Sunteți pe pagina 1din 8

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic

in actiune
Acasa | Publicitate | Contact | Redacia | Abonament
Cuvant cheie

Premiile Observator cultural


Nr. 760 din 20.02.2015
Istorie cultural
Focus
Editorial
Eveniment
Actualitate
Evocare
Opinii
Informaii
Politic
Literatur
Filozofie
Eseu
Memorialistic
Arte
Rubrici
Internaional
Carmen MUAT
Ovidiu IMONCA
Doina IOANID
Bianca BURA-CERNAT
Adina DINIOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
erban FOAR

Sumar

Arhiva

Blog

Translation

Bedros HORASANGIAN
Cristian PRVULESCU
Radu Clin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCU
Bogdan-Alexandru STNESCU
Andreea RSUCEANU
Dana PRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLMDEAL
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii

CEL.ro
Depozitul de calculatoare

Acasa | Arhiva | 2003 | Februarie | Numarul 154 | Sa fii un actor


adaptabil. Interviu cu Alexandru PAPADOPOL

Sa fii un actor adaptabil. Interviu cu Alexandru


PAPADOPOL
Autor: Svetlana CRSTEAN |

Categoria: |

Recomanda articolul prin:


Actorii si promisiunile

0 comentarii

Tipareste pagina

Marime text

Zimbesti aproape tot timpul.


Da, sint un om foarte fericit si foarte implinit. Imi spunea cineva ca, de fapt, fericirea
e un lucru simplu: daca iti doresti un lucru si l-ai realizat, esti ferici; daca ti-l doresti si

nu l-ai realizat, esti nefericit. Atita tot. Mi se pare cea mai buna definitie a fericirii. Eu
am realizat ce mi-am dorit. Si mai am o gramada de lucruri de facut. As mai juca un
rol frumos, as mai filma un film, as mai lucra cu un regizor bun.
Mai e suparat tatal tau pentru ca nu ai facut facultatea pe care si-ar fi dorit-o el?
Acum nu mai e suparat. Era inainte. Se gindea la viitorul meu cu ingrijorare, pentru ca
actoria nu e o meserie foarte banoasa. In ceea ce ma priveste, pot spune ca am avut
mult noroc. Daca nu as fi avut atita noroc, temerile lui ar fi fost indreptatite, iar eu as
fi murit de foame in casa. Actoria e o meserie, si daca reusesti sa traiesti la un nivel
decent, atunci esti un om realizat. Daca nu as fi facut televiziune, as fi fost mort.
Il intrebam si pe Dragos Bucur daca vede in povestea asta cu televiziunea un
compromis. Sint multi care ar spune asta.
Sint, intr-adevar, dar nu ma intereseaza. Mi-au spus multi asta, dar oricum au existat
destui care m-au injurat si pentru ceea ce am facut bun, pentru Marfa si banii si
Occident, lucrurile cele mai bune din viata mea. Acesti oameni ii injura din principiu
pe cei care realizeaza ceva. Si trebuie sa spun ca, in acelasi timp, cu multi dintre
acestia te intilnesti la televiziune, la castinguri, la probe. Mi s-a intimplat asta cind am
dat probe pentru sitcom-ul 2+2 de pe postul Acasa. Eu nu ma dezic de televiziune,
consider ca a fost o sansa pentru mine. Am terminat facultatea ca student premiat si
super-premiat, cu doua Cannes-uri si un Salonic la activ, eram o mica vedeta, dar nu
aveam nici un fel de promisiune din partea vreunui teatru. Prima oferta pe care am
primit-o a fost de la Acasa. Nu mai aveam bani, parintii ma purtasera deja prin doua
facultati, era penibil ca la 27 de ani sa mai stau pe banii lor. Am cazut de comun acord
ca finantarea lor sa se incheie. Si eram in aer. In naivitatea mea, credeam ca la Gala
absolventilor, unde am fost premiat drept cel mai bun actor, se vor bate pe mine
directorii de teatre. Dar nu s-a intimplat nimic. Si sa stii ca actorii pot trai si din
promisiuni. Daca cineva iti spune Vei juca rolul asta peste sase luni, orice ar fi,
rabzi, in tot timpul acela visind la rolul pe care il vei face. Dar eu nu aveam nici o
promisiune. Oferta de la Acasa a venit exact atunci cind aveam nevoie de ea. Ei sint
primii care mi-au intins o mina, si le voi fi recunoscator pentru asta toata viata.
A fi sau a nu fi popular
Totusi, dincolo de bani, crezi ca faci lucruri marete la teatru si lucruri minore la
televiziune?
Incerc sa-mi fac peste tot treaba cit mai bine. Ma uit la actori, insa. La Florin Piersic,

pe care l-am vazut recent pe un post de televiziune. El nu a facut mai nimic din 90
pina acum, in Romania. Nici film, nici teatru. Cu toate acestea insa, e considerat
actorul-emblema. Pina la urma, cota unui actor se masoara si in popularitate. Iar pe
Florin Piersic, televiziunea e aceea care l-a consacrat. Vorba lui Dem Radulescu:
Exista actori care nu au nevoie de buletin, pentru ca ii recunoaste toata lumea, si
actori care au carti de vizita. Si tot el ne spunea: De astia din urma sa va feriti cit
puteti, ca sint cei mai nefericiti oameni. Nu vreau sa fiu un actor cu carte de vizita.
Vreau sa fiu un actor care nu are nevoie de buletin. Si, oriunde m-as duce in tara, sa
ma recunoasca lumea.
Ce inseamna de fapt popularitatea?
Am sa-l citez tot pe Dem Radulescu, care mi-a fost profesor el, Cristi Mungiu si
Cristi Puiu sint oamenii care m-au influentat cel mai tare si care m-au format
profesional; imi era rusine de ei, nu ma puteam prezenta in fata lor fara sa fiu pregatit.
Dem Radulescu spunea: Cea mai mare calitate a unui actor este, pina la urma,
adaptabilitatea lui. Nu talentul, nu munca. Sint foarte multi actori talentati sau
muncitori care traiesc ca vai de ei. Trebuie sa fii un actor adaptabil, adica un actor care
stie sa faca de toate. Asta inseamna un actor complex, total, care poate acoperi mai
multe zone. Cind a murit Dem Radulescu, ma minunam de inmormintarea pe care a
avut-o. Atitia oameni, care nu-l cunosteau decit de la televizor, plingeau si doreau sa il
vada pentru ultima data. Atunci am inteles ce inseamna popularitatea. Era un actor
genial, care a jucat Caragiale, a jucat in piese serioase, in Baranga, in Shakespeare, in
Trolius si Cresida, dar oamenii il stiau de la televizor din gaguri, scheciuri. Ar fi putut
fi un actor genial, dar necunoscut. La cimitir am observat, uitindu-ma pe aleea
actorilor, un alt mormint proaspat pe care nu era asezata inca marmura. M-am uitat si
am vazut ca acolo era inmormintat Petrica Gheorghiu. Murise de trei luni si nu mi-a
venit sa cred, pentru ca nu stiam nimic. Ma pregatisem cu el, o vreme, pentru
facultate. Era un actor de-a dreptul genial, coplesitor, dar care nu avea acea aura a
popularitatii, probabil tocmai pentru ca nu facuse televiziune.
E foarte ciudat cum se fac jocurile popularitatii, mai ales printre tinerii de acum. Am
auzit de exemplu niste pusti care spuneau pe strada: Cica s-a apucat de cintat si tatal
lui Enrique Iglesias. Mi s-a parut extraordinar. Daca intreb acum de Petrica
Gheorghiu, putini sint aceia care vor sti despre cine e vorba. Si e mare pacat. Acel
moment mi-a schimbat viziunea asupra meseriei mele. Asta nu inseamna neaparat ca
vreau, la inmormintarea mea, multa lume si flori frumoase. Dar, daca e sa spunem
adevarul, atunci cind visezi prima data sa fii actor, nu te gindesti la faptul ca ai vrea sa
te daruiesti tuturor, ci ca vrei in primul rind sa fii celebru.
E interesant ca spui asta. In general, oamenii, si mai ales aici, nu sint dispusi sa-si

recunoasca asemenea dorinte si prefera sa le imbrace in motivatii cit mai inalte si cit
mai artistice.
Un lucru e foarte clar, totusi. Daca faci numai televiziune nu inseamna ca esti actor,
ramii la stadiul Tociu si Palade. Pina la urma, si Toma Caragiu a facut scheciuri, dar
acestea au ramas, pentru ca in tot ce facea se simtea actorul din el. Televiziunea ar
trebui sa fie doar o latura a meseriei, pe care sa o faci cit de bine poti. Am acceptat
rolul din 2+2 pentru ca este un rol adevarat, intruchipez un personaj. Altfel nu as fi
acceptat. Trebuie sa faci niste roluri serioase si eventual sa iti asiguri popularitatea
prin televiziune. Dar daca renunti la rolurile serioase esti sters, esti mort. Teatrul si
filmul trebuie sa fie o zona cu totul aparte, care sa constituie meseria ta de baza. Daca
miine Cristi Mungiu face un nou film, in care sa am si eu un rol, si ma apuc sa joc ca
la televizor, nu e bine. Trebuie sa stii sa desfaci foarte bine lucrurile, caile si
mijloacele actoricesti. Trebuie sa iti adaptezi mijloacele si sa ai grija ca diferitele zone
in care te misti sa nu se intrepatrunda.
Ce ai mai invatat, in ceea ce priveste meseria de actor, de la Dem Radulescu?
Am invatat nenumarate lucruri. Ar trebui sa vorbim mult ca sa intelegi. Oricum, era
un om minunat si un profesor extraordinar, poate cel mai bun profesor de teatru care a
existat vreodata, pentru ca iti lasa o libertate fantastica. Era un mare actor in primul
rind, si nu-l mai interesa sa aiba orgolii. Nu mai dorea sa demonstreze nimic. Si de
aceea ne iubea fara limite, ne aducea pateuri si vin la scoala, stateam de vorba. Am
petrecut doi ani minunati alaturi de el.
Fii firesc, daca poti!
Te-ai pregatit, in patru ani de facultate, sa devii actor de teatru. Cine te-a format ca
actor de film?
In materie de film, am avut drept profesor unul dintre oamenii care se pricep cel mai
bine la film in Romania, pe Cristi Puiu. Bazele acestei meserii le-am invatat de la el.
Lucrul cu Cristi nu e deloc lejer sau comod. A trebuit sa darim tot ce stiam. La
facultate, in anul I, invatasem despre asumare, energie, dictie, ca trebuie sa arunci
cuvintele si sa cauti conflictul cu orice pret. Exact opusul actoriei de film. Am lucrat
la Marfa si banii chiar in vacanta de dupa anul I. In doar trei saptamini, a trebuit sa
darim tot ce invatasem. Iar eu eram un fanatic al meseriei, in primii ani de scoala.
Aveam scris pe pereti De ce?, Unde? si Cind?, toate aceste intrebari din care trebuia sa
apara personajul meu. Imi placea sa stiu totul despre lumea piesei in care jucam. Daca
aparea in text un oras, citeam despre el, ca sa stiu daca avea universitate, aeroport,

culegeam orice informatie care imi putea fi de folos. Eram un fanatic, o fiara, ma
dedicam complet meseriei.
La ce ai renuntat in consecinta, stilistic vorbind, cind ai inceput sa joci in film?
Am renuntat la mijloacele teatrale, la ceea ce se cheama arta actorului. In film nu
exista arta actorului. In film exista firesc si naturalete, pe care le cistigi foarte greu.
Lucrurile simple se cistiga in general foarte greu. Fii firesc, daca poti! Trebuie sa
muncesti foarte mult pentru asta. Am muncit, iar Cristi Puiu a crezut foarte mult in
mine. El era debutant. Teoretic, nu trebuia sa isi ia in rolul personajului principal tot
un debutant. E o problema elementara de strategie: un actor bun, experimentat poate
salva un film. Cristi a avut un curaj extraordinar.
Rolurile tale din filmele Marfa si banii si Occident au ceva in comun. Merg pe
imaginea baiatului dragut, bun la suflet, nevinovat, dar nu intrutotul, care se chinuie sa
distinga binele de rau.
Am citit, intr-o carte a lui Michael Redgrave, un principiu formulat in legatura cu
jocul actorului de teatru valabil, insa, si in film. Redgrave spunea: Dati o nota de
vulnerabilitate personajului. Orice om este vulnerabil in felul lui. E o moda, acum, ca
si mafiotii sa apara drept vulnerabili. In film, regizorul te alege dupa fizic, pentru ca el
isi inchipuie intr-un anumit fel personajul. La ce bun sa plusezi si sa faci tu personajul
inca o data? Personajul a fost deja facut, iar regizorul te ia pe tine pentru ca tu trebuie
sa fii cit mai natural, mai firesc, si sa sustii partitura respectiva. Sint actori care sustin
aceasta partitura mai prost sau mai bine, mai teatral sau mai putin teatral, cu mijloace
mai bune sau mai proaste. Avea Cristi Puiu o vorba: Un actor nu poate sa fie ceea ce
nu este el de fapt. Fiecare actor are emotiile lui, gindurile, mijloacele lui, conceptia
lui despre lume. Fiecare actor vrea sa se arate pe el insusi in cit mai multe ipostaze.
Fiecare actor are fortareata lui si trebuie sa stea intre acele ziduri. Poate incerca sa le
largeasca, dar nu le va indeparta complet. De aceea, exista roluri care pot sa nu iti iasa
cu nici un chip. Sau roluri pe care le faci corect, iti ies bine, dar sint cu totul lipsite de
stralucire. Rolurile din Marfa si banii si Occident au fost dupa sufletul meu. Cind am
citit scenariul de la Occident, am plins. Si nu sint o persoana hipersensibila. Insa mam regasit extraordinar, la nivel emotional, in acea poveste, la nenumarate niveluri.
Este meritul lui Cristi Mungiu ca a scris un asemenea scenariu. M-am inteles foarte
bine cu acest regizor la filmari; mi-a daruit un rol minunat si multa caldura. Sa nu
vorbesc cu dictie, sa nu gifii, sa nu teatralizez, toate acestea le-am invatat de la Cristi
Puiu. ABC-ul filmului, de la el l-am invatat. Am avut un noroc fantastic mai intii
pentru ca am lucrat cu el la primul meu film, iar mai tirziu pentru ca l-am intilnit la cel
de-al doilea pe Cristi Mungiu. Un prim rol bun il pot face multi, dar cu al doilea e mai
greu. Publicul e o fiara. Daca te vede impiedicindu-te pe scena, ride, nu realizeaza ca

pentru tine e o drama.


Arta actorului
La ce ar trebui sa se rezume cultura generala a unui actor?
Un actor trebuie sa aiba o inteligenta specifica in ceea ce priveste actoria. Se spune ca
trebuie sa fii foarte destept intr-o prima etapa: cind faci prima lectura, cind desfaci
textul. E important sa te informezi corect asupra piesei respective, asupra epocii,
asupra moravurilor. Intr-o a doua faza, e bine sa lasi deoparte inteligenta, sa devii
prost, daca se poate spune asa, si sa te arunci cu credinta in rol. Atit. Sa nu te mai
intereseze De ce?, Unde?, Cind?. Ion Cojar spune in cursul sau: Tu, ca actor, trebuie
sa ai o mentalitate primitiva. Omul inteligent se detaseaza de lume analizind-o. Omul
primitiv se arunca in lumea respectiva traind-o. Intii trebuie sa te detasezi, ca sa vezi
care sint raporturile, apoi trebuie sa uiti toate astea, sa le inmagazinezi undeva, sa
actionezi in cunostinta de cauza si sa te arunci cu toata fiinta in lumea respectiva.
Asta ar fi adevarata arta a actorului. E un soi de involutie.
Da, dar e o involutie eficienta si asumata. Insa de la aceasta teorie si pina la practica
e drum lung, pentru ca poate sa nu iti iasa. Vorbim noi acum chestii culturale, dar tot
ce am spus pina acum e, in fond, relativ, pentru ca poate pur si simplu sa nu iti iasa.
Recomanda articolul prin:

Cele mai citite articole


Asul de pic lat
Suprataxarea cititorilor
Dictatura procurorilor
Schimbarea la oase i la carne a Romniei
Traian Bsescu, amoralul
Cele mai comentate articole
Asul de pic lat
TANDEM. ntre ziduri
Dictatura procurorilor
Suprataxarea cititorilor
BIFURCAII. nsemnri
Cele mai recente comentarii

ntr-adevr!
@ Aramis
@InimaRea
@Aramis
@***
Parteneri observator cultural

Termeni i Condiii | Confidenialitate | Publicitate | Ajutor | RSS Feed |


Newsletters
Copyright 2008 Observator Cultural