Virtuile cavalerilor templieri - Bernard de Clairvaux, De laude novae militiae (1130-1136)1

nainte de toate disciplina este constant i supunerea este respectat ntotdeauna; se pleac
i se vine la semnalul celui care deine autoritatea; se poart vemntul dat de superior; nu exist
tentaia de a cuta n alt parte hran i veminte [...]. Ei duc n mod cinstit o via comun sobr i
vesel, fr soie sau copii; nu sunt vzui niciodat stnd degeaba, trndvind sau ispitindu-i
curiozitatea [...]; printre ei nimeni nu este privilegiat: este respectat cel mai curajos, iar nu cel mai
nobil [...]; ei detest zarurile i ahul, au aversiune pentru vntoare; ei poart prul tiat scurt [...],
nu se piaptn niciodat, se spal rareori, au barba neras i zbrlit; murdari de colbul drumurilor,
cu pielea tbcit de ari i de cmaa de zale [...].
Acest cavaler al lui Christos este un cruciat angajat permanent ntr-o dubl lupt; mpotriva
crnii i a sngelui, mpotriva forelor spirituale din ceruri. El nainteaz nenfricat, acest cavaler
etern veghetor. El i-a acoperit pieptul cu camaa de zale, iar sufletul i l-a ntrit n armura
credinei. Aprat de aceste dou paveze el nu se teme nici de oameni, nici de demoni. Mergei
aadar nainte cu ncredere, cavaleri, i izgonii-i cu o inim cuteztoare pe vrjmaii crucii lui
Christos: de milostivirea sa suntei siguri, nici moartea, nici viaa nu v vor putea lipsi de ea [...].
Ct este de glorioas ntoarcerea voastr ca nvingtori din btlie! Ct este de fericit moartea
voastr ca martiri n lupt!

(Regine Pernoud, Templierii, traducere de Andrei Niculescu, Editura Meridiane, Bucureti,

1996, p. 11-12)

1 textul se gsete n B. Murgescu (coord.), Istoria lumii n texte, Bucureti, Ed. Teora, 1999, p. 113