C1

Limbaj, limba si comunicare

Delimitari conceptual
Subiectul 5 - Tipologia limbajului
DEF: Limbajul este o functie complexa de utilizare a limbii in raporturile cu ceilalti oameni; o functie
care implica si organizeaza toata procesualitatea psihica, mai ales sfera intelectuala si psihomotrica.
DEF: Limba este constituita dintr-un ansamblu de semne cu ajutorul carora oamenii comunica intre ei,
cu conditia ca acestia sa fie cunoscatori ai codului lingvistic.
Limbajul are origine ontogenetica, in timp ce limba este un dat obiectiv.
Daca limbajul este o realitate individuala, care se formeaza in ontogeneza timpurie, limba este un castig
extra individual, un fenomen social.
Limbajul este mai mult decat un instrument, este o functie, iar limba este codul prin care se realizeaza
limbajul.
Subiectul 3 - Formarea deprinderilor de vorbire
DEF: Comunicarea este o activitate complexa prin care se realizeaza schimbul de mesaje, de informatii,
de cunostinte, intre doua sau mai multe persoane, in limitele unui grup sau intre doua sau mai multe grupuri.
D.p.d.v. ontogenetic, limba precede limbajul, ea prezentandu-se individual ca o entitate obiectiva pe care
o asimileaza spre a comunica cu semenii sai.
D.p.d.v. structural functional, limba cuprinde urmatoarele componente:
- 1. Vocabularul: totalitatea cuvintelor prin care se realizeaza comunicarea intr-o anumita limba;
- 2. Alfabetul: compus din litere (care se invata);
- 3. Regulile gramaticale: pe baza carora se face combinatia intre cuvinte, astfel incat comunicarea sa aiba sens.

Componentele comunicarii:
Mesajul: reprezinta o ide, o informative, care trebuie transmisa sau care este receptionata; este supus
codificarii si decodificarii, continand o serie de simboluri verbale si nonverbale;
Aceste procese sunt personalizate in functie de o serie de factori subiectivi: experienta, nivel intellectual,
trairi emotionale.
Emitatorul: initiatorul comunicarii, elaboreaza mesajul, il personalizeaza, codifica informatia si allege
mijloacele prin care le comunica;
Receptorul: persoana care primeste mesajul, il decodifica si elaboreaza un feedback;
Canalul de transmitere: transmiterea prin cuvinte, prin tel.:
Trebuie sa aiba acuratete, sa nu distorsioneze mesajul;
Trebuie sa fie oportun.
Contextul
Codul lingvistic emitatorul si receptorul trebuie sa cunoasca simbolurile si semantic mesajelor
transmise si a componentelor mesajului;
Cuvantul: componenta a mesajului;
Factori perturbatori: zgomote, antifonii, zvonuri.

Mijloace de comunicare:
1

Mijloace verbale (calitatea vocii, intonatia, emfaza)

Mijloace nonverbal (expresia fetei, gesture, atitudine)
Mijloace paralingvistice (mijloace implicite)
Mijloace extralingvistice (limbajul trupului)

Tipuri de comunicare:
Comunicare: - interpersonala;
-intrapersonala;
-intragrupala;
-intergrupala.
Dupa instrumente folosite:
- Comunicare verbala prin limbaj oral;
- Comunicare nonverbal prin mijloace specific;
- Prin imagini.
Dupa prezenta sau absenta obiectivelor:
- Comunicare incidentala (fara intentie);
- Comunicare consumatorie (care se desfasoara in limitele existentei)
- Comunicare instrumental (vizeaza in mod vadit o schimbare in receptor)
- Comunicare comuniune (cand partenerii comunica in mod vadit, pt a demonstra ca se bucura) produce
bucuria intalnirilor
Dupa continut:
- Comunicare informationala (continutul este strict de cuv);
- Comunicare afectiv-emotionala (cand se comunica stari afective);
- Comunicare motivationala (cand se transmit trebuinte, aspiratii);
- Comunicare volitiva (se initiaza in scopul schimbarii unui comportament si implicit si a vointei
receptorului)
Calitatile comunicarii:
- Completitudinea;
- Promptitudinea (sa comunici atunci cand trebuie);
- fidelitatea (se opune zvonurilor).
Formele limbajului:
- Limbajul verbal se realizeaza prin cuvant:
oral: prin viu grai sub forma de

dialog
monolog
salilog
scris: se realizeaza prin cuvinte in forma grafica, fluenta comunicarii este mult mai mare; se
supune strict regulilor gramaticale.
Limbajul intern: principalul instrument al gandirii, este asonor, se bazeaza pe scheme lexice gramaticale
personalizate; este prescurtat si se desfasoara cu mare rapiditate.
Limbajul nonverbal: mimica, expresia fetei, limbajul trupului, aparenta fizica, tinuta vestimentara,
accesoriile.
Limbajul trupului: timp obiectiv sit imp subiectiv.
2

Limbajul spatiului: se comunica prin modul in care iti organizezi spatial intim.

Comunicare naturala
Comunicare artificiala (telefon, sms)

Din punct de vedere al formei:

- Limbajul culorilor (utilizat de artisti);
- Limbajul metaforic (poeti, scriitori);
- Limbajul de lemn (politicieni);
- Limbajul rational (specific stiintelor exacte)
Functiile limbajului:
- Functia comunicativa: - prin care se realizeaza comunicarea;
- Functia cognitiva sau informationala se transmit informatii si cunostinte;
- Functia de socializare prin care se formeaza comportamente, conduite;
- Functia de integrare prin care individual reuseste sa se integreze (in mediu, in grupuri) si care ii
permite adaptarea la normativitatea acestor grupuri);
- Functia persuasiva de influentare a conduitei si comportamentului;
- Functia valorizatoare: raspunde nevoii individului de a fi apreciat;
- Functia terapeutica a limbajului prin care se realizeaza afecte terapeutice;
- Functia de realizare a coeziunii in grup;
- Functia rezolutiva: prin care se rezolva unele problem avand scop elucidarea unor lacune;
- Functia ludica;
- Functia metalingvistica.

C2
DEFICIENTA NEUROMOTORIE SI PSIHOMOTORIE
Se defineste ca afectiuni morfologice si functionale, unele determinate ereditar, malformatii congenital,
altele determinate de alti factori etiologici, boli, traumatisme, factori chimici etc.
E. Verza (1998): Deficientele fizice sunt invaliditati corporale, ce slabesc puterea si mobilitatea
organismului prin modificari exterioare/interioare localizate la nivelul corpului intreg, sau a unor segmente.
3

In aceste deficient se include atat infirmi motorii, cat si locomotori, dar si unii bolnavi cu boli
respiratorii, cardiopatii, sau cu alte boli grave care afecteaza capacitatea fizica.
Clasificare:
- Deficiente fizice propriu-zise;
- Deficiente neuromotorii;
- Deficiente psihomotorii.
Etiologia deficientelor fizice:
- Cauze interne: datorate unor anomalii in dezvoltarea somatic sau psihomotorie;
- Cauze externe: aparitia mediului fizic, de munca.
Pot intervene si factori predispozanti care se pot manifesta in perioada prenatala;
- Anomalii ereditare;
- Factori nocivi (fumatul, alcoolismul, drogurile);
- Prematuritatea;
- Interventii chirurgicale impropii sau esuate.
Factori favorizanti: - noxe chimice, alimente contaminate, o serie de factori care se intalnesc in mancare/
alimente, factori legati de mediul ambient, pozitia vicioasa in banca a copilului.
Factori declansatori: - actioneaza in perioada intrauterine si postnatal: - factori patologici materni: infectii,
sifilis, tuberculoza, tulburari endocrine, expunere la radiatii, traumatisme abdominal ale mamei, avitaminoze,
tulburari neurologice.
Clasificarea deficientelor fizice:
- Dupa localizare deficiente morfologice (de structura)
-deficiente functionale (de activitate)
- Dupa profunzime deficiente globale (generale)
-deficiente partiale (regionale)
Deficiente globale (generale):
- Deficiente de maturatie somato-staturala (nanism, gigantism, agromogalia, acromichia, eriplopaziile);
- Deficiente de nutritie: distrofii, debilitate fizica generala (casecsie, obezitate);
- Deficiente posturale (de atitudine): hipotonia musculara; (flascitatea); hipertonia muscular (rigiditatea),
asimetriile.
- Deficiente tegumentare: maladii ale pielii (eritem);
- Deficiente osoase: demineralizari, deformari osoase, predispozitie spre fracture (boala oaselor albastre,
de sticla);
- Deficiente articulare: mobilitate redusa sau exagerata a articulatiilor;
- Deficiente muscular: atrofii muscular, miopatii.
Deficiente partiale: isi iau denumirea dupa segmentul la care sunt localizate.
Deficiente functionale: deficient ale aparatului neuromuscular: paralizii, miscari coreice, hiper/hipokinezii,
tulburari psihomotorii, tulburari vestibulare.
Deficiente ale aparatelor anatomo-fiziologice si ale functiilor vitale, a caror afectare influenteaza mobilitatea
motorize si coordonarea psihomotorie.
psihomotricitatea este o expresie complexa a interrelatiilor dintre procesele psihice si cele motrice, care
asigura atat receptarea si prelucrarea informatiilor, cat si caile de transmisie pt executarea
corespunzatoare a raspunsului.
Are o structura tridimensionala:
1. Cunoasterea si organizarea schemei corporale.
4

2. Conduitele motrice de baza, ce contin deprinderi motorii fundamentale, coordonarea dinamica generala
si segmentara.
3. Conduitele perceptiv-motrice: orientarea, organizarea si structurarea spatial si temporal, raportul intre
activitate si relaxare, autoreglajul psihomotric, autocontrolul miscarilor.
Caracteristicile psihomotricitatii:
Dezvoltarea psihomotorie se desfasoara stadial, in etape distincte specifice fiecarei varste.
Transformarile psihomotricitatii sunt continue si progressive. Acestea conduc spre acumulari, care, in final,
se transforma in calitate.
Uneori, in dezvoltarea ontogenetica timpurie mai ales, pot aparea desincronizari ale elementelor
component ale psihomotricitatii, care trebuie depistate de timpuriu, spre a nu se transforma in vicii postural.
Stadiile de dezvoltarea psihomotricitatii
1. Stadiul miscarilor neorganizate (0-3 luni): miscari reflexe
2. Stadiul miscarilor necoordonate (4-6 luni); se incarca de intentionalitate si devin tot mai organizate.
3. Stadiul coordonarii incipiente (7-10 luni) miscarile devin tot mai coordonate, au rezistenta si pot apuca
obiectele in mana, achizitia stadiului sezutul.
Poate aparea si mersul in patru labe, cam pe la 10 luni isi coordoneaza capusorul/ conduita motrica.
4. Stadiul controlului total al corpului (+ 3 ani) conduita motrica s-a instituit (echilibru in urcarea
scarilor, mersul lent, rapid)
- Paralel, se formeaza si psihomotricitatea de finite implicate in actul fonoarticulator, care va contribui la
instituirea si apoi la perfectionarea conduitei verbale.

C3
Taxonomia miscarilor
Subiectul 6 - Tipologia miscarilor
Act, actiune si activitate motrica;
Criterii de clasificare a miscarilor;
Miscarile reflexe
Miscarile voluntare
Miscarile automate
Controlul si reglajul miscarii
Act, actiune si activitate motrica
5

Motricitatea umana este deosebit de complexa, realizandu-se prin:

- Actul motric realizat prin muschii scheletici si articulatiile corespunzatoare, fiind un act simplu inclus
in diverse actiuni motrice cu rol adaptativ elementar.
- Actiunea motrica este un ansamblu mai complex si unit de acte motrice, organizate dupa reguli
prestabilite, cu scop propriu, identic cu cel al activitatii in care este component, servind la realizarea
celor mai diverse sarcini mai complexe cu rol adaptativ si de perfectionare a functiilor organismului.
- Activitate motrica este compusa dintr-o structura complexa cu organizarea calitativ superioara,
formata din actiuni motrice intercorelate functional, cu rol major in realizarea motricitatii umane, care
serveste tuturor scopurilor organismului care implica miscarea.
Activitatea are character voluntar si constient, fiind sustinuta de segmental orientativ si energizant al
motivelor, correlate cu scopurile proprii si cu celelalte procese psihice.
Criteri de clasificare a miscarilor
Miscarile se clasifica dupa mai multe criterii:
Tipul de contractie musculara:
- Miscari statice sau izometrice produc tensiunea muschiului, fibrele muscular nemodificandu-si
lungimea;
- Miscari dinamice sau izometrice sunt cele mai multe si cele mai diverse, realizandu-se prin deplasarea,
apropierea sau desfasurarea segmentelor osteo-articulare.
Ele sunt:
o Contractii concentrice produse prin scurtarea in lungime a muschiului;
o Contractii excentrice - are rolul de a readuce muschii in pozitia de inceput;
o Contractii izokinetice - in care muschiul se contracta in faza concentric si in cea excentrica.
-

Implicarea subiectului in efectuarea miscarii:

Miscari pasive: subiectul nu depune effort, miscarea fiind executata de catre terapeut;
Miscari active asistate: subiectul, asistat de terapeut, executa miscari correct;
Miscari active libere: subiectul executa singur miscarea la solicitarea terapeutului;
Miscari active cu rezistenta subiectul executa miscarea impotriva unei forte externe.
Raportarea la planurile anatomice in care se realizeaza miscarea:
Miscari efectuate in paralel cu planul sagital:
o Miscari de flexie;
o Miscari de extensie.
Miscari efectuate perpendicular pe planul sagital:
o miscari de aductie;
o miscari de abductie.
Tipul de prehensiune a palmei:
o Miscari de pronatie (fata dorsal a palmei in sus);
o Miscari de suspinatie.
Modul in care se realizeaza reglarea miscarii : criteriu foarte important sub aspect clinic pentru
distinctia dintre paraliziile central (in care este afectata motricitatea voluntara) si cele periferice (in care
toate cele 3 tipuri de miscari sunt diminuate):
o Miscari reflexe;
o Miscari voluntare;
6

o Miscari automate.
Subiectul 7 Particularitatile fiecarui tip de miscare
I.
Miscarile reflexe
Particularitati;
o este cea mai simpla forma de miscare, un raspuns motric involuntar.
o este forma elementara a activitatii si mecanisul fundamental al functionarii S.N.
o este o contractie muscular brusca si de scurta durata, ca raspuns la un stimul periferic;
o nu implica vointa, constiinta si intentia subiectului;
o reglajul este realizat de un segment inferior al S.N.C.;
o substratul anatomo-fiziologic al miscarilor reflexe este arcul reflex, realizat prin legatura
sinaptica dintre un neuron afferent si unul efferent, permitand adaptarea rapida, automata, a
organismului la cerintele mediului.
Arcul reflex este format din:
RECEPTOR stimulul produce o excitatie senzoriala, inregistrata prin receptori: proprioceptori
(fusurile muscular, corpusculii Golgi, Rufini, Pacinii) si exteroceptori.
CALEA AFERENTA transmite impulsul motor
CENTRUL REFLEX DIN MADUVA SPINARII neuronal motor dinspre zona senzitiva, care
elaboreaza raspunsul motor muscular si transmite un mesaj si catre corticali despre modul de
realizare a miscarii reflexe.
CALEA EFERENTA
EFECTOR (muschi, oase, articulatii)
-

organizarea miscarii se face stadial pe parcursul dezvoltarii copilului, reflexele fiind interceptate si
accentuandu-se in functie de aspectele lor;
reflexele sunt importante pentru controlul tensiunii muscular si al pozitiei articulatiilor, pentru
verificarea starii functionale a diferitelor segmente medulare prin care influxul nervos este transmis;
cele mai importante reflexe pt activitatea clinica sunt reflexele proprioceptive (miotatice sau tendioase)
si reflexele cutanate.

1.
Reflexele miotatice sau tendioase (bicipal, tricipal, rotulian, ahilean) se testeaza in clinica,
prezenta lor excluzand, in urma unor accidente medulare, existent unei afectiuni neurologice. Astfel, daca
percutia muschiului sau a tendonului determina o contractie moderata, e semn ca S.N.C. exercita reglajul asupra
arcului reflex. In cazul unei leziuni la nivelul maduvei, reflexul este abolit sau diminuat, in functie de gravitatea
leziunii. In cazul unei afectiuni ale neuronului motor central, reflexul este exagerat, deoarece nu mai apare
actiunea moderata a S.N.C.
Reflexul miotatice sau de intindere (extensie) este cel prin care se mentine portura ortostatica si tonusul
muscular.
Functia tonica se manifesta printr-o contractie lenta si sustinuta.
7

La originea reflexului miotatic se afla fusurile muscular (care transmit stimularile la centrii motori
modulari) si receptorii tendiosi Golgi (cu rol de protectie a fibrei musculare). Neuronii motori Gamma emit un
semnal de reglare a tensiunii muschilor astfel incat tonusul sa fie adecvat.
Reflexul miotatic este controlat si de sistemul de reglare a tensiunii muschilor astfel incat tonusul sa fie
adecvat.
Reflexul miotatic este controlat si de sistemul extrapiramidal si de cerebel.
Tonusul muscular se repartizeaza in functie de pozitiile pe care le adopta subiectul in diferite situatii
motorii.

C4
Continuare C3
2. Reflexele posturale se formeaza prin modificarea unor reflexe vechi sau arhaice, care se organizeaza in
scheme mai complexe si care se activeaza sub controlul centrilor in functie de scop.
3. Reflexele cutanate contractii involuntare ale unui muschi sau unei grupe de muschi, fiind provocate de un
excitant la nivelul pielii.
II. Miscarile voluntare (ideokinetice)
- Sunt miscari adaptate unui scop prcis;
- Implica decizia subiectului pt miscarea respectiva;
- Forma, intensitatea, modul de realizare, finalitatea sunt stocate atat la nivel cortical prin reprezentarea
acestei miscari cat si in experienta personala;
- Se realizeaza prin mai multe grupe de muschi, sub contractual S.N.C. in particular, a cortextului motor
din lobul occipital, lobi parietali si lobi temporali;
- De asemenea intervin o serie de arii associative, precum si corpii striate (ariile associative sunt arii
functionale);
III. Miscarile automate (se realizeaza in mod automat)
- Miscari care se realizeaza din obisnuinta, fara participare constienta;
- Miscari perfectionate care se realizeaza in mod economic;
- Automatizarea acestor miscari se produce in timp, prin repetare si invatare;
Miscarile automate sunt destul de complexe, se pot realize printr-un singur muschi/grupe muscular si sunt
reglate uneori constient.
Toate miscarile intra in component deprinderilor motrice, inclusive in stereotipul dynamic al scrisului in
deprinderile motorii care presupun miscari de finite ale aparatului fonoarticulator implicate in vorbire si in
mare masura in deprinderile exercitarii unei activitati, profesii etc.
Subiectul 4 Formarea deprinderilor motrice
ETAPELE FORMARII DEPRINDERILOR MOTRICE
Din punct de vedere psihofiziologic, deprinderile motrice se transforma in 4 etape:
1. Etapa miscarilor nediferentiate achizitii:
- Se formeaza o imagine globala a ceea ce trebuie realizat se transforma o reprezentare mental dar
schematic, vaga, fara detalii, a actiuni motrice;
- Se produce coordonarea miscarilor implicate, activandu-se grupele de muschi care concur la realizarea
deprinderilor;
8

Toate aceste incercari de formare a deprinderii motrice in aceasta etapa se realizeaza neeconomic, cu un
mare consum de energie.
2. Etapa miscarilor conforme cu scopul actiunii:
- se produc incordari puternice ale muschilor;
- trebuie repetate miscarile si treptat differentiate sub raportul intensitatii, duratei, deciziei etc;
- se face un pas important spre perfectionarea deprinderii spre reglajul tonusului muscular sis pre finalul
etapei spre precizia desprinderii
3. Etapa diferentierilor fine:
- deprinderea este aproape complet formata;
- controlul cortical este cvasi-perfect.
4. Etapa de automatizare:
- etapa se formeaza de la sine fara participare constienta, iar finalitatea este formarea deprinderilor
motrice.
In formarea oricarei deprinderi motrice pot aparea:
1. Transferul prin care o serie de componente bine si fundamental automatizate dintr-o desprindere
veche, se transfera facilitand formarea unei deprinderi motrice noi.
2. Fenomenul de interferenta, cand deprinderea veche incorrect/incomplete automatizata, impieteaza
sau influenteaza negative formarea unei noi deprinderi;
Controlul formarii deprinderilor si reglajul miscarilor:
- Miscarea este coordonata de S.N. prin asa numitele tracturi descendente motorii;
o Calea piramidala (coordoneaza miscarea voluntara si miscarile de finete);
o Calea extrapiramidala (coordoneaza miscarile involuntare, tonusul muscular, echilibrul, postura
si o serie de reflexe combinate).
Sistemul descendent lateral care se implica in coordonarea tuturor tipurilor de miscare.
C5
RELATIE SI DETERMINARE INTRE
TULB. NEUROMOTORII SI TULB. DE LIMBAJ

Structurile organice neurologice:

S.N. central cuprinde: creierul, maduva spinarii si tructurile anatomice care le sustin;
S.N. periferic compus din nervii cranieni, ganglion spinali si nervi periferici.

Etiologia structurilor neurologice:

I.
Boli ale S.N.C.
1. Boli congenitale tulburari metabolice, aberatii genetice, traumatisme perinatale;
prematuritatea;
malnutritia fetala;
hipoxia fetala;
leziuni traumatice ale fatului in timpul nasterii.
2. Afectiunile dobandite ale SNC: boli vasculare (hemoragii cerebrale, infarct cerebral
isohemic)
- bolile ganglionilor bazali: Parkinson.
3. Neoformatii reprezentate de tumorile creierului si ale maduvei spinarii.
4. Boli convulsive epilepsia
5. Boli inflamatorii bacteriene sau virale localizate la nivelul creierului si numite encefalite; la
nivelul invelisurilor structurilor neuromotrice si se numesc meningite.
9

6. Boli degenerativ inflamatorii determinate de agenti infectiosi numiti pioni.

7. Boli demielinizante
8. Boli eredodegenerative: Alzheimer, Taurette.
II. Boli ale S.N. periferic:
1. Afectiuni ale nervilor cranieni sau periferici: neuropatiile, polineuropatiile si nevralgiile.
2. Boli inflamatorii demielinizate
3. Tumori ale nervilor: neuroame
4. Sindroame comprehensive
5. Boli ale muschilor scheletici: miopatii
6. Traumatisme ale nervilor
III.
1.
2.
3.
4.
5.

Afectiuni neuromotorii generale

Boli ale neuronului motor central
Sindromul pyramidal produce hemiplegia spastic
Afectiuni de tipul: sindromul extrapiramidal, distomii muscular, rigiditatea muscular
Sindromul ataxice, afectiuni ale cerebelului
Boli ale neuronului motor periferic: poliomelita, leziuni nervoase periferice, distrofii neuromusculare

o Tulburarile neuromotorii generale cu impact asupra organelor fono-articulatorii:

Sunt provocate de leziuni localizate la nivelul cerebral, medular, bulbar si afectiuni muscular, numite
neuropatii;
- Pot aparea la orice varsta si in planul activitatii se manifesta prin aproxii, disproxii sau dischinezii.
o Multe dintre aceste manifestari se datoreaza paraliziilor sau paraplegiilor. Pot fi:
- Monopareze (la un singur organ);
- Parapareze (la membrele superioare);
- Tetrapareze (la toate membrele);
- Hemipareze.
Tulburari neuromotorii sunt tulburari de natura centrala, care afecteaza sistemul pyramidal, extrapiramidal si
sitemul cerebelos:
- Sunt responsabile de realizarea miscarii;
o Relatia dintre aparatul fonoarticulator si limbaj
Procesul invatarii vorbirii are la baza mecanisme reflexe, care se activeaza datorita impulsurilor
aferente: vizuale, auditive, olfactive, tactil kinestezice.
o Initial, raspunsurile la aceste impulsuri sunt reflexe pt ca mai tarziu, cand se consolideaza
neuronii verbo-motorii, acestea devin si conditionate.
- Strigatul copilului la nastere este prima miscare verbo-motorie;
- Ganguritul, lalatiunea mod de autostimulare a neuronilor verbo-motorii, care vor coordona actul
vorbirii.
o Pe masura ce se dezvolta componentele aparatului fono-articulator incepe articularea corecta a
fonemelor, propria expresie verbal contribuind la dezvoltarea si ajustarea miscarilor implicate in
actul fonatiei.
ETIOLOGIA TULBURARILOR DE LIMBAJ
1. Factori prenatali
2. Factori perinatali: nasteri prelungite sau nasteri foarte precipitate;
-

10

3. Factori postnatali: - centrali: structuri corticale

-periferice organici
- functionali
4. Tulburari psiho-neurologice
5. Factori psiho-sociali cand copilul imita gresit vorbirea, se stabilizeaza tulburarea de limbaj.
CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ
1. Tulburarea de pronuntie sau articulatie: dislalia, rinolalia, dizartria
2. Tulburarea de ritm si fluenta a limbajului: balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia,
tulburari coreice, tumultus sermonis
3. Tulburarile limbajului citit-scris: agrafia, alexia, disgrafia, dislexia
4. Tulburarile de voce: afonia, disfonia, fonoastenia
5. Tulburarile polimorfe ale limbajului: alalia, afazia
6. Tulburari de dezvoltare a limbajului: retard verbal, mutism psihogen
7. Tulburari asociate unor afectiuni psihice: dislogii, bradifazia, ecolalia, jargonofaziile.
C6
Rolul structurilor sistemului nervos central
in realizarea si reglajul miscarilor
SNC joaca rolul fundamental in coordonarea si reglajul tuturor functiilor orgranismului inclusiv al
componentelor psihomotrice care concura la realizarea limbajului.
Snc se formeaza in timpul vietii intrauterine in a 5asaptamana din dezvolt embrionului reprezentand
ansamblul organelor alcatuiete din tesut nervos specializat in receptionarea transmiterea si prelucrarea tuturor
excitantilor in mediul exterior si interior.
Snc, mai ales scoarta cerebrala repr si substratul neurofiziologic al proceselor functiilor si fenomenelor
psihice. Snc realizeaza si legatura dintre S psihic uman si alte sisteme din mediu
SN Sn somatic sn central cuprinde encefalul si maduva spinarii
- sn periferic cuprinde ganglionii nervosi si nervii
- Sn al vietii vegetative sn simpatic
- sn parasimpatic
SNC encefal
-maduva spinarii
SNP ganglioni nervosi
-nervi
SNC se mai numeste nevrax e format din celule nervoase numite neuroni uniti printre ei prin lanturi
sinaptice cu rol in transmiterea impulsurilor nervoase. De asemenea exista si niste celule cu rol de sustinere
numite celule gliale sau nevroglii.
Encefalul joaca rolul cel mai important deoarece scoarta cerebrala repr materia superior organizata in
care usnt localizati majoritatea centrilor nervosi a caror lezare sau afectare functionala sunt responsabile de
aparitia unor boli neurologice sau a organelor coordonate.
In ontogeneza timpurie din a 5asapt a vietii embrionale se form pe rand toate partile encefalului:
teleencefalul, diencefalul(2formatiuni f importante: talamus(in el se gasesc centrii nervosi dar mai ales pt
motivul ca in aceste lanturi sinaptice la nivelul talamusului se face un stop,se gasesc niste neuroni care
11

transmit impulsurile- un fel de statie) si hipotalamus(e numit si creierul endocrin)) mezencefal si

rombecefalul(cea mai importanta - cerebelul).
SN periferic e o prelungirea a snc compus din totalitatea nervilor si totalitatea ganglionilor nervosi.
Exista nervi cranieni(12perechi) care intra si ies din cutia craniana cuprinzand fibre senzitive, motorii sau fibre
mixte si nervii spinali... ???
SN somatic face legatura cu exteriorul, comanda pozitia bipeda, orotostatica, miscarile si are legatura si
cu organele de simt.
SN vegetativ inerveaza viscerele sau organele interne reglang toate functiile vitale ale organismului. Sn
vegetativ sn parasimpatic relaxeaza functiile vitale
- sn simpatic accelereaza sau pune in activitate organele interne
maduva spinarii 2tipuri de substanta cenusie(in interior forma literei H,formata din coarne si din
substanta alba care are rol de conducere formand fibrele nervoase aferente si eferente si care contine o
substanta: mielina)
tulburari motorii de natura centrala care afecteaza si limbajul
2categ mari:
1. T la nivelul sist piramidal- din cauza unor traumatisme la nivelul scoartei cerebrale si a altor formatiuni
nervoase cerebrale. Sau din cauza unor tumori vasculare, boli infectioase si fenomenul de mielinizare.
Aceste tulb motorii sunt reprezentare de pareze sau paralizii de tip central care sunt cauzate de leziuni la
nivelul tractului corticospinal si de asemenea a 2acateg sunt parezele de tip pseudobulbar. Ele afect
muschii mascicatie, deglutieiei, fonatiei, pronuntiei.
A 2 categ T la nivelul sistemului extrapiramidal, la nivelul ganglioniror bazali care afecteaza miscarile
involuntare si reduc tonusul muscular. Sunt 2sindorame in aceasta categorie:1) sindromul rigidoakinetic
akinezie= lipsa a miscarilor si 2)sindromul diskinetic.

C7
TULBURARI MOTORII CENTRALE
Apar - la copii si sunt datorate afectarii marilor sisteme motorii;
- la adulti
Clasificare:
1. Afectiuni ale sist. piramidal
Etiologic determinate de traumatisme si afectiuni vasculare la acest nivel ale sistemului central:
a. leziuni ale tractului cortico-spinal (paralizii, pareze de tip central);
b. leziuni ale tractului cortico bulbar. Ele sunt localizate la nucleul din trunchiul cerebral. Afectiunile se
numesc pareze de tip pseudo bulbar.
2. Afectiuni ale sist extra piramidal.
Au localizare diferita la nivelul membrelor, la nivelul organelor respiratorii, iar in legatura cu limbajul la
nivelul organelor fonatorii si articulatorii.
Din aceasta a doua categ de afectiuni:
12

1) sindromul dischinetic caract prin miscari involuntare si prin reducere tonusului muscular.
2) sindromul rigido achinetic caracterizat invers- prin saracia miscarilor si prin tonus muscular crescut.
Parezele
Sunt t ale functiiolor motorii. Provocate de leziuni la nivelul nervos central. Pot fi determinate de o serie
de deformari ale sistermului locomotor. De anumite afectiuni ale muschilor(miopatii sau neuromiopatii) de
luxatii si fracturi. Se deosebesc paraliziile de pareze in sensul ca paraliziile implica lipsa totala a miscarii.
Parezele, care fac parte din aceeasi categ, pers respective au doar dificultati in miscare(unele f mari).
Ele pot fi: - monopareze si monoparalizii(localizata la un singur membru sau la un singur segment)
- Generalizate
Sindroamele
Sindromul hipoton hiperchinetic se manifesta prin: coreea acuta sydenham, coreea cronica huntington
si atetoza(mai ales la copii)
Coreea acuta e o afect infectioasa produsa de boala reumatismala. Statisticele spun ca apare intre 615ani mai mult la fete.
Coreea cronica e o afect degenerativa. Are transmisie ereditara chiar prin gena recesiva. Dureaza mai
mult timp decat cea acuta.
Simptomele la ambele tipuri de coree miscari involuntare la nivelul membrelor. Pozitii vicioase ale
corupului sau ale unor segmente ale corp- pot aparea miscari involutare si la nivelul fetei. Uneori poate afecta
musculatura limbii. Pot fi afect si muschii faringerului si laringelui si paradoxal sunt afect si muschii
intercostali. Si mersul e afectat(topait).
Sindromul hiperton hipochinetic maladia parkinson. E o afect degenerativa a snc. Se mai numeste
sindromul idiopatic. Afectiunile sunt localizate la substanta neagra. Se caract prin hipochinezie. Miscari lente cu
amplitutidene mica. Si prin hipertonie musculara tonus muscular exagerat. E afect si mersul. Care uneori nu se
poate realiza sau se realiz cu dificult. Sunt distorsionate miscarile de mica aplitudine, ale degetelor si ale mainii.
De aceea si scrisul e de tip discrafic. Acest caract slab inteligibil al scrisului e din cauza faptului ca
bolnavul suprapune: silabe, litere, randuri... un aspect clinic f important dar la fel de grav e tremorul: capul,
mainile... activitatea e distorsionata
Sidromul cerebelos afectiune ale cerebelului. E determinat de afect ale cerebeluli si ale cailor
cerebeloase. Factorii etiologici sunt: atrofiile cerebeloase. Anomalii ereditare. Masa cerebelului are toti neuronii
disfunctionali- atrofie cerebeloasa. Tumorile de la nivelul cerebelului. Scleroza multipla, de asemenea boli
infectioase, mai ales encefalopatia infantila. Intoxicatiile mai ales cu alcool etilic. Si, desigur, traumatisme care
se localizeazala nivelul cerebelului.
Aspectele clinice: dismetria, consta in t ale aplitudinii preciziei si coordonarii miscarilor. Asinergia.
Adiadocochinezia dificult in realizarea miscarilor. T de echilibru atat in pozitia sezanda cat si in mers.
T de mers-mers in zig zag sau mersul ebrios.
Dizartria cerebeloasa- t d coordonare la nivelul aparatului fonoarticulator vorbirea dezordonata,
neinteligibila si prin lipsa de articulatie corecta a sunetelor

13

C8
Specificul T neuro motorii la copiii cu
infirmitate motorie de origine cerebrala (IMOC)
Subiectul 1 - . Infirmitatea motorie de origine cerebeloasa
Imoc- cea mai grava boala apar o serie de sindroame si de simptome pe care le am intalnit deja.
Localizare in timp - e o boala care paote aparea inca de la debutul vietii imediat dupa nastere si in
oricare alta perioada. Initial a fost numita paralizie cerebrala deoarece paraliziile de toate tipurile erau
simptomele de baza. Ulterios -> forme atipice in care nu apar paralizii-> IMOC
Tardiue 1968 a consacrat acest termen care l a inlocuit pe acela de paralizie motorie cerebrala
deoarece nu in toate formele aparea ca simptom paralizia.
Boala incurabila, grava cauzele fiind din perioada intrauterina, in preajma nasterii si postanatale. In
functie de componentele SNC lezate IMOC are un tablou clinic diferentiat in care sunt predominante
3sindroame cu manifestari tipice- unele manifestari sunt altele:
Subiectul 2 - 3 sindroame din infirmitatea motorie de origine cerebeloasa
Sindromul spastic cea mai mare frecventa 50-60% din cazurile de IMOC, manifestari asemanatoare
cu sindromul piramidal clasic in sensul ca sunt afectate miscarile voluntare. Spasticitatea apare la membrele
superioare in flexie si la membrele inferioare in extensie.
1) Hipertonia spastica o anomalie in care se accentueaza reflexul de intindere al muschilor, o contractura
f puternica prin hipertonie a fibrelor musculare. Spasticitatea apare atat la membrele superioare sub
forma rotatie cotului in flexie flexia vicioasa a degetelor, pronatia mainii. La membrele inferioare cand
are loc rotatia coapsei si un picioar care se numeste varos equin.
2) Hemiplegia spastica. Are cea mai mare frecventa. Se manifesta pe jumatate, ori la membrele din partea
dreapta ori la stanga. 40% au si deficit mintal. Daca apare devreme dar dupa aparitia limbajului poate sa
produca T de limbaj.
3) Tetraplegia spastica lipsa de irigatie a creierului se produce la nivelul ambelor emisfere cerebreale.
Cea mai severa forma de paralizie cerebrala. Produce un deficit mintal f sever pana la imbecilitate,
idiotie. Determintata de asfixiile perinatale severe.
4) Diplegia spastica paralizie mai ales la membrele inferioare. Boala descoperita de prin 1861 de
Little(maladia little). Membre inferioare flectate cu hipertonie musculara spastica. Membr superioare
14

mai putin afectate dar e afectata dexteritate manuala-> Miscarile de fine, de apucare, de insurubare care
presupun micari de finete ale degetelor.
In toate cele 5cazuri apare dizartria -> dizartrie spastica.
Se creeaza un tablou specific al personalitatii cu unele trasaturi ca teama, sentimetul de insecuritate, de
izolare, si dificult adaptative. Din cauza faptului ca apar si unele t ale limbajului apar si manifestari la nivelul
limbajului verbal dintre care vorbirea spasmostica, sacadata, t ale ritmului vorbirii, in general bradilalia(lentoare
in vorbire) apar si t asociate de ex t de deglutitie, dificutl la inghitire, t respiratorii iar pe planul echilibrului
psihoemotianl trec repede de la o stare la alta ras-plans. O mimica specifica ba ranjet, ba grimasa. Nu exista
un autocontrol al mimicii
Al 2lea sindrom: sindromul ataxix: specific in imoc si poate aparea fie izolat fie asociat. Poate aparea
in copilarie, de obicei dupa 10ani dar si in perioada adulta. Se manifesta prin afectiuni de natura cerebeloasa.
Care distorsioneaza coordonarea miscarilor. E produs tot de asfixia neonatala dar si de t la nivelul masei
cerebeloase precum si de neuro infectii in mica copilarie care ataca neuronii din cerebel si produc leziuni. In
general se diagnosticheaza dupa primul an de viata. Mersul nu se instituie pana la un an. Statul in picioare se
face cu dificultate si cand se straduiesc sa mearga stau cu picioarele larg desfacute. Miscarile sunt necoordonate.
Apare hipotonia musculara. Apar t ale echilirbului static si dinamic. Toate aceste miscari se repercuteaza si
asupra vorbirii si apare o foarma a dizartrie=> dizartr cerebeloasa.
Sindromul dischinetic implica leziuni la nivelul sistemului extrapiramidal. Se manifesta prin miscari
tipicecare afecteaza toate cele 4membre dar afecteaza si musculatura fina a limbii a.i organele articulatorii nu isi
pot realiza functia in vorbire.
Are frecventa mai mica dar se manifesta imediat dupa nastere.
Apar miscari tipice: - miscari atetozice: miscari involuntare aritmice neregulate care afect extremitatile.
Miscari de mica aplitudine dar care afect dexteritatea manuala si mersul. Aceste miscari nu sunt permanente.
Durata intensitatea si aplitudinea sunt diferite in functie de situatie(accentuare in stres, emotii puternice, spaime)
si mai reduse in situatiile de cald si de relaxare. Miscari coreice, rapide, dar care pot altferna cu miscari lente.
Sunt mai accentuate la nivelul membrelor superioare dar pot aparea si la nivelul fetei si implicit ale limbii. Pot
aparea si t asociate, t de deglutietie, sialoree(curge saliva) miscari de rasucire, de impingere a limbii. Consecinte
pe planul personalitatii: emotivitate crescuta. Cauzele la miscarile atetozice sunt icterul nuclear,
incompatibilitatea de rh, infectiile intrauterine, traumatismele cranio cerebrale, asfixia neonatala, intoxicatiile cu
oxid de carbn
- miscariele coreice care circumscris coreea congenitala. Se constata din a 6luna de viata,
se manifesta prin miscari rapide, cu o amplitudine variabila, in general cam la toate segmetele corpului inclusiv
la nivelul fetei si al limbii. Cauza principala e reumatismul poliarticular. E o boala degenerativa si dintre cele
mai frecvente miscari sunt misc dezordonate la nivelul membrelor, gatului si trunchilui, miscari la nivelul fetei
care circumscriu grimase, un mers caracteristic-topait, si in forme mai severe poate avea loc o deregrlare a
ritmului si o amplitudine respiratorie. Exista si manifestari pe plan pshihic, labilitate emotionala, irascibilitate,
stare de oboseala, apatie alternand cu un ras nejustificat etc. Apar si t de limbaj mai ales t de pronuntie de ritm si
fluenta, pot aparaea sterotipii si ticuri

C9
Tulburarile neuromotorii periferice
15

Etiologie:
1. leziuni traumatice
2. boli ale neuronilor motori spinali si bulbari
3. boli localizate la nivelul muschilor si la nivelul fusurilor neuro-musculare
Neuronii periferici repr. calea finala a actului motor, centrul unde se proiectere, se gasesc in coarnele
maduvei spinarii si au legatura cu nervii spinali, si innucleii motori ai nervilor cranieni ai trunchiului cerebrali,
pentru nervii responsabili de masticatie, deglutitie si vorbire.
Afectiunile nervilor periferici se numesc paralizii.
Caracteristici generale:
1. Deficit motor limitat la un segment sau la un grup de muschi
2. Flasicitatea musculara
3. Diminuarea sau absenta reflexelor osteo-tendinoase
Bolile care provoaca afectiunile neuronilor periferici sunt:
1.Poliomelita: boala incetioasa de natura virala, provoaca leziuni acute la niv. Coardelor inferioare ale
maduvei spinarii, provoaca atrofii musculare, afectiunile se pot extinde si la nivelul bulbului, boala a micii
copilarii cu frecventa mare la 4-5 ani, profunzimea leziunii provocate de poliomelita este diferita; paraliziile
provovocate de p. Produc flascitate musculara, aonie, in final se produce atrofia musculara si distrugerea
reflexelor tendinoase. Boala afecteaza mai intai un muschi de la un picior si apoi si celalalt, apar pozitii vicioase
ale corpului, daca este atact si sit. Osos oasele devin fragile iar mersul devine greoi, la nivel psihic apar fobii,
proasta dispozitie, oboseala rapida, teama de a merge, scaderea activitatii
2.Amiotrofia spinala progresiva (ASP): boala ereditara, degenerescenta neuromotori in coarnele filane
ale maduvei spinarii si din trunchiul cerebral; se prod atrofie musculara la gat, la niv membrelor, a trunchiului,
cutiei toracice.
Calsificare:
1. A. Infantila: boala genetica care apare 1 la 20.000 de nasteri, debut neonatal, caract prin hipotonie
generalizata, paralizie flasca, apar tulburari de supt si de deglutitie, muschii linguali sunt afectati.
2. A. Juvenila: debut in adolescenta, ataca membrele inferioare mai ales, ortostatismul si mersul sunt
afectate sau chiar abolite. Tot aici regasim si paralizia bulbara progresiva afecteaza neuronii motori din
trunchiul cerebral si nervii cranieni, La copii varsta cea mai expusa este dizartria bulbara.
3. Miopia Duchennne boala destul de grava care produce o degenerescenta destul de grava, afecteaza
neuronii si celulele din bulb si nu apare decat la baieti, intre 3 si 5 ani. Intai sunt afectati muschii membreleor
inferioare, apoi superioare ai apoi toti muschii care intervin in masticatie, deglutitie. Se mai numeste paralizie
gloso-labio-laringiana.
4. Scleroza laterala amiotrofa maladia Charcot boala degenerativa progresiva, mai frecventa la barbati
dar nu numai, are frecventa cea mai mare in adolescenta, carac principala neuronii dispar din trunchiul cerebral,
coarnele posterioare ale maduvei spinarii si apar foarte multe dicultati, dependent de caruciorul cu rotile si
aparat de respirat.
5. Siringo mielia boala erditara provocata de o cavitate formata la niv canalului ependimar (tub gol in
coloana gol cu maduva spinarii) debuteaza cam la 20-40 de ani si incepe atrofiat tuturor muschilor, a gatului,
apar si ferormari osoase si ale articulatiilor.
6. Miastenia gravis autoimuna cu origine necunoscuta, simptomul princ este o fatigabilitate
extraordinara, se intensifica simai tare la efort, o data cu efortul prelungit apare paralizia ( de la hipertonie
generalizata la paralizii e doar un singur pas) sunt blocati receptorii din fusurile neuro-musculare, dar si
16

receptorii din piele, de foarte multe ori dispare sensibilitatea termica, pt durere. Poate fi afectata si musculatura
oculara, membrelor superioare, inferioare, sternocleidomastoidienii sunt afectati, iar toate acestea se intensifica
in cazul emotiilor foarte puternice sau de stres.

17