Sunteți pe pagina 1din 119
CAP I (V) MAVROCORDATIL 17111749 NECULAI MAVROCORDAT 1711-1730. 4, A DOUA DOMNIE A LUI NECULAI MAVROCORDAT IN MOLDOVA Neculai Mavrocordat a doua oariin Moldova 1711—1716. Mazilirea lui Mavrocor lat’ din intaia Jui domnie in Moldova nu_provenise din neinerede- rea Porfei in el, gi inlocuirea Iui cu Dimitrie Can- temir se facuse numai fiind c& Turcii credeau ci a- cesta va putea, mai curind de cit domnul grec, pune mina pe Brincovanu. Marea incredere de care Ma~ yrocordat se bucura la Poart&i reiesa toemai din im- prejurarea c& el este rinduit domn in Moldova, in nigte momente atit de critice ca acele aduse prin ris- boiul cu Rusii si tradarea lui Cantemir. 1, Asupra originei familiei Mavrocordat, vezi vol. 1V, p. 483. Neculai Ma- vrocordat intr tn Iasi in ziua de 8 Noemvrie 1711. Acsinte Uricariul in Le- topiseye, 1, p. 14g. Comp. des alleurs e. Ludovic al X1Vte, 10 Ostomvrie 4711, Doc. col. Hurm., Suplement, T, p. 404. 8 A DOUA DOMNIE A LU! N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA Tureii chiar staturi cit-va timp la ginduri, daca. nu ar face mai bine s& prefaca cel putin Moldova in pasalic?; dar ei se lepadara in curind de acest plan, ce le ar fi putut deveni periculos in cazul unei rascoale a Moldovenilor, in care s’ar fi putut ames- teca Rusii, de care Turcii invatase ase teme atit de mult, cu toaté isbinda lor de pe malurile Prutalui. Catv’ aceste consideratii politice, Turcii nu uitau nici cele financiare ; anume in cazul cind farile romine ar fi fost incorporate ca provincii turcesti, Poarta «ar fi pierdut o buna parte din veniturile pe care le sco- tea din ele; c&ci sultanii de 3i despoti, nu an pute- rea dea ridica noue'impozite in statele lor, nici chiar de a inalta pe acele existente, si acei care au in- draznit a cerea vre-o innoire in aceasta privinta, tot deauna gi-au pus in cumpana coroana lor. In tarile romine, care le apartin numai cu tithl de suzeran, ei pot urca darile dupa plac si comite fara nici o teama cele mai mari nedreptati> *. Turcii, spre a cistiga gi mai mult pe Mavrocordat, il trateaz& cu cele mai deosebite onoruri, primindu-I vizirul de mai multe ori in audiente tainice, lucru eu totul neobicinuit la domnii mazili; este numit prie- - ten in scrisorile marilor dregatori ai sultanilor c&tra el, si este chiar seutit de toate cheltuiclele cApataret domniei, sultanul iertindu-i pana gsi cele 50 de pungt de bani, cu care se hotirise si vinda—de asta data. mai eftin—scaunul Moldovei. Marea vaz& si incredere de care Neculai Mavrocor- dat se bucura Ja Poarté fu spre norocul Moldovei Jara se afla fntr'adevar in o pozitie din cele nat grele, dupa nefericita intreprindere a Iui Cantemir, 2. Acsinte Uricariud, Letopisese, MW, p- 139. 5. Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie. par ./. B(auer) anexate la Curva, Histoire de la Moldavie, edigia din Neuchatel, 1781, p. 343. A DOUA DOMNIE A LUI N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA 9 fata pe de o parte cu rasbunarea paginilor, pe de alta cu cererile de despagubire a le Turcilor negufitori sau balgii, pentru daunele si mortile suferite in tim- pul rezmerifei; nu mai putin expusa la jafurile osti- rilor svedeze gsi polone, fiind tot pe atit de greu a scépa de ele pe cit si a se plinge in contra lor, a- ceste ostiri fiind bine vazute de Turci, care sub in- tetirile necontenite a le lui Carol al XII-le, erau ga- ta pe fie ce zi a reinnoi rasboiul cu Rusii. Pe linga aceste nenorociri aduse de oameni, si urgia lui D-zeu se abituse pe biata Moldova, sub forma unor nesfi giti nouri de lAcuste, care pustiiau holdéle si inciu- mau aerul. In asemenea imprejurari se intilege cit de greu trebvia si cada& Ini Mavrocordat ocirmuirea unei tari a chreia limba nici macar nu o stiea ‘, Mavrocordat era ins& pe cit o minte agera si par- taté prin trebi, pe atita si inzistrat cu cunostintele trebuitoare, nu numai spre a face din el un bun o- cirmuitor, dar chiar spre a-i duce vestea unui om invitat. Pe linga limba greceascd, intarita prin 0 a- dinca cunostinté a elinei, el scriea si vorbea in per- fectie limbele latina, francez& si italiana. Mai avea gsi deprinderea celor orientale, neap&rate unui inter- pret, precum turceasca, araba si persiana. Dintre s\ inti, Mavrocordat se indeletnicise mai cu deosebire cu teologia gi filosofia, Variile lui cetiri in poetii si filosofii greci si latini, precum in deosebitele scrieri ale invatatilor moderni fi deschisese mintea, in cit el era preg&tit din toate punctele de videre pentru rolul de om politic si diplomat ce cra chemat si indeplineasca °*, 4. Loan Neculcea tn Letopisete, I, p. 326: , si Sculi camarasul din liun- tru ce era talmaciu, c& Neculai Voda nu gtiea limba moldoveneascd, si era un Tucru prea cu nacaz boierilor si fare 5. Commentatio de litterarum studi Ioannis Nicolai Mavrocordati principis 10 A DOUA DOMNIE A LUI N, MAVROCORDAT IN MOLDOVA Mavrocordat care igi fnstrAinase prin mindria Ini simpatiile Moldovenilor in intaia lui domnie, se arata la indlfimea grelei probleme ce’i era dati a deslega, anume a apira interesele Moldovei fat& cu Poarta otoman&, spre a cistiga toemai prin o asemene pur- tare inerederea locuitorilor in vrointa lui de bine, si prim aceasta insusi a-i detrage de la simpatiile ruse- sti, si a-i lipi iarasi de vechea lor suzerana. Astfeliu il videm aparind pe Moldoveni pe cit putea contra pretentiilor Turcilor balgii, si reducind osindirile pa- mintenilor pentru pagubele cigunate acelor neguti- tori, totdeauna la minimul putincios, precum gi din- du-gi silinfele cele mai mari spre a dobindi de la Turci iertarea boierilor pribegifi in Rusia cn Cantemir si reintoarcerea lor fn tara. Cit nu lupt& el pentru a seapa de la inchisoare pe cei trei boieri, Lupu vor- nicul, Antioh Jora gi Maseut postelnicul, retinuti in Varna de Baltagi Mohamed pentru prepus’ de pa nire catra Rugi? Turcii_neputind preface intreaga Moldova in paga- lie schimb& cel putin tinutul Hotinului fn olat tur- cesc. Un cap de Tatari, Ali-Bei, cere si el, pen- tru acelag motiv al apirarei mai efeective improtiva Rusilor de cit ar face-o hainii de Moldoveni, ceta- tea Soroca cu finutal incunjurator, ceea ce Poarta ii incuviintaz&. Stapinirea pradalnicilor Tatari in Mol- dova ar fi ficut peste putingi viata locuitorilor de dincolo de Prut. Mavrocordat cere cu mari staruingi revocarea acelei cesiuni, si merge in calduroasa ‘lui apirare a drepturilor Moldovei pana a aminti Tur- cilor condifiile pacei de la Carlovitz, si chiar capitu- Walachiae, auctor Lam. Theodorus Hoclsius Themarensis, fenae, 4755 in Enile Legrand, Génkaldgie des Maurocordato de Constantinopole, Paris, 1880, (tirage de grand Juxe & 50 exemplaires numérotés!, p. 63. £ } 10 A DOUA DOMNIE A LUI N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA Mavrocordat care igi instrainase prin mindria lui simpatiile Moldovenilor in. int&ia lui dommie, se aratit la inaltimea grelei probleme ce’i era data a deslega, anume a apira interesele Moldovei fatt cu Poarta otomana, spre a cistiga toemai prin o asemene pu tare increderea locuitorilor in vrointa lui de bine, si prin aceasta insusi a-i detrage de la simpatiile ruse- sti, gi a-i lipi iarasi de vechea lor suzerani. Astfeliu il videm apirind pe Moldoveni pe cit putea contra pretentiilor T: Turcilor balgii, si redueind osindirile pa- mintenilor pentru: pagubele cAgunate acelor neguti- tori, totdeauna la minimul putincios, precum gi din- du-si silintele cele mai mari spre a dobindi de la ‘Turci iertarea boierilor pribegiti in Rusia cu Cantemir si reintoarcerea lor in tara. Cit nu lupta el pentru a_scipa de la inchisoare pe cei trei boieri, Lupu vor- nicul, Antioh Jora si Mascut postelnicul, retinuji in Varna de Baltagi. Mohamed pentru prepus’ de parti- nire c&tré Rusi ? Turcii neputind preface intreaga Moldova in paga- lie schimba cel putin tinutul Hotinului in olat tur- cese. Un cap de Tatari, Ali-Bei, cere si el, pen- tru acelag motiv al ap&rarei mai efective improtiva Rusilor de cit ar face-o hainii de Moldoveni, ceta- tea Soroca cu tinutul incunjurator, ceea ce Poarta fi incuviinfazi. Stapinirea pradalnicilor Tatari in Mol- dova ar fi facut peste putinta viata locuitorilor de dineolo de Prut. Mavrocordat cere cu mari staruinti revocarea acelei cesiuni, si merge in cilduroasa ‘lui apirare a drepturilor Moldovei pina a aminti Tur- cilor conditiile pacei de la Carlovitz, si chiar capitu- Walachine, auctor Lann. Theodorus Hoelbius Themarensis, fenae, 1755 in inile Legrand, Généalagie des Maurocordato de Constantinopole, Paris, 1880, (tirage de grand luxe 4 50 exemplaires numérotés!, p. 63. A DOUA DOMNIE A LUI N, MAVROCORDAT IN MOLDOVA 11 Jatiile incheiete de Moldova cu sultanii, Ambele a- mintiri nu prea placute Otomanilor ° Tot pe atunei Nemfii incep operatia ce deveni mai tirziu atit de fatala Moldovei, a inaintirei pajurilor imparitesti asupra hotarelor tureesti, ragluind o parte din Moldova pe la granita Dornei. Neculai Ma-~ vyrocordat protesteaz’ cu energie contra inealeivilor Austriei, si o sileste la sfirgit si se retraga, amenin- tindu-o cu risboiu din partes Turciei 7 Domnul mai elibereaz& din prinsoare de la Turci si de la Ttari o sum’ de captivi, inbricind din ba- nii lui pe acei ce veneau indarapt cu totul goi, si seutind de dari pe acei insurati dintre ei. Toate aceste apirari ale intereselor moldovenesti din partea lui Neculai Mavrocordat fac chiar pe Ne- culcea, cronicarul cel mai pornit contra domniilor striine, si zicd: «Norocul tarei a fost atunci cA s‘au timplat de au venit Neculai Voda ; iar de ar hi ve- nit alt domn mai prost, ar hi fost prea rau de Mol- doveni> *, Mavrocordat, insi ie misuri si pentru usurarea da- rilor, cave apiisau prea greu asupra locuitorilor, ceea ce fi era prin puting’ mai ales prin faptul ca Turcii, spirieti de plecarea Moldovenilor catré Rugi si de urmirile cumplite ce o asemenea plecare ar putea avea pentru impdiritia lor, dacd ar fi urmata si de cei-lalti cregtini din peninsula Baleanului, incetase macar pentru acel moment de a privi Moldova uu- mai din puntul de videre al banului, si deschizind ochii lor cei adormiti asupra pericolului politic, nu mai cereau lui Mavrocordat nici bani, nici daruri, spre a-l mantinea in scaun. 6. Aesinte Uricariul, 1. c, Uy p. 152. 7 Idem, p. 153. 8. Neculeéa, in Letopisete, Li, p. 377- 12 A DOUA DOMNIE A LUI N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA Domnul gree scuteste pe preofi de birul de doi galbeni, la care fi impusese Constantin Cantemir ; co- boara darea vadraritului de la patru bani la doi bani de vadri; suprim& pogonaritul viilor, preeum si da- yea méanastirilor, si reduce iar darea gostinei de asu- pra boierilor, pe care Mihaiu Racovifa ii indatorise ao plati farineste®. De gi cererile in bani ale Turcilor se micsurase, Mavrocordat era cu toate aceste expus la cheltueli destul de insamnate, mai ales cu aprovizionarea ce- tatilor marginage din spre Rusia, Hotinul, Soroca. si Tighinea in prevederea wnui nou rasboiu. De aceea reducerile facute de el in dari adusera la sfirgitul anului intai al domniei lui un neajuns in acoperi- rea cheltuehlor prin venituri, In loe ins’ ca Mavro- cordat si fact ca alti domni, si scoat’i o noud dare pentru intimpinarea nevoiei, el implini lipsa din banii lui, si apoi adunind divanul ii arata samile vistieriei si puse pe boieri a-i da o adiverin{i despre suma ce tara fi remasese datoare *. Tata fara indoiala cel intai dumn, pe care domnia il custa bani in loc de a-i produce ! Cum s& se explice aceastt purtare a lui Mavrocor- dat, atit de bine-voitoare c&tya tara in care domnea? Nu credem c& ea sa fi fost datorit& inspiratiilor turcesti, cici pana acolo tot nu mergeau masurile de prevedere ale Portei otomane. Mavrocordat vroia insa si‘stearg’i urmele sistemulni. pus de el in luera- re in intaia lui domnie, de a-si intemeia puterea, ba- zindu-se pe poporul de jos. Urmarile acelui sistem le vazuse el la mazilivea lui in 1711, cind o rascoala fu- 9. Acsinte Uricariul, Letopisete, Il, p. 182, 184, 188. Hrisovul pentra suprimarea pogontritului din 20 Decemvrie 1714 tn Uricarul dui 7. Codre- seu 1, p. 42—45, Actul pentru reducerea gostine! din 1742, idem, V, p. 240. 10.) Acsinte Uricariut, p. 154. Asa fave si la sfiegitul anului'al doile ce se incheie de asemene cu un deficit, idem, p. 180. A DOUA DOMME A LUI N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA 13 sese aproape de a izbucni in contra lui. De aceea acuma, in a doua lui domnie, el pariseste ideea de a infrina pe boieri prin multime gi se sileste a-i cis- tiga prin apirarea intereselor lor. Pe lingA ca pune piept pentru eila Turci, ti scap& din inchisoare, ii yeaduce in siguranta la ciminurile lor, si darile ce el reduce erau tot de acele ce apisau asupra clasei bo~ ieregti. Nu mai putin, trebuiau si fie maguliti boie~ vii prin sama pe care domnul o supuse divanului, despre purtarea socotelelor {arei, fapta tot atit de extraordinara—indrumarea unui sistem constitutio- nal—ca si caracterul Jui Mavroeordat, care prin o exceptie aproape neintilnit’ fn veacul de coruptie in care traia, era nelacom de avutie™. Ori cit ar fi céutat Neculai Vodi a se face iu- bit de poporul romin. el simfea c& pentru a-si intari domnia, trebuia s& dee puteri cit mai mari elemen- tului grecesc, de oare-ce suflarea romaneasca tot a- meninta Ine& a se putea preface in vijelie periculoast Ja adresa Grecilor. De aceea il aflim favorind in toate modurile elementul grecese, mai ales pe calea religioasa, acea mai ugor de sprijinit fara a lovi in simtimintele poporului. Astfeliu el ajuta prin toate modurile manistirile grecesti din Rasarit, primeste vi- ita mai multor patriarhi, care veneau s& inspecteze mandstirile inchinate lor din Moldova, intre altele pe acea a patriarhului Alexandriei, Samoil, care fiind foarte dator, venise in Moldova dupa milostenie, «gi au strins peste cit nidAjdnia> ¥, dovad’ inci odat& despre plecarea de buna voie a poporului romin sub inriurirea greceasca, de indaté ce ea se arta inbra- caté in mantia religiei, Mavrocordat apoi reorganiza- 11. C4 nelicomia de bani era ta caracternl lui Mavrocordat si nu izvoria aumai din un calcul politic, se vede de pe aceea cf ea se aratd sitn dom- nia Ini cea d'intli in Moldova. Vezi vol. IV. p. 491. 12. Acsinte Uricariul in Letopiseté, 11, p. 181. 14 A DOUA DOMNIE A LUI N. MAVKOCORDAT IN MOLDOVA z& academia grecease’ din Iasi, aducind in ea das- cali noi, invatati, si sprijinind prin toate modurile cultura greceasca Cu prilejul vizitei patriarhului Samoil in Moldova, se intimpla un fapt care pune fntr’o vie himini sis- temul de ocirmuire a lui Neculai Mavrocordat. Cit timp interesele nationalilor nu veneau in conflict, cu de acele grecesti, ele erau respectate si ocrotite in masura putintei. De indata inst ce ele intrau tn lup- t& eu interese grecesti, eran jirtfite fara crutare, si Neculai Mavrocordat, pe care ’am vazut laudat de cronicarii nostri, pentru modul echitabil cum impar- tea dreptatea fat& cu pretentiile Tuvcilor balgii, pune in cumpana intreaga greutate a inriurirei domnesti pentru a stoarce de la divan o hotirire in favoarea patriarhului Alexandriei, intr’un proces pe care il avea cu o boieroaich moldovancs, Maria vaduva re- posatului vistiernic Tlie Cantacuzino *. Imprejurarile acestei daraveri, care aruncd 0 vie luminaé asupra timpului acdruia istorie o expunem, se petrecura in chipul urmator, Neculai Mavrocordat, vroia pe lingi mila adunata de patriarhul Samoil, si-i daruiascé méandstirea Han- gul din poalele Ceahlaului, si dorind s& imbogatasca, aceastil méindstire, pune pe egumenul ei se reclame de la vistierniceasa Maria Cantacuzino doua sate, Bal- fitegtii si Minjestii, daruite mAnidstirei inc& de ctito- rul ei, Miron Barnovski, si pe care sate vistiernicea- sa le-ar detinea fari drept. La ziua infatosarei se tine un mare divan sub pre- sedinta domnului, la care ie parte si Kir Samuil, cu toate c& era cel mai interesat in cauzi, Egumenul A- nastasie produce douk hrisoave de stapinire a min’s- 13, AméAruntimi mai jos in Cap. V, Cultura greceasca. eee 14, Comp. un articol al men: Justitia sub Fanarioti in Convorbiri lite- tare, XX, p. 1058. A DOUA DOMNIE A LUI N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA 15 tixei asupra acelor sate, unul de la Barnovschi, cela- lalt de la Vasile Lupu. Vistierniceasa intrebata ce are de intimpinat, raspunde ci ea «nu are drese (docu- mente); cA au avut si s’an risipit, fiind trimise la ginerele ei Stefan Brancovanu», cel ucis de Turci impreuud cu tatul siu Constantin in 1714, «Atunci Neculai Vod%, au intrebat fntii pe patriarhul, care raspuns’au la aceasti intrebaciune gsi cu sfinta pra- vila si cu alte pilde din sfinta scriptura, eum c& un lucru ce se di si se inchiné la o manastire sau la o biseric&, acela nu mai poate si’] instraineze nimene, Asemene au rispuns si ceilalti arhierei toti, asigderea si toti boierii, si a raémas vistierniceasa Maria de ju- decata» ®, dupa cit s’ar parea cu tot cuvintul, intru cit neavind la mina ei nici o dovada, dreptatea tre- buia si se deie in partea acelui ce avea cartea. Cu toate aceste un hrisov posterior, de la wlihaiu Racovité in a doua lui domme din 1718, destainuei- ste cX Iuerurile se petrecuse intr’'un chip cu totul altul, si cA versiunea dat& de cronicar, care nu poate fi de cit parafraza hrisovului eliberat egumenului de Hangu de Neculai Mavrocordat, numai pe dreptate nu se intemeia. Stim c& vechea procedur& nu cunogtea principiul lucrului judecat, gi ori-ce proces hotarit chiar de domn si de divan, instanf& suprema de judecata in firile romine, putea fi reinceput, sub un domn pos- terior. Vistierniceasa Maria, vizind cA scaunul farei incépuse fn minile unui domn bine-voitor pentru dinsa, trage ea la rindul ei pe cdlugarii de la Hangu in judecata, si iat’ cum se desfagoara lucrurile acu- ma la noua cercetare inaintea divanului. Tot atit de putin ca si principiul lucrului judecat, exista pe atunci oprirea pentru judecitori, de a adu- 15. Acsinte Uricariul in Letopisete, U, p. 186. 16 A DOUA DOMNIE A LUI N. MAVROCORDAT IN MOLDOVA ce in hotarirea pricinelor stiinfa lor privat? sau de a invoca in materie civila in favoarea partilor do- vezi din oficiu. Toata judecata avea un caracter pa- . triarhal; bunul sin, cave adese ori poate condu- ce la arbitrar, eva singura calauzi in aflarea a ceca ce este drept, mintea fiind inca prea putin desvol- tat& pentru a gsi in niste regule fixe si nestramu- mutate un sprijin in contra putintei de a gresi. Invocind deci divanul in favoarea vistiernicesei Ma- ria * Cu toate ci pirise pe Brancovanu eu hainirea Lui cari imparatia turceased, in curind si Stefan Can- tacuzino incape in acelas pacat. §i el plateste inst cu 0 soarti tot atit de cumplita ca si acea a domnu- lui ce ciizuse jertfa uneltirilor sale, incercarea lui de a vicleni pe infurietii Turci, care vroiau se innece in singe repetatele tradaxi ce le veneau dé pe malurile Dunar Turcii ineurajati prin izbinda lor asupra lui Petre: cel Mare gi reluarea Azovului din stapinirea rusasca, se gindise ci venise momentul de a scutura si unele 2. Cron, anon., Mag. ist, V, P- 179. STEFAN CANTACUZINO IN MUNTENIA 25 din lanturile ce le impnsese pacea de la Carlovitz, gi anume de o cam dat& se pregitese a lovi pe Vene- tieni spre a relua Moreea. Si apoi in afara de a- ceast’ tint’ anumita, impiratia turceasc’ nu putea sta nici odat& in pace, fara a resimfi in launtrul ei urmiarile lipsei de ocupatiune a poporului, Constitn- tia fundamental’ a statului otoman cerea numai de cit ca element de viata, rasboiul neincetat, ras- boiul nu ca mijloe ci chiar ca seop al existentei. De indat& ce pacea gi linigtea incunjurau din afar’ im- periul mahomedan, el simtea deslintuindu-se in 1a- untrul siu firea salbatic’ si neblinzita a poporului, care isi ciuta risuflarea fn riscoale gsi revolutiuni. Un document contimporan caracterizazii prea bine aceasti naturi. intima a imparatiei turcesti : «Turcii sunt mai tofi soldati, si prea putini sunt acei ce se indeletnicese cn artele sau cu lucrarea pamintului, in care ti iulocuese supusii crestini, Hrana Turcilor e risboiul; lipsindu-le acesta le lipseste inima si viata. Deosebirea de ginti si de clime. autoritatea cea atit de puternica a guvernantilor din provineii, nepu- tinta pentru inferior? da a trai cind le lipseste rasboiul, ne avind ei nici un alt mijloe de traiu, nici arte nici stiinfi, toate aceste au de efect cA daca ei nu sunt amutati asupra crestinilor, sunt nevoi le in contra sultanilor gi s& se rupa intre ei prin ras~ boaie civile. Intr’un envint rasboiul este viata ‘Pur- cilor, iar pacea moartea» *. Pretextul rasboiului fu ugorde gasit, anume refu- zul Venetienilor de a extrada niste trupe montene- grene, care bitute de Turci se refugiase in orasul Cattaro. In Decemvrie 1714 rasboiul este declarat, si Turcii ataci de indata posesiunele cedate Venetiei scoa~ 3. Risposta in sei capi sopra il proposto se Cesare ha giusta causa di mover guerra al Turco, dintre 1714—1716 in Doe. col. Aurm., VI, p. 141. N CANTACUZINO EX MUNTENIA 26 sT prin pacea de la Carlovitz. Venetienii aciror putere era aproape ruinata, isi duse toate silintile a min- tinea pacea; inst Turcii nu le lasasi nici timpul de a incepe negocierile. si in curind sosi in cetatea A- driaticei stirea ingrozitoare et Turcii au intrat in Moreca, gi cA tara intreagad nemultimit&i cu ocirma- irea jiituitoare a Venetiei se risculase, spre a-i scu- tura jugul. Otomanii ieu Corintul, apoi capitala pe- ninsului chiar, Napoli di Romania, in eit cu pierde- rea ei Venetienii erau ca si alungati din tara. Stefan, Cantacuzino trimisese dupa cererea Turcilor 6 mie de cai la armata otomana. din Moreea. Turcii se inflacaveazi stragnic fata en asemenea isbinzi; pa rea ci reinviese in ei vitejia stritbund, si se vorbea chiar in Constantincpole de vechiul vis al Mohame- danilor, cucerirea Vienei gi a centrului crestinese, ce- tatea vecinici, Roma. Pentru alovi insi si mai sim- titor in interesele dusmane, ‘Turcii ieu misura, apli- eati mai tarzin pe o scara mai intinst de Napoleon cel Mare contra Angliei, anume opresc intrarea mar- furilor venetienc, in toate provinciile impiratiei lov. Imperial german nu putu s& rimind nepasiitor la isbinzile Turcilor, Aceste erau indreptate contra sta- rei de Incruri create prin un tratat, prin care tocmai Austria cistigase ccl mai mult, si teama era indestul de aproape, ci dac& Tureii vor izbuti si nimiceascad acea stare pe partea Venetiei, ei nu vor fntirzia a ciuta sio sfigie gi pe acea a Austrici. Dup% moartea deci a lui Ludovie al XTV-lea, intimplata la 1 Sep- temvrie 1715, imparatul ascultind mai ales de sfatu- rile prineipelui Eugenin de Savoia, a eroului , incheie cu signioria Vene- tiei un tratat de alianti in 18 Aprilie, 1716 si de- 4. Zinkeisen, Gesch. des osm. Reiches, V, p. 509. TENA a7 ninte fata te: clara Portei risboin, Motivul pus de Nemti in pentru a-si fudreptati pasul facut, era ci dins cu Venetienii erau indatoriti a face si se respec tratatul de Carlovits, pe Tinga ca Poarta s‘ar pre: chiar a ataca imperial german, Pricina de cipitenie care impinsese pe Austria a declara rishoiu Portei, fusese ingrijiren ce o cuprinsese efnd vazuse pe Turci siizind pasale in Hotin si Bender si intarind aceste cetati, prin care masuri se indruma prefacerea in pa- salic a Moldovei, lucru ce ar fi periclitat domnia im- pavatului asupra Transilvaniei, din pricina atacnlii mai ugor a acestel_provincii din partea Turcilor, cit si prin incurajarca la rascoale a neastimparatei nat uni inaghiare Stefan Cantacuzino care se atla intre sanbele impa fi dusmane, nu sté la ginduri eatra cine si aplece simpatiile sale, si se da in parter Nemtilor. cu tot atita grabire pe cit si neprecugetare. Inci din 8h vrnarie 1715, inainte de declararea vasboiului din partea Nemtilor contra Portei 1. oO sevixoare tri- mise de domnul Munteniei ¢ gencralul Steiiwille in care fi aduce stirea despre marile pregatiri de ras boit a le Turcilor, asa precum nu le mai facuse ei nici edata, si'l instiintazA despre o insimnati cerere de cai si de cara facuta de ‘Turci din Muntenia, plan- vind pe biata lui tara care era nevoita sa sutfere a- semene stoarceri ° Cantacuzine cere printr’o alti scrisoare citra ba- ronul de Tige, ca Austriacii si: indeparteze din Bra- sov pe um boier pribeag. Manu, probabil wnul din aainii cei persecutati ai lui Brancovanu, temindu- Risposta citatd in nota 3 Doc col Aur. VI, pe 143. 8. Seyan Cantacuzins ¢. Steinville, 8 Vevruarie 1713) idem. p 147. Ba- ronul de “Tige ¢. Meinvlle, 24 Fevroarie 1715, idem. p. 245. 28 STEFAN CANTACUZINO IN MUNTENIA se ca acesta nu suprind’ cumva vre-o scrisoare de a le lui si sk 0 transmiti curjei otomane *. 'Toemai insi de ce se temea Stefan Cantacuzino, de aceea nu sepa. Uneltirile lui cu Nemtii fura de- nuntate Portei de unul din numerosii Ini dusmani. Sultanul trimise numai de eft la inceputul Iui Janu- arie 1716 un capegiu la Bucuresti, ca sd mazileasch gi si prinda pe domnul hain. Stefan Voda se sparit: ai vroi si fugi; dar iarna cea grea si strimtorarea, din partea boierilor, cara se temean o& dacd il vor lasa si scape. Turcii vor prada tara, tl oprivi de la acest cuget. Stefan Voda impreuna cu tatal sau Con- stantin stolnicul, cu sofia lui doamna Panna si cu fii si Radu gi Stefan fura dusi la Constantinopole, st aruncafi in inchisoare. Dupi ce Neculai Mavrocordat vine in Bucuresti, el da peste corespondenta urma- ta intre Stefan Canecusind si Nemti, gasind anume © scrisoare prin care generalul comandant al Tran- silvaniei rispundea la unaa Inui Stefan Voda. Aceas- ta dovada a hainirei domnului fiind trimis’ sulta- nului, el ordoni ase tiie capul Jui Stefan Cantavuzi- no si tatalui séu Constantin ceea ce se face in ziua de 26 Maiu 1716 % Turcii infurieti mai ucid si pe Mihaiu spatarul unchiul lui Stefan Voda. preeum si pe cumnatul sau, barbatul surorei sale Maria, boie- ral Radu Dudeseu. Doamna Pauna si cu fii sai, sca- pati din macel, treeuri pe o corabie venetian’ in Si- ciha, de unde se duseri Ja Neapole, apoi la Roma, Floventa, Bolonia, Venetia, Viena, Sibig, si in sfirsit la Petersburg unde isi sfirsi viata. Fiii lui Stefan Cantacuzino ramaseri unul in Austria, celalalt in Rusia, intrind Ambii in armata. In vremea de grea cumpana in care inc&’puse in Constantinopole, doam- 7. Baronul de Tige c. Steinville, 14 Vevruarie 1715. idem. p 148. 8. Cron. anon. tn Mag. ist, V, p. 184. Comp, Werudcea in Letopisete, IL p. 386. STEFAN CANTACUZINO IN MUNTENIA 29 na Pa&una recursese la sotia ambasadorului olandes comitesa Caterina de Colyer care cuprinsi de mila pentru nenorocita princesii, o primi, o adaposti in casa ei, si o imbarc& apoi pe o corabie venetian’ cu propriul ei pericol. Pauna plecind din Constantinopole incre- dinfi bine facitoarei sale o casetit continind o sum& de galbeni turcesti. Dup& ce Pauna ajunse la Viena sub protectia impiratului, trimise pe un om al ei Battista Chinetti, ca si cear’ de la comitesa Colyer cei 5000 mii de galbeni lisati in depozitul ei. Comi- tesa si spirig de asemene pretentie, aratind c& ar fi primit numai 4000 si din care ar fi cheltuit dou mii pentru a apira pe doamna de urmirire in timpul fugei ei, Pentru restul de 2000 ea se recu- nostea datoare; se obliga ins&, neputind raspunde bani toti de odata, a-i plati cite 800 de lei pe an, asigurindu-i cu ipotec& in propriele ei case din Pera. Este inviderat c& comitesa isi luase ea singura plata bine-facerei_ sale *. Astfel platise si familia Ini Stefan Cantacuzino omorul acelei a Brancovanului, care perise mai ales din pricina uneltirilor lui Stefan. Asemene impreju- rari ce se intilnese atit in istorie cit si in viata de toate zilele, au facut sd se nasc& ideea cea cu totul gresiti, formulaté de proverbul : «nici o fapté fara de plata». Si cu toate aceste ce imens numiar de fapte misalesti, de tridari, de vinziiri ramin ne rasplatite prin nici un un rau pentru acei ce le comit! Daca exista o Nemesis, de sigur cA nu in istorie, cimpul tumultuos unde oarbele puteri se r&épun gi se zdro- bese cu aceiasi nepisare cu care si indeplinese gi le- gile naturei, cu deosebire numai ca aice materialul zdrumicat ¢ fiinta omeneasci, cea vie si simfitoare. 9 Adeverinja comitesei de Colyer din 27 Aprilie 1720 in Doc. col. Hurm., V1, p. 298. 3. NECULAL MAVROCORDAT IN MUNTENIA Neculai Mavrocordat in Muntenia. 1716—1730, Tureii rinduise pe Neculai Mavrocordat in dommia Mantenie?, stiindu-t destoinic a impitea spiritele, despre care diduse dovezi in Moldova; caci rishoiul ce iz- Iuenise intre Poarti si Austria impingea pe boierii munteni la hainive ciitré Nemti, precum in Moldoy ei se pleease ¢ Museali, Mai muli din ei si mai ales Cantacuzinesti pribegise peste hotar. Mavrocordat, spre a indeplini gindurile ‘Turcilor, intocmeste ocirmuirea Jui pe mare biindet&é. Cronica- yul Radu Popescu ne spune cit: «dajdiile farei nu Je-au scos afaraé din obiceiu, ci numai cit trebuia pentru implinirea poroncilor imparatesti ; cA aceasta vroia Maria sa domnul, precum au fost numele situ in Moldova Wudat xi au fost toti multumit si mai si mici (care si noi am auzit din boieri moldoveni), innacelasi chip si aici in tara Munteneasc& vroia sit fie toti multimiti si odihnitis 1. shinvile Nemfilor si mai ales victoria lor de la Oradia Mare din 3 August 1716 si luarea ‘Temigoa- rei, dup& 165 de ani de stipinire. turceasca, urcin- du-i mult in ochti Muntenilor, arunca tot mai niulti boieri in partea lor, Intre alti cApitanul Obedeanu) rinduit de Mavrocordat spre paza granifei, se_infa- Jege cu imperialii si fi last st intre in judetul Mehe NECULAI MAVROCODAY IN MUNTENTA at dintii, Alti doi boieri, sirdarul Barbu Cornea si Radu Bengescu tradau Tirgal-Jiului in minele Nemtilor, si punind mina pe toti banii adunati de stringatorii bi- rului ii varsi in vistieria armatei germane. Mavrocordat vizind aceste tridixi repeta ale bo- schimba blindeta in asprime gi incepe a pri- goni i pedepsi pe toti acei ce-i presupunea in in- legere cu Nemtii. Mai multi boieri pier in mijlocul camelor ; ; alti precum Mihaiu spatarul Cantacuzino si Radu Dudeseu sunt trimisi la Torei si gituiti in A- drianopole. Tot aga pateste si un boier moldovan Lupu Vornicul, pir ar fi hain la Museali. Un alt boier din familia Balaceanu, neputind plati o su mt pe care principele i-o impusese, exclama inte'un moment de desperare : . Cuvintele raportindu-se lui Mavrocordat, el ordon’ de indati s& se taie capul Ba- laceanului?, De odata se aude in Bucuresti o veste spaiminta- tatoare ; o trupa de Nemti ajunsese pina la Pitesti. Antim mitropolitul si mai multi boieri cistigati ‘de Nemti precum Radu Golescu, Grigorie Balaceanu s1 Sarban Bujoreanul, sparie pe domni cd armatele nem- testi ar inainta asupra capitaliei, si-l tac sa fugit la Giurgiu *, De la Giurgiu Mavrocordat se intoarce indarapt sprijinit pe un corp de Turci gi impodobit de sulta nul eu titlul de seraschier, El reintr’ in Bucuresti unde indoieste persecutiile contra tuturor acelora pe care fi binuia de plecati ciitré Nemti, inchide pe multi negutitori bogati si jupanese vaduve spre a le 2. Del Chiaro, Sule moderne revoluzione della Valachia, p 216—218 Neeuicea ta Letopisete, Il, p. 387- 3. Mag. ist, IV, p45 32 NECULAI MAYROCODAT IN MUNTENIA stoarce bani; taie capul Jui Ioan Brezoianu, iar cei 4 fi ai lui fugind gi ascuzindu-se intr’o padure, el pu- ne la inchisoare pe sofiile si pe muma lor; mai a- runcaé in temniti pe mitropolitul Antim si pe 12 bo- ieri, dupa care trimifind pe mitropolit eatra Adria- nopole pune sa-l omoare pe drum *, La aceaste im- prejuriri se refer’ scrisoarea lui Barbu Brailoiu catré generalul Steinville, in care dupa ce fi descrie cruzi- mele lui Mavrocordat, «se roagi de generalul sa-i trimita o mie de soldati, cu care si alunge pe Turci din provincie, dup& care ar veni baronul de Tige cu ostirea, ca s& scoati tara din jugul neoinenos sub care zicea» >. « Mavrocordat arati deci o alt&é parte a caracterului siu, energia, despre care didu—prin cruzimi, dupa vremele de atunci—nu mai putina dovada de cit de inalta sa destoinicie ocirmuitoare. Violenta ins’ avu si acuma, efectul ei obicinuit, de a intari improtivi- rea, impingind pe boieri cu gramada fn bratele Nem- tilor. Pretutindenea nu se auzea de cit un glas, o dorint&: «de ar veni odat’ Nemfii si ne scape de Tureis © Boierii ce mai pkreau c& au remas credinciogi Ini Mavrocordat, se unese gi ei cu Nemtii, si instlind pe domn, adue *, Poarta rindueste in locul domnului prins drept cai- macam pe fratele lui, dragomanul cel mare Joan Ma- vrocordat, care este inlocuit in postul stu din Con- stantinopele prin Grigore Ghica, nepotul batrinului Exaporitul *. Joan insarcinat de Turci a procede cu asprime contra tridatorilor Munteni, intrece inc& pe fratele sau in cruzimea masurilor, ceea ce provoact o noua pribegir din Sibiu o serisoare citraé pr Sovoia, in care se pling cu mare améariciune contra cdministratorulué tarei lor, pentru toate nelegiuirile co- mise de el, spunind ca toat& speranta lor sta in tru- pele imperiale care si-i scipe din jugul paginilor, si ci au trimis chiar atunci o deputatie la ‘Viena, care xi ofere impiratului inchinarea {arei lor si s& ceara de domn pe Gheorghe fiul lui Sarban Cantacuzino ®, Caimacamul pune pe patriarhul de Jerusalim st in- demne pe boieri la pastrarea credintei catra Poarta a elementului boieresc. Pribegii indreapti meipele Eugeniu de 7, Un raport din 9 Decemvrie 1710, idem, p. 166. spune ci Mavrocor- dat a fost condus in Transilvania. Comp. .V. Adestea in Letopisete, IL, p. 4, si Alex. Amiras, idem, p. 112. 8. Del Chiare, p. 233-234 9, Marchizul de Bonnac ec. regele, 24 Decemvrie 1716, Doc col. Arurm, Suplement I. p. 435. Joan Mavrocordat nu fu numit domn. Docmentele con- impurane fl numesc unele adninistrator (Boierit muntent c. Fugeniu de Sa~ voia 14 Septemvrie 1787. Doc. col. Aum, VI, p. 192), altele prelendent (mai multe documente, idem, p. 177, 201, 203, 204). 10, Spusele cronicarului Red Pypsscu (Mag. ist, IV, p. 93) sunt intarite prin scrisoarea boierilor din 14 Septem. citata in nota precedent, subsemnati tocmai de Radu Popescu ban, Sarban Bujoreanu vomic, Grigore Bilaceanu logofat, Radu Golescu spatar, Mie Stirbeiu vistier, Eustatin Leurdeanu pahar- nic, Barbu Greceanu stolnic, Petra Obedeanu sardar, Mateiu Crejulescu sa- crar, Vintild Bucsianul, Draghici Baltceanu gi Constantin Brailoiu fark boerii. Vou. V. 3 Bt NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA otomana, amenintindu-i cu minia cereasc& in caz de staruinté in ralele lor ginduri Joan Mavrocordat doria insi s& prefaci citimaci mia in domnie, si pe de o parte stiind el c& Turcii vor prefera totdeauna pe fratele stu Neculai, pe de alta asteptindu-se ca Nemftii s& iasi invingatori din lupta incins& cu Otomanii, incepe ase da in partea acelora, spre a se face bine vazut de ei, si a pastra domnia in cazul cind Muntenia ar fi devenit po- sesiune germani. Plecarea lui citri Nemti este in- drumata indata dupa ce el ie in mini ocirmuirea Munteniei, incheind in Fevruarie 1717 cu generalul Steinville un tratat prin care domnul recunoaste ci Oltenia au incAput sub st ermana, si se ae toreaz& a plati Nemtilor cite 100 de pungi pe an * In curind relatiile intre loan Mavrocordat si Nemti devin mai strinse, In 21 Maiu il gasim scriind gene- valului Steinville, ci «migeat de cea mai sincer’ iu- bire pentru generalul, si crezind cé nu trebue sa-i tiinuiasc’: nimie, ii comunica cd Tureii i-au dat ordin a se alipi pe ling& trupele otomane ce vor intra in Ardeal; ca de si el trebuie si se supunad acestui or- din, va ciuta in toate modurile s& sprijine mai mult interesele impiratului de cit pe acele ale Turcilor»? Se gisese maimulte scrisori eatra acelag general prin eare Ioan Mavrocordat se ofere a mijloci pacea eu ‘Tur- cli, serisori ins ce nu sunt iscalite de ciimacamul '*. 11. Raport din 10 Mai 1717 Doc. col. Zim. Vly pe 174. 12. Vezi rispunsul lui Stezwovile Ja puntele propuse de Mavrocordat, dim 8 Fevruarie 1717, idem, p 169. Mavrocordat inst gisi mijlocul de a ris punde snma stipulatt mumai ta anul intai, exci tn al doile prehingi plata pana se duse la Andrianopole la trivarile de pace, th eft ramase cx banii to mini. Vezi o scrisoare a lui Luveniu de Saovie © Sternnille, 24 Septemvrie 1717, idem, p. 200. 13. Scrisoares Ini Loan Mavyveurdut ¢. Strinville, 21 Mai 1717, idem, p. 175. V4, Steii ec. Hugentu de Savota. 31 Main 4747, idem, p. 177. NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA 35 Tot pe atunci atlim pe un boier din partida germa- na, credincios lui Ioan, Neculai Rosetti, comunicind consiliului imperial planul de atae al Turcilor, si stirgind scrisoarea prin fagiduinta ci se vor sili din toate puterile a face ca Turcii st nu treaci in Tran- silvania prin pasurile Carpatilor munteni, necrutind chiar nici cheltuielele, «In cazul ins& efud prin nici un mijloe nu am putea izbuti, v& vom instiinfa ne- intirziet. Turcii sunt stapinii nogtri; ti putem sfatui, dar nu le putem poronci> ¥. Generalul Steinville vazind ea prin plecarea lui [oan Mavrocordat catr’ imperiali li se adue slujbe insimnate, sfitueste pe impiaratul si mai fntirzie eu proclamarea lui .Gheorghe Cantaeuzino de domn in Muntenia“, spre a nu-gi instriina pe caimacamul. Si intr’adevar c& acesta:mersese aga de departe in apirarea intereselor germane, in cit wu se sfiise a tri- mite o deputatie la Poarta care si ceari a scuti pe lomn de a merge alaturea cu trupele otomane in Ardeal, pas de o indrizneala ne mai pomenita, intru sit putea si intoare’ gindul prepuelnicilor Vurei a- supra purtarei tridatoare a lui [oan Mavrocordat‘’. Jar el era incurajat in demersul siéu prin isbinzi- e Nemtilor, care in 18 August trec chiar Dunirea i ieu Belgradul din minile Tureilor. Cu cit inaintau armatele germane, cu atita Ioan Mavrocordat trebuia s& se gribease’ a-si asigura de a ei tronul Munteniei. Vroind s& arate Nemtilor ca i fara doria si] aib& de domn, el pune pe mai multi yartizani de ai lui s&cear&’ aceasta de la Eugeniu de Savoia, recomindindu-] pe de o parte ca un adevi- IS. Aecutat Rosetti c. Consiliul de rétsboiu, 13 Wsie 1719) idem, p. 182. 1G, Steinvitle c. Eugenin de Savoia. 16 Tunie 1717, idem, p. 182. 17. Scrisoarea lui Barbu Bravloin c. Sternville din 19 Ianie 1717, idem, 185 sfirgeste deci fosrte nimerit prin cuvintele : ,,nu trebue s& fifi fngri- fi tntra nimic de purtarea Ini Loan Voda. NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA 35 Tot pe atunci aflam pe un boier din partida germa- ni, eredincios Jui Ioan, Neculai Rosetti, comunicind consiliului imperial planul de atac al Tureilor, si sfirgind serisoarea prin fagtduinta ei se vor sili din toate puterile a face ca Turcii si nu treacd in Tran- silvania prin pasurile Carpatilor munteni, uecrutind chiar nici cheltuielele. «In cazul ins& cind prin nici un mijloc na am putea izbuti, va vom ingtiinta ne- intirziet. Turcii sunt stépinii nostri; fi putem sfatui, dar nu le putem poronci» ©, Generalul Steinville vazind ci prin plecarea Lui Toan Mavrocordat citra imperiali li se aduc slujbe insamnate, sfitueste pe imparatul si mai intirzie cu proclamarea lui -Gheorghe Cantacuzino de domn in Muntenia “, spre a nu-si fnstriina pe caimacamul. Si intr’adevir c& acesta mersese aga de departe in apirarea intereselor germane, in cit ou se sfiise a tri- mite o deputitie la Poarta care si ceari a seuti pe domn de a merge al&turea cu trapele otomane in Ardeal, pas de o indrazneala ne mai pomeniti, intru cit putea si intoarc’ gindul prepuelnicilor Turci a- supra purtirei triditoare a lui Ioan Mavrocordat *’, Dar el era incurajat in demersul sau prin isbinzi- le Nemtilor, care in 18 August trec chiar Dundrea si ieu Belgradul din mfnile Tureilor. Cu cit inaintau armatele germane, cu atita Ioan Mavrocordat trebuia si se gribeasc& a-si_asigura de Ja ei tronul Munteniei. Vroind st arate Nemtilor ci gi fara doria si’l aib& de domm, el pune pe mai multi partizani de ai lui si ceari aceasta de la Eugeniu de Savoia, recomindindu-l pe de o parte ca un adevi- 5. Aeculat Rosetti c. Consiliul de résboiu, 13 Iunie 1717, idem, p. 182. ‘WG. Steinwitle c. Eugeniu de Savoia. 16 Iunie 4717, idem, p. 182+ 17. Scrisoarea lui Barbu Brailoiu le din x9 Wnie 1717, idem, p. 185 sfirgeste deci foarte nimerit prin cuvintele : ,,nu trebue s& fiti tngri- jiji tntru nimic de purtares Iui Ioan Voda. 36 NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA yat parinte al poporulni, pe de alta ca fiind cu totul devotat intereselor crestine *. Cam tot pe atunci boierii pribegiti in Transilva- nia cereau de domn pe Gheorghe Cantacuzino, ara- tind in colori foarte negre vitriga ocirmuire a cai- macamului ®, Tinta lui Mavrocordat era de a se face folositor Nemfilor, obtinind de la Turci insircinarea de a con- duce el negocierile de pace, imitind in aceasta pri- vire pe tatu] sit Exaporitul®. Cu toate aceste Ioan Mavrocordat temindu-se ca sperantele sale in Germani si nu-] deie de greg, vroi cel putin si se foloseascd béneste din imprejurarile in care se afla tara de el ocirmuits. Anume era fn Mun- tenia o partida de boieri ce se temea de st&pinirea germina, pentru a nu fi expugi, ca Rominii din Ardeal, Ja unirea cu biserica latina. Incepindu-se tritirile de pace in Adrianopole, Austria fiind nevoité cu toate isbinzile sale a ciuta o fmpacare cu Turcii, din pri- eind c& Alberoni ministrul lui Filip al V-le de Spa- nia ameninta s& atace provinciile italiene a le Aus- trieil, Ioan Mavrocordat care obtinuse conducerea negocierilor, pleact la Adrianopole. El sparie pe par- tida protivnics Nemtilor, c& Turcii ar vra si cedeze acelora Muutenia, gi cere de la boieri 200 de pungi spre a impedeca pe Turci de a o face, ca si cind Turcii ar fi avut nevoie s& fie cumpirati spre a nu ceda Austriei_ una din provinciile lor. De abie ajunge in Adrianopole, gi trimite boierilor 0 grabnic& veste c& i-ar mai trebui din paimint alte 200 de pungi, fart de care cauza ar fi pierduti. Bietii boieri nu intilesera 18, Mai mulyi doieri c. Eugenia de Savota, 3 Septemvrie 1717, idem, p rot 19, Serisoarea pribegilor din 1717 citat@ tn nota g, Alta in acelas sens, 23 Septemvrie 5723, idem. p. 198. : 20, Vezi vol. IV, p. 412. NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA ar nici acuma ci erau jucafi; ei pun mina de la min’, 60 de pungi de la batrina Brancovenita viduva dom- nului ucis, 40 de la ginerii ei, jar restul de 100 fu Iuat cu mare urgie de la ceilalfi boieri, de la ne- gutitori si manistiri2. Se intalege ca toti acesti bani intraré in punga caimacamului Enache, dup& cum tot in punga Ini intrase gi davea pentru plata tribu- tului tarei care fusese iertat de Turci pe doi ani, dar pe care dare Mavrovordat tot o adunase ”. Cita deosebire de fratele siu Neculai! Incheierea p&cei infittoga greutati mai ales din pri- cina viitoarei pozitii a Munteniei, care era obicctul stixuintilor celor mai contrazic&toare. Boierii parti~ zani germani cereau cu tot de adinsul ca Austria si nu mai lese tara lor sub stapinirea turceasca. Ei tri- mit un memoriu mai intins catr’ curtea din Viena, in care cer ca Muntenia intreag’ si rimina sub im- paratul, dindu-se domnia lui Gheorghe Cantacuzino ; jar in cazul cind ar fi si ramini tot sub Turci, atunci si se prevad in tratat ca voivodul pe viitor si nu mai fie strain ci Romin, ca unul ce astfeliu find ar avea mila de patria lui si nu ar stoarce cu atita neomenire averea supusilor sai, Voivodul s& nu mai poata fi scos faré reclamarea boierilor, de vreme ce schimbarile de domn aduc tutdeauna mare pagub& . Tributul si fie redus la ceea ce era inaintea Jui 21, xteas din o scrisoare adresati deputatilor muitend din Viena de chtrd pribegii din Brasov, 7 Mai 1718. Doc. col. Hurt, Suplement, I, p- 212: ,Giovan Voda doppo haver passato il Danubio ¢ tenuto conferenza con alcuni de principali aga di Ia esistenti, spedi in freta un sao huomo con lettere alli caimacami suoi, lasciati tn Bucurest, representando loro che le du- cento borse condotte seco non erano suificiente per fare che la Valachia non resti ceduta; pero facessero tutto il possibile di raddopiare il numero per poter con facilita ottenire Yintento. Cid avendo intesso ln vedova principessa Brancovana, diede di sua bona yoglia bo borse. li generi suoi 40, € Ie altre cento furono pigliate con rigorose minaciate dalli monasteri, dalli restante boieri e dalla compania dei mereanti™. 22, Deputopii muntent c. Haseniw de Suvota, 23 Septemyrie 1717, idem, P. 197. 38 NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA Branecovanu; nici un Ture s& nu mai vie in fara, ci poroncile s& se deie capuchihailor munteni din Constantinopole, tara pitimind mult mai mult din darurile nedrepte ce se fac unor aseminea persoane de cit de tributul ordinar *. Aceste cereri impreun’ cu izbinzile cistigate intareau pe Nemti in pretentiile lor de a dobindi intreaga Muntenie ca pret al ince- tirei rasboiului, pe baza ocupatiunei, si invocind ca argument juridic vechile pretentii a le Ungariei a- supra acelei provincii*. Interesul pe care Austria il avea la stipinirea Munteniei este expus, lucru cu- yioz, de citri insugi boierii Munteni, care fineau s& conving& ei pe Germani despre foloasele ce le ar trage din stipinirea tirei lor, Anume Tureii vor pier- de cistigurile ce le vin acum din aprovizionarea Jor din Muntenia cu toate cele trebuinciose; nu vor mai putea pluti fara’ piedect pe Dunarea, transportind toate cele de trebuinta rasboiului ; vor pierde putinta de a mai agterne poduri peste fluviu. Din contra Austria va cistiga asiguravea stipinirei Transilvaniei, ne mai avind nevoie de a intretinea o garnizoand in aceasté tari; va trage ea toate foloascle pe care le scoate acuma Turcia din Muntenia ; va putea construi corabii de negot, procurindu-si din Muntenia aproape gratuit materialele prime precum: lemnul, fierul, pa- cura, catrana gi cinipa, si se va folosi ea de comer- tul pe Dunarea *, Cu toate aceste imbieri ale boierilor munteni gi cu toate ci pofta nu-i va fi lipsit, Austria fu silita din pricina complicatiilor italiene a se mulfumi numai 23, Jalbele deputatiior munteni. tn Mag. col. Zurm., se alld numai una din ele, din 1718, VI. p. 232 24, Ambasadorul englez Lordul Sulton ¢. generalul Saphorin, 10 Iunie 1718, idem, p. 222 si raportul residentilor yermani v Impdvatul, 19 unie 1748, idem p. 224. 25. Acest document tasimnat care lipseste din col Hurm , este reprodus tn Mag ist, IV, p. 189. IV, p. 179-211, In Doc. NECULAL MAVROCORDAT IN MUNTENIA 39 eu Oltenia si cu Serbia care fi fura cedate prin pa- vea de la Passarowitz, subsemnatai in ziua de 27 Iulie A718. Prin aceasta pace Austria dobindea de la Turci o bucat& de pimint care apartinea tarilor romine ; ne- dreptate flagranta, strigatoare la ceriu, daci o con- sideram dupa ideile noastre actuale, dare care in acele timpuri si dupa starea lucrurilor de atunci nu era de cit ceva eu totul firese, Desi fara nici un cu- vint, tarile romine erau privite ca parti din monarchia otomanad. Dupa ce dinsa, fiind batuta, pierduse pose- siunile ei cele mai apropiate de Germani, Ungaria si Transilvania, acuma la o noudt infriagere veniau la rind acele imediat urmatoare lor, Muntenia si Mol- dova. Este insimnata imprejurarea ci in ir structiile date de imparatul principelui Eugeniu de Savoia pen- tru incheierea picei, se pune in "rindul intai dobin- direa dreptului de numire a domnilor acestor firi din partea Anstriei, Dac&i Turcii nu ar primi asemenea propuncre, atunci sé se cearé ca acesti principi si fie alesi de fari si intavigi de ambele puteri rasboitoare, gi numai in cazul extrem sa se ceart cesiunea Olte- nici, care sc si dobindeste*. Dupi cum vedem Aus- tria si cu Turcia tineau ambele mai mult Ia suze- ranitatea asupra principatelor de la Dunire, de cit la © bueati dina lor teritoriu. Si intr'adevar c& Austria mai mult cistiga si Turcia mai mult predea cu sta- pinirea totala indirect’ a tarilor romine, de cit eu 26, Instrucfiuni date de tmpiratul Carol VI principelai Eugenin de Savoia tn 13 Octom. 1717. Doe col. “wn, VI. p. 205; so wire primo gradu bey beiden Provinzen dasz jus om/inandi ef instituend’ Wo doi, und die da- vaus fliessende Oberherrschaft swar ansusuchen, bey sehender gar zi grosser beschwarlichkeit aber pro secundo gradu fiireuschlagen das jede Proving stch sinen Woywodam selbsten erwehlen solcher von beiden Reichen bestittget, iedem Kayser das homagium a suo electo praestiret, und die contributiones auf yleichen theil repartiret werden solten. Van aber auch dises nicht 2 er~ halten, so wire daon weithers dahin harabzugehen, dasz die Festung Chozim sadieret, und in der Wallachey die Grinitzscheidung nach der Aluta genehmen’’. 40 NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA rasluirea unei portiuni din pimintul lor. Turcia a luptat din rasputeri pentru pastrarea ambelor {ari, 3i era hotiriti a urma mai departe nenorocita lupta, de cit a incuviinta dorintele cele d’intéiu exprimate de Austria, Si dac& guvernul sultanului s’ar fi aritat chiar mai damol in silintele pentru pastrarea lor, po- porul turcese era hotarit a nu le da cu nici un pret gi gata de a face o riscoal& la caz de slibaciune din partea sultanului ™. Si cu toate aceste poate ar fi fost mai bine dack de pe atunci inc& ineipeau toti Rominii adeci si Moldova, sub st&pinirea austriaci, si ar fi fost scogi de sub puterea Turcilor, care se arita nedestoinicé a-i apara. Luindu-ne intregi sub a ei ocrotire, am fi facut © apa cu fratii nostri transcarpatini, am fi avut cu ei una si aceeasi soart’ care in zilele noastre ar fi devenit fericita, neputind un popor de 10,000,000 si fie dominat de o minoritate ca aceea a poporului ungurese, Austria inst vazind ci nu ne poate aduc in intregime sub st&pinirea ei, se hotari s4 ne inghita bucaté cu bucati, si daci cea intiiu a trebuit si o intoare’ indarapt, a doua ci incereare fu mai fericiti si Bucovina fu pierduta. Nu numai atita dar si Rusia wmind exemplul Austriei, raglui si dinsa o parte din trupul tirilor romine, gi astfeliu pacea de la Passarovitz indruma desmembrarea Moldovei, care fu redusi la mai putin de jumiitate din eeea ce era mai inainte. Joan Mavrocordat care se convinse in curind dup’ deschiderea tratarilor, ci Muntenia nu va fi cedata Austriei, si ci fiind lisat&’ Tureilor, el se va intilni eu periculoasa competire a fratelui siu, se gindeste cum ci ‘l va putea rapune, numai dacit ar izbuti a aduce Turcilor slujba cea fnsimnati de a face ca 27, Raportul Ini Pirmond Iunie 1718, idem, p 224. Talv.a citrt imparatul Carol al Vile 10 NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA 4t si Oltenia s& le fie pistrati, si incepe a intriga in tot feliul in contra Austriei, pentru ca dinsa si nu do- bindeasc&’ nici acea bucatk de teritoriu, fiind adus astfeliu prin imprejuraria lucra in sensul fagaduintei date de el boierilor munteni. Ba el se hot&rise chiar a jartfi din banii Iuati de la ei spre ajungerea aces- tei tinte, incercind s& cumpere pe ambasadorii ger- mani, bine infeles cu daruri neinsemnate. Acegtia inst il ameninti cu denuntare la Poarté a purtirei sale tra- datoare, care ar fi inlesnit Nemftilor cuprinderea Ol- tenizi, pe cind Mihaiu Racovif&é care apirase cu cre- dinti interesele Portii, putuse scipa Moldova de cu- cerire * De gi amenintarea era greu de pus in lucrare de edtrit Nemti, Ioan Mavrocordat inspaimintat se roagi de iertare si fagiduieste concursul stu cel mai oail- duros intra ajungerea Austriei la dorintele ei, cu sin- gura rugiminte de a gasi un adapost si o pensie la curtea austriact la caz de disgratie™. si cu toate a- ceste Ioan Mavrocordat era unul din “imputernicitii Tureilor la negociarea conditiilor de pace!® Vred- nic era fiul de vestitul siu tata, batrinul Exaporitul, care jucase un rol de acelag feliu la negocierile de la Carlovita !** Dupa incheierea picei Joan Mavrocordat se intoar- ce tn Muntenia, iar fratele sin Neculai eliberat din prinsoare, se duce la Adrianopole, de unde redobin- deste iariisi domnia Munteniel. Este curios ci Ioan Mavrocordat moare putine zile fnaintea sosirei tra- telui sin in Bucuresti, gi s’ar putea banui o moarte 28. Micolaus Theyls ce. Eus: mond ¢. Oettel 20 Tanie 1718, 29. Virmond: e. py 20 ka 8, idem, p. 228. 30, Ordinul sudtenufui de numirea lui foan Mavrocordat ca al treile tm- paternicit Iz conferenjele din Adrianopole, 1718, idem, p 258 Bi. Vel. IV, p. 420. de Savoia, 19 Ianie 1718, idem, p. 225. Vir~ idem, p. 227. 42 NECULAL MAVROCORDAT LN MUNTENIA violenté, datorité otravei mestecatd din instigivile fra- fine-seu, intru cit Ioan Mavrocordat nu se lasase inc’ de visurile sale de domnie, chiar pe ciuntita Munte- niei, gi trimisese el singur pe ceea lume, prin acelasi mijloc, pe un boier. Sarban, partizanul lui Neculai *. Joan Mavrocordat fu inmorinintat in minastirea sfin- tului Gheorghe din Bucuresti La intoarcerea lui Neoulai Mavrocordat fu seaunul Muntenici, pe la Ianuarie 1719, el gaseste tara intr’o stare desperaté “; boierii pribegi, locuitorii aseunsi prin munfi si paduri, o ciumé cumpliti bintuind ta- ra, si mai greu de cit toate o foamete cu atit mai cumplit® cu cit anul fiind de abie la inceput, trebuia si se astepte ined pline sise Juni «pina la secerea de greu» cum zice cronicarul Popescu. In niste asemenea grele imprejurari insusirile cele eminente de ocirmuitor a le lui Neculai Voda giisese jaragi prilejul de a se arata. El aduce faind de peste Dunive si o tmparte la cei lipsiti, scoate oamenii din orase la cimp pentru a potoli focul boalei molipsi- toare, readuce pe cei ascunsi la locurile si indelot- nicirile lor. Intr’un cuvint linigteste spiritele, maduieste suferintele gi se avatii nu mai putin des- toinic de cum fusese in Moldova dupa rezmerifa lui Cantemir. De si cheltuise asta dati domniei din pricina competirei fratelui foarte mult la reinoirea au, Neculai 32. Marchizul de Bownuc c. maresalul @Huxelles. 7. Septemvrie 1718, Doc. col. Aurm. VI, p. 257: yLe prince Jean commenc xercer sur les sei- gneurs Valaques qu'il croit affectionnés son frére, et il vient de faire mourit par Je poison Cherban Bey. Ra'venich, Qsservazioni storiche, naturale ¢ po~ litiche intorno la Valachia ¢ Moldavia, Napoli, 1788, spune c& loan Mavro- cordat a fost otravit de fratele stu Neculai, p. 25: Giovanni Mavrocordato principe di Vallachia avenelato dal fratello Nicolo". 33. Mog. ist. p Tor. 34. Asupra datei reintrirei Ini Neculai Voda tn domnie, vezi marchizul de Sonnac cm abbatele Dudois dit to Mai 179. Doc. col Hierm, Supl. 1 263: le grand Seigneur a rétabli Nicolas Mavrocordato il y a trois mois NECULAL MAVROCORDAT IN MUNTENIA 45 Mavrocordat nu adauge nici acuma dirile aratindu-si din nou insugirea exceptionala a caracterului, nelico- mia de bani, «si d& tot venitul cdmérei domnesti Ja trebile {irei> °°, Tot pentra a inlatura urcarea, dari- lor, Mavrocordat obtine de la Turci reducerea tribu- tului de la 500 la 360 de pungi, din pricina micgu- rivei intinderei tirei. Mai izbuteste a dobindi de la Poarti indepirtarea Turcilor din stapinirea ce o in- tinsese pe teritoriul Munteniei in jurul Briilei s i listriei, ficind aceiasi slujbi acestei tari pe care 0 adusese Moldovei cu inlaturarea stipinirei tataresti din jurul Sorocei **, De abea izbivise Mavrocordat fara de aceasti ni- paste, si o alta mai grea se abdtu asupra ei, anune ‘Turcii avind neyoie de bani, se gindese a lua soco- telele contributiilor tuturor provinciilor lor pe mai multi ani in urmi, ceea ce in siarea de atunci a fi- uerei similor era acelas lucru cu o preluare din non a multor sumi acum platite. Mavrocordat pentru a limpezi aceasta incureata daravere, trimite pe un boier la Tarigrad cu insircinarea a se invoi cu imparitia, «si tind in sama toate slujbele ce au facut { din poronca imparatiei ; iar pentru cele ce nu erau cu sineturi, s’au aflat oameni de au mirturisit au fa- cut tara acele slujbe din domnia lui Stefan Voda (Cantacuzino) pina la acest an al domniei mariei sale» °7. Izbinda nu se putuse dobindi fara «daruri pe la prietini>, care insumase vre-o 160 de pungi. Dup& ce domnul mintue tara de toate aceste ne- voi, el ie o misura foarte infaleapti pentru stringe- rea darilor, anume in loc de a se lua ca pani acum in fie care luna birul ordinar pentru cheltuiala —vis- 35. Mag. ist, IV, p. 147. 36, Idem, p. 123 37. Idem, p. 121. 44 NECULAI MAVROCORDAT IN MUNTENIA tieriei, afari de acel extraordinar pentru slujbele tur- cesti ®, el hot&raiste ca satele si plateasc’ toati sume de care tara ar avea nevoie in patru rinduri pe an, aga numitele sferturi care sub domnia lui Mavrocor- dat se si strinser’ in acest chip, iar mai tirziu pas- traré numai prin ironie numele de sferturi, inmul- tindn-se pani si chiar la 20 de sferturi pe an*. Neculai Mavrocordat diidu si in Muntenia sama di- vanului despre intrebuinfarea banilor firei, din care reegia ci ”. Boierii pribegi inst faceau multi suparare lui Ma- vrocordat, Ki nu vroiau si se intoareé in fara, cu tot jurimintul domnului gi cu toate staruintele patriarhu- Yui de Ierusalim Hrisant. Ba cit va timp dup’ in- toareerea lui Neculai Voda, un alt numar de boieri fuge in Moldova. Cu toate e& apologistul lui Mavro- cordat. Radu Popescu, spume ca ei fugise «fara si aib& nici o nevoie», nu este de admis c& si fi fugit de bine. Mihaiu Racovitit inlesnind trecerea pribegi- lor in Ardeal, supéra pe domnul grec, ceea ce face ca Racovitza sa fie mazilit in 1727, rinduindu-se domn in locul luiin Moldova Grigore Ghica dragomanul, iar in acest post este numit Alexandru Ghica fratele lui Grigore** Daca Mavrocordat risbuna, prin destituirea lui Ra- coviti, proteguirea pe care domnul Moldoveio dadu- se pribegilor munteni, aceasta o faeuse din pricina urei gi a inversunarei pe care o purta contra tuturor acelora pe care toate silintele Ini nu izbutise sai im- 88. Vezi Vol. IV, p. 558. 39. Mag. ist, IV, p. 118. 40. Idem. p. 141. 41. Idem, p. 146, Vectcea In Letopisete, I, p. 400. Alex. Amiras, idem. ML, p. 31 NECULAL MAVROCORDAT IN MUNTENIA 45 pace. Si intr’adevar multi boieri si mai ales nume- roasa gi insimnata familie a Cantacuzinestilor se si Jeau din rasputeri si ristoare pe Mavrocordat. In 1719 rezidentul imperial comitele Virmond raportea- a consilixlui de rasboiu, ci mai multi boieri mun- teni ceruse sprijinul lui spre a scoate din tron pe Mavrocordat. Rezidentul de si raspinsese cererea bo- ierilor, arati totusi consilinlui ef Mavrocordat, prin legiturile lui cu Ungurii rasculafi si cu un agent al ambasadorului franeez, un Evreu portughez numit Fonsega, ar arata ralele sale ginduri faté cu intere- sele germane “. Catra acelas timp Mateiu Cantacuzino fiul lui Stefan cere de la comitele Virmond ca s&i procure scaunul Munteniei, «ce fusese ocupat mai inainte de bunul situ Mateiu Basarab, de tatul siu Stefan si de afinul siu Sarban, toti Cantacuzinesti si de vita romina, pe cind acuma tronul prin violenta ‘si nedreptatea Turcilor, sa afla in minile lui Neculai Mavrocordat, domn striin si de vit& grec» 4%, Neculai Mavrocordat moare in seaunul Munteniei in 8 Septemvrie 1730, si este inmormintat in m&nis- tirea Vacirestilor **, Cu toaté domnia lui cea plin’ de turburari in Mun- tenia, Neculai Mavrocordat nu lipseste a sprijini pe cit putea latirea gi inttrirea elementului grecese. In- timplindu-se ca unul panul Stefan capitan de Cazaci si zideascA o manistire in Focganii munteni, in o- noarea Ini Sf, Neculai, pe care o inzestreaz’ cu mare 42. Virmond © consiliul de vasboin, 8 Nocmvrie 1719, Doc. col. Hum, VI, p. 278. Asupra relatiilor Ini Fvsseva. doctoral Iui Mavrocordato cu am- Dasada francezi vezi doud documente, unul din 20 Martie 1719 altul din 29 Octomvrie 1726, idem. Saplement. 1, p- 444 si 459: 43, Mateiu Cantacuzino c. Virmend, 3 Octomvrie 1719, Doe col. Hurn, VL. p. 266, 44. Vezi epitaful tn versuri pus pe mormintul ui N Mavrocordat in and, Généalogie des Mavrocordatos, Paris, 1886, p. 26. 46 NECULAL MAVROOORDAT IN MUNTENIA darnicie, dindu-i intre altele opt mosgii, domnul cauté s& faca pe ctitorul ei si o inchine Ja mindstirea Rim- nicul, care ea insasi era inchinata la mandstirile din muntele Sinai, Vrednicnl pan Stefan inst se impro- tiveste spunind ea 4, totusi nu ne vine a crede c& Turcii sa fi fost aga de nesocotiti, a vinde domnia unui om de care erau convingi de mai inainte c& poate si le calce credinta. O singura ex- plicare este cu putinta, Petru cel Mare fiind ocupat la nordul imp&ratiei Ini, pericolul ce ameninta pe Turei se indepartase de o cam data din partea Rusiler, gi ameninta acuma numai din acea a Nemtilor. Se vede ci Poarta avea despre Racovita convingerea c& era dugmanul imperiului german ', si de aceea fi in- 1. Domniile 1 si a [f-a a le Ini Mihaiu Racovita, vezi in Vol IV, p 475 sf 479. 2 Vol. I, p. 338. Letopisejele, II, p. 112. - 4, Asupra acestor imprejurairi izvoarele sunt tnsi cu totul mute VOL. V. 4 50. MIHAIU RACOVITA IN MOLDOVA credinta tronul, Urmarea imprejurarilor au si adeve- rit inerederea Portei de intemeiata, de oare ce in tot decursul rasboiului cu Germanii, Racovita pastra catra. Turci o nestranmutata credinta. Mihaiu Racovifi intra in Iasi in Fevruarie 1716 °. De si pentru un moment fara se bucura, vazind in capul ei un domn Moldovan, in curind boieri cit si popor trebuira si se indepirteze cu inimile de el, boierii din pricin& ca el se incunjuréde Greei si de rudenii de ale Ini, Aga intre cei noua boieri mari de la curtea lui, patru erau inruditi cu el; Dimitrie Racovits hatman, fratele domnului; cumnatul sau loan Pala- de, spatar ; alt cumnat Constandache, stolnic si al trei- lea cummat lordache Cantacuzino Deleanul, comis ° Domnul mai supara clasa boiereasca, impunind atit ei cit si mazililor desetina faraneascé 7, pe linga alte multe si grele dari aruncate asupra poporului de vind. Se intimpla sa mai fie si un an rau in privinta re- coltei, «fiind primvara aga de tarzie in cit la sfintul Gheorghe nu inverzise nici cimpul, nici codrul, si a fost o seidere mare in vii si in toat& roada>, si- racie atribuita de superstitiosul popor tot domnului fara de noroc, Toate aceste explica indestul pleca- rea unei parti din tara catr’ Nemti, la venirea lor. Cum incepuriarmatele germane a se Liti in Moldova, pretutindene pe unde ele ajungeau, Moldovenii se da- deau in partea lor, ridicind lui Racovitaé si wn com- pefitor la domnie, pe Vasile Ciaurul. Neculai Mustea ne spune «ci Moldovenii factndu-se una cu catanele cu mari cu mici, pradau, jacuiau unul pre altul, ma- nastirile pre sub munte, casele boieresti cit finea pre 5. Necula® Mustea in Letopisefe Ul, p. 64, pune ziua de 24 Kevruarie iar Alexandru Amiras, idem, p. 112 acea de 12. Neculeea tn Letopisete, I, p. 387. 7. Idem, p 338. MIHAIU RACOVITA IN MOLDOVA 51 Siretiu, si pre citi nu se inchinau lor sa tind cu dinsii. Tineau drumurile, colnicile; mincau, stricau si Jie cuiau, preeum este naravul Moldovenilor la vremi ca acele» *. Talharii se fnmultise in chip neobicinuit, in cit isi poate cineva face o ideie despre starea tarei in asemenea imprejurari, Nemfii vazind ca le-au izbutit asa de bine lovitu- ra indreptata contra lui Mavrocordat, se gindese a face acelas lucru si cu Racoviti, si trimit pe un ea- pitan ungur, Ferentz, ca si prind& pe domn din Iasi. Strajile puse de Racoviti la Tirgu-Framos trecind la Nemti, domnul fu aproape de a fi apueat in Tasi, dack nu ar fi scapat calare in graba catra Ceta- fue, unde se inchise, .Aice el ordona si. se trage clopotele si focnri din singurul tun ce se afla in ma- nistire. Auzind Tatarii, care chemati de Racoviti contra Nemtilor fn ajutor, se oprise in valea lui Aron Voda, vuetul despre asi, vin in graba, si fiind in numir mult mai mare de cit Nemti, fi bat si fi ris- bese, prinzind chiar pe capitanul lor Ferentz, caéruia dommul ordon& s& i se taie capul. Toate cele-lalte catane prinse. fura spinzurate, arse, puse in cirlige atimmate de picioare, si tot aga se facu si cu Moldo- venii tradatori, intre care era gi spatarul Cuza, binuit ea ar. fi adus pe Nemti in Iasi. Corpurile celor morti furi ingropate sub Cetatuie, indltindu-se o movila si punindti-se 0 cruce pe mormintul lor °. 8 Neculai Mustea, idem, WI, p. 65. Mai multe documente dintre anii 1721—1725, Uricariul. XI, p. 219-222 arati cum Vasile Ceaurul fa pedep~ sit de Racovitt pentru rasvritirea Iui luindu-i mai multe sate, din care Ra- denii si Pascanii sunt dafi de Racovita surorei sale Maria stolniceasa care suferise mari pagube si multe chinuri din pricina Ciaurului, 9, Nerulcea in Letopisete, I, p 388. NV. Austea. idem, Ul, p. 64. Cro- nica lui Ciiperissa, in Arhiva Societa\ sifice siliterare din Iasi, 1. p. 85- Un hnisov al lui Racovigd din 1717 prin care milueste cn iertarea darilor pe ministirea Cetatuia, in care aflase scaipare povesteste Iucrurile intocmai ca si cronicarii, uritind c& lovitura Nemtilor a fost in 10 lanuarie 1718. Uricarul, 52 MIHAIU RACOVITA IN MOLDOVA Tatarii pretinsera 60 pungi de bani plata ajutoru- Tui lor, Domnul neavind de unde raspunde acea su- mii, le dadu voie si prade in partile ce fusese ras- culate. Neculai Mustea spune asupra acestei prada- ciuni, c& «Tatarii au pradat si robit timp de sise zile, si fiind iarna mari si omefii maxi nu s’au putut as- cunde biefii oameni, si s’au umplut de robi gi de do- bitoace. Cum erau siniile cu bejeniile aga Je aduceau incircate de muieri si de copii si pe drum copii de- gerati gi fete mari, cum era mai amar» ™, Principele Eugeniu de Savoia pusese fn lucrare acea lovitur’ asupra Moldovei. Daca el nu izbutise a pune mina pe Racovifi, planul siu de a face in tara o pustiere atit de mare in cit s&pun& pe Moldo- va in neputint& de a mai unelti ceva in contra im- periului german", izbutise pe deplin, si anume prin mijlocul tocmai a Tatarilor chemati de Racovita chip pentru a apara fara. Domnul Moldovei dupa rapunerea lui Ferentz, scoate pe Nemti din Cagin si din finutal Putnei tot cu ajutorul Tatarilor, platiti iavigi_ prin invoirea de a prada tara. Dupa aceea trimis de Turci pentru a sprijini rascoala Ungurilor din Transilvania, Mihaiu Racovitd in fruntea oardelor de Tatari patrunde pe la Cimpu-Lung si Dorna peste muntele Mestecdnisul gi Suharaul in Transilvania, egind la Rodna. La Bistrita ins Nemtii le opuno puternicé improtivire si tocmai Il. p. 49. Un alt document din 23 Martie 1758, prin care domnul pedep- soste pe N. Soldan, pentru cf facindu-se una ou catanele. ar fi priidat pe bo- ierul lordache Roset jitnicerul, dind mosia Iai Soldan Dalcestii din finutul Neamfului lui Roset, idem, p. 58. Mai vezi inca si trei documente privitoare Ja confiscarea mosiilor boierului rasvratitor Vasile Ceaurul, publicate de dl. St Emilian, tn Convorbiri literare, XIX, p. 702. Inscriptia de pe crucea tui Ferentz in Uricariul, 1V, p. 312. 10. Letopiseyele TH, p. 69-70. Neculcea, idem, UL, p. 390. it, Savoia c. Steisville, 24 Septemvrie 1717. Doc, col Hurm., MIHAIU RACOVITA IN MOLDOVA 53 pe atunci generalii imperiali izbutind a lua Belgra- dul, donmul Moldovei si cu Tatarii sii se gribesca se intoarce indarapt *. Turcii sprijinind pe Ungurii din partida lui Ra- cofi celui rasculat contra Nemtilor, trimit spre a ierna in Tasi pe generalul Ungur Esterhazy cu 200 de slu- Jitori, care si fncerce in primavar& o noua turburare in fara lor. Nimic nu ne poate da o ideie mai clara despre’ starea de dezorganizare a octrmuirei Mol- dovei din acel timp de cit suferintele ce Iegenii trebuira si le supoarte de la aceasta mini de oa- meni straini. Ei nu ascultau de ordinul nimarui, um- blau ziua mare prin orag la prada si jafuri; noaptea se introducea cu puterea in casele oamenilor bitin- du-si joc de familiile lor. Domnul nu indraznea s& faci fata cu ei acte de autoritate, ci trimitea necon- tenit pe ciminarul Alexandrn sa-i roage sa se lese de jafuri®. Putin timp dupa esirea Ungurilor din Jasi, un pojar cumplit insutletit de un mare vint pre- face in putine oare in cenusi mare parte din orag. © Neculai Mustea rezuma in urmatorul tablou ingrozi- tor, starea Moldovei din vremile domniei lui Raco- viti: «Cum au venit domn Mihain Racovité au in- trat Nemti si catane in fara, au robit si au pradat. Adus’au Mihaiu Voda Tatari ca si scoata pe Nemti; jara robie si prada. Dupa robie foamete mare cit au ajuns merfa de malaiu 10 lei, Au murit multe suflete Dup& foamete ciumi, omor, bocete si vaite fn toate partile Pe urma ace- jora lovit’au-boala in dobitoace. Tar peste toate aceste si foe naprasnie» *, Cu toate aceste cronicarul nu ga- 12, La satul Vama in Bucovina se afl un stilp on 4 Jeturi pe care este © inscriptie romaneascX sapaté de Racovija care aminteste expeditia lui in Ardeal. Vezi aceasta inscriptie reprodust tn Uricarul Ini 7%. Codresets, X, p. 82 Comp Cronica Ini Ciyparissa citati in nota 9, 18. Alex, Amiras tn Letopiseje, IU, p. i25.° MM. dem, p. 76-77 54 MIHAIU RACOVITA IN MOLDOVA seste alte cuvinte spre a judeca atare nenorocire de cit acele ale regelui Solomon :
, $i intr'adevar cum ar
fi fost cu putintr de suportat un asemenea martir,
fart. acel fatalism religios care gasea in iubirea ce-
riului o mingdiere pentru urgia pamintulai ?

Domnia lui Racovi ne dup& curatirea tarei
de Nemfti inc& si mai jafuitoare de cit inainte. El
sporeste darile intt’un chip neauzit Desetina adech
darea pe stupi o indoieste, Ivind un leu de la 5
stupi, pe cind mai fnainte se Ina de la 10. Mai im-
pune apoi tot pe cultura albinilor dacea de doi gal-
beni de prisaca, aga numitul prisdcarit, fird deosehire
de prisacé mare sau mici, dare ce ucide culturile
restrinse. Asupra altei productii insamnate a Moldo-
vei, vinul, Racovitaé de asemenea ingramadeste dari-
le, luind de odati crigmaritul adeca darea pe cris
me, vadraritul darea pe recolti si pogonaritul darea
pe vii. Crigmaritu) se lua prin abu% nu nomai de la
cei ce aveati pivnifi gi erisme, ci de la ori cine fi-
cuse o bute sau dona de vin din viile lor, pretex-
tind cA ar putea si le vinda. Acensta dare lovi greu
in enltura ilor precum prisicdritul si sporirea de-
setinei ruina pe acea a albinelor, Mai iscodeste apoi
moriritul, de toaté moara cite doi galbeni si tigana-
ritul, dare de cite 2 galbeni de eap de figan, care
ins& lovind foarte grav in boierii ce aveau numerosi
tigani, produse o turburare atit de mare in cit insug
domnul il teg& sa nu se iee nici odata, bine inteles
dupa ce ‘si umpluse vistieria din a lui incasare. In
sfirgit nemulfimit cu aceasta jafuire pe toate fetele
a norodului, mai ridic& gi darea cea uricioasa& a vA-
earitnlui, care numai fusese scoasi de un timp inde-
lungat ".

  

 

 

 

 

1S. Nectlea ta Letopisete, II, p. 299. Mi Mustea, idem, MI. p. 77 gh
79. Alexandru Amiras, idem, JU, p. 131-MIHATU RACOVITA IN MOLDOVA 55

 

cu toate aceste sultanul dupa staruintele Ini Raco-
vita ieriase Moldova de plata tributului pe jumatate
pentru timp de trei ani, si din banii pocloanelor se deie
pe an numai cite 10,000 de lei. Daca Racovita ja-
fuea tara, o ficea din pricini ci era un om foarte
cheltuitor, care nici macar nu-gi platise datoriile din
insimnatele sume de bani stoarse de la popor. El
mai era apoi inennjurat de o multime de Greei, care
impingeau pe domn la despoierea norodului, din care
in mare parte se folosiau ei". Unul din acesti Greci,
armagul Panaioti ce fusese crismar la ‘Parigrad, era
«um om lacom asuflet de gura carnia multi pa-
timeau» *, Neculai Mustea arati ca darile cele multe
impuse de Racovita Moldovenilor, veniau de acolo
ci « %

Ghica wrmeaza politica inceputa de Mavrocordat

eapisind poporul prin grele contributii. De si scoate
bdatk vacaritul, o face pe un picior mai mic de cit
Racovifa, in loc de doi orti, numai cite 10 patronici
de vita sau eal; scade desetina gi gostina cca _adau-
si de Racovita_desfint:
erigmaritul,. ingreuictoarele” iscodiri ale lacomul
coviti ", ex toate ci dobindirea domniei fl custase in-
destul *. Intimplindu-se olipst de hrana in anii 1731

 

 

 

   
  

     

 

4. Necuicea in Letopisete. If, p. 402. La p. 4ot cronicarul ih numeste
domn strain. N, Mustea, idem, Ul, p. 81. Alex. Amiras, idem, TI, po 156.
Cronicarul zice ,,ffinceasci. Nu se poate injelege franceza, de oare-ce
Bonnac ¢. d Andressel 1724. Doe. col. Linrm , V1, p. 385, spine ck: ,.quoiqa’il
nu parle pas bien Jitalien. je me suis toajours servi de niga dans
es conversations que j'ai eves avec le grand vizir". O scvisoara a lui Gliiva c.
de Bonnac din 15 Oct. 1725, idem. 394, este scrist italieneste

5. Aeculvea tn Letopiseye, 1, p 413. Comp. p. 402 si 412

6. Neculcea, idem, p 408 rive: ,.2ece potronici sesezeci de bani deci
jumatate de leu, care valora 120 de bani sau aspri. Ortul=aq de aspri. Vezi
F. Aper, Synopris mutationum 1730 in Mon. Hung. hist., seriptores. XI, p.
108. Potronicul era egal cu grosul care valora si el 6 aspri. Ainrea se vede ci
din eroare de tivar, in Neculcea II. p. 148, potronieul e pus to bani. V. Mus
tea, idem, IIL, p 80. spune numai 6 potronici de vith. Este curios ci Necul-
cea uitind mai jos (p 413) cele ce au spus despre scdderea darilos (p. 402—
403) din partea Jui Grigore Ghica tnvinueste pe domn ci ar fi scos grele
dari pe fark: ..vicarit, vadrarit, desetin’, sferturi mari*

7.” D'Andressel c. vegel: 1 Noemvrie 172v. Doc, col. Hurm., Supl. I, p
461: ..il en a tant couté au prince pour som installation,ISTORIA 'TARILOR ROMINE DE LA 1130—1733 63

si 1734 in cit ajunse «merta de malaiu patru lei sub
munte, domnul avind_malaiu strins din usor_da acelor
cameni_din_finuturile des te 10 potror rta
gi-i_asteapta de bani pan& in toamnii> *. tame

Cu‘ téati domnia in destul de ‘bli

  
 

 

 

     

era o partida de boiert nemultumita cu ea, in frun-

 

tea cireia si afla Dimitrie Racovita fratele fostului
domn, care fu seos din hatmanie si inlocuit cu Con-
stantin Ipsilante, ce trecuse la rindul s&u postelnicia
ce o avea unui altui Gree, Iamandi. Dimitric Raco-
vit’ si cu ginerele sau Iordache Costache fug la Ta-
tari, care tocmai pe atunci rasculindu-se contra Tur-
cilor din pricina mazilirei hanului lor Adil-Gherai,
fara cu ugurinté aruncati_ de boierii pribegi asupra
Moldovei, unde domnea Grigore Ghica, omul sulta-
nului. Navalirea tatari, putin numeroasa, fu ugor
rispinsi de ostirile intrunite a le Turcilor, Munteni-
lor si Moldovenilor, dintre care aceasta din urmé era
in numar de 7,000 de oameni, bine intocmita si pre
vaauti cu 12 tunuri®. Grigore Ghica se ir toarce in
dagi in_triumf’ gi dobindeste 0 vaza insimnati in ‘och

‘urcilor. El se foloseste de aceasta spre aéere de
la Tare si globeasca pe Tatari pentru jaful fieut Bla
Moldovei, si banii Iuati sunt impartiti dit ordinul
domnului, de vistiernicul Sandu Sturza si sardarul ‘
Tordaché, pela oameni dupi paguba ca avuse. «care +"
lucru, adauge cu drept cuvint. cronicarul, este de mi- —
nune gi nepomenit» ”.

Tatarii batufi ‘si readugi fn stapinirea turcease’ nu
mai puteau fi un adapost sigur pentru Dimitrie Ra-

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

8. Neenlea tn Letopisefe, U1, p. 408. Hrisovul pentru sciiderea desetinei
din 30 Iulie 1728 tn Uricariul, 1, p 46~47. Acel prin care scade gostina de
Ja 2 lei de 15 vite t- len de 10, din 20 lanuarie 1732, idem, p. 199.

9. Aceste Imprejurairi reiést din mai multe rapoarte ale amb. franceji din
22 Noemvrie, 6 Decemvrie 1727, 8 si 20 Ianuarie si 27 Fevruarie 1728.
Doc. col. Hurm., Supl. I, p. 464-460.

10. Alex. Amiras ta Letopisete, Ill, p. 159.64 ISTORJA TARILOR RUMINE DE LA 1780—1735

covitai gi pentru ginerele siu. Ei fug din Bugeag la
Constanitinopole unde insi fratele lui Dimitrie, Mihaiu
nici fl primegte s&-i graiascé. Pringi si trimigi in fan-
uri in Moldova, ei sunt iertat afi dé domn, urmind
Ghica si in aceasta privire exemplul Jui Mavrocor-
dat. Totusi el pune sa taie capul unui boier mai mic,
anume Lupu Drigutiscu, aratind astfeliu boierilor
celor mari unde putea s&-i duca unelterile lor.
Grigore Ghica primi in al treilea an al domniei
mucarelul, adec& reinnoirea puterei, petrecind. cei-
lalfi trei_ani_eft mai stapini Moldova, in pace gi voie
buna. Tn acest rastimp el aduse apa in Jasi, repara
mai multe méinastiri, zidi un turn inalt de asupra

    

 

    
 

 

  

portei de intrare a curtilor domnesti, in care puse un
elopot si un ceasornic mare care batea ceasurile de se

   

auzea in intregul oras. Mai facu in jurul acelui turn
un cerdac acoperit cu fier alb in care meterhaneaoa
adec& muzica domneaset « **.Pe linga cheltuiclele cu Turcii,
gsi acele a le curtei domnesti eran apasitoare. «Grecii
tofi avean Jefi mari de la vistierie si vre-o 10 tiitori
a tatine-seu, barbatii lor tot cu lefi si cu boierii,
Era asisderea un frate al lui, Iancu Beizadea, cu mare
cheltuiala, c& avea 10—15 lei leafs pe zi fara altele,
si mastiha lui iarasi cu mare cheltuiala, c& avea cast
grea cu multe roabe de le imbrica si marita tot cw
cheltuiala farei, si osibit leaft pe zi 15 lei» *.

 

20. Neculcea, idem, p- 435 3 477.
21. Idem, p. 416, nota.

22. Idem, p. 417-

23. Idem.70 ISTORIA TARIEZOR ROMINE DE LA 1730—1735

Pentru a intimpina atitea cheltueli Constantin Ma-
vrocordat in cei din urma doi ani ai domniei- ui este
nevoit s& scoatad cite dou& vacarituri pe tot anul, gi
intimplindu-se o boala de vite, el ie vacarit si de
pe vitele moarte!*. Jati unde ajunsese odrasla lui

Neculai Mavrocordat!

Grigore Ghica nevoit si el alupta cu pwnga spre
a nimici staruintele lui Mavrocordat se abate gi el de la
refinerca ce gi-o impusese in Moldova, ceea ce nu era
inst de cit conform cu caracterul siu cel indestul de
interesat *°, Pe de alta parte el dadea adapost pribe-
gilor din Moldova vrind s& dovedeasca Tureilor ca
Mavrocordat spirgea tara, pentru a ajunge astfeliu la
destituirea lui si inlocuirea lui cu Mihaiu Raeovita. ce
statea mazil la Constantinopole. Mavrocordat la rin-
dul stu sapa meren pe Ghica pentru a-l inlocui cu
cumnatul sau Mihalache Ruset, luind tot odata misuri
spre a «slibi pe mazili de dajdi, iar pe boieri a-i
tinea mai bine ca sa nu fuga» **

In sfirgit Constantin Mavrocordat izbuteste a rapu-
ne pe Ghica si a dobindi intoareerea lui in Munte-
nia in locul iui Ghica care este strimutat in Mol-
dova. Cu prilejul acestei noue stramutari mutuale

 

 

 

 

 

   

 

 

   

26. Asa Ghica cerca tot deauna cu mare starsinjt. cind era dragoman,
pehsia pe care o primea de le Franceji, J’Andresse? c. afucertle streine, 28
Octomvrie 172. Doc. col Zurmy Suplement. I, p. 457. Cind ambasadoral
germar, comitele de Virmond vra si piirisasct Constantinopolea Ia 1720,
Ghica ce era pe atunci dragoman fi trimite tndati pe omul stu de afacere,
Gherachi, care sii aminteascl a nu pleca tnainte de a plati dragomanului 4000
de lei pensia anuala ce se rispunsese predecesorului sin si care deci
gi lui si se numere Constlin! de rasboiu rispunde secretarului Dé
in Constantinopole dupa plecarea ambasadorului, in 17 Septemvrie 1720, Doc.
col. Hurm., VI p 305 ihm Ghika za erkennen zu geben dasz sein’ Vor-
fahrer der alte Maurocordato qua interpres ebenfals keine pension genossen,
hingegen fern er was empfangen, nur wegen anderen gelaisten Diensten be
Iohnet worden wire, und also” es lediglich auf ihm ankommte dasz er auf
gleiche weisz. sich verdinnt™.

ZU. Neculcea, Letopisete, I, p. 418ISTORIA TARILOR ROMINE DE LA 1730-1735 71
a domnilor Munteniei gi Moldovei®, se petrece o scena
care ar fi ridicula dac& nu ar fi tntristatoare, prin
acéea ci ne arati pind la ce grad de injosire se co-
borise boierimea moldoveneasca sub ingrozitoarea api-
sare in care zicea. Anume Constantin Mavrocordat
spre a inlatura pirile lui Grigore Ghica, isi face o
marturie din partea boierilor c& . Amenintirea nu era
numai o glum, si «boierii ingrozifi se mirau ce
vor face, ci graise intii de bine pe Constantin Voda
si acuma si'l griiascé de rau gi si’l pirascii, soco-
teau cu ce obraz?» *. Si cu toate aceste intre obraz
gi cap boierii infalegeau sa pastreze pe acest din. ur-
ma. Ei pirirt pe Mavrocordat ; insa ‘Turcii pricepind
Jucrul nu finura pira in sama, in cit bietii boieri
ramaser& numai cu batjocur:
Pe cit libertatea desvolta si intéregte caracterele, pe
atita absolutismul le micgureazd si le schimoseste.
Constantin Mavrocordat siména tatului séu fn pri-
virea invataturei si slujea ca gi el Turcilor de iscoa-
da diplomatica. Neculcea ne spune ca «lui Constan-
tin Mavrocordat fi era draga invatitura, raspundenta,
din toate tarile striine se aiba, prea silitor la vesti
ca sa stie ce si face prin alte tari si si dobindeasca
nume liudat la Poartai» *. Tot aga‘lucra si Grigore

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

27. Mavrocordat fusese ajutat de niste nemulgimiri facute de Ghica Aus-
triei, prin repetate inciletri de granipé din partea Muntenilor. Vezi corespon-
denfa asupra acestei imprejuriri in Doc. col. Hivrm., VI, p. $16—517-
Neculea tn Letopisete, 1, p 416, nota **.

Idem p. 469.ASTORIA TARILOR ROMINE DE L4 1730-1735 72

Ghica, si el om inv&tat, ca fost dragoman, gi pwr-
tat prin trebile diplomatice, Totusi rapoartele lor citra
Poart& asupra politicei europene erau tot deauna aga,
colorate in cit st deie Portei numai vesti plicute,
spre a-si deschide drumul, fie si prin neadevaruri,
catré inima Turcilor, sau poate mai eurind inci, spre
a face interesele dusmanilor acestora *. Tot asa lu-
erau domnii fanariofi precum ficeau cind erau dra-
gomani, ingrijindu-se mai ales de a nu pierde pen-
siile pe care le primeau de la toate puterile crestine
de odata“'. De aceea daci au contribuit cineva la
darapainarea imparatiei turcesti, au fost fara indoiala
conducitorii fanaricti ai politicei sale externe, si ar
fi fost chiar cu totul afara din cale, ca niste cameni
striini de firea si de religia Turcilor, a c&rora stat
perise zdrobit sub loviturile Otomanilor,
sinceri aparatori ai intereselor lor.

 

 

 

 

30. De Villenenve c. afacerite straine, 25 lunie 1734. Doc. col. Hirt,
Suplement, 1, p 492+ ..J'y remarquai seulement que les avantages des troupes
au Roi, des puissances alliges de In France et la mauyaise situation de celles
de Yempereur y étaient également exagerées, ce gui me confirma dans Vidie

ie 70 suis que ces princes se font une étude de ne donner isla Porte que des
velles agréables, soit qu'ls’se persiadent par 14 mieux faire leur cour, ou
que gagnés par les Moscovites ils s‘imaginent de tromper la Porte par ce
moyen”.

3). Citra izvoarele aduse mai sus, in nota 25 adtogim Virmond c. con
siliul de rasboin, 17 lunie 1720. Doc. col. Hurm., VL. p. 30t i ser (Ghica)
replcitte mikr, ale nationes geben dem Dolnetsch jahrlichs vin sichresy wielen.
er viele Mithe und sie seiner ndtig hatten".2. TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 $1 RASBOWL DIN 1738-1739.

Constantin Mavrocordat in Muntenia si Gri-
gore Ghica in Moldova, 1735—1741. Strimuta-
rea domnilor din o tari in alta urnind interesele
lor impinse acuma pe Grigore Ghica a sipa la rin-
dul siu pe Mavrocordat. Tureii inst a ciror relatii
cu imparatiile vecine, Rusia si Austria, devineau pe
fie ce zi mai incordate, nu se prea puteau ocupa cu
intrigile domnilor din firile romine. In curind aceste

 

 

relatii trebuiau si jzbucneasca intr'un risboiu, sin-
gurul din lingul sir de lupte purtate fintre aceste pu-

teri care avu urméri fericite pentru {arile romine,
anume de a restitui Munteniei bucata de pimint, O1-
tenia, risluita de la ea prin tiatatul de pace de la
Passarowitz din 1718.

Vom lasa deci un moment istoria interna a tari
lor romine, care nu poate fide cit aceias sub aceiagi
domnitori, si vom pasi la expunerea marei crize

 

 

 

europene care ca in totdeauna au avut si atunci o
inriurire insimnata asupra soartei poporului romin,

Cu toate c& Petru cel Mare al Rusiei nu luase
parte la rasboiul dintre Austria si Turcia care se
stirsi in 17187, totugi el nu incetase a hrani contra

 

1, Intr'un memoriu al recidentului rus Alexie Dascow ¢. marele vixir din
1719, Doc. col. Arm, VI, p. 287, se spune Intre altele: ,,Quapropter sum-
ma fide et sinceritate fulgidam Portam assecuro, summam  intentionem suae
czareae Maiestatis in hoc totaliter consistere nisi almam pacem hane et ami-
citiam in omnibus suis panctis toto conatu tueatur'.74 TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 SI RASBOIUL DIN 1738-1739

Portei planuri dugm&nesti. Vazindu-si nimicite pen-
trn moment scopurile sale asupra stipinirei marei
Negre, se intoarce eittrd o alt& mare agazati tot Ja
sudul si spre rdasdritul imparatiei sale—marea Cas-
pied, pe malul careia se intindea tot stipinirea sax
cel putin interese otomane. Aceast’ mare udind ter-
murile Persiei, o tara care totdeamna a fteut un co-
mert foarte intins cu Enropa, Petru cel Mare dorea
si-si intind’ stipinirea pe coastele ei spre a atrage
astfeliu in Rusia o parte a acelui comert. Pentru a
realiza planul sau i se infitiseaza un prilej din cele
mai potrivite.

Intimplinda-se in Persia o revofutie in care sahul
este rasturnat de un uzurpator Mir-Mahmud, un trib
dintre popoarele revoltate, Lesghii, intrind in oragul
Schamahi, ucide vr’o 300 de uegutitori rusi g1 le ripe-
ste marti de maimulte milioane. Petru cel Mare ce-
rind in zidar de la Mir-Mahmud indestulare pentru
daunele cauzate, intra cu o armati in Daghestan si
cuprinde Derbent si Baku, Turcii auzind de cuceririle
Tui Petru in Persia, incep a se ingriji si trimit o ambasa~
da la acesta care s&-i spuna c&é ei nu vor suferi nici
odat& ca nigte Mohametani, preeum erau_ locuitorii
Daghestanului, st incapi sub stapinirea unui prin-
cipe crestin.

Pe cind astfeliu Rusii incepusera a se ciocni cu
Turcii la marginele Asiei, in Europa lucrurile se in-
cureau din pricina Poloniei.

Principele de Curlanda, 0 fara vasala Poloniei, se
c&sitorise cu Ana, fiica fratelui lui Petru cel Mare.
La moartea acelui principe, nertminind nici un mog-
tenitor, Polonia dup& dreptul feodal trebuia si ane-
xeze Curlanda, Petru cel Mare fnsi, care voia s&
pun& mina pe aceasté fara, sprijine cu o armata pe
nepoatii-sa gio mantine ca regenta. Dup& ce Ana
ajunge imparateasa (1727), ea cauta sa aduct Cur-TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 $1 RASBOLUL DIN 1738-1739 75

 

Janda in o atirnare mai maré de Rusia si voeste si
o dee ca feoda favoritului ei Biron, Toemai pe atunci
murind August al [-le regele Poloniei, prietenul Rug
lor, alegerea noului rege incepe aocupa foarte mult
curfile Europei- Frantia dorea s& puna inscaunul Po-
loniei pe Stanislaus Leczinsky, socrul lui Ludovie al
XY-le, iar Austria si Rusia sprijineau pe August al
IIT-le de Saxa, care fagiduise Anei cedarea Curlan-
dei, si imparitia rusasc& pentru a asigura isbinda
candidatului sau, intrase cu o armata in Polonia.
Turcia care vizuse amestecul Rusilor fn Polonia
inci de pe timpul lui Petru cel Mare, cind acesta
sprijinise pe August al Il-le improtiva Ini Stanislaus
Leczinsky cel pus de Svedezi, impusese drept conditie
Rusilor, prin pacea de la Prut, ca si nu se mai a-
mestece in Polonia. Petru cel Mare insi care avea
armata sa in Polonia inca de Ia reagezarea Ini August,
allL-le, o retrage numai cit pana in Curlanda, unde o
intrebuintaz& cum am vazut, spre apararea nepoatei
sale. Mai multe imprejurari impedec& inst pe Poarta
a cere de Ia Rugi respectarea tratatului incheiet ; mai
intai complicatiunile din Persia si rasboiul ce se fn-
cinsese intre Turci si partida uzurpatoare de acclo ;
apoi risturnarea sultanului Ahmed al I[Lle si inlo-
cuirea lui cu Mahmud I (1730). Rugii ciutau tocmai
acuma, cind ‘Turcii se aflau intr’o mare turburare sa
le declare rasboiu. Dupa ce-si asigura prietenia Aus-
triei prin un tratat ofensiv gi defensiv incheiet cu
aceasta putere in 1726, intimplindu-se toymai atunci
ca Tureii in rasboiul lor cu Persia, s& trimiti pe Ta-
tari prin pémint rusese citraacea tari, Rusii_privese
aceasta trecere ca un casus belli si ataca Crimeea,
prefacindu-se insi si aecuma c& ei nu pornese impo-
triva Turcilor ci impotriva Tatarilor. Tureii vazind
pe de o parte planurile Rugilor in Persia si mai ales
tratatul secret de alianti cn partida revoltata; pe de76 TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 SI RASBOIUL DIN 1738-1739

alti parte intrarea armatei rusesti in Polonia, insti
sit gi atacul Crimeei, se hotéresc si declare rasboiu
Rusiei in 28 Maiu 1736.

Vazind rezidentul Angliei si acel al Olandei, c&
rasboiul este gata s& izbucneasc’, gi simtind ca de
asti dati Poarta va avea de luptat improtiva a doua
puteri, Rusia si Austria, ei se silese a impica trebile si
sfatuese pe Poart’ s& inchidd ochii asupra uzurpiri-
lor celor nove ale Rusgilor, precum facuse pina a-
cuma cu riminerea acelora in Polonia, Cauza care
facea pe amindoua& aceste puteri si sfatuiascaé pe
Poarti la rabdare era frica pentra comertul lor, dupa
cum ne spune Feldmaresalul rusese Mitnich in me-
moriile sale asupra risboiului din acel timp : «En-
glejii gi Olandejii care faceau eu pinziviile lor si cu
alte mirfuri un comert foarte insamnat in r
puteau vedea cu ochi buni ca Turcii sa fie r
nati; caci dact d. e. Turcii, care ca toate popoarele
rasaritene isi cauté luxul lor in multimea hainelor
lungi, ar fi ruinati, atunci ar trebui ca multi fabri-
canti de pinzi, cu deosebire din Anglia, sa-si vinda
stativele lor. Mai ales insi se temeau ei de un comert
rusesc din marea Neagra catr&é marea Mediterana, in
spre care pani atunci marfurile rusesti mergeau prin
minile lor» ®

Pentru a intilege aceasta politic’ din partea Aus-
triei, trebue s&’ ne amintim care erau rapovturile sale
cu Rusia si cu Turcia la inceputul veacului trecut.
Una din tirile care fusese in totdeauna mai amenin-
tat de Turci fusese Austria. Din timpul bataliei de
la Mohaci (1526) cind peri impreund en regele Lu-
dovie al I-le gi regatul unguresc, Austria fnsese ex-
pus la cele mai mari primejdii din partea Turcilor,

 

 

 

    

 

 

 

 

 

2. Miinich’s Tagebuch in Zrns¢ Hermann, Beitriige zur Geschichte ces
russichen Reichs, Leipzig, 1843, p. 155+TARILE ROMINE DE LA 1785-1741 $1 RASBOIUL DIN 1738-1739 77

prin apropiata lor vecinatate, niscutt din prefacerea
Ungariei in pasalic turcese. De atunci Viena deveni
telul statornic al cuceririlor otomane si ea fusese in
curgere de wn veac si jumatate incunjuraté in doua
vinduri de armatele turcesti, (in 1529 si 1683). De
abia trecuserA citi-va ani de cind Austria izbutise a
bate si ea odat& pe Turci, si a recistiga prin pacea
dela Carlowitz (1699), tarile perdute pe timpul im
paratului Carol al V-lea, gi apoi ajunsese prin acea de
Passarowitz (1718) a ripichiar de la Turci_nigte bu-
eati de pimint, intre care Oltenia. Amintirea sufe-
rintilor incercate din partea Tureilor erau inca vii in
sufletele Austriacilor, sila auzul numelui de «Ture»
li se aprindea gi revolta inima, in cit mintea lor nu
era inca indestul de rece, cugetarea Jor indestul de
Timpede pentru a p&trunde in viitorul politicei ruse-
sti si a videa ce alt soiu de pericole aceasta ascun-
dea in sine. Apoi comertul ce-] faicea Austria in ta-
rile noastre si in peninsula Balcanului era eu mult
mai neinsimnat de cit astizi. Gurile Dunavei fiind
insfirsit stapinite de Turei fara nici un soiu de a-
menintare, cel putin viiauta, si deci chiar putinul co-
mert ce-l intreprindea Austria fiind cu totul asigurat,
intilegem ugor cum de Austria sprijinea politica ru-
sasct improtiva Tureilor, pe cind din contra puter
Je apusene incepuse incd de pe atunci a se ingriji
de inter si stateau aldturea
cu Turcii in toate tmprejuririle pentru a-i ajuta
fata cu Rusia. Austria nu ajunsese inc’ la eunostin-
ta politicei eelei mai potrivite cu interesele sale. Din
contra crezind ea ci tot din partea Turciei ii va veni
peirea, ajuta pe Rusi improtiva ei, fara a vedea ci
prin aceasta IucreazA de mai inainte la insigi a sa
ruina,

Dupa mai multe tinguiri mutuale, Rusia occupa de
odata si fira o prealabilé declarare de rasboiu mai

 

 

       

  

   

ele lor in maxea Neagr’8

 

RILE ROMINE DE LA 1785-1741 $1 RASBOIUL DIN 1738-1739

multe posesiuni turcesti din Crimeea, Incru de care
Poarta este incunostiintata prin o stafeta a lui Gri-
gore Ghica, ajunsi in Constantinopole in zina de 14
Aprilie 1737, si care provoci o miscare uriesi, mo-
tivat& mai ales prin imprejurarea c& rasboiul nu fu-
sese declarat °. Constantin Mavrocordat din protiva
ingalat prin un renegat francez in slujba Portei, Bonne-
val, cautis& o conving’t ci Rusia nu avea ea obiec-
tiv a pregatirilor ei de cit pe Austria. Neputindu-se
admite ci: Mavrocordat si fi vrut a insila pe Poarta,
asemene pirere nu poate fi A de cit pe socoteala
unei nepatrunderi politice, care’l deosebia atit de
mult de agerul si ghibaciul sin parinte *.

Dupa& mai multe tritiri urmate, in rastimpul c&rora
Rusii ieu prin: surprindere Azovul, se deschide un
congres la Nimirov in Aprilie 1737, care se aduna
mai ales dupa stiruinta Austrici *, ce vroia sa
inalee pe Turci cu armele in timpul negocierilor
spre a avea gata la fndimina si instrumentul impa-
carei, in caz deizbinda fericiti a loviturei sale. Ime-
diat dup& deschiderea congresului, Austria aruncd
masca si di ordin trupelor sa treacd peste granifa
impiritiei otomane, de si nimic nu putea indrep-
titi o atare procedare din partea ei care era inca
legaté fata cu Turcii prin tratatul de pace de la Pas-
sarowitz, Ha vroia ins’ s&-si creeze o stare de sta-
pinire care si fie apoi luat&é de baz in tratarile de
la Nimirov. Chiar din acele tratari esi la lumina cit
de nefireasct era alianta intre Rusia si Austria pen-
tru darapanarea Turciei, si neintelegeri grave se ivi-

 

 

 

  

 

3. Vezi actele diplomatice analizate de Hurm., ta Frag. zur Geschichte
der Ruminen, V. p 35~—37.

4. Analize raportului Ini Taimon din 8 Mai 1736, idem, p. 40.

5. Raportul lui Zainan, 26 Fevruarie 1737. Protocollo della conferenza
ai Zalman con Gran visire, 19 Fevruarie 1737, idem, p. 54TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 SI RASBOIUL DIN 1738-1739 79

ri intre cei doi tovaragi de lupta toemai de la pozi-
fia_viitoare a {arilor romine.

Rusia cerea recunoasterea Moldovei sia Munteniei
ca tari neatirnate sub protectoratul ei, iar Austria
se silea s& dobindeascé de la Turei cesiunea unei
noue parti din Muntenia anume pa&né la riul Arge-
sului. Pretentiile celor doi aliati se biteau cap in
cap °.

‘Turcia simfind aceasta’ contrazicere in vederile &m-
dilor ei dugmani si impinsi de ambasadorul frances,
de Villeneuve, care se temea pentru comertul farei
sale de concurenta Rusiei ce s-ar naste din invoirea
navigirei ei in marile turcesti, refuz’ aceste conditii,
cenu ar fi fost mai grele chiar in cazul unui risboiu
pierdut.

Incordarea intre Rusia si Austria sporea ins& cu
cit inainta risboiul, si lucrurile merg aga de departe
in aceasté privire in cit ambasadorul rusese din Con-
stantinopole cere de la curtea de Viena rechiemarea
delegatului militar austriac de pe lingé armatele rusesti,
din pricina rapoartelor sale prea defavorabile asupra
mersului rasboiului ruso-ture*.

In asemene conditiuni intelegem cum alianta celor
douad imparatii in contra Turciei trebuia sa fie mai
mult o piedec’ de cit o pricin’ de inaintare. Austria
se si rasgindeste in curind gi vede gresala ce o fa-
cuse, ajutind pe Rusia in planurile ei de cucerire. Ea
reduce deci cererile ei pentru intoemirea pacei, la
pastrarea conditiilor celei de la Passarowitz. Turcii
insé vazind c& Austria slibeste, urmeazi tactica cea
foarte inteleapti, de a privighea numai pe Rusi, ce
si ei duceau rasboiul eu moliciune, si de a cidea cu

 

6. Actele rezumate de Hiern, idem, p. 65 $i 67, si Hammer, Histoire de
Yempire ottoman dans la collection d’histoires completes de tous les états
européens. IN, p. 468.

7. Hurm., idem, p. 69.80 TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 $1 RASBOIUL DIN 1738-1739

toate puterile lor asupra Austriei, cerind de la ea ca
condifie de pace restituirea tuturor posesiilor pierdute
tocmai de la pacea de la Carlowitz, si asiizarea lui
Racoti in tronul Ungariei*. Luarea Mehadiei si a
Orgovei de Turci hotireste pe Germani sa fact im-
pacarea cu Poarta, care si ea cerea asa de mult numai
spre a avea de unde lasa, si se incheie pacea de la
Belgrad in 1739 in 18 Septemvrie, prin care Olte-
nia este inapoiati Turciei si astfeliu Muntenia este
reintregité. Cu Rusia se incheie pacea in acceasi zi.
Cu toate ci cu putin timp mai inainte Rugii batuse
in destul de greu pe Turci la Stavutshane, luase
Hotinul si cuprinsese Moldova, conditiile pacei si eu
aceasti putere sunt destul de favorabile Turciei. Intre
altele Azovul trebuia sa fie diramat, fara din jurul
Ini s& rimin& pustie ca margine intre cele doua im-
paratii ; Rusia este oprit’ a construi corabii der
boiu pe marea de Azov gi pe marea Neagra, precum
si de a intretinea o floti pe apele lor. Rugii pot face
comert insti numai pe corabii turcesti. Ei dobindese
insti din nou invoirea dea avea un rezident in
Constantinopole*. Aceste conditii atit de ingreuietoare
pentru Rusi dup& un rasboiu incununat la sfirgit prin
izbinzi indestul de insimnate, se pot explica numai
prin faptul ci fncheindu-se pacea cu Austria, Rusia
se temea a urma singuré mai departe un risboiu
pentru care nu era pregitita. Apoi ea nu esia cu
totul fara cistig din lupta intimplat’: ramiasese eu
cuceririle ei in Persia, si Azovul, dac& nu era ined in
stapinirea ei, cel putin prin daramarea sa nu mai era,
nici un mijloc de aparare in minile Turcilor. Cisti-

 
  

 

    

 

 

 

8 Idem, p. 81

9. Zinkeisen, Gesch. des osm. Reichs, V. p 786 si 794. Comp. asupra
pricinilor incheierei pacei un extract din memoriu! Ini de Castelfane din Mai
1747, tn care el tsi dX seam regelui despre ambasada sa. Doc. col. Hurm.
Suplement, 1, p. 584.‘TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 Sf RASBOIUL DIN 1738-1739 81

gul ins& cel mai insemnat al Rusilor a fost acel do-
bindit prin tacerea tractatului asupra Poloniei. Ne
stipulindu-se nimic in aceasti privinti, ei pistrarad
pozifiunea lor influent’ in aceasti nenorocita fara,
care in curind trebuia s& cada jertfa nesocotintei sale
si a Acomiei vecinilor ei, Poate chiar ca scopurile Rusi-
lor asupra Poloniei i-au facut sa primeasca acea pace
nu prea favorabila, c&ci ei vedeau in Polonia o prada
sigur& gi apropiett, pentru eare prea ugor se hotariau
a jartfi de ocam data planurile lor mai indepartate.
Asupra térilor romine rasboiul din 1739, avu mai
int&i efectul cel foarte salutar de a se restitui Mun-
teniei partea ce se desmembrase din ea in 1718. Apoi
Rusii p&trunses& mai adine in Moldova de cit in ras-
boiul din 1711, si Rominii putura cunoaste alta par-
te a caracterului lor, ce nu-i mai lisa asa de mult
in lumina pravoslavniciei, Anume Miinnich dupa ce
ie Hotinul, in August 1739, intra in Moldova, ceea
ce auzind Grigore Ghica, «puse caimacam pe San-
dul Sturza vel logofat si pe Iordachi Cantacuzino De-
Jeanul vel comis si el au purces in jos cu citi boieri
s’au intimplat cu dinsnl. Miinnich trimite pe Cons-
tantin si pe Dumitragcu Cantemir (din care pe unul
voia si-l puna principe in Moldova", feciorii lui An-
tioh, care se instrdinasera Ia Rusi, si acestia au
purces prin tara stringind proviant si bucate turcesti ;
unde gisiau luau si cai de-ai cui era. turcesti gi boie-
resti, pe toti fi luau, ca le slibise caii>. Constantin
Cantemir an venit «tot j&cuind pina la Tasi> si au
intrat in Iasi in 2 Septemvrie 1739 intr’o Duminica,

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

10, Neculcea in Letopisete, I, p. 449. Un hrisov al lui Grigore Ghica,
din 21 Octomvrie 1741. vorbeste despre fuga lui intti la satul Rosiestii apoi
la Galati. Uricarul, If, p. 27. Un altul din 4 fulie 1741 milueste pe stegarul
de copii Linips Codvesen. penjrn ci ar fi ramas credincios pe Inga el, ca
toate turburirile tatimplate De la acest stegar se trage familia Codrestilor.
Uricariul, V, p. 131

VOL. V. 682 TARILE ROMINE DE LA 1735-1741 SI RASBOIUL DIN 1738-1739

«gi i-au_egit inainte mitropolitul gi cu caimacamii si
eu alti boieri care se mai intimplase si cu calugarii
gi cu negutitorii, cu tofii i-au esitinainte de laturea
tirgului, despre Muntenime (Copou) gi i-au inchinat
cheile terei si steagul slujitorilor, si s’au impreunat.
cu mare bucurie mergind prin Iasi, petrecindu- -1 boier
pani la Frumoasa si s’au agezat acolo cu oastea sa»".
Peste putine zile vine insug Mtinnich i in lagi «gi i-au
exit inainte Mitropolitul Antonie si cu Caimacamii si
eu alti boieri care se mai intimplase, facindu-i mare
cinste, pana l’au adus in eurtile domnesti ; si au ge-
aut in Iasi o septamina si cit au sezut in Tagi, in
toate zilele chema pe mitropolitul si pe caimacami
si pe ceilalti boieri si-i punea la masit de-i cinstea»
Miinnich ins& era numai eft un bun militar. De po-
liticea indeobste si de cearusascé in deosebi el nu se
prea ocupa, cu atit mai mult c& eva strain (German).
De aceia il vedem ficind 0 mare gresalé cind vine
pentru int&ia oar&é in atingere cu Moldovenii. In de-
osebire de Petru cel Mare, care la fie ce moment
imbratiga pe Cantemir si care pusese atitea clauzule
favorabile boierilor in tratatul siu cu domnul Mol-
dovei, Miinnich se poarté mindru eu boierii si cu
mitropolitul firei, si impune boierilor niste conditit
foarte grele care-i instriineazi indata simpatiile lor,
ceea ce de sigur trebue sine para curios pentru un
om ce si el nazuia la domnia Moldovei”. Miinnich
se credea pe pimint turcese si trita Moldova ca o
fara cucerité, pe cind Petru, mult mai mai ghibaciu,
se ardtase ca liberator. Astfeliu ne spune Hammer

 

   

2

 

 

Md. oan Neculeca, p. 449.

iz. idem. p. 450. Constantin Cantemir comanda un regiment de Moldo-
veni. Vezi Histoire de la guerre des Russes et des impériaux contre les Turcs
en 1730, 1738-et 39 et de la paix de Belgrad qui la termina. Paris, 1780,
HL, p. 119—122.

13. Mannstein, Mémoires sur la Russie, Leipzig, 1771, p» 356 nota,ARILE ROMINE DE LA 1735-1741 SI RASBOIUL DIN 1738-1739 $3

c& «Miinnich trat& hoierii cu o asprime nepotriviti ;
cind mitropolitul fi oferi spre s&rutare crucea gi e-
vanghelia, el nu puse buzele sale de cit pe sfinta
carte si rAspinse crucea, gi prelatul incepind o cn-
vintare prin vorbele: Domnul s& bine-cuvinteze in-
trarea si esirea ta», generalii rusi fncepura a ride de
aceasta profeties *. Miinnich impuse apoi tarei Moldo-
vei urmatoarele orindui:

1) Sa fie Moldoveni:
impiritiei Rusici.

2) Sa nu aiba Moldovenii respundentie cu neprie-
tenii imparitiei Rusiei.

3) Boierii pribegi cu Grigorie Voda sa se intoar-
ca toti pina intr’un an; iar carele nu s'‘ar intoarce
pina la anul s& nu aiba ertare.

4) Doui-zeci de mii de oaste si armeze tara si
s& o hraneascé si si sada prin tirguri pe unde: s’ar
sovoti.

5) Trei mii de salahori sa nu lipseased peste tofi
anii, si lucreze pe la cetiti la ce ar trebui.

6) Pentru oamenii de oaste ce vor fi bolnavi, sé
cheltueascé cu dingii Ja apticd (apoteci=farmacie) si
le deie otet si usturoiu.

7) Ofiterilor ce vor fi cu acele doua-zeci de mii
de caste, jariigi si le deie ce le-ar trebui.

8) Moseal, Gree sau alti oameni striini s& nu in-
capi la nici o diregitorie tn far’, ci numai cu ne-
gutitorie,

9) Citi boieri si ctfi slujitori co n’ar fi la vre-o
diregitorie sa incalece si meargaé cu totii Ja, oaste, gi
leafa si le deie imparatia. Ear birul si nevoia farei
ce lear fi partea s deie.

10) Noua-zeci de pungi de bani si deie poclon
Jui Miinnich acum.

 
 

 

credinciogi cu toati inima

 

  

 

 

14, Hammer, Histoire de empire ottoman p. 484.84 TARILE ROMINE DE LA 2735-1741 $I RASBOIUL DIN 1738-1789

11) O sut& de pungi de bani si deie mast lui
Mimnich in tofi anii, (care bani facea 12,000 de gal-
beni-de aur, unguresti. Galbenul umbla patru lei pe
aceasta vreme).

12) Nimeni s& nu tigAdueasci bucate sau haine,
sau bani tureesti sau grecesti c& eu capul lor vor da
sami,

La aceste  adauge Ioan Necnlea reflexi-
unile urmitoare eare araté parerea boierilor : «gi le-au
zis, c& de nu vor primi asa, a da foe tirgului ;
i-au facut eu de-a sila de au iscilit, c& se intim-
plase si boierii de nu se invoiau, si au isedlit toti.
Care mai pe urma veti vedea la ce au egit cinstea
Jui Miinnich, e& vinul cel ungurese dulce s’au facut
venin amar si risul plins, si voea cea buna, groaza
si frict. Si oh! oh! oh! bogiitia, saracie si li
blastem, gi osind& vecinick neuitat& si neinchegata>.™.

Aceast& tratare atit de brutalé a boierilor avu
inst un bine; ea deschise ochii asupra politicei ru-
sesti, gi dacd s'an format in tariide pe atunci o par-
tid& anti-rus&i aceasta o datorim purtarii lui Miinnich.

Tarile romine find prin pacea de Belgrad Jasate
Portei, domnii lor revenira in scaune. Ghiea inda-
torindu-se mult in timpul rasboiului, pentru sprijinirea
Tureilor, este nevoit s& punt dari grele pe Moldova,
circiumarit cite 5 lei de circimi, vacarit pe care il
percepe ca si Mavrocordat si de pe vitele ce perise.
‘Tureii trimetind spre siguranfa patru steaguri de os-
tire s& ierneze in Iasi, militiile otomane pe ling& ca
prada cumplit oragul, mai latise si ciuma in el. Catra
aceste suferinfi se mai adauge si o lips’ mare de fin
care ucidea dobitoacele ™

 

 

 

   

 

15: oan Necuicea, p. 450.
16. Neculcea, idem, p. 442 Le p. 454 ne spune ct stogul de fin ajunse
15 lei.