MASURATORI INDUSTRIALE

INTRODUCERE
Radioizotopii sunt folositi in diferite feluri in procese tehnologice, una dintre aplicatii fiind cea din
masuratorile industriale.
Masuratorile industriale se bazeaza pe faptul ca intensitatea radiatiei scade atunci cand ea
traverseaza un material. In acest fel se poate evidentia prezenta sau absenta materialului intre o
sursa si un detector si face o corelatie intre variatia intensitatii, tipul materialului si grosimea lui.
Majoritatea proceselor tehnologice sunt procese industriale automatizate, de mare productivitate.
Intensitatea radiatiei care traverseaza un material poate fi comparata cu intensitatea radiatiei care
traverseaza grosimea ceruta a materialului- grosimea etalon. Astfel, daca intensitatea masurata
este mai mare, atunci materialul este prea subtire, iar daca intensitatea masurata este mai mica
materialul este prea gros. In acest fel, feed-backul instrumentatiei de masura a intensitatii radiatiei
va comanda procesul tehnologic in vederea mentinerii grosimii cerute. Avantajul folosirii acestei
forme de masuratoare este dat de faptul ca nu exista un contact cu materialul masurat.
De exemplu:
- in fabricatia unei folii sau a unui film de plastic masurarea cu radioizotopi se utilizeaza pentru
determinarea grosimii foliei/filmului. Acesta se deruleaza cu viteza mare intre o sursa si un
detector, puterea semnalului masurat fiind o masura a grosimii realizate pe parcursul
procesului de fabricatie in flux continuu.
- masurarea nivelului intr-un buncar sau intr-un rezervor se poate face prin plasarea unei
surse radioactive de energie inalta pe latura recipientului. Sursa trebuie deplasata de-a lungul
inaltimii lui, iar radiatia emisa trebuie colimata precis pentru a traversa recipientul si continutul
sau. Pe partea opusa, un detector care se deplseaza sincron cu sursa masoara variatia
intensitatii radiatiei si va inregistra valoarea nivelului pentru care apare o slabire a intensitatii
masurate. Aceste masuratori se bazeaza pe variatia intensitatii radiatiei care traverseaza
materialul.
O alta cale este cea a masurarii intensitatii radiatiei reflectate de un material sau de un
ansamblu de materiale stratificate, asa cum e cazul unor acoperiri. In acest caz, cunoscand
proprietatile nucleare ale fiecarui material se poate face o corelatie intre cantitatea (grosimea)
unui material de acoperire si semnalul masurat.
1. Descrierea problemei
2. Alegerea unei metode de analiza
3. Criterii de baza
4. Metodologia de detectie
5. Interpretarea rezultatelor

1. DESCRIEREA PROBLEMEI
Cum se poate realiza o cutie/doza de bere cu o grosime a materialului
uniforma, astfel incat sa nu se perforeze sau sa curga, dar sa fie cat mai
subtire?

Masurarea cu izotopi radioactivi este cea care permite determinarea unor

caracteristici cum sunt grosimea sau densitatea. Determinarea se face pe baza
masurarii cu un detector a intensitatii radiatiei care traverseaza un material sau
este reflectata de suprafata acestuia.
Avantajul acestei metode fata de alte metode de masura consta in faptul ca nu
este necesar contactul cu materialul, astfel ca nu poate sa apara o deteriorarre
sau contaminare a acestuia in timpul masuratorii. De asemenea, instrumentatia
de masura este automatizata si masurarea este foarte rapida.
Exemple de aplicare a acestei metode pot fi date in fabricatia foliei de aluminiu
pentru utilizari alimentare, in primul rand pentru cutii/doze, dar si in fabricatia
foliei de plastic, a filmelor, a textilelor, a foliilor abrazive, a foliilor metalice, a
legaturilor de carti, a adezivilor, acoperiri si laminari, materiale de impachetat
cum ar fi carton, folie sau banda de lipit, materiale composite, cauciuc, fibre
naturale sau sintetice etc.
Alte masuratori bazate pe radioizotopi se refera la masurarea la distanta a
nivelului lichidelor in rezervoare, la masurari legate de curgerea fluidelordensitate, debit, detectie scurgeri-, sau la determinarea continutului de apa (a
umiditatii) in sol, in terasamente de drumuri sau in materiale de acoperis.
Masurarea grosimii aluminiului
STUDIU DE CAZ

Doze de aluminiu de 355 ml pentru bauturi alimentare

Sunteti inginer intr-o companie care proiecteaza si produce instrumentatie de
masura si va specializati in aparatura de masura nucleara. Ati primit urmatoarea
sarcina de la sefu (e-mail):
Date: Thu, 25 Nov 2004 23:07:38 -0600
From: "Boss"
Subject: [FWD] Propunere cercetare
To: "Gigel"
Message-ID:
Content-Type: text/plain; format=flowed; delsp=yes; charset=utf-8
Draga Gigel
Am primit mesajul de mai jos de la compania care furnizeaza ambalajele de
aluminiu pentru Coca Cola Romania. Cred ca este legat de specialitatea ta. Te
rog sa studiezi problema si sa avem o discutie.

Cu multumiri
Boss
Stimate d-le Boss,
Can Pack Romania este singura companie din Romania, filiala a companiei
mama poloneze cu acelasi nume care a livrat in anul trecul ambalaje de aluminiu
in valoare de 56 milioane de euro unor companii precum Coca Cola, SAB Miller,
Heineken etc.
In 2 ani de zile cifra de afaceri a crescut de 4 ori, Can Pack fiind in prezent
singurul furnizor de ambalaje de aluminiu din piata.
In efortul nostru de a mari rentabilitatea produselor si a reduce impactul asupra
mediului, intentionam sa reducem grosimea dozelor de aluminiu de 355 ml. Daca
vom putea atinge valoarea dorita pentru acesta grosime vom putea economisi
1,1 tone aluminiu, cea ce echivaleaza cu 74 milioane de doze goale.
Prin prezenta va solicitam informatii privind masurarea grosimii foliei de aluminiu.
Dupa cum stiti aluminiul este metalul a carui grosime se onitorizeaza cel mai
greu datorita proprietatilo sale mecanice. Grosimea actuala a foliei de aluminiu
procesate este de 0,284 mm, iar noi am dori sa o reducem la 0,274mm. Nici unul
dintre sistemele noastre actuale de masurare nu poate da rezultate exacte la
aceasta
valoare.
Va rugam sa ne comunicati daca firma Dvs. poate sa asigure masuratori in
domeniul specificat si sa ne dati informatii asupra tipului de instrumentatie pe
care
il
considerati
potrivit.
Va multumim pentru cooperarea Dvs.
Cu stima,
Can Pack Romania

Vedere fabrica de folie de aluminiu Can Pack

PROCESUL TEHNOLOGIC
Din mesaj rezulta ca firma producatoare doreste sa reduca grosimea foliei de
aliminiu cu 0,01 mm. De regula, aluminiul este turnat la o dimensiune mai mare
decat a produsului final si el va trebui laminat pana la grosimea ceruta.
Procesul tehnologic de laminare consta in trecerea unei role de tabla de
aluminiu prin rolele unui laminor cu una sau mai multe treceri. Presiunea
exercitata de rolele laminorului deformeaza materialul pana la grosimea ceruta.
In consecinta, va trebui propus un sistem de masura care sa asigure o precizie
care sa permita reducerea de 0,01 mm dorita, tinand seama ca folia este in
miscare cu o viteza de 30 m/min.

Rola de folie de aluminiu pentru laminare

Laminor de folie de aluminiu in Germania

Pentru a face alegerea potrivita a unui lant de masura pentru o instalatie in care
se desfasoara un proces tehnologic este nevoie in primul rand sa se cunoasca
toate caracteristicile procesului tehnologic respectiv: materiale utilizate,
caracteristici de fabricatie (timpi, productivitate, viteza, etc.), parametri care
definesc calitatea finala a produsului (dimensiuni, greutate, densitate etc.). De
multe ori, in conditiile unei productii de masa, o serie de parametri sunt
standardizati in vederea stabilirii conditiilor de calitate care permit compararea cu
produse similare ale altor producatori.
Atunci cand se monitorizeaza grosimea foliei laminate trebuie stabilit care sunt
locurile in care trebuie facuta masuratoarea pentru ca valorile masurate sa fie
veridice si reprezentative.

Incercarea la presiune a dozei de aluminiu

ALEGEREA UNUI PROCEDEU DE MASURARE
Pentru intelegerea mai usoara a problemelor care apar atunci cand se face
laminarea foliei de aluminiu sa ne imaginam un alt proces de laminare- cum se
face o foaie de placinta dintr-o bucata de coca cu ajutorul unui facalet. Foaia se
intinde atunci cand este presata cu facaletul si ea creste pe directia de
laminare. Gospodina controleaza vizual rezultatul si reia operatia pentru a
obtine o grosime uniforma si o dimensiune dorita.
Cam la fel se inampla si in cazul foliei de aluminiu, numai ca aici parametrii de
control sunt mai formalizati.
Definirea procesului de masura
Pentru produsul finit- folia de aluminiu- parametrul de control
dimensional este grosimea foliei, definita ca grosimea in orice punct de
pe suprafata ei. Aceasta poate fi impartita in 3 componente: distributia
grosimii pe latimea foliei denumita profil, distributia grosimii pe
lungimea foliei denumita si abaterea longitudinala, si diferenta intre
grosimea medie realizata si grosimea ceruta care se numeste abatere

de fabricatie. Fiecare dintre aceste componente este controlata de

sistemele instalatiei de laminare: profilul este controlat de sistemele
care fac parte din programatorul instalatiei, abaterea longitudinala este
controlata de sistemele de masura automata, iar abaterea de fabricatie
este corectata de sistemele electronice si de operatori. Trebuie tinut
seama ca intre aceste marimi exista o legatura deoarece orice variatie
a uneia din ele produce o variatie a celorlalte. O variatie punctuala a
grosimii face ca materialul sa se lungeasca diferit cu implicatii asupra
lungimii sau formei foliei datorita tensiunilor mecanice induse.
Definitia profilului
Profilul este definit ca distributia grosimii pe latimea benzii. El nu
trebuie confundat cu forma benzii. In mod normal, profilul nu se
defineste intr-o serie de puncte egal distantate pe toata sectiunea
transversala, ci ca o diferenta intre grosimea masurata in centru si
media citirilor la cele doua muchii ale benzii. Pentru definirea exacta a
locului unde se fac citirile pe margine se foloseste standardul
intenational numit C100, care stabileste distanta de 100 mm de la
fiecare margine.
Forma benzii se defineste ca distributia lungimii rezultate din laminare
in lungul sectiunii transversale. Asa cum s-a spus mai inainte, o
variatie neuniforma mica a grosimii poate conduce la modificari
importante ale formei, care nu pot fi masurate. La acesta mai trebuie
adaugat faptul ca se defineste o grosime critica sub care orice
variatie conduce la modificari de forma care fac ca folia sa se
deformeze.
SISTEME DE MASURA
Acest termen include echipamentele si metodele folosite pentru
masurarea profilului.
Alegerea unui sistem de masura trebuie sa tina seama de:
-

precizia si fiabilitatea aparatului de masura,

intretinerea, calibrarea si depanarea sistemului si
procesul tehnologic si echipamentele aferente.

Initial, masurarea grosimii se facea cu micrometrul sau cu ajutorul

unor ceasuri comparatoare diferentiale (Pratt&Whitney in SUA sau
Vollmer in Germania), dar aceasta presupunea fie ca banda sa fie
stationara, fie ca erorile produse de vibratii si deplasare sa fie

compensate. In plus contactul aparatului de masura cu banda de

aluminiu lasa amprenta pe margine datorita maleabilitatii metalului. O
alta metoda folosita a fost a curentilor turbionari (Eddy), dar ea era
influentata de variatiile temperatura.
Sistemele de masura actuale nu au contact cu banda si masoara
absorbtia radiatiilor dintr-o sursa X sau gama. Introducerea si folosirea
tehnicilor nucleare pentru masurari in instalatii deja functionale
intampina o oarecare rezistenta din partea tehnologilor deoarece
notiunile de nuclear si lucru in conditii de securitate nucleara sunt
aparte de pregatirea de inginer mecanic sau tehnolog. Masurarile
nucleare sunt masurari indirecte, marimea masurata fiind de fapt asa
cum s-a aratat atenuarea radiatiei incidente, in timp ce masurarile cu
micrometre sau ceasuri comparatoare diferentiale sunt masuratori
directe. Problemele legate de functionarea, intretinerea, calibrarea,
compensarea masurarilor nucleare atrag de eceea o anumita reticenta.
Desi precizia de masurare este foarte ridicata, exista si in acest caz
restrictii legate de mentinerea unei alinieri perfecte intre sursa si
detector pe toata durata de viata a instalatiei si impiedicarea
patrunderii agentului de racire a benzii in aparatura de masura.
Diferentele intre masurarea cu raze X si cea cu sursa gama sunt legate
de colimarea radiatiei si de sensibilitatea de a se absorbi in impuritatile
care constau din elemente grele prezente in aliajul de aluminiu. Razele
X sunt produse de echipamente electronice si pot fi colimate prin
metode electromagnetice intr-un fascicol ingust, cu imprastiere foarte
redusa, in timp ce razele gama sunt produse de o sursa (un izotop
radioactiv) si se imprastie in toate directiile. Aceasta face ca fascicolul
sa fie greu de colimat, sa aiba o forma conica si sa necesite o sursa
mai puternica si un detector mai mare, cu un filtraj semnal/zgomot. In
plus, variatia distantei la care se afla sursa de banda de aluminiu este
un parametru important de care trebuie tinut cont. De aceea se
considera ca aparatele cu raze X produc semnale de raspuns rapide ,
fara zgomot, in timp ce aparatele cu raze gama produc semnale de
raspuns lente si cu zgomot.
Toate aparatele de masura sunt de fapt aparate care compara variatia
intensitatii radiatiei absorbite cu absorbtia care are loc intr-un material
etalon. Ori, fata de materialul etalon, materialul care se lamineaza
poate avea abateri de compozitie chiar in volumul sau, ceea ce
conduce la rezultate eronate ale masuratorii. De aceea exista seturi de
calibrare care se folosesc pentru a defini absorbtia nominala pe o
grosime data a unui aliaj specific. Prezenta unor impuritati grele in
compozitia aliajului poate fi luata in consideratie prin corectarea

valorilor masurate cu ajutorul unui indice de absorbtie (AI), care tine

seama de compozitia reala si abaterile de la cea a etalonului. Chiar si
asa, in cazul foliei de aluminiu pentru doze, cand se cere o precizie
foarte ridicata de masurare/citire, aparatul poate fi pacalit de variatiile
de compozitie ale aliajului.
O alta problema o reprezinta sensibilitatea aparaturii la murdarirea
ferestrelor, ceea ce necesita curatarea lor frecventa sau chiar inlocuirea
pentru mentinerea in timp a acuratetii masuratorilor. In general
aparatele cu raze gama sunt mai sensibile la conditiile de mediudistanta la folie, temperatura ei, temperatura aparatului, murdarie,
prezenta agentului de racire-, care afecteaza masuratoarea si necesita
un efort mai mare de intretinere.
In toate cazurile, pentru marirea preciziei de masurare s-au luat in
considerare diferite modalitati de corectare sau compensare a valorilor
citite. De exemplu au fost folosite tandemuri de detectoare X si gama,
dar dezavantajul este ca desi masurarea se face simultan, ea se face in
puncte diferite, existand un decalaj in timp (dat de viteza benzii) in
corelarea valorilor. O alta idee a fost a folosirii unui detector X cu
reflexie, care sa masoare radiatia intoarsa de folie, insa in acest caz
raportul semnal/zgomot era defavorabil deoarece cea mai mare parte
din razele X trecea prin folie fara sa se reflecte.
Alegerea sursei
Razele X sunt in mod obisnuit utilizate in aplicatiile unde se masoara grosimea,
dar teoretic toate optiunile sunt deschise: radiatii alfa, beta, gama.
Alegerea unui anumit tip de radiatii trebuie sa ia in considerare:
- energia radiatiei si atenuarea ei in material,
- stabilitatea sursei si
- costurile echipamentului.
In tabelul de mai jos sunt prezentati izotopii care pot fi folositi in calitate de sursa,
modul de dezintegrare, energia pe care o are radiatia emisa. Si timpul de
injumatatire.
In ceea ce priveste energia radiatiei si atenuarea ei in material, se stie ca cea
mai mare putere de penetrare o au radiatiile gama, ceea ce le recomanda in
cazul materialeleor grele si groase. De asemenea, particolele alfa se absorb in
primele straturi atomice ale materialului, nefiind atractive pentru masurare. De
aici rezulta ca pentru materiale usoare (film, pelicule, textile) radiatiile beta pot fi
o alegere, iar in cazul discutat in acest capitol razele X sunt mai indicate.
Stabilitatea sursei este un factor care se poate discuta pentru cazul utilizarii unui
izotop radioactiv, dar si in aceasta ipoteza timpii de injumatatire de ordinul zecilor
de ani sunt perfect acceptabili. In cazul razelor X sursa este generata de cate ori
este nevoie si aspectul stabilitatii ei este rezolvat din constructie.

In sfarsit, costurile echipamentului se refera pe de o parte la componentele

functionale sursa si detector- dar trebuie sa tina seama si de costurile
colaterale legate de securitatea nucleara, intretinere si calibrare. Se poate
considera ca softul care face prelucrarea datelor masurate nu variaza prea mult
de la o instalatie la alta, deoarece este similar ca principiu.
Izotop

Mod de dezintegrare primara (Energia in

MeV)

Timp injumatatire
(ani)

Americium (Am241)

(5.638), (0.060)

455

Cesium (Cs-137)

(1.176), (0.662)

33

Cobalt (Co-60)

(2.824), (1.172, 1.333)

5.5

Strontium (Sr-90)

(0.546 & 2.280 from Y-90)

28.78

Krypton (Kr-85)

(0.687)

10.76

Alegerea detectorului
Alegerea tipului de detector este o problema mai dificila decat cea a sursei si
trebuie de asemenea facuta pe baza unor crieterii care tin seama de :
-

precizia de masurare,
caracterul procesului tehnologic,
complexitate,
sensibilitate la conditiile exterioare- caldura, umiditate, vibratii etc.,
costuri.

In tabelul urmator sunt prezentate sintetic caracteristicile detectoarelor care se

pot folosi in lanturile de masura.
Acum se poate face corelarea datelor cunoscute pana in prezent privind procesul
tehnologic, instalatia, conditiile de lucru si se poate face o alegere pentru tipul de
sursa si de detactor cele mai potrivite pentru laminorul de folie de aluminiu.
Avand in vedere materialul absorbant- aluminiul- care are o grosime foarte mica
nu este necoie de o sursa de energie mare. De aceea, vom opta pentru Cs-137.
In ceea ce priveste detectorul, avand in vedere conditiile de mediu si din
instalatie, vom alege un detector robust, cu semnal de iesire puternic, cu un timp
de raspuns acceptabil, cu cost atractiv- un detector cu tub Geiger- Muller.
Principiul de functionare al detectoarelor G-M, cu camera de ionizare si cu
scintilatie este prezentat in figurile urmatoare.
Caracteristici

Geiger-Mueller
(GM)

Camera de
Contor
Scintilatie
ionizare
proportional

Detector cu
semiconductori

Radiatia
detectata

alfa beta x gama

Mediu
Sensibil

Gaz

Domeniu

0.04 mR/h - 500 mR/h

Semnal de
iesire (V)
Timp de
raspuns (s)
Rezolutie
energetica (%)

- 100,000 c/m

10-2

10-3

10-4

10-4

10-7

10-6

10-9

N/A

N/A

10

15

Monitoare de zona
Monitoare iradiere personal

Avantaje

Observatii

Solid

10-6

Monitorizare contaminare redusa

Semnal iesire mare
Sensibilitate moderata

Dezavantaje

alfa beta x gama

Masurare doze joase

Domeniu
de folosire

alfa beta alfa beta x

alfa beta
x gama
gama
x gama
neutroni
neutroni
Solid
Gaz
Gaz
Lichid
0.005 mR/h
3 mR/h - - 200 mR/h
- 500000 c/m
10000 R/h
sau 800000 c/m

Timp mort ridicat

Dependent de energie
Radiatia detectata depinde de tipul
de tub G-M
Poate depinde de energie
Unele modele se satureaza-nu
trebuie folosit in campuri de mare
intensitate
Sensibil la campuri de microunde
Numarator si puls acustic
Raspuns rapid
Fiabil in conditii dure

Masurare
doze medii
si inalte
Monitoare
de zona

Masurare
contaminare
redusa
Prezenta
Tritium

Masurare
Laborator
contaminare Unele utilizari in
redusa
instalatii
Monitorizare
neutroni

Dependenta
de energie
redusa
Usor de
operat

Sensibilitate Raspuns
mare
rapid

Raspuns energetic
excelent
Timpi morti redusi

Raspuns
rapid
Rezolutie
energetica
buna
Fragil
Scump

Raspuns
lent
Sensibilitate
redusa
Domeniu de Sensibilitate
masura larg mare
pe un singur
instrument Raspuns
rapid
Dependenta
redusa de Fragil
energie
Semnal
Unele
acustic si
modele au numarator
raspuns lent

Necesita
sursa de
tensiune
inalta stabila
Indicat pentru
detectie alfa
sau neutroni
Detectorul
alfa poate
face
discriminare
de beta si
gama

Detectorul de
neutroni
Radiatia
discrimineaza
detectata
depinde de radiatia gama
radiation
tipul de
cristal si
Intretinerea
mediu

Necesita amplificare
mare
Indicat pentru detectie
alfa si gama in mediu
Poate fi folosit pentru
campuri gama in-situ

Detector
neutroni
rapizi

Tubul Geiger Muller

poate fi o
problema

Radiatia intra in camera si interactioneaza cu gazul ce produce perechile

de ioni. Fiecare pereche de ioni este alcatuita dintr-un ion incarcat pozitiv si un
electron incarcat negativ. Electronii sunt colectati de catre anod si ionii sunt
colectati de catre catod. Detectorul este calibrat astfel incat sa transmita un
semnal atunci cand electronii produc o anumita tensiune la anod. Semnalul sub
forma de puls este atunci transmis catre un instrument ce numara pulsurile.

Camera de ionizare
Radiatia intra in camera si interactioneaza cu gazul producand perechi de
ioni. Fiecare pereche de ioni este alcatuita dintr-un electron incarcat negative si
un ion incarcat pozitiv. Electronii sunt colectati la anod iar ionii sunt colectati la
catod. Cand cele doua sarcini sunt colectate ele produc un curent electric ce este
transmis catre un instrument de masura sub forma de puls.

Detectorul cu scintilatie
Radiatia excita cristalul provocand iluminarea acestuia. Lumina
calatoreste catre tubul fotomultiplicator ce transmite un semnal catre un
numerator de pulsuri.

Dupa ce s-au ales componentele lantului de masura- sursa si detectorul- trebuie

stabulita configuratia dupa care se va face masuratoarea;. Vom lua in
considerare toate variantele posibile pentru a putea face o comparative intre ele:
intr-un punct, in trei puncte sau prin baleiaj.
Dupa cum s-au definit anterior marimile care caracterizeaza dimensional folia de
aluminiu, rezulta ca pentru a raspunde cerintelor standardului C100 vor trebui

montate detectoare pe laturile foliei si in centru pentru a se determina in acest fel

profilul si abaterea de fabricatie.
Varianta cu un singur detector nu da informatiile necesare pentru a judeca
functionarea corecta a laminorului deoarece masurarea doar in centru nu este de
ajuns pentru urmarirea profilului.
Varianta cu baleiaj nu poate fi luata in consideratie pentru ca ea furnizeaza
informatii care nu raspund cerintelor legate de urmarirea dimensiunilor, fiind un
decalaj in timp intre citirile pe directia transversala, fiecare indicatie obtinuta fiind
pentru un alt punct in spatiu, fara sa existe o corespondenta.
In figurile care urmeaza sunt prezentate cele trei variante de dispunere a
detectoarelor.

O ultima problema care trebuie tratata este cea legata de securitatea nucleara si
protectia personalului expus iradierii in termeni de :
- sursa utilizata,
- tipul de radiatii emise de sursa,
- ecranarea folosita,
- instruirea personalului de exploatare.
Folosirea unei surse emitatoare beta sau X face ca problema ecranarii sa fie mai
usoara decat in cazul emisiei gama. Oricum, personalul de expoatare trebuie
instruit in ceea ce priveste expunerea maxima si expunerea curenta, precum si
asupra respectarii lucrului in instalatii care lucreaza cu radiatii ionizante.