob, cu pretentii de eruditie este satirizat : pronunta corecta,dar atribuie sensuri gresite neologisme.
Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute ,construite dupa
scheme comice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita succesiv ,rasturnarea de statut/evolutia
inversa a lui Catavencuteama exagerata de tradare a grupului Farfuridi si Branzolvenescu,confuziile
lui Dandanache care o atribuie pe Zoe cand lui Trahanache ,cand lui Tipatescu.
Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane ,pe care Caragiale le sanctioneaza pt
ras (de exemplu demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda).
Prin aceste mijloace ,piesa provoaca rasul,dar in acelas timp atrage atentia
cititorilo/spectatorilor,in mod critic,asupra comediei umane.
Lumea eroilor lui Catavencu alcatuit dintr-o galerie de arivisti,care actioneaza dupa principiul
Scopul scuza mijloacele,urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice a unui ststut
social nemeritat.

32

ILCaragiale-OSP * Caracterizare Zaharia Trahanache

ILCaragiale este unul dintre cei 4 casici ai literaturii romane,cunoscut ca fiind cel mai
insemnat dramaturg roman si autor al comediei OSP.
Genul dramatic cuprinde opere literare destinate reprezentarii scenice. Aceste sunt divizate in
acte,alcatuite,la randul lor din scene,prin care se marcheaza intrarea sau iesirea unui personaj ori
schimbarea locului actiunii. Autorul prezinta in mod indirect gandurile si sentienteke ,prin
intermediul personajelor,care comunica intre ele prin intermediul dialogului. Interventia directa a
autorului este evidenta doar in didascalii.
Comedia este o specie a genului dramatic care provoaca rasul prin surprinderea unor moravuri
sociale sau situatii umane,avand un final fericit si un rol moralizator. Comicul este o categorie
estetica avand drept efect rasul,determinat de contrastul dintre aparenta si esenta naturii personajelor
si manifestat prin mijloace specifice de realizare.
Piesa de teatru OSP este o comedie de moravuri si o capodopera a genului dramatic,fiind
reprezentata pe scena in 1884 si publicata in acelas an.
Tema comediei este reprezentata de satirizarea moravurilor sociale,manifestate pe fondul luptei
politice ,in vederea desemnarii unui candidat pt Adunarea Constitutionala.
Titlul desemneaza un obiect de santaj politic,o banala scrissoare amoroasa care devine un bun
de pret,pt cine o detine,atat la centru,in Bucuresti,cat si in provincie in capitala unui judet de
munte,acolo unde are loc si actiunea piesei. Aceasta este mereu pierduta ,semn ca niciunul dintre cei
care doresc sa o foloseasca in mod abuziv nu este demn de statutul pe care si-l doreste. Intr-un
final,scrisoarea ajunge la adrisant.
Piesa de teatru contine 4 acte,impartite pe scene construite pe baza schimbului de replici dintre
personaje. Pe parcursul acestora ,se prezinta in mod gradat conflictul dramatic principal ,de natura
politica. Cele 2 tabere aflate in razboi sunt reprezentate de 2 partide,fiecare dintre ele sustinand cate
un candidat. Nae Catavencu ,lider al unei grupari independente ,desprinsa din partiul de
guvernamant isi doreste sa castige alegerile,desi oficialitatile judetului , prefectul Stefan Tipatescu si
seful partidului ,Zaharia Trahanache,il sustin pe Frarfuridi. La acest conflict principal se adauga
conflictele,cum ar fi aparitia cetateanului turmentat,revolta cuplului comic FarfuridiBranzovenescu ,primirea depesei cu numele noului candidat impus de la centru,evolutia inversa a
gruparilor adverse.
Zaharia Trahanache ,venerabilul neica Zaharia, cel care intruchipeaza tipul incornuratului
simpatic,este unuldintre personajele principale ale piesei. El este caracterizat in mod direct,inca de la
inceputul comediei,de catre autor,in didascalii, ca fiind prezidentul Comitetului
permanent,Comitetului electoral,Comitetului scolar,comitetului agricol si al altor comitete si
comitii. Prin detinerea conducerii atator organizatii ale statului creeaza impresia unui model de
comportament uman,dar aceasta idealizare nu este deloc compatibila cu personajul.
Atitudinea sa starnneste de multe ori rasul,denotand degradarea prin senilitate. De
altfel,autorul il caracterizeaza si prin nume,care denota zahariseala,ramolismentul ,dar si capacitatea
sporita de a fi modelat dupa interes(trahana=coca moale). O nota in plus a degradarii o reprezinta
ticul sau verbal aveti putintica rabdare ,care ii confera timpul necesar pt a gandi bine eea ce spune.
Limbajul folosit il caracterizeaza in mod direct,incadrandu-l in seria semidoctiilor piesei.
Desi da dovada de viclenie pe parcursul piesei,prefera sa se complaca in situatia de incornurat
naiv,nedorind sa strice prietenia cu Tipatescu sau relatia de compromis cu Zoe.
Inca de la pria aparitie in scena,isi dovedeste ipocrizia,sperand ca scrisoarea ,pe care i-o aratase
Catavencu,esteun fals,dar este capabil sa i-o reproduca ,pt ca o citise de zeci de ori,semn ca
aceasta avea mare importanta pt el. este chiar insinuant cand ii povesteste prefectului despre
documentul citit: Ei,Fanica, sa vezi imitatie de srisoare Sa zici si tu ca e a ta,dar sa juri,nu
altceva,sa juri!

33

Trahanache este cel care ii sugereaza impulsivului prefect sa aiba putintica diplomatie,ceea
ce dovedeste faptul ca este un om politic cersat,care stie ca mania nu este o solutie pt a obtine ceea
ce isi doreste. La finalul piesei,el afirma cu aceeasi dimplomatie caracteristica: eu n-am prefect!eu
am prieten!.
Viclenia venerabilului este evidenta in special atunci cand descopera documentul falsificta de
Catavencu,gandindu-se sa raspunda santajului tot cu santaj pt a scapa cu onoarea nepatata:
Apoi,daca el umbla cu machiaverlicuri,sa-i dau eu machiaverlicuri. Aluzia la dictonul lui
Machiavello Scopul scuza mijloacele, este evidenta,caci ambii oameni politici se ghideaza dupa
invatatura acestuia ,fara a tine cont de valorile moralei.
Trahanache isi dovedeste imoralitatea in special atunci cand,impreuna cu Farfuridi si
Branzovenescu, falsifica lista alegatorilor,imbogatind-o cu numele unor simpatizanti, care nu aveau
drept de vot. In aparenta,personajul se arata indignat pt ca majoritatea celor din jur se ghideaza
numai dupa enteres, raportandu-se la cuvintele fiului sau,care denota o gandire plata,ca si a tatalui.
In esenta,insa,venerabilul procedeaza la fel,avand 2 scopuri bine determinate: inabusirea scandalului
cu scrisoarea,pt a readuce linistea femeii iubite si amantului ei si propunerea unui candidat decrepit
pt a se asigura in continuare de sprijinul guvernului.
Aparent naiv si lent in gandire,el este alcela care are colutii concrete pt orice situatie,planuind
cu calm fiecare decizie pe care o ia. Figura sa este insa puternic luminata de iubirea pt Joitica si de
statornicia cu Tipatescu.
In relatie cu Zoe,cea mai distinsa prezenta feminina di opera dramatica a lui Caragiale,asa
cum o numeste critica literara, Trahanache este abil in a pastra aparentele pt ca o iubeste foarte
mult,sfarsind mereu prin a-i face pe plac. Aceasta are incredere deplina in farmecele pe care le
exercita asupra sotului,caci, fara a-l consukta decide in numele lui ca il va sustine pe Catavencu.
Sotul incornurat se preocupa permanent dereactiile emotionale ale sotiei,pe care o stie foarte sensibla
si simte nevoia sa o ocroteasca parinteste.
In relatie cu Tipatescu,Trahanache este cel care,cu abilitate,ii tempereaza iesirile
impulsive,indemnandu-l catre o atitudine diplomatica. Prietenia dintre ei este considerata un bun de
pret la care niciunul nu doreste sa renunte. Plimbarile impreuna,vizitele reciproce ii apropriem
creand o relatie bazata pe afectiune ,chiar daca,in esenta,aceasta contine o latura profund ipocrita.
In opinia mea,personajele comediei, reduse la cateva scheme morale anstracte,par sa
alcatuiasca lumea celei mai universale compuneri. Din cateva tue groase ,din cateva creionari de
figuri plastice stereotipe si de situatii tipizate,dramaturgu obtine imediat un efect comic,deoarece
totdeauna cliseizarea starneste rasul. Abstractiunea si eseta sunt strans legate de functionalitatea
comica. Se poate considera ca exosta un filon etern ,care declanseaza rasul omului.
Construit din umbre si lumini,personajul caragialian farmeca pana si astazi publicul spectator
sau cititor, opera literara OSP fiind cea mai complexa si rafinata comedie a literaturii
romane,pastrandu-si valentele dincolo de trecerea timpului. Desi orice comedie ascunde o drama,
aceasta are menirea de a delecta si de a corecta in acelas timp moravurile sociale,prin arta.

34

Marin Sorescu -Iona *Text dramatic

Marin Sorescu este un scriitor reprezentativ al perioadei postbelice a literaturii,autor al unei opere
vaste,care cuprinde toate cele 3 genuri literare. Prabola dramatica Iona a fost publicata in revista
Luceafarul,fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlu simbolic Setea muntelui de sare,titlu care sugereaza
cautarea perpetua a absolutului.
Genul dramatic cuprinde operele literare destinate reprezentarii scenice. Acestea sunt divizate in
acte,formate la randul lor din scene. Autorul prezinta ,in mod indirect, gandurile si sentimentele , prin
intermediul personajelor care comunica intre ele prin dialog. Interventia directa a autorului este evidenta doar
prin didascalii.
Drama este o specie a genului dramatic care dezvolta un conflict puternic intre date contradictorii ale
realitatii create,avand un final grav,care indeamna la meditatie. Subtitulata tragedie in 4 tabloruri,piesa iese
din clasificarile clasice,fiind o parabola dramatica,alcatuita sub forma unui monolog ,care cultiva alegoria si
metafora.
Drama lui Sorescu are drept sursa de inspiratie mitul biblic al lui Iona. Personajului mitic i se
incredintase misiunea de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu in cetatrea Ninive. Coplesit de povara
misiunii,acesta fuge ,imbarcandu-se pe o corabie. Dumnezeul il pedepseste si trimite o furtuna puernica pe
mare,ceea ce ii determina pe corabieri sa-l arunce in valuri pe intrus pt a potolii urgia. Iona este inghitit de un
monstru marin i pantecul caruia petree 3 zile si 3 nopti,dupa care este iertat de Dumnezeu,care ii porunceste
monstrului sa il elibereze pr uscat. Dramaturgul,insa,adapteaza valentele mitului la problematica omului
modern,corelandu-l cu latura existentiala a destinului omenirii.
Titlul este un substantiv propriu,care desemnneaza numele personajului principal,nume preluat din
Biblie. Dramaturgule are insa certitudinea ca in vreo limba mai veche ,Io insemana eu,devenind
simbolic si reprezentativ pt individ in general.
Piesa este alcatuita din 4 tablouri,are un singur personaj si 2 figuranti. Modul de expunere este
solilocviul (monologul adresat), in care individul vorbeste cu dublul sau. Autorul intervine in mod direct in
didascalii, oferind explicatii asupra problematicii piesei.
Drama debuteaza cu indicatiile scenice lamuritoare asupra naturii personajului: Ca orice om foarte
singur,Iona vorbeste tare cu sine insusi,isi pune intrebari si-si rapunde... se dedubleaza si se strange dupa
cerintele vietii sale interioare.
Incipitul piesei se axeaza pe dorinta personajului de a-si auzi ecolul ,in timp ce isi stiga numele,din
nevoia acerba de a comunica. Motivul dublului ca unic partener de dialog deriva din cel al singuratatii.
Exozitiunea din primul tablou il prezinta pe Iona ca fiind un pescar pasionat,dar ghinionist,care se afla
pe o mare bogata in peste, dupa esecul pescuitului direct din mare,pescarul fara noroc prefera sa prinda peste
dintr-un acvariu: ...de cate ori plec la pescuit iau si acvariul. Cand vad ca e lata rau,ca am stat o zi intreaga
degeaba,scot undita si o arunc in acvariu dar si pestii captivitrag greu. Iona are astfel sentimentul ratarii si
al incapacitatii de a-si schimba destinul,fiind constrans sa-si accepte esecul.
La sfarsitul primului tablou se concentreaza intriga piesei,Iona fiind inghitit de peste urias ,pe a carui
gura se afla cand a aruncat navodul. intrarea simbolica in burta pestelui este marcata de pierderea identitatii
si identificarea cu pestii.
Tabloul al 2lea contureaza desfasurarea actiunii si debuteaza cu motivul captivitatii umane intr-un
spatiu claustrat,motiv asocialt u trecerea implacabila a timpului. Pt personaj e tarziu, fiind predestinat,fara
posibilitatea de a se sustrage. Prizonier in burta pestelui,el va incerca sa se adaptezte ,sa-si demonstreze siesi
ca este liber sa faca ceea ce doreste : Pot sa merg,uite,pot sa merg incolo. In mod spontan,Iona isi exprima
propriul ideal ,anume acea de a construi o banca in mijlocul marii,pt a se putea odihni pescarusii mai lenesi
si vantul. Inventivitatea,dar si naivitatea personajului determina ideea unei creatii fara utilitate practica,dar
utila in planul spiritual,definita de personaj ca un locas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.
Tabloul al 3a prezinta drept cadru al actiunii interiorul pestelui II,care inghitise pestele I, o metafora
care face referire la existenta umana,printr-o sugestie acvatica: pestele cel mare unghite peste cel mic. Pe
fundal este asezata o mica moara de vant,simbol al zadarniciei existentei umane de care Iona se simte
atras ca de un vartej . eroul va incerca sa nu nimereasca intre dintii ei de lemn dar nu face singurul gest cu
adevarat normal intr-o astfel de situatie,sa o inlature din cale. La fel facuse e fapt tot timpul pana acum:

35

refuzase sa-si constientizeze situatia,incercand doar sa se adapteze. Iona nu isi pierde increderea in sine, o
scot eu la capat intr-un fel,si cu asta nicio grija!. El hotaraste sa puna in aplicare practica un gand anterior,si
anume,acela de a face o fereastra. In mod ingenios,acesta foloseste propria unghie pt a crea ceea ce-si
doreste,devenind el insusi o unghie,una puternica ,neamblanzita, transformandu-se intr-o arma de lupta
contra unui deestin neproelnic. Dar eliberarea din burta pestelui al 2lea presupune captivitatea in stomacul
pestelui al 3lea
Tabloul al patrulea il surprinde pe Iona in gura ultimului peste spintecat: barba sa falaie afara ,unde se
zareste o plaja. Barba lui Iona este un indice te timp: atrecut o viata de cand omul incearca zadarnic sa
gaseasca solutia.
Finalul piesei consta in constientizarea deplina a identitatii,personajul afirmand cu tarie eu sunt iona!.
El recurge la sinucidere,spintecandu-si burta cu un cutit,moartea fiind singura modalitate de eliberare,
cuvintele sale finale,care preced tacerea vesnica, Razbim noi cumva la lumina exprima increderea acestuia
ca,intr-o alra dimensiune existentiala,va redpobandi libertatea spirituala.
Iona este personajul principalal dramei,conturat in mod simbolic, prin tehnica inovatoare a
solilocviului. In didascalii ,autorul isi schiteaza in mod direct portretul moral,afirmand : Ca orice om
singur,iona vorbeste tare cu sine insusi,isi pune intrebari si-si raspundemse comporta ca si cand inscena ar fi 2
personaje. Motivul dublului cu care acesta dialogheaza permanent se contureaza astfel ca o modalitate de asi infrunta destinul prin comunicare.
Iona este omul prins fara voia lui intr-o capcana din care incearca sa scape. Dar constientizarea propriei
conditii si drept urmare gandul ca trebuie sa gaseasca o solutie de salvare nu vin de la sine. Primele sale
actiuni sunt mai degraba rodul unor impulsuri de moment decat niste acte rationale: prin in capcana,el doar se
zbate sa scape. Iona spinteca burta pestelui care l-a inghitit si se trezeste in burta altuia,mai mare decat primul.
Iesiea din limite vechi inseamna intrarea in limite noi. Va repeta gestul de mai multe ori,dar de fiecare data cu
acelas rezultata,caci vointa de a se salva,ea singura, nu este suficienta:Doamne cati pesti unul in
altul,exclama el mirat,cand au avut timp sa se aseze atatea straturi?. Intelegerea se va produce abia in final.
Eroul alesese un drum gresit care ducea in afara, calea ceaadevarata se afla insa inauntrul nostru. Cuvantul
magic care marcheaza clipa descoperirii identitatii a fost Eu sunt Ioan. Gestul spintecarii burtii este
simbolic: omul gasise calea,iar aceasta se afla in sine.
In opinia mea,pescarul Iona este simbolul cunoasterii absolute,iar atitudinea personajului reflecta
situatia omului modern care se descopera singur in univers. Rescrierea moderna a mitului biblic ii ofera lui
Marin Sorescu posibilitatea de a glosa pe o tema cu mai multe valente,aceea a sperantei ca mod de a fi intr-o
lume inchisa.
Piesa de teatru Iona este o opera literara moderna,care se incadreaza curentului neomodernismu,pt ca
intruneste trasaturi definitorii ala acesti claificari : este o drama cu textura ideatica adanca,se fundamenteaza
pe un mit biblic,adaptat omului modern,o constiinta profunda,dilematica, dezvolata tipologia
insinguratului,inadaptata la realitatea careia ii apartine,prezentand framantarile launtrice ale constiintei ,redate
prin maniera inovatoare a solilocviului ,imbinand motivul dubluluim,cel al sortii schimbatoare si al
timpului,conflictul principal petrecandu-se in planul constiintei.
Drama soresciana se axeaza pe prezentarea unui personaj-prototip al umanitatii ,care exemplifica, prin
destinul personal,capacitatea de a se elibera spiritual de captivitate si singuratate,prin luarea in stapanire a
sinelui .

36

Marin Sorescu- Iona*Caracterizare* Neomodernism

Marin Sorescu este un scriitor reprezentativ al perioadei postbelice a literaturii,autor al unei
opere vaste,care cuprinde toate cele 3 genuri literare. Prabola dramatica Iona a fost publicata in
revista Luceafarul,fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlu simbolic Setea muntelui de sare,titlu
care sugereaza cautarea perpetua a absolutului.
Genul dramatic cuprinde operele literare destinate reprezentarii scenice. Acestea sunt divizate
in acte,formate la randul lor din scene. Autorul prezinta ,in mod indirect, gandurile si sentimentele ,
prin intermediul personajelor care comunica intre ele prin dialog. Interventia directa a autorului este
evidenta doar prin didascalii.
Drama este o specie a genului dramatic care dezvolta un conflict puternic intre date
contradictorii ale realitatii create,avand un final grav,care indeamna la meditatie. Subtitulata
tragedie in 4 tabloruri,piesa iese din clasificarile clasice,fiind o parabola dramatica,alcatuita sub
forma unui monolog ,care cultiva alegoria si metafora.
Drama lui Sorescu are drept sursa de inspiratie mitul biblic al lui Iona. Personajului mitic i se
incredintase misiunea de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu in cetatrea Ninive. Coplesit de povara
misiunii,acesta fuge ,imbarcandu-se pe o corabie. Dumnezeul il pedepseste si trimite o furtuna
puernica pe mare,ceea ce ii determina pe corabieri sa-l arunce in valuri pe intrus pt a potolii urgia.
Iona este inghitit de un monstru marin i pantecul caruia petree 3 zile si 3 nopti,dupa care este iertat
de Dumnezeu,care ii porunceste monstrului sa il elibereze pr uscat. Dramaturgul,insa,adapteaza
valentele mitului la problematica omului modern,corelandu-l cu latura existentiala a destinului
omenirii.
Iona este personajul principal al dramei omonime,conturat in mod simbolic,prin tehnica
inovatoare a solilicviului.Iin didascalii,autorul ii schiteaza in mod direct portretul moral, afirmand:
Ca orice om foarte singur,Iona vorbeste tare cu sine insusi,isi pune intrebari si-si raspunde,se
comporta ca si cand in scena ar fi doua personaje. Motivul dublului cu care acesta dialogheaza
permanent se contuureaza astfel ca o modalitate de a-si infruta destinul prin comunicare.
Pornind de la personajul biblicmde care eroul piesei se deosebeste,insamdramaturgul
contueaza un personaj incadrat in tipologia vinovatului fara vina,fiind supus claustrarii, ca o etapa a
fatumului personal,nicidecum ca pedeapsa. Iona reprezinta individul insingurat,idealist,dornic de a
interactiona cu alti oameni, dependent de comunicare. Aventura sa initiatica este,de fapt, o perpetua
cautare a sinelui,a identitatii pescarului ghinionist,care,desi isi accepta soarta, nu o agreaza,dorindusi sa renasca intr-o maniera privilegiata.
Prima ipostaza a personajului este de pescar ghinionist. Pescuitul in acvariu,o simulare a
vocatiei,denota o constiinta personala a ratarii,dar care nu afecteaza darzenia personajului de a
pescui in continuare, de a cauta iesire din imapsul existential in care se afla. Fascinatia pe care o
exercita marea asupra lui releva un individ sensibil,cu o disponibilitate sufleteasca ,iubitor de
frumos,capabil de a gandi metaforic lumea,asemanata cu undele apei,pe care o priveste,avand
nostalgia absolutului.
A doua ipostaza este aceea de individ captiv,care isi pastreaza optimusmul ,concretizat in
speranta unei eliberari. Aventura initiatica debuteaza prin instaurearea intunericului, prilej de
iluminare sufleteasca,de luare in stapanire a sinelui,dar si de asociere sugestiva cu viata intrauterina a
individului, aflat in starea de gratie a ocrotirii materne absolute.
Iona porneste cu teama in aventura sa initiatica,iar logosul este cel care il insoteste pe tot
parcursul calatoriei catre sine. Dorinta acerba de comunicare nu-l paraseste nicio clipa,fiind o
modalitate de refulate a esecului existential. Solilocviul demonstreaza capacitatea intelectuala
superioara a personajului,care trateaza probleme filosofice variate intr-o maniera fireasca,gandurile
insirandu-se in mod spontanmdar coerent.

37

Personaul se autoironizeaza permanent,dorindu-si libertatea si anihilarea spaimei de

singuratate prin sugestie :fac ce vreau,vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Nu mi-e frica. Iona
este un vistaor,care doreste sa infaptuiasca ceva demn de sine in lumea limitata in care traieste si de
aceea propune construirea unei barci in mijlocul marii,pescarusi si vant,de fapt, un locas prielnic pt
spirit.
Personajul devine increzator in capacitatea sa de a se elibera ,spintecand curajos burtile
pestilor cu propria unghie, luptand pt valoarea in care crede cu tarie. Captivitatea se pare
interminabila dar Iona isi pasttreaza jovialitatea, implorandu-si mama sa-l nasca din nou,dovedind o
dragoste puternica fata de viata. Cu toate ca in ultimul tablou reuseste sa se elibereze, personajul este
nefericit, pt ca ,spune el, fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie. De fapt,tristetea sa deriva
din constiinta imposibilitatii de a se elibera,caci universul este o burta imensa de peste, singuratatea
mistuitoare in dinterior se prelungeste si in planul exterior. Drama vieii oricarui individ se naste din
limitarea sa,prin surprinderea spiritului de catre limitele implacabile ale destinului.
Iluminare reprezinta descoperirea sinelui,iona afirand orgolios eu sunt Iona,ca rezultat al
aventurii initiatice parcurse. Ultima ipostaza a eroului este reprezentata de personajul eliberat prin
moarte simbolica de temnita propriului destin. Piesa se incheie cu o replica ce sugereaza fericirea
regasirii sinelui si asumarea lui dincolo de granitele sortii. Retragerea personajului in farul interior
este un act profund constient,care deriva din incapacitatea de a mai supravietui in singuratate si
claustrare.
In opinia mea,pescarul Iona este simbolul cunoasterii absolute,iar atitudinea personajului
reflecta situatia omului modern care se descopera singur in univers. Problematica libertatiii este un
motiv central,strans legat de tema majora a sperantei. A fi liber inseamna pt Iona a repune in discutie
lumea lucrurilor prin intermediul fiintei.
Drama soresciana se axeaza pe prezentarea unui personaj-prototip al umanitatii ,care
exemplifica, prin destinul personal,capacitatea de a se elibera spiritual de captivitate si
singuratate,prin luarea in stapanire a sinelui .

38