Sunteți pe pagina 1din 7

LEZIUNI CUTANATE ELEMENTARE

CURS I DERMATOLOGIE
Semne si simptome prezente in Dermatologie
Notiuni de anatomie si fiziologie a pielii
STRUCTURA PIELII

Pielea sau tegumentul este derivatul conjunctivo-epitelial care acopera toata suprafata
corpului. Este un organ elastic si impermeabil pentru unele solutii si gaze, ca si pentru
eposit.
Pielea este neteda, prezinta in unele locuri santuri (numite plici) si ridicaturi in partea
de extensie a articulatiei. Pe palme si plante, pielea prezinta adancituri fine separate
de sreste fine formand un desen particular pentru fiecare individ numit amprente,
folosite in medicina legala si politie.
Pielea are o suprafata de 1,5m2 si o grosime de 1-4 mm.
Culoarea pielii este data de :

cantitatea de pigment din epiderm;


circulatia sangvina din derm;

stratul de grasime din epiderm.

Histologic, pielea este alcatuita din trei straturi principale:


A. Epidermul
B. Dermul
C. Hipodermul
I.

LEZIUNILE ELEMENTARE
Leziuni elementare prin modificare de coloratie (discromice)
Constau din pete sau macule. Acestea sunt modificari circumscrise sau difue ale
culorii tegumentului fara modificarea reliefului cutanat. Se clasifica in doua
subgrupe in functie de substratul lor morfofunctional, dupa aspectul si evolutia lor:
Pete discromice
Pete vasculo-sangvine (hemodinamice

Leziuni cu continut solid


papula

nodulul

este o proeminenta papilara circumscisa


diametrul mai mic de 0,5 cm
se rezoarbe fara a lasa cicatrice 1

este o masa solida


diametrul peste 0,5 cm
poate afecta epidermal si dermul
apar in
o lepra
o sifilis tertiar
vegetatia

tumora

excrescenta situate pe tegument sau mucoasa

formatiune proeminenta , ferma la palpare


neinflamatorie
cu tendinta la crestere
poate fi
benigna maligna
pentru diagnostic criteriu de baza este examenul histopatologic

lichenificarea

PRURITUL
simptomul cel mai frecvent
definit ca o senzatie particulara, neplacuta care determina bolnavul sa se scarpine
in urma gratajului se pot forma excoriatii acoperite de cruste hematice, astfel se
creaza porti de intrare pentru microbe
pruritul fiziologic este

tranzitoriu

discret
present dupa o oboseala o transpiratie o deshidratare o in cresterea temperaturii
cutanate

pruritul patologic este un simptom in


urticarie
eczema
alergii
medicamentoase
micoze
pruritul generalizat poate fi intilnit in multe afectiuni non- dermatologice
diabet zaharat
hepatite cornice
ciroze
bolnavii hemodializati
pruritul este simptomul initial precedind instalarea tabloului clinic

poate fi intilnit

in ultimul trimestru de sarcina, dispare dupa sarcina


la menopauza
la persoane in virsta - pruritul senil

ingrosarea tegumentului

accentuarea cadrilajului normal al pielii

keratoza

leziune uscata, groasa


formind relief

ia nastere prin ingrosarea stratului cornos

Leziuni cu continut lichid

vezicula

reprezinta acumularea vizibil de lichid ce


realizeaza o leziune cu diametrul sub 0,5 cm
ia nastere prin
o eposit m interstitial ca in eczema
o mecanism parenchimatos ca in
herpes

bula - flictena

are diamterul peste 0,5 cm


poate fi produsa prin factori
o fizici
o chimici
o infectiosi
o imunologici

reprezinta acumularea vizibila de puroi


poate fi
o foliculara o interfoliculara
din punct de vedere al continutului este
o septic - etiologie microbiana o
aseptic - psoriazis pustular

pustule

Leziuni prin solutii de continuitate

eroziuni

pierderea de substanta care nu depaseste membrane bazala

ulceratia

pierderea de substanta depaseste membrane bazala


se vindeca fara cicatrice

fisura

pierdere liniara de substanta

excoriatia

pierdere liniara de substanta produsa prin grataj

Leziuni formate prin depozitarea pe suprafata pielii a celulelor stratului


cornos, a secretiilor sau a tesuturilor necrozate

scuama

acumularea in exces pe suprafata pielii a celulelor


stratului cornos

uscarea unei serozitati sau a unui exudat

necroza ischemica neagra

crusta

escara

sfacel

depozit necrotic de culoare alb-cenusie

produs prin actiunea unor agenti microbieni

Eritemul
= o roseata a pielii de durata in general scurta, mai rar persistenta, cu
nuantevariabile de la rosu aprins la roz palid, care dispare la presiune avand
temperatura localacrescuta.
Histopatologic - largirea evidenta a lumenului arteriolelor din plexul subpapilar.
poate fi asociat cu alte leziuni precum vezicule, bule, pustule
Dupa configuratie si intindere - tipuri de eritem:a)
eritemul localizat haloul (mica zona eritematoasa in jurul unei leziuni
circumscrise:vezicula, bula, pustula), eritemul in placi sau in placarde. b)
eritemul regional al zonelor descoperite sau fotoexpuse (fata, decolteul si dosul
mainilor),al marilor pliuri (inghinal, axilar, submamar, interfesier).c)
eritemul generalizat = exantem, intereseaza suprafete extinse sau chiar tegumentul
intotalitate.
Scabia

Scabia este produsa de un acarian, Sarcoptes scabiae, ce poseda patru perechi de


picioare si un cefalo-torace si prezinta dimorfism sexual, femelele fiind mult mai mari
decat masculii. Femelele fecundate paraziteaza pielea umana ( sau animala,
existand variante caprine, ovine, etc ) in care isi sapa un tunel din care nu vor mai
putea iesi, pentru ca au pe spate ghimpi indreptati spre inapoi. In tunelul cutanat
depun larvele, care vor iesi la suprafata pielii, unde se transforma in nimfe, apoi in
adulti si se acupleaza, dupa care masculii mor iar femelele reiau ciclul.
Scabia este prezenta in toata lumea si evolueaza in cicluri de circa 20 - 25 de ani,
cand numarul de cazuri creste chiar si in conditiile unei bune igiene a populatiei.
Transmiterea se face prin contact direct cu bolnavul ( inclusiv contact sexual ) sau
prin lenjeria de corp si de pat a acestuia, in care parazitul supravietuieste 3 - 4
zile.Copii sunt mai receptivi decat adultii.
Perioada de incubatie este de 3 -4 saptamani.
Eruptia clasica la un adult consta din papule eritematoase cu topografie tipica pe :
pliul axilar anterior, interdigital, fata anterioara a articulatiei radio-carpiene, mamar,
abdominal, fata interna a coapselor, pliul subfesier iar la barbati teaca penisului si
scrot sunt localizari foarte evocatoare. Practic, la adult, sunt respectate constant fata
si spatele.La copilul mic pot apar si leziuni palmo-plantare. Elemente eruptive
carateristice dar rar intalnite sunt santul acarian, o leziune lineara rosie de cativa
mm, corespunzand tunelului acarian, care se termina de regula printr-o vezicula
perlata, corespunzand locului unde se afla corpul femelei. Deosebit de caracteristica
pentru diagnostic este evolutia pruritului, practic absent ziua si cu accentuare
marcata noaptea. Pentru diagnostic mai este utila ancheta epidemiologica, care
revela frecvent aparitia unui prurit nocturn la alti membri ai familiei sau ai colectivitatii
in care traieste bolnavul.
Complicatia redutabila este impetiginizarea leziunilor de grataj cu streptococici hemolitici nefritogeni, acest impetigo generalizat putand conduce la o glomerulonefrita post-scabioasa la copil.
Forme clinice particulare constau in scabia la persoane cu buna igiena corporala, la
care leziunile sunt minimale sau scabia incognita, la cei tratati cu dermato-corticoizi
care sterg temporar eruptia papuloasa si pentru care proba terapeutica este
importanta inclusiv pentru diagnostic.La celalalt capat al spectrului clinic se afla
scabia "norvegiana", care apare la vagabonzi sau persoane imunodeprimate si se
manifesta ca un impetigo diseminat, cu cruste purulente groase, diseminate inclusiv
pe spate, ceafa si scalp, sub care se afla mii de paraziti, motiv pentru care aceasta
forma este intens contagioasa.
Tratamentele clasice cu unguent cu sulf 10% pentru adulti si 5% pentru copii,
unguentul cu hexaclorciclohexan ( Lindan 1%) pentru adulti si solutia de benzoat de
benzyl 20% pentru copiii sub 3 ani se mai utilizeaza, dar sunt putin eficace si
depasite moral.Pentru toate trei este nevoie de trei aplicatii consecutive de seara pe
toata suprafata corpului, de la gat in jos.
Tratamentele recente sunt cu permetrine, insecticide mai putin toxice si mai bine
tolerate pe tegumentul uman : Scabex 1% crema sau emulsie si Spregal spray;
pentru ambele este suficienta o singura aplicare de seara.Practic se trateaza toti
membrii familiei, avand in vedere perioada de incubatie lunga si in plus rufaria de
corp si de pat se fierbe un minut, iar articolele care nu se pot fierbe se aerisesc 5 zile
( parazitii supravietuiesc in mediul extern circa 2-3 zile ).

Scabia norvegiana se trateaza pe cale generala cu Ivermectine ( Mectizan),


concomitent cu tratamentul infectiei bacteriene.
Post-scabios persista adesea, mai ales pe teaca peniana, papule sau noduli discret
pruriginosi ( pana la resorbtia completa a corpului parazitar) care se trateaza cu
dermatocorticoizi si, la nevoie, cu antihistaminice simptomatic.In nici un caz nu se va
incepe tratamentul unui caz suspect de scabie cu cortizonice local sau general.In
situatii incerte diagnostic este preferabil a se incepe prin proba terapeutica cu un
antiparazitar si ulterior alte tratamente.
Pediculoza (Paduchii)
Pediculozele sunt produse de o insecta, pediculus hominis cu variantele P.capitis, P.
vestimenti si Phtirius pubis.Acestea sunt insecte hematofage, care traiesc agatate de
firele de par sau in vesminte si coboara pe corp, intepand pielea pentru hranire,
ocazie cu care apare si pruritul.
Aceste insecte au circa 1-2 mm lungime si 1 mm latime, culoare galben - cenusie si
la prima vedere par a fi bucati de matreata, dar care sunt agitate de miscari active,
proprii.
In cazul pediculozei capului localizarea de electie este zona occipitala.Pe tegument
se observa papulo-vezicule eritematoase si leziuni de grataj, uneori
impetiginizari.Femelele traiesc circa 2 luni, perioada in care depun 200 -300 de oua.
Acestea se cheama lindini, au un aspect ovalar, dimensiuni de circa 0,5 mm si sunt
fixate de firele de par printr-un clei biologic produs de femela.Practic lindinii imita o
matreata banala, dar care este aderenta la firele de par.Transmiterea se face prin
contact direct cu parul parazitat sau indirect prin piepteni, caciulite, etc.Aceasta
forma de pediculoza este frecvent intalnita in colectivitatile de copii ( gradinite,
scoala) toamna, adusa de copii care au fost in diverse tabere.
Pediculoza corpului apare mai frecvent la adulti, in general marginalizati sociali sau
in conditii de catastrofe naturale, razboi, refugiati.Leziunile papulo-veziculose si
pruriginoase se localizeaza preferential pe gat,umeri si toracele posterior si in timp
seimpetiginizeaza. Parazitul poate transmite tifosul exantematic, febra recurenta si
febra de transee.Deoarece persista in vesminte, este preferabil ca cele infectate sa
fie distruse prin ardere.
Pediculoza pubiana apare la adulti, se transmite prin contact sexual ( este o boala
sexual - transmisibila minora ), se manifesta prin papulo-vezicule, pete albastrui
( "maculae cerulee" ) la locul intepaturii si leziuni de grataj localizate perigenital, cu
prurit intens. Netratata, se extinde la firele de par axilare, sprancene, eventual barba
sau mustati. Se cauta adultii si lindinii fixati pe firele de par.