Sunteți pe pagina 1din 15

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european

C34

Ideea de Europa: frontiere reale i imaginare. Modelul


cultural european. Perspective teoretice (Fie)
Identitatea european (perspectiv istoric)
n momentul aparitiei sale, conceptul de identitate europeana, desi facea
referire la un spatiu vast, ansamblul Europei (ale carei limite sunt discutabile),
nu avea acoperire dect la nivelul Occidentului. Lucru perfect explicabil, deoarece
estul continentului se afla atunci integrat in blocul comunist. De altfel, Europa
nu a fost niciodata una. Situatia este valabila si pentru restul continentelor, fata
de care Europa are totusi un plus de coeziune, data de crestinism si de mostenirea
greco-romana. Dupa cum se va vedea, Europa reprezinta de fapt doua Europe (de
Vest si de Est) sau chiar trei, atunci cnd intra in ecuatie si Europa Centrala. [...]
Identitatea unei comunitati se construieste prin raportare la Celalalt, pe seama
caruia sunt lasate, de regula, majoritatea defectelor, daca nu chiar toate. De
aceea, orice imagine, indiferent pe cine reprezinta (pe Noi sau pe Celalalt),
contine intotdeauna o doza variabila de imaginar. Daca acceptam sa punem semn
de egalitate intre identitatea europeana si Europa, putem urmari
metamorfozele acestui concept din Antichitate si pna astazi. Vom constata ca
Europa a insemnat nu numai Noi, ci si Noi si Celalalt simultan. Se stie ca
Noi si Ceilalti se plaseaza si se deplaseaza in spatiu in functie de locul in care
se afla privitorul, considerat drept centru. Jocurile alteritatii se organizeaza in
jurul conceptelor de centru si periferie. Centrului ii corespunde, simbolic,
conditia de normalitate, in vreme ce periferia reprezinta un cumul de calitati
(mai rar) sau defecte, totdeauna in exces. [...]
Europa secolului al XIX-lea, ajunsa in faza maxima de bogatie si
expansiune, este aparent una singura. Cel putin asa pare in fata restului lumii,
pentru care nu manifesta dect o superioritate orgolioasa (misiunea civilizatoare
a omului alb este la ordinea zilei). In realitate, lucrurile nu stateau deloc astfel.
Afirmarea idealului national, care caracterizeaza epoca, a insemnat pna la
urma trasarea si mai apasata a frontierelor reale sau imaginare; nu unificarea
continentului european, in spiritul unei ideologii comune, ci spargerea lui in
bucati.
In secolul al XIX-lea isi are originea si conceptul de Europa Centrala
(Mitteleuropa), care trebuia sa fie o zona de hegemonie germana in mijlocul unui
continent dominat de Franta si Anglia la vest, si de Rusia la est. Proiectul s-a
naruit la sfrsitul Primului Razboi Mondial, o data cu infrngerea Germaniei si
dezagregarea Austro-Ungariei. In perioada interbelica, Europa Centrala a
1

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
inglobat tarile aparute sau extinse datorita destramarii Imperiilor (Austria,
Ungaria, Polonia, Cehoslovacia). Expansiunea sovietica ce a urmat celui de-al
Doilea Razboi Mondial a sters de pe harta politica Europa Centrala, tarile din
regiune, comunizate, integrndu-se pur si simplu in Europa de Est. Se ajunge
astfel la mai vechea delimitare Est-Vest, pe care comunismul nu a facut dect sa o
adnceasca. Europa este despartita de o cortina de fier (termenul de iron
curtain fusese lansat de W. Churchill in discursul de la Fulton, din 1945). Vestul
inseamna capitalism si democratie, Estul, economie planificata si totalitarism. [o
delimitare a frontierelor in interiorul continentului european modelata de
raportarea la doua ideologii / sisteme politico-economice care au caracterizat sec.
al XX-lea pana la prabusirea regimurilor totalitare; aceste delimitari operate in
baza criteriului ideologic se mentin si in contextul actual, al naratiunilor
centralizatoare privind integrarea europeana v. observatiile de mai jos] In
oricare din cele doua jumatati ale Europei te-ai plasa, dincolo de cortina de fier
se afla Celalalt. Un Celalalt perceput ca o amenintare pentru ordinea
existenta a lucrurilor. Este perioada Razboiului Rece. In 1949 s-a constituit
N.A.T.O., care avea menirea sa apere lumea libera de expansiunea
comunismului. In replica, in 1955, statele comuniste s-au aliat in Pactul de la
Varsovia. Intre timp, in Occident au aparut forme de colaborare care au deschis
drumul spre o uniune europeana (1951 infiintarea Comunitatii Europene a
Carbunelui si Otelului; 1957 infiintarea Comunitatii Economice Europene si a
Comunitatii Europene a Energiei Atomice).
Prabusirea comunismului in 1989 a determinat reinventarea Europei
Centrale, extinsa considerabil spre Est si inglobnd chiar tari care traditional
apartineau Europei Rasaritene. Deoarece comunismul a compromis iremediabil
cuvntul Est, popoarele din regiune nu au mai vrut sa-si recunoasca
apartenenta la Europa Estica, pe care au abandonat-o rusilor. Zona de tranzitie
intre Vest si Est, Europa Centrala are o dispunere spatiala variabila, care creste
sau descreste, se deplaseaza pe harta, dispare si reapare in functie de evolutiile
politice si jocurile ideologice.
Astazi, Uniunea Europeana reuneste, ca intr-o mare familie, Occidentul
civilizatiei cu state din Nordul si Estul considerate cndva barbare [o
mitologie care vine sa legitimeze miscarile din planul politic si economic]. Se
vorbeste despre mostenirea comuna, unitatea in diversitate si
multiculturalism. Dar pentru a exista cu adevarat, Europa ar avea nevoie nu
numai de structuri economice si politice adecvate, ci si de o istorie, care sa
insemne mai mult dect o adunare de istorii particulare. Cu alte cuvinte, Europa
ar trebui sa se cladeasca pe mituri fondatoare si pe valori istorice impartasite.
Cum sa echilibrezi attea istorii si attea traditii adesea divergente? Inventarea
2

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
unei adevarate istorii europene, in care toti europenii sa se regaseasca si care sa
nu frustreze pe nimeni, se anunta a fi o intreprindere chiar mai grea dect
constructia insasi a Europei. [v. mai sus relatia dintre cultura, identitate si
istorie]
Exista pna la urma o identitate europeana? Paradoxal, raspunsul este si
da, si nu. Varianta afirmativa gaseste sustinere in structurile economice si
politice ale U.E., precum si in legislatia comunitara. La nivelul mentalului
colectiv, insa, sustinerea conceptului este profund deficitara. Desi in sferele inalte
ale politicului se vehiculeaza termenul de cetatean european, omul simplu al
oricarei tari din Uniune se percepe pe sine mai mult din perspectiva nationala,
dect europeana. El este, mai degraba, francez, englez, german, irlandez, romn
etc., dect cetatean al Europei unite. [ Identitatea europeana - un construct
ideologic si mitologic pus in circulatie prin intermediul unor naratiuni
legitimatoare, menite sa sprijine interese (geo)politice si economice v. mai jos
observatiile lui L. Boia p. 15]
In ciuda afirmatiilor privind Europa unita, distinctia Vest / Est inca nu a
disparut (cu toate eforturile care se fac), iar termenul de cetatean european are
o varianta neoficiala, cetatean european de rangul al II-lea, valabila pentru esteuropenii (romni, bulgari) recent intrati in Uniune. O dovada in acest sens o
constituie restrictionarea accesului pe piata muncii din unele state membre ale
U.E. pentru cetatenii est-europeni. Prin urmare, cred ca inca nu putem vorbi
despre o mentalitate europeana integratoare, despre o constiinta a apartenentei
la acelasi spatiu de cultura si civilizatie, suficient de puternica pentru a depasi
barierele nationale.1 [Tema de dezbatere: In ce masura o astfel de
mentalitate europeana integratoare serveste consolidarii unei identitati
culturale nationale ? Cum se pot concilia valorile / modelele culturale nationale,
pe care se intemeiaza aceasta identitate, cu valorile europene integratoare? Dar
cu provocarile globalizarii / mondializarii ? O dezbatere in care conceptele de
diversitate
culturala ,
multiculturalism ,
dialog
/
comunicare
interculturala isi afla, firesc, locul, permitand o mai buna intelegere a dinamicii
cultural-identitare intr-un spatiu in care frontierele reale sau imaginare /
simbolice sunt, in realitate, imposibil de ocultat. v. mai jos observatiile lui L.
Boia p. 16 si ale lui J.-J. Wunenburger p. 17]

Oana-Elena Petcu, Identitatea europeana si jocul alteritatilor. Reinventarea unei istorii


comune,

revista

Cultura,

2009,

URL:

http://revistacultura.ro/nou/2009/12/identitatea-europeana-si-jocul-alteritatilorreinventarea-unei-istorii-comune/.

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
Identiti i frontiere n spaiul european (M. Spiridon)
perspectiva studiilor culturale

n ultimele citeva decenii, interesul studiilor culturale pentru


fenomenologia spatiala a reusit sa surclaseze preocuparea traditionala fata de
timp, ca reper-cheie al discursului identitar. Cartografia simbolica a devenit
treptat un veritabil cimp de bataie al identitatilor sociale, culturale, rasiale,
nationale etc. Interesul pentru constructia de spatii purtatoare de semnificatii
pentru om inlocuieste in prezent falsa incredere in existenta axiomatica a unui
genius loci, o doxa impartasita timp indelungat de geografi.
O astfel de orientare isi revendica un obiect de studiu pe care, in lipsa de
altceva mai bun, il putem numi teritorialitate culturala mai precis, un
spatiu a carui perceptie este filtrata de normele si de conventiile culturale active
in diverse comunitati. Virajul in discutie merge mina in mina cu colportajul
cultural intensiv de termeni precum loc, amplasament, peisaj, regiune, topografie,
limita, frontiera etc. In aceeasi serie se inscrie si notiunea de topofilie lansata
anterior de Gaston Bachelard pentru a sublinia dimensiunea traita a spatiului si
raporturile insului cu el. Conform lui Bachelard, indivizii stabilesc intotdeauna
relatii semnificative cu spatiul. De unde interesul acut pentru modurile in care
spatiul devine o dimensiune simbolica a identitatii. In acceptia sa de ultima ora,
notiunea de topofilie trimite la un sens mai larg decit cel bachelardian. Ea
inglobeaza nu numai perceptiile si valorile indivizilor, ci mai ales pe cele ale unor
comunitati diverse social si cultural.
Printre aceste comunitati spatiale si culturale se prenumera fireste si cea
pe care o numim Europa, ai carei membri isi asuma europeismul drept marca
notabila a identitatii lor. Din pacate, daca ne plasam in perspectiva europeanului
mediu, intelegem rapid ca pentru simtul comun conceptul de europeism
reprezinta mai curind o stare geografica de fapt, un dat autoexplicativ si nonproblematic. Asta in timp ce, in realitate, notiunea ascunde capcane proprii
oricarei reprezentari a identitatilor culturale repere mai curind ambigue si
optiuni alternative, daca nu total beligerante.
Chiar si teoreticienilor le-a trebuit un timp ca sa admita ca Europa este in
fond o constructie intelectuala, din care o serie de regiuni cartografice sint
eliminate. [v. perspectiva istoriei culturii si a civilizatiei] Operatiunea ca atare
implica in primul rind delimitari transante si proiectia de frontiere si de limite de
orice fel.
4

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
Sociologia moderna insista asupra faptului ca frontiera nu este un fapt
spatial cu consecinte sociologice, ci dimpotriva, un fapt social care dobindeste
forma in spatiu. Conform lui Georg Simmel, frontierele sint produsul unui
proces psihic de delimitare avind ca rezultat teritorii, regiuni sau tari tot atitea
spatii culturale reprezentative pentru un anumit grup social si care nu se
suprapun neaparat peste limitele politico-teritoriale acceptate. Simmel pune
accentul pe rolul activ al colectivitatilor in trasarea frontierelor si a limitelor. El
largeste considerabil cimpul semantic al conceptului de frontiera, inglobind
orice proces de delimitare, fapt care invita la reflexie cu privire la
instrumentalizarea frontierei in practicile sociale si culturale.
Dictionarele de geografie culturala, in voga azi, definesc frontierele
drept structuri spatiale elementare, cu functie de discontinuitate geopolitica si de
marcaj, de reper, operind in trei registre: real, simbolic si imaginar.
Simbolicul se refera la apartenenta la o comunitate ancorata intr-un

teritoriu propriu si trimite, deci, la identitate. Antropologii insista asupra


rolului fondator al simbolicului in instituirea de identitati colective sau
individuale prin intermediul unor delimitari. Imaginarul conoteaza de regula
relatia cu Celalalt si deci cu Sine insusi, cu propria istorie, cu miturile fondatoare
sau destructive.
Prin urmare, a stabili o frontiera inseamna a exprima un punct colectiv de
vedere, care implica moduri specifice de a fi in raport cu Celalalt. Fie ca
inglobeaza sau ca exclud, frontierele pun intotdeauna in miscare marci puternice
ale identitatii care isi lasa amprenta asupra raporturilor culturale intr-un
teritoriu locuit. Traditia cercetarii geo-istorice inaugurate de scoala franceza de
la Annales a insistat asupra ecuatiei semnificative frontiera-identitate.
Lucien Febvre a analizat evolutia semantica a notiunii de frontiera, ca semn

al mutatiei realitatii istorice, paralel cu formarea statului-natiune. Cuplul


frontiera-identitate este prezent si in reflexiile lui Fernand Braudel din

Lidentit de la France. Pentru Braudel, frontiera este locul de articulare al


unor planuri autonome, dar interdependente pe de o parte, granitele reale,
geopolitice, iar pe de alta, proiectiile lor intelectuale, ideologice si simbolice.
Nu trebuie sa uitam ca a defini frontiera din perspectiva identitara implica
si riscuri considerabile. Pornind de aici, mentalitatile, si mai ales proiectiile
culturale, ca literatura si artele, pot ajunge la ontologizarea frontierelor.
Cele de mai sus se aplica si delimitarii spatiale a Europei, precum si
perceptiilor identitatii europene. Asta cu atit mai mult, cu cit insasi ideea de
identitate culturala europeana trimite implacabil la decupaje si la delimitari:
geopolitice, ideologice sau simbolice si la frontiere instabile, trasate uneori intr-un
5

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
mod paradoxal si generator de confuzii. Europa de Vest versus Europa de Est sau
de Sud-Est; centrul versus periferiile europene: Mitteleuropa sau Balcanii nu sint
decit citeva dintre numeroasele arii de frontiera dincolo de care se intrevad
alternative ideologice, culturale, morale, economice sau estetice. [...]
Modul exclusiv de a reprezenta Europa cu ajutorul unor categorii polare a
fost produsul unor optiuni intelectuale reductioniste persistente, inca active in
timpul nostru. Rezultatul lor palpabil a fost separarea neta intre un centru
occidental, paradigmatic, pe de o parte si o serie de regiuni periferice regiunile
frontaliere din est si sud-est, pe de alta, intirziate pe toate planurile si imitative
din punct de vedere cultural, pe de alta. Prin intermediul unei metafore politice
Cortina de Fier si a echivalentului sau arhitectural Zidul Berlinului la
jumatatea secolului al XX-lea, aceasta frontiera a fost intruchipata. [v.
observatiile de mai sus]
In decursul timpului, de ambele parti ale acestei frontiere europene,
perceptia Sinelui si a Celuilalt a avut acelasi rezultat vizibil: proiectii simbolice,
cu precadere topografii imaginare, in marea lor majoritate literare. [...]
Natiunile periferice s-au lansat in cautarea unor tactici apte sa le faca
recunoscute si acceptate ca membre de drept ale prestigioasei familii europene.
Obsesia statutului lor liminal a fost sursa unui anumit bovarism geopolitic (cum
il numea inspirat Sorin Antohi) o preocupare pentru modelele occidentale cele
mai diverse si o tendinta de a proiecta topografii citadine fantasmatice
compensatoare. [...] Natiunile centrului european occidental s-au aplicat ele insele
in a produce cartografii imaginare etalonate simbolic si ideologic ale ariilor
periferice. Un caz demn de interes sint reprezentarile occidentale ale zonelor
liminale sud-est europene, in speta ale Balcanilor. 2
Europa imaginar (L. Boia) perspectiva istoriei imaginarului
n momentul in care se pregtete construirea Europei, incepe s se observe
c frontierele sale naturale", cel puin cele terestre, aparin imaginarului. De
fapt, continentele sint construcii mitice. [...] Nu geografia este cea care comand,
ci o anumit idee despre geografie, adic un imaginar geopolitic". Mitul Statuluinaiune se manifest astzi cu intensiti diferite. Vechile naiuni par s-i fi
epuizat deja o parte din resurse. Frontierele se terg, inclusiv faimoasa frontier
a Rinului. Dar apar alte frontiere. Materializrile cele mai recente (unele foarte
recente) ale principiului naional proclam zgomotos i chiar agresiv virtuile
acestuia. Aceste nationalisme cu viteza variabil se confrunt cu noile proiecte
Monica Spiridon, Inventnd Europa identitati si frontiere (I) , n Observator cultural, nr. 6061 / 20 aprilie - 3 mai 2006, URL : http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7273.
2

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
universaliste". Estompat o vreme de preeminena faptului naional, tendina
supranaional" revine in for. Conflictul ideologiilor grupase deja dup cel deal doilea rzboi mondial o mare parte a omenirii in dou tabere opuse, fiecare
tabr asumindu-i dificila sarcin de a armoniza valorile universale" cu
diversitatea mitologiilor naionale. Proiectul european se anun ca fiind inc i
mai ambiios, mai integrator". Pentru a se realiza, el trebuie s gseasc nu
doar soluii de ordin practic", ci i un punct de echilibru intre constelaia
naionalist a imaginarului i o mitologie pur european. Mitologia fiind mai
rebel decit economia, ecuaia european pare a fi mai curind de ordin mitologic
decit economic. [...]
Pentru unii, Imperiul Habsburgic (Austro-Ungaria incepind din 1867)
purta in el promisiunea unei mari federaii de popoare ale Europei centrale. Ce
minunat mit european! [...] Dar, pe de alt parte, naiunile dominate odinioar
de Viena i Budapesta continu s considere defunctul imperiu o veritabil
inchisoare a popoarelor", dezmembrat pe drept in 1918. Sarcina va fi dificil, mai
ales in Europa central, unde exist un inextricabil conflict de legitimiti,
pentru a concilia referinele istorice, miturile fondatoare, simbolurile...
O veritabil istorie a Europei, o istorie coerent i unificat, care s nu
ignore i s nu vexesze pe nimeni, in care toat lumea s se recunoasc, se
dovedete a fi o sarcin mai dificil chiar decit insi construcia european. Ea
este, totui, indispensabil. Cum s forjezi o contiin european fr o istorie
comun i acceptat?
Problema cea mare rmine adaptarea tandemului arhetipal identitatealteritate. Unitatea de tip naional este pe cale de a pierde teren in faa unui
sistem unificator mai amplu, conceput la scar continental i, pe de alt parte,
prin afirmarea tradiiilor regionale i a drepturilor minoritilor, mult timp
uitate sau chiar inbuite de preeminena Statului-naiune. Trebuie conciliate
trei niveluri diferite: Europa entiti naionale regiuni i minoriti. Vom
continua s gindim, ca intotdeauna, in termenii noi" i ceilali". Europa nu se
va face impotriva identitilor naionale. Ceilali" vor rmine la locul lor, dar va
trebui inlocuit vechiul tip de confruntare, puternic marcat de refuz i
agresivitate, prin inelegere i imbogirea mutual a culturilor. Orice ar fi, un
lucru pare sigur: Europa se va face i in imaginar, sau nu se va face deloc.3
Mitul

Europei,

Europa

miturilor

(J.-J.

Wunenburger)

perspectiva filosofiei / antropologiei imaginarului

Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, Bucureti, 2000, pp. 205-207.

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
Societile, delimitate prin frontierele Europei (care sunt ele nsele
surprinztor de nesigure, aa cum o atest, de pild, cazul Turciei), au cptat
obiceiul s-i reprezinte destinul comun pe calea unor reprezentri variate, unele
raionale, altele imaginare, altele mixte. Aceste geotipologii europene au
contribuit, fiecare n manier proprie, la construirea unei identiti, sau mai
curnd a unei personificri unitare a Europei, n opere i n mentaliti. [...]
Imaginile unitare ale Europei seamn, din ce n ce mai mult, cu o utopie,
despre al crei nucleu, iconic i narativ, ne putem ntreba dac nu cumva devine
steril, contaminat de ideologii, incapabile s produc adeziuni. [...] [v. ideea lui
Wunenburger din Utopia sau criza imaginarului orice utopie mascheaza
tentatia nemasurii totalitare]
Ce este Europa dac nu o reprezentare puin ireal i hibrid? Europa, de
fapt, nu este o entitate real, ci imaginar. Numele su, imaginile sale, hrile
sale, emblemele sale, istoricete analizabile, au descris i au personificat mai
puin o entitate recapitulativ, sumativ de ri existente [...] i mai curnd o
entitate a viitorului, firete, cumulativ, dar menit s genereze n Istorie o
unitate-totalitate nou, niciodat observat nici realizat nc. Nimic nu este mai
revelator, n acest sens, dect ideea Imperiului, aplicat Europei, care ar
persupune un proces violent de unificare, de genez, de putere i de autoritate
imperial, singurul capabil s permit trecerea de la pluralitatea factual la
unitatea dorit. Or, acest imaginar imperial nu a devenit niciodat un mit
durabil, chiar dac amintirea lui Napoleon rmne vie i, din anumite puncte de
vedere, traumatizant pentru popoarele europene.
Dar Europa relev de asemenea un imaginar hibrid. n afara Imperiului
(n ipoteza c Imperiul ar putea reui s fac o Europ) nu exist o imagine cu
adevrat unitar a Europei. [...] Soluia pentru construirea / configurarea unei
Europe reale ar fi exploatarea eficient a densitii mitice a popoarelor care o
constituie: plecnd de la aceast cultur simbolic, am putea contribui nu la
construirea unei Europe mitice [...], ci la aceea a unei mito-logii europene, care ar
da Europei diverse consistena miturilor sale, pe calea unei mitanalize aplicate
culturilor noastre i hrnind interculturalitatea n acest spaiu.
Ar fi vorba nu de a construi un nou mit al Europei sau de a resuscita
versiuni perimate ale unui imaginar comun, ci de a umple i de a satura peisajul
cultural european cu o cultur mito-grafic i mito-logic, care ne-ar elibera de
presiunea raionalitilor contractuale, [...] administrative. Prin aceast nou
trezire / reanimare a miturilor culturale, plurale i non-unitare, n Europa, am

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
putea ese o internaional european a imaginariilor mitice, care ar conferi
coeziune reprezentrilor noastre comune, dincolo de diferenele noastre. 4
Modelul cultural european (M. Jucan) perspectiva studiilor
culturale
Versiuni ale modelului cultural european
Exist un model cultural european? Este modernizarea un proces cultural
european? ntrebrile capt sens dac ne ndeprtm de harta unei Europe
mereu n schimbare, i privim spre alte orizonturi culturale. n acest loc, o
asemenea ntrebare i dezvluie rostul comparatist. Printr-un ir de diferene
care sunt de domeniul evidenei, locuitorii Europei i tradiia lor cultural se
deosebesc de alte locuri i alte comuniti. Prin aceasta putem nelege oare c
exist de asemenea o structur care s nglobeze ntr-o form inteligibi
respectivele diferene? Istoria ne aduce dovezile necesare prin care putem vedea
c n mai multe zone ale Europei a a existat, n timpuri diferite o contiin a
diferenei, chiar mai mult o statuare a superioritii acestei diferene, care a
transformat contiina modelului cultural european ntr-un fel de limes ce
desprea pe cei ce se considerau n interiorul culturii, de cei care erau privii
drept barbari.
Dac lum n seam formarea unui model cultural continental, nu ne
referim n primul rnd la coordonatele lui geografice. Ele conteaz desigur din
perspectiva descrierii unui spaiu, ca punct de sprijin pentru descrierea unor
experiene culturale care s-au petrecut n diacronia formelor culturale. De
asemenea trebuie spus c n definirea diferenei culturale, spaiul n care este
realizat producia cultural a contat ca factor de distribuiie, clasificare,
recunoatere. (Frobenius, Blaga). Pentru nelesul culturii, spaiul este o
component major, care direcioneaz sensul aciunii umane. Dar n acelai
timp acesta nu este unicul factor.
Dac exist un model cultural european, acesta trebuie s apar distinct
prin formele sale de organizare, i una dintre acestea care ni se pare semnificativ
este n cazul Europei, relaia dintre dimensinea local i cea continental. Europa
a nceput s existe prin contiina unei uniti culturale trans-locale, fie prin
intermediul unor imperii, fie prin cel al unor frontiere confesionale, ambele forme
fiind instituii de marc ale unei culturi europene. Relaia dintre local i supra
local, dintre centru i provincie, dintre urbanitate i ruralitate au creat forme
J.-J. Wunenburger, Le mythe de lEurope, lEurope des mythes, n Caietele Echinox, vol. 10, Les
imaginaires europens, Dacia, Cluj, 2006, pp. 9-14 (trad. noastr).
4

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
consistente prin care modelul cultural european se distinge de celelalte modele
ntr-o unitate de timp sincron. O asemenea relaie, subsumabil celei dintre unu
i multiplu, arat c modelul cultural european a fost condus spre extensiune, i
c a dezvoltat practici n consecin. Cultura Europei a fost condus spre
asertarea unor conduite culturale care s-au dovedit performante, prelund
controlul asupra altora, impunndu-se printr-un mod cultural care a impus
constrngerile culturale europene asupra altora, ceea ce a nsemnat c aceste
constrngeri erau deja formate, verificate n interior, apte pentru a fi exportate.
Pentru a reliefa existena acestei conduite culturale care difereniaz
modelul european de alte modele, pornim desigur de la praxis-ul cultural. Se
observ astfel importana dat n cultura european raiunii, a msurii si
etalonrii, deschiderii spre lumea nconjurtoare, ceea ce duce pe de o parte la
dorina unei obiectivri, dar de asemenea la realitatea unei reificri. O a doua
trstur care nu poate fi omis este aceea conform creia modelul cultural
european se definete prin experimentalismul su, prin desprirea de natur, pe
care aa cum o vedea Spinoza de pild, se desparte n natura naturans i natura
naturata. Raionalizrile i reduciile culturale au structurat modelul cultural
european spre o unitate, dezirabil organic, dintre teorie i practic, spre gsirea
unui sens integrator al omului n univers. n acelai timp, se poate spune c
modelul cultural european a fost influenat de practicile sale religioase,
economice, militare, administrative care s-au dovedit a fi puse n slujba unei
aciuni. Constituirea unei comprehensiuni originare a individului n modelul
cultural european, a format n aceast cultur un sens al aciunii pentru
mplinirea unor condiii plenare a existenei.
n acelai timp modelul cultural european s-a remarcat prin provocarea
unor serii de rupturi culturale, prin care inovaia cultural s-a obiectivat ntr-o
anumit contextualitate. Aceste rupturi s-au manifestat n formele violente ale
unor revoluii care caracterizeaz mai cu seam cultura modern a societii
capitaliste europene (Braudel). O distincie care se poate opera n cadrul
modelului cultural este cea privind relaia dintre vizibil i invizibil, dintre
esoteric i exoteric. Prin aceast relaie ne referim la procesul de secularizare care
a avut, are loc, n mod evident credem mai rapid i mai vizibil n cultura
europen dect n celelalte culturi. Prin aceasta dorim s nfism faptul c
modelul cultural european, presupune o conduit pragmatic, prin care ceea ce
nu este cunoscut s apar n forme inteligibile, msurabile de experien omului,
ct mai aproape de dimensiunea cotidian a acestuia, nu are anse s fie
recunoscut. Prin aceasta observm c modelul culturii europene s-a preocupat de
o definire a nevoilor omului ca entitate singular, care trebuie s-i asigure prin
reproducerea lumii sale continuitatea.
10

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
Versiuni ale modelului cultural central-european.
Studierea modelului cultural central-european poate deschide numeroase
piste fertile att din punctul de vedere al studierii modelului cultural autohton
ct i a celui european. Modelul cultural romnesc a fost influenat de modelul
cultural al vecinilor de la vest, att n problema statalitii, ct mai ales n modul
de via, instituiile, i habitus- ul cultural. Din perspectiva european, studierea
unui model cum este cel central-european propune o perspectiv unic, cea unei
zone multiculturale, multiconfesionale i multietnice, inegale ca dezvoltare, care a
reprezentat nu doar un potenial conflict ci i o nflorire cultural distinct n
interiorul Europei.
Problema siturii i reprezentrii unei zone n centrul Europei a fost
reluat de mai multe ori n istoria Europei, deoarece aceast arie este una
strategic. Privind pe harta cultural a zilei de azi zona geografic care cuprinde
state precum Austria, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia, pri din Polonia,
Germania, se poate spune c modelul central-european are frontierele culturale
ale fostului imperiu habsburgic, i c dac istoric acesta este defunct, cultural
vorbind urmele vieuirii sale mai sunt prezente n multe domenii.
Teza unei Mitteleuropa a fost resuscitat n timpul rzboiului rece i apoi
n perioada post-comunist n dorina de a sublinia similitudinea ntre culturile
unor ri precum Ungaria, Cehia, Polonia, i desigur Austria, de a reliefa ceea ce
le face distincte din perspectiva unor regiuni ale Europei. Mitteleuropa s-a dorit
nu doar un punct de rscruce dintre Occident i Orient ci i o arie cultural n
care cultura modernitii a fost deosebit de vie, modelnd personaliti originale
i impunndu-le apoi n toat lumea. Desigur un asemenea concept are nti de
toate o ncrctur politic: o asemenea Europ de mijloc era expresia nu doar
cultural ci i una politico-militar a unei dinastii, i avea un rol de jucat n
relaiile internaionale. Cu att mai mult proiectul unei Europe de mijloc, de
dup cderea Imperiului a interesat pe unii mai mult, n funcie de mizele
politice n joc.
Harta modelului de care vorbim poate fi lesne retrasat pe teritoriul AustroUngariei, i privete centrul radiant al culturii austriece, capitala unei culturi
complexe, de interes internaional cum era Viena. Dar strlucirea acestei culturi
precum i a celorlalte capitale ale Imperiului de la Budapesta, la Varovia ori
Praga, nu trebuie redus doar la aceste centre ale literaturii, filosofiei muzicii,
arhitecturii, politicii. Modelul central-european are o important component, cea
a relaiei dintre centru i margine care a interesat postmodernitatea. Nu
ntmpltor modelul cultural al Vienei fin-de-sicle, pentru a cita titlul uneia din
11

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
lucrrile celebre despre aceast tem, intereseaz literatura postmodern i nu
numai, (influena lui Wittgenstein n filosofia secolului 20), n dorina de a gsi i
inventa la nevoie ascendenele necesare.
Acest model cultural a fost de asemenea ocazia istoric pentru a asista la
naterea unor modele culturale naionale, ori ale unor identiti culturale care au
continuat s se impun dup ce modelul unitar, al coeziunii supranaionale a
ncetat s mai existe. Este vorba de identitatea ungar, de cea ceh i slovac, de
cea polon, la urm, dar nu n ultimul rnd de cea a romnilor transilvneni,
dac vrem chiar de cea a unei provincii culturale deosebite de altele cum este
Transilvania. Dar pe lng aceste identiti, este important s menionm i
alctuirea unei identiti evreieti moderne, nu doar printr-un ideolog cum este
Theodor Herzl, dar prin participarea masiv a attor i attor intelectuali i
artiti evrei la viaa creuzetului cultural al Vienei.
Faptul c acest model cultural poate fi privit ca un loc al metamorfozelor
culturale se datoreaz unui anume spirit liberal care a caracterizat puterea
habsburgilor cel puin pentru o anumit perioad. Apoi trebuie considerat arta
politic austriac de a trata cu diferitele naionaliti, interese, culturi, i de a
crea un spaiu, de multe ori ns doar unul virtual, practic inoperabil, consecina
fiind n cele din urm prbuirea acestui imperiu. Trebuie s ns s privim
formarea acestor identiti culturale ntr-o anumit contextualitate cultural,
dat de circumstanele politice ale Europei post-napoleoniene mai cu seam, n
jocul de interese ale celorlalte dou imperii vecine.
Privind n general articularea modelului cultural de care vorbim, trebuie
s notm o prim trstur a acestui model, organicitatea sa. Cultura acestei arii
a fost dominat de ideea unei uniti care s fie exprimat n diferite domenii ca
o diversitatea de stiluri culturale emergnd din acelai trunchi comun.
Organicitatea poate fi pus pe seama unei culturi religioase comune care s-a
sedimentat ntr-o form care s aminteasc de unitatea originar, chiar dac
teritoriul imperiului a fost desprit dramatic de diferenele confesionale, de
micrile reformei i contrareformei. n aceeai msur organicitatea respectiv
a fost cea a unui proiect politic de unitate constrngtoare, care a afectat n cele
din urm spriritul de independen al naiunilor din imperiu. Organicitatea de
care vorbim a rms n mare msur la nivelul unei idealiti culturale
reprezentate n arte i literatur, muzic, mai puin n ceea ce privete domeniul
politic. Elementele naionale centrifuge nu au putut fi constrnse la nesfrit de
proiectele utopice ale asigurrii diversitii unui model din ce n ce mai liberal.
Organicitatea modelului austriac (austro-ungar) s-a vzut contrazis mai trziu
de micrile radicale, xenofobe de dreapta, naionaliste care au adncit i mai
12

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
mult diferenele existente. Stilurile culturale diverse au cerut n cele din urm o
cultivare specific.
O a doua trsatur care poate fi pus pe seama originalitii acestui model
cultural este hermeneutica sa cultural. Dac cercetm reprezentrile din variate
domenii ale culturii acestui model, vom avea proba unui mod de a reflecta la
existena cotidian i la actualitatea propriu-zis, la temele individului modern,
ale societii moderne, ale problemelor comunitii. Toate aceste formeaz o
contiin de sine prin care modelul cultural se distinge, prin excelena operelor
produse n art, literatur, tiin, etc. Modelul cultural austriac s-a remarcat
prin articularea unei asemenea hermeneutici culturale, reprezentate de coala
lui Freud de pild, i a urmailor si. Hermeneutica cultural nu este doar
aplicarea tiinei psihanalizei la fenomenul cultural i social, n locul acesteia
putnd figura interpretarea dat de sociologia cunoaterii (Lukacs i Mannheim),
de cea a filosofiei limbajului, de muzic, etc. un loc special pentru conturarea
unor hermeneutici pentru a face posibil dialogul cultural pe care acest model l-a
ntreinut ntre diverse discipline de cunoatere i arte. O hermeneutic special
a fost cea a estetismului austriac care a nflorit la sfritul secolului 19, i a
traversat domenii diferite ca literatura, pictura, arhitectura, dar i cultura de
mas care a au temeiuri puternice n imperiu. n fine o ultim trstur poate fi
observat n pstrarea unei clasiciti pe care modelul cultural central-european
a urmrit-o, fie prin fascinaia pentru natur, limbaj, fie prin prudena
liberalismului profesat.5
Societatile secolului 20 se afla n tranzitie, prin aceasta ntelegndu-se
pentru a ne referi la cazul Europei, depasirea unor experiente ale diferentei,
pentru partea de Est a Europei, ct si pentru cea de Vest, care nu mai sunt cele
ale hegemoniei, ci ale unui posibil consens. Visul mai vechi al unei Europe a
tuturor europenilor tine de perceptia surclasarii antagonismelor violente,
cultivarea diferentelor pentru a realiza printr-o integrare de tip armonic, n care
culturile marginale de pna mai ieri sa si precizeze de asemenea locul. Tranzitia
caracterizeaza idealul modernizarii si rationalizarilor cuprinse n experienta
societatilor europene din secolul 20. dar pe de alta parte, tranzitiile secolului 20
au fost cele ale razboiului si revolutiei, mai curnd decat cele ale unui progress
utopic, realizat prin armonie internationala. Din punct de vedere ale impregnarii
mentalitatilor europene cu dovada superioritatii unora mpotriva altora, al unui
Marius Jucan, Geneza cultural a modernitii [Efes, Cluj-Napoca, 2003] (curs on-line, URL:
http://www.scribd.com/doc/54302954/GENEZA-CULTURAL%C4%82-A-MODERNIT
%C4%82%C5%A2II).
5

13

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
discurs care capitalizeaza cultura si transforma ntr-un factor de presiune
politica, nationala, etc, se poate spune ca razboiul si revolutia au fost forme de
manifestare ale tranzitiei de la un tip de societate la alta, vezi revolutia rusa,
constituirea statelor nationale dupa 1918, regndirea hartii europene dupa 1989.
Formele violente ale razboiului ori revolutiei au formulat si reformulat
imperativele conduitei culturale pentru omul secolului 20, un secol al extremelor,
al conflagratiilor, nu n ultimul rnd, al eliberarii de sub totalitarismul
communist, si al unei tranzitii spre capitalism si societatea libera. Toate aceste
trebuie observate prin caleidoscopul schimbator al mentalitatilor, care daca
cercetam firul evenimentelor din acest secol, observam ritmul accelerat al
schimbarilor, nlocuirea unei paradigme culturale cu altele. O deosebire
marcanta se poate observa n ncercarea de a oferi o mentalitate noua care sa
transceada potentialitatile de conflict si sa arate mai degraba asemanarile dintre
europeni, dect diferentele dintre ei. Unui asemenea proiect integrator i se
potriveste o anumita faza de dezvoltare a literaturii europene, referindu-ne fie la
momentul nasterii avangarzii literare, ori la cea de a deconstructie postmoderne,
stagii de acumulare larga de stiluri literare si de constructie de altele noi.
Literatura a cuprins n repertoriul ei univers tratarea razboiului ca forma a a
distrugerii culturii omului de catre om, demonstrnd prin capodopere
nemuritoare absurditatea si eroarea profunda a razboiului, dar n acelasi timp s
o anumita fatalitate umana care duce la confruntare deschisa. Literatura
secolului 20 a zugravit rzboiul ntr-un mod neeroic, de la Orwell la Grass,
refuznd sa joace rolul justificator al tribunei revansarde. Confruntarea umana
care a atins forme fara precedent nu mai este prezentata ca find de dorit, tocmai
pentru ca razboiul nu mai poate fi considerat o solutie viabila, provocnd si
ntretinnd violenta. Trauma celei de a doua conflagrati mondiale n Europa,
scindarea lumii oricnd posibila ca efect trait al razboiului rece, sunt teme care se
reflecta n operele unor scriitori europeni. Ca si razboiul deschis ori cel rece,
confruntarea din interiorul unei revolutii (sociale ori politice), spectrul razboiului
civil, ori cel al confruntarii propriu-zise dintre generatii, dintre membrii unor
formatuni politice, sunt tot attea aspecte ale separarii si tranzitiei prin
violenta.
Ceea ce este important pentru a surprinde mentalitatea zugravita n
literatura secolului 20 este refuzul violentei (de orice fel), si ncercarea de a
dezarma inflamarea unei asemenea violente devastatoare, cum ar fi cea produsa
de conflictele etnice, rasiale religioase. Cu alte cuvinte, o anumita mentalitate de
"stapn" este pe cale sa fie dislocata pentru motivul distrugerilor ireparabile pe
care le-a provocat n decursul unei perioade ndelungate. A nlocui aceasta
mentalitate este apelul literaturii moderne si mai cu seama postmoderne care
14

Circulaia mrcilor textual-identitare n spaiul european


C34
declina asa cum aratam orice rol de a descrie benefic razboiul de orice fel ar fi
acesta, ceea ce nu este de fapt manifestarea unui pacifism milenarist,
melodramatic, ci o tendinta exprimata mai cu seama de triumful valorilor
individualiste care apara viata individului ca bun supreme, n sine. Mentalitatea
hegemonica nu poate fi nsa dislocata pe att de usor pe ct s-ar putea crede n
utopiile curente, fie cele ale apocalipsei tehnologice, fie ale unei reconcilieri si
armonizari universale. Tentatia hegemonica adnc nradacinata n experienta
umana, precum si n mentalitatea umana, ne arata caile diferentei. Elementul
hegemonic este unul din aceste factori ai instaurarii diferentei, a ierarhizarii
diferentei n raporturi de forta. Diferenta a existat n modelul paradisiac de pilda,
surprins traditonal n literatura europeana si nu numai, dar nu este exprtimat
ntr-un raport de forta, ci n iubirea celuilalt. Secularizarea ca forma de viata
nafara paradisului, transforma diferenta n expresia unui raport de forta.
Parasirea acestui raport este idealul umanist pe care literatura l exprima, iar
mentalitatea europeana, pentru a ne referi doar la cazul acesteia, l pune n
actiune. (M. Jucan, cap. Tranzitii violente ale societatilor n secolul 20.
Razboiul si revolutia. Razboiul rece, consecintele disputei hegemonice n
mentalitatea si literatura epocii, in Studiul mentalitatilor n literatura
europeana a secolului XX curs on-line)

15