Lingnina. Structura.

Rol
chimic
Autor:
Grupa:
Pascal Marina
17711

IVD

Introducere

Ce este lignina?
Lignina (din latina lignum, - lemn)
este o componenta principala a structurii
lemnului din plantele lemnoase.
Ea este depozitata n peretii celulelor
vegetale,
precum
si
n
spatiile
intercelulare.
Plantele inferioare, cum ar fi: algele,
lichenii, muschii si ciupercile nu contin
aceast substanta.

Lignina actioneaza ca un liant sau adeziv care

imbina celelalte componente mpreun.

Valori maxime n ordine descrescatoare ale

continutului de lignin la unele specii lemnoase

Nr. Crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Specia lemnoasa
Brad
Molid
Pin
Salcie
Ulm
Paltin
Salcam
Stejar
Fag
Plop
Mesteacan
Carpen
Tei

Continutul de lignina, %
33.3
33.25
28.66
27.64
28.56
27.38
27.13
27.08
24.75
23.75
22.71
21.13
20.67

Structura chimica
Prin denumirea de lignina se intelege un
polimer cu structura aromatica, format din
macromolecule tridimensionale reticulate.
Macromolecula de lignina s-a dovedit a fi
constituita
din
monomeri
de
tip
fenilpropanic, cu un continut variabil de
grupe functionale caracteristice.

Prin cercetarea produsilor de

degradare a ligninei s-a stabilit ca
unitatea structural de baza a acesteia
este gruparea fenilpropanic, C6C3.

Unitatea structurala fenilpropanica

 In anul 1961 F. E. Brauns a definit

lignina
drept
component
chimic
principal al lemnului, care in reactia de
oxidare cu nitrobenzen imediu alcalin,
la temperatura de 160 , conduce la
formarea unui amestec de trei
aldehide
aromatice:
aldehida
vanilica
(vanilina),
aldehida
siringica i p-hidroxibenzaldehida:

Unitatea structurala fenilpropanica a

ligninei are nucleul benzenic si o serie
de grupe functionale caracteristice:
grupa metoxil, grupa hidroxil, grupa
carbonil.

Grupa metoxil (OCH3)

Este cea mai caracteristica grupare
functionala a ligninei. Coninutul de grupe
metoxil depinde atat de metoda folosita la
extragerea ligninei, cat si de specia lemnoasa
din care aceasta provine. Ligninele speciilor de
foioase au un continut mai mare de grupe
metoxil decat ligninele speciilor de conifere.
Cele mai probabile valori pentru continutul de
grupe metoxil n ligninele extrase din lemnul
coniferelor sunt cuprinse intre 14-16% si 17-22
% n cazul ligninei de foioase.

Grupa hidroxil (OH)

In unitatea fenilpropanica din lignina se
disting doua tipuri de grupe hidroxil i anume:
- grupe hidroxil de natura alcoolica;
- grupe hidroxil de natura fenolica.
Cele de natura alcoolica care la randul lor
pot fi primare, secundare sau tertiare, sunt
prezente numai in catena lateral propanica.
Proportia lor se considera de cca. 80-90% din
numarul total de grupe hidroxil. Cele de natura
fenolica reprezinta, respective 10-20 %.

Grupa carbonil (>C=O)

Existena ei n lignin se bazeaz pe
cercetarile spectrale in IR care au evidentiat
benzile caracteristice ale grupei carbonil i
pe unele reactii chimice specifice pentru
grupele aldehidice sau cetonice:
- lignina d reactii de condensare cu
hidroxilamina, hidrazina si fenilhidrazina;
- da reactii de culoare specifice, care se
datoreaza grupei de tip aldehida din
aldehida coniferilica.

Nucleul aromatic
Reprezinta o alta grupa functionala
caracteristica unitatii fenilpropanice din
lignina, care confera acesteia un caracter
aromatic pronuntat. Prezenta lui si respectiv
natura aromatica a ligninei este confirmata
prin indicele mare de refractie, spectrele de
absorbie n IR i UV, precum si natura
produselor care rezulta n urma reactiilor de
topire alcalina, metilare, oxidare sau de
distilare uscata.

Proprietati fizico-chimice
aspect: substan
friabil, de obicei pudr
culoare: maronie
solubilitate: solubil n
soluii apoase alcaline,
amine i amestecuri
organice oxigenate
punct de topire: 225 0C
densitatea:1,251,45g/cm3

Utilizarile ligninei
Lignina comerciala este curent produsa ca si co-produs
n industria hartiei, separata din copaci printr-un proces
chimic al pastei de lemn. Dupa extragerea zaharurilor
din lemn ramane o cantitate de lignina de 30-40% fata
de lemnul absolut uscat.
Lignina alcalinizata, prin fierbere cu o solutie de hidroxid
de sodiu, este elastica si poate fi folosit ca adaos la
fabricarea latexului de cauciuc. Adaosul de lignina
activa duce la marirea duratei de rulare la anvelopele
mari.
Prin condensarea ligninei amestecate cu fenol, cu
formaldehida se obtin rasini de tip rezol sau novolac n
forma lichida sau solida.

 Datorita raportului foarte bun intre

carbon si hidrogen se poate obtine
combustibili neconvectionali,
biocombustibili prin modificarea
termica(piroliza) a ligninei si a
materialelor lignocelulozice.

Concluzii
Structura chimica a ligninei s-a dovedit a fi
foarte complicata, de multe ori ea fiind
comparata cu cea a materialelor plastice
fenolformaldehidice.
Lignina actioneaza ca un liant sau adeziv care
imbina celelalte componente impreuna.
Lignina, component aromatic principal al
biomasei vegetale, provenita din deseurile de la
fabricarea celulozei si hartiei si de la prelucrarea
materialelor lignocelulozice, poate fi considerata
o materie prima alternativa a resurselor fosile.

Biblografie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lignin%
C4%83
http://www.icmpp.ro/lignomat/obiecti
ve.html
http://art-zone.ro/editorial/Lignina.ht
ml
http://
library.utm.md/lucrari/Tipograf
a/2008/47/Lignina_componenta_pri
ncipala_a_lemnului_DS.pdf