Cea mai complexa fortificatie din Europa, din Epoca

Bronzului, se afla in Banat!

Fortificatia preistorica de la Cornesti Iarcuri, datand din cea de-a doua
jumatate a mileniului II I. H., sta drept marturie a importantei majore pe care a avut-o
zona Banatului de-a lungul timpului. Fiind de asemenea cea mai complexa fortificatie
din Europa, din Epoca Bronzului, asezarea a fost prima data inregistrata de catre
topografii Imperiului Habsburgic, in 1723. Mai tarziu, devenind o prezenta constanta pe
hartile militare de la acea vreme, a fost identificata ca reprezentand popoarele
migratoare. De aici, s-a nascut ipoteza cum ca ar fi ringuri avare. In 1933, Miloia face
primele sondaje arheologice, insa constientizeaza ca nu este pregatit pentru cercetare, el
fiind pictor de meserie. Prin urmare, el solicita ajutorul viitorului academician
Constantin Daicoviciu, sa trimita de la Cluj un arheolog, pe Marius Moga, care devine
ulterior director al Muzeului Banatul. Primele sapaturi incep in 1939, dar sunt
intrerupte din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial, Moga fiind concentrat
pe front. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, nimeni nu s-a mai bagat pe fortificatie,
avand in vedere volumul enorm de munca si bugetul pe care il solicita aceasta munca.
Astfel, cercetarile au fost abandonate pana in anul 2007, cand prof.Alexandru
Szentmiklos , impreuna cu un coleg, dr. Bernard Herr, de la Muzeul din Berlin, doi tineri
inca visatori, dupa cum se exprima arheologul, s-au apucat sa faca o sectiune de 10/2 m,
incercand sa convinga comunitatea stiintifica internationala sa le acorde fonduri, lucru
care s-a si intamplat. Pana anul acesta, cand deja au inceput sa obtina fonduri cu
specificatie clara, respectiv cercetarea asezarii de la Cornesti - Iarcuri, incinta 1. Aici,
cercetatorii se confrunta cu o serie de enigme, cu privire la gradul de inteligenta
inginereasca, ce i-ar fi putut permis comunitatii sa se constituie la acea vreme. In acest
sens, specialistii spun ca este vorba despre o comunitate care era organizata si care s-a
bazat pe niste valori culturale religioase foarte clar definite. Comunitatile crucenibelegis, purtatorii civilizatiei care a creat cornesti iarcuri, aveau ca obicei de
inmormantare incinerarea, se inmormantau in spatii sacre, dupa un anumit tipar bine
definit, in afara fortificatiei. In afara de ceramica, actuala zona a Banatului era
considerata pe atunci un punct metalurgic important.
Momentan, sapaturile se deruleaza deja de peste 2 luni, in incinta 1, care se afla in
incinta 2- o asezare asemanatoare. Acest fapt sugereaza ca exista o ierarhie, deoarece
fara un sef si organizare nu puteau construi cele 4 santuri de aparare si mai apoi sa le
intretina. La constructive arheologii estimeaza ca s-a consumat o cantitate enorma de
lemn si a trebuit construit dupa o gandire inginereasca, iar pamantul a trebuit batut
pentru constructie. Santurile de aparare trebuiau sapate si intretinute. La fiecare ploaie
ele sunt umplute cu namol si chiar lasate 10 ani, ele se colmateaza. Din sapaturi,
cercetatorii au putut observa urmele de intruziune, care arata ca s-a intervenit la
curatarea santurilor. Anul acesta, pe baza fondurilor alocate de Societatea Germana
pentru Cercetare (100.000 euro) s-a inceput un nou capitol in cercetarea Fortificatiei
Preistorice-Iarcuri. Deoarece tehnologia e de ultima ora, in paralel cu sapaturile
arheologice, se desfasoara si scanari geomagnetice, zboruri de scanare lidar in martie si

cercetari de teren. Din toate acestea rezulta concluzii in baza carora se face strategia de
cercetare. La sapatura din incinta 1, exis
ta o structura sesizata si in plan geomagnetic, care arata o camera ce initial parea o
singura structura. De faptm ea este o structura cu un sant de fundatie, construit undeva
la 1400 i.h., insa arheologii nu pot spune cu certitudine, intrucat nu au primit rezultatele
de Carbon 14. Pe mijloc, structura are un sant de fundatie care, catre partea din spate, a
despartit interiorul in 2 compartimente: camera privata si un posibil spatiu public al
locuintei. Totusi, se pare ca, la un moment dat, au trebuit sa faca un nou sant de
fundatie in interior, pentru a intari structura cu un nou sir de stalpi, care sa asigure
fundatia. Intre cele 2 struct au batut chirpici. In componenta se afla si bucati din
ceramic, de pe la 1500 i.h. De asemenea, cel mai timpuriu ciob dateaza din 1200 i.h.,
cand inca mai functiona constructia. Nu se stie daca a fost distrusa sau incendiata, dar
aratura a ras partea superioara si nu a ramas decat fundatia, pe care pot studia
cercetatorii. Cercetarile geomagnetice arata ca, undeva, in zona, a existat si o a treia
structura, mult mai tarzie, probabil sarmatica, pentru ca s-a gasit ceramica si acolo.
Directorul de proiect povesteste ca sarmatii a fost cam peste tot. Din punct de vedere
genetic, nu se stie daca sunt sau nu sarmati, insa obiceiurile lor sunt similare
comunitatii sarmate. Modul de inmormantare si de viata tine de sarmati.. Restul tin de
perioada bronzului. Fortificatia a fost constituita si functional intre 1400-1100 i.h.Cine
au fost cei care au locuit aici? Asa numitii purtatori ai culturii cruceni-belegis, cultura
care a controlat in a doua jum a mileniului 2 i.h. principalele cai de acces dinspre
Europa Centrala, catre Marea Mediterana si vice-versa . Ei se ocupau cu crescutul
animalelor, dar si cu agricultura. Pozitionarea fortificatiei la Cornesti, in zona campiilor
inalte ale Vingai, arata factorul geostrategic al acestei asezari. Totusi, in perioada
respective, existau mai multe comunitati care au locuit si de jur imprejurul fortificatiei,
fara ajutorul carora nu s-ar fi putut construi cetatea. Structurile fortificatiei se intend pe
1780 ha, fiind Cea mai mare cetate preistorica din Epoca Bronzului, din toata Europa. O
asezare ceva mai mare, dar nu la fel de complexa, se afla in Ucraina, avand 3.500 ha, dar
cu un singur sant de aparare care cuprinde 3 asezari. Aici avem ceva mai complex: 4
santuri de aparare, cu tehnici diferite de constructive, ale caror evolutie se poate observa
in timp, ce constituie subiecte de cercetare pentru foarte multi ani de acum inainte. Cine
cdoreste sa cerceteze doar structura defensiva, poate veni la Cornesti, sau cei ce doresc
sa cerceteze arheologie de peisaj, cerceteaza asezarea, sau, din punct de vedere
antropologic (antropologie culturala), spatiul de la Cornesti este cel mai potrivit. Din
punct de vedere al nenumaratelor situri care incep din Neolotic si pana tarziu, in sec
XVIII, Cornesti-Iarcuri reprezinta una din cele mai favorabile fortificatii pentru
cercetare. La Sud de Cornesti exista un alt sit arheologic important Cornesti-Cornet,
unde cercetari arheologice au fost facute in anul 1970-1971 si unde se afla o asezare de
bronz-mijlociu, care au fost stramosii acestei culturi, de la Cornesti-Iarcuri, impreuna
cu cei de pe malul celalalt. Cultura de la Iarcuri a aparut, prin 1550 i.h., ca urmare a
unor evenimente care au determinat ample miscari de populatii, determinate probabil
de racirea climei, datorate celebrei explozii a Vulcanului de la Santorini, care a provocat
pe atunci o scadere a temperaturii in emisfera Nordica. Eruperea a fost inregistrata si in
textele egiptene, iar dovada raspandirii cenusei se gaseste si la Marea Neagra si in
pesterile din Ungaria. Acesta este considerat ca fiind unul din factorii care au contribuit
la revolutia culturala, materiala, intrucat atunci are loc dezvoltarea metalurgiei
bronzului, se creeaza puncte strategice si se stabilesc noi linii de comunicare cu alte

zone. Caile de comunicatie erau pe atunci Dunarea, ca si canal principal, apoi Morava
pana in Marea Mediterana. Pe atunci, aceasta cultura ontrola Sava, Drava, Dunarea,
Tisa, Muresul si faptul ca Cornesti se afla la 30 de Km de Mures si 30 de km de Timis,
arata ca fortificatia era zona care putea controla comertul cu Transilvania. Era, deci, o
zona de influenta. Cel mai important, spun cercetatorii, este faptul ca, dincolo de
materialele geostrategice, aur, cupru, staniu, existau si alte material care nu sunt
sesizate atat de repede, precum sarea: care era utilizata si in prezervarea hranei, dar si
pentru alimentatia propriu zisa, un om avand nevoie de 8-9 kg sare/an. Cum Panonia
nu avea sare, ea trebuia adusa de undeva. Cele doua surse, undeva la jumatate de drum,
se afla Transilvania si zona Alpina, zona Harschtadt-ului. Preistoricienii au descoperit ca
tehnica de fabricare a calupurilor de sare exista in zona carpatica inca din neoliticul
timpuriu. Cu alte cuv, exploatarea sari, e o activitate curenta in bazinul Transivlania, nu
degeaba exista si acumularile de bogatii. Arheologii spun ca sumedenia de sit0uri
arheologice, mai ales din epoca bronzului, cand se nasc elitele razboiului, cand apar
cantecele eroice despre faptele de vitejie. Arheologii din Polonia au descoperit recent
artefacte ale acestei culture si in Sudul-Vestul Poloniei . Se pare ca, undeva prin secolul
XII, cand vremea s-a racit din nou, cruceni-belecis se raspandesc si catre vest si ei stau
la baza culturii protovilanova si altii catre sud, pe valea Moravei, aproape de Kosovo. In
est sunt regasiti pana in Moldova si in vest ajung sa formeze cultura gava. Aceasta
asezare, aparata de 4 ziduri, se pare ca, ar fi fost abandonata. Deocamdata, exista doar
ipoteze. Nu exista semne ale unui atac, care sa fi distrus fortificatia, insa zidurile sunt
distruse prin foc. Existau comunitati, precum helvetii, care isi incendiau
asezarile/cetatile, atunci cand le paraseau din cauza foametei, pentru a nu mai avea
motivatia de a se intoarce inapoi. Totusi, sapatura trebuie sa fie confirmata prin
cercetari minutioase, iar arheologii se feresc sa dea pronosticul imediat, pana nu au
toate datele. Cultura a supravietuit de pe la 1550 pana pe la 1000 i.h., iar vecinii
important, pe atunci, erau micenii, tirinii si chiar Troia. Din punct de vedere stiintific,
cercetarile arheologice de la Cornesti se desfasoara la cel mai inalt nivel, la sapaturi
lucrand si arheologi renumiti si palinologi, care au analizat atat valea, cat si alte zone din
imprejurimi. Astfel, s-au descoperit eroziuni masive in zona, datorate defrisarilor
masive. Acest lucru poate fi legat de constructia celor patru valuri care au necesitat o
structura de lemn. Totusi, asezarea a avut nevoie si ea de un consum propriu, de la
constructia caselor, pana la consumul din case. Pe de alta parte a existat si o activitate
metalurgica ce a necesitat, de asemenea, consumul de lemn care trebuia sa vina si el de
undeva. Defrisarile isi gasesc explicatia in acest consum. Arheologul sef a tinut sa
precizeze ca fortificatia este una de prestigiu. Totusi, in situl arheologic de la CornestiIarcuri , au trebuit sa investeasca mai degraba specialistii nemti, care isi aduc si
studentii sa invete de pe urma fortificatiei. Muzeul din Berlin si Muzeul din Frankfurt si
Societatea Germana pentru Cercetari, au fost principalii cotizanti la finantarea
sapaturilor. De la Consiliul Judetean Timis, s-au primit peste 50.000 de lei, bani inclusi
in bugetul de cercetare, doar pentru doua luni de cercetare asta e suma care include
doar salariile muncitorilor. Pentru cazare cotizeaza Muzeul Banatului. Dupa finalizarea
sapaturilor, se acopera din nou cu pamant si se reda in refolosinta pentru agricultura.
Arheologii romani au mai aplicat si pentru finantearea altor proiecte cu obiective ft
clare. In parallel cu cercetarea actuala, arheologii romani doresc sa cerceteze si zidurile
fortificatiei . In martie 2013 echipa de arheologi romani a facut prima scanare prin
tehnica lidar, din Bantat, pe baza finantarilor din Germania. Asa au adunat 80 de giga

de informative, ceea ce inseamna pentru comunitatea din zona posibilitatea de a vedea

pana si cum isi pot face planuri, in caz de inundatii.
Intrucat cetatea are mai multe cai de acces si vai, arheologii mentioneaza ca ea nu este
una strict defensiva, fiind greu de aparat, in aceste conditii. Toate vaile marunte au fost
candva si surse de apa. Momentan, arheologii sunt cei care izoleaza complexele.
Muzeul din Berlin a donat dj 9 vitrine care se afla dj in Romania, la
primaria de la Ortisoara, gata de a primi exponate pentru a le transforma
intr-un muzeu care sa exemplifice importanta fortificatiei Cornesti-Iarcuri.
Daca muzeul este instituit la Cornest, in afara de locuri de munca, el poate
reda si timisorenilor posibilitatea de a vizita obiectivul touristic, la doar o
plimbare cu bicicleta. In 2007 au inceput proiectul la sfarsitul lui septembrie
inceputul lui noiembrie. In 2008 au inceput cu sponsorizarea de la nemti,
care le-a permis continuarea cercetarii, iar cand s-au terminat fondurile
arheologul sef le-a spus oamenilor cine vrea, ramane langa mine! si au
ramas toti studentii pentru a-l ajuta la finalizarea sapaturilor de la acea
vreme. Abia mai tarziu a inceput sa cotizeze si Consiliul Judetean Timis.
Valorificata din punct de vedere turistic, fortificatia ar putea deveni punct de
importanta majora si la peste 3.000 de ani, pe vremea cand reprezenta un
punct de dezvoltare semnificativ, pentru intreaga Europa.
Publicat de daniela petolea la 04:37 Niciun comentariu: