Sunt culmi nfricoate

Sunt culmi nfricoate n sufletele noastre,

Dar nimeni nu le suie i nimeni nu le-atinge,
Deasupra, peste neguri, furtun i dezastre
Pe ele niciodat lumina nu se stinge ...
Acolo rsritul trimite-ntia raz,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urm,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scnteiaz
n chip de srutare, ce-n veci nu se mai curm.
Arareori un vultur cu aripe blane
Rtcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboar,
Cci prins adnc de vraja senilelor arcane,
Rmne sus acolo i nu se mai coboar.