Sunteți pe pagina 1din 10

Oul Universul intr-o

coaja
Oul Universul intr-o coaja

ou, oua rosii, paste, paste fericit, traditii de paste,

simbolism, crestinism, ortodoxie, traditii, religie, alchimie, ezoterism +ZOOM

Galerie foto (10)


Cu siguranta cel mai cunoscut simbol al Pastelui, banalul ou cel de toate zilele, pe
care ne-am obisnuit sa-l vedem in farfurie gatit sub diferite forme, ascunde in cochilia
sa o nebanuita si interesanta epopee. Va invit asadar, la o calatorile fascinanta si
surprinzatoare prin istoria, simbolismul si chiar ezoterismul care inconjoara oul.

Despre germenele ascuns al Lumii

"Simbolul Oului Cosmic reprezinta mai mult decat ar putea reda


orice limbaj si mai mult decat ne-ar putea reda ratiunea." Mircea Eliade
Cu forma sa rotund-ovala care inspira, in acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea
cum sa fie trecut cu vederea de oameni. Si aceasta inca din cele mai vechi timpuri.
Trecand peste inegalabila sa valoare alimentara (alaturi de spirulina, miere si lapte,
fiind singurul aliment complet), oul, acest miraculos germene al vietii, ascunde
in sine insusi una dintre enigmele esentiale ale existentei, exprimata

popular in intrebarea cine a fost primul, Oul sau Gaina?


Unul dintre cei care a raspuns potrivit la aceasta enigma a fost inteleptul chinez
Chouang Tseu, in opinia caruia oul se afla in gaina, iar gaina in ou. Stralucitul sau
raspuns vizeaza armonia complementara a inceputului tuturor lucrurilor, reveland
profanilor ca dualitatea este continuata in mod potential in unitate, aceeasi dualitate
rezolvandu-si contrariile tot in unitate.
Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, a repaosului creator, laolalta
cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern, al caror substitut este deseori. Asa se face ca,
adesea, Oul este o reprezentare a puterii de creatie a Luminii. Se considera ca oul
contine germenele misterios al Creatiei. Picatura de Viata din care se dezvolta
manifestarea, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin
sine.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee


comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor,
fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sudest sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Reputatul istoric al religiilor Mircea
Eliade a demonstrat magistral ca, in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca
imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim

pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii,


functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol.

Daca mergem mai departe pe firul aspectului ezoteric al oului,


descoperim paradoxul existential al fiintei libere, precum si al celei
inlantuite. Transpus in plan fizic, avem aici momentul in care puiul sparge gaoacea,
calduta, sigura si latenta a oului, eliberat fiind de principiul Actiunii care guverneaza
acelasi plan fizic. Oul, ca si mama, va marca aventura omului, atat la nivel de specie,
cat mai ales de individ. Deoarece oul, care isi imparte atributele cu mama de mai
tarziu, va simboliza conflictul interior al oricarei fiinte intre dorinta de confort si
siguranta si aceea de aventura si explorare. Mai departe, daca exploram aspectul
psihologic, regasim principiul oului care contine cerul si pamantul, germenii
raului si ai binelui, bagajul personalitatilor si tipologiilor umane, precum si
legea renasterilor si desavarsirii acelorasi personalitati.

Povestea oului pe alte meleaguri

"D'apoi cum, draga domnule... Pamantul e in chipul unui ou;


fundul oului este Pamantul, iar varful e Ceriul; el sta pe ape"
-Taran roman anonim, intervievat in anul 1928 de catre
prestigiosul folclorist, lingvist si filolog evreu de nationalitate
romana, Ion Aurel Candrea
Oul a fost dintotdeauna in centrul mitologiilor si credintelor uitate de timp ale tuturor
popoarelor lumii. Procesul de manifestare a misterului din cochilie imbraca, insa,

aspecte diverse, chiar daca in esenta cuprinde aceleasi mituri primordiale care
vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea.

Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al


oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele. De altfel,
oul, alaturi de Lut si Aluat, reprezinta arhetipuri ale genezei. Dintr-un ou (care,
deseori, este din aur) ce pluteste in fluidul Haosului Nemarginit Primordial, se naste
intregul Univers. Din partea superioara a cojii apare Cerul, din cea inferioara Pamantul, galbenusul transformandu-se in Soare. Lebada Hamsa din din
mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada
divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere
Cerului si Pamantului.
In mod similar, in mitolodia greaca, oul Ledei da nastere celor doi frati Dioscuri,
fiecare impodobiti cu o coafura in forma de semisfera, sugerand astfel principiul Yin-

Yang, polarizarea Unitatii si natura duala a omului. In credintele shintoiste din


Japonia, oul cosmic este impartit in doua jumatati, cea usoara fiind, evident Cerul, iar
cea grea - Pamantul. Bunaoara, oul mistic eliminat pe gura de Kneful egiptean
sau de Dragonul chinez reprezinta manifestarea existentiala prin Cuvant, prin Verb
datator de viata si actiune.
Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau
al lui Pangu - primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l
ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va
tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care
vor aparea zeii.

In Orientul Mijlociu, traditia caananeana vorbeste despre Mochus, zeul suprem


care a creat eterul si aerul din care s-a nascut Oulomos (interesant nume!),
adica Infinitul. Oulomos a creat, la randul sau, propriul ou cosmic, faurind Cerul si
Pamantul din cele doua jumatati ale acestuia. Vechii persi credeau ca Cerul,
Pamantul, Apa si toti reprezentantii regnurilor mineral, vegetal si animal, sunt inchisi
intr-un ou. Cerul fiind deasupra si dedesubtul pamantului, iar pamantul - inlauntrul
cerului, aidoma galbenusului din ou.
Persanii credeau ca, la inceputul lumilor, este doar Fiinta Divina nedefinita, iar peste
intregul spatiu al haosului domnea intunericul. Doctrinele Bon tibetane, de dinainte
de patrunderea budismului in Tibet, dicteaza ca oul, care nu este primordial in

acceptiunea tibetana a genezei, ramane totusi la originea unei lungi si


neintrerupte genealogii umane, din esenta celor 5 elemente aparand, in mod
miraculos, un ou mare care a dat nastere unui lac alb din care au iesit stramosii.

In cealalata parte a lumii, in America pre-columbiana, oul isi continua epopeea


revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele
templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In Africa,
mitul oului cosmic este regasit la dogonii si triburile bambara din Mali, unde oul se
formeaza si incetul cu incetul se separa de Vibratia Creatiei, se umfla, se mentine
singur in spatialitatea nedefinita, pentru a se sparge apoi, lasand sa cada cele
douazeci si doua de elemente fundamentale ale mitologiei dogonilor, care vor
supraveghea la randul lor asezarea Creatiei in tot atatea categorii.

Adanc in junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si


astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul
reprezinta menstruatia feminina, iar albusul - sperma masculina. Coaja este aceeasi
coaja provenita din oul cosmic care ar fi ars Lumea fara interventia salvatoare a
Creatorului, care a ordonat membranei sa se transforme in atmosfera umeda care
inconjoara Terra. In padurile inghetate ale Finlandei, intr-un minunat exemplu de
samanism european, mitul Kalevalei ne spune ca inainte de nasterea timpului, zeita
fecioara a apelor si-a scos genunchiul la suprafata Oceanului Primordial. La indemnul
zeitei apelor, rata, ea insasi o zeita stapana a aerului, isi depune cele sapte oua (sase
de aur si unul de fier) direct pe apa. In mormintele scitice din stepa rusa au fost
descoperite oua din lut, cei care le-au pus langa morti sugerand astfel ca oul este un
element al nemuririi si simbol al invierii.

Hermeneutica, Alchimie si... Ovobiologie

"Oul poarta in el insusi un germene al mortii ascuns in


interiorul vietii si un germene al vietii in interiorul mortii. Cei
doi germeni opereaza unul asupra celuilalt, creand astfel un
nou inceput." - Jaques d'Arles
Pentru initiati si ezoteristi, niciun alt obiect viu nu putea sugera mai bine ideea-forta
a transcenderii absolutului, precum umilul ou servit la masa. Ca tot amintisem de
ouale de lut din kurganele scitice, in Tracia meridioanla, in mormintele antice din
Beotia tronau statuetele lui Dionysos, tinand in mana cate un ou, ca o fagaduinta si
semn al viitoarei intoarceri la viata. In aceste conditii, doctrinele spirituale care
condamna incarnarile succesive, recomandand, in schimb, ruperea lantului karmic si
iesirea din lantul incarnarilor fara de sfarsit, resping folosirea oualor atat ca alimente,
cat mai ales obiecte de cult! Spre exemplu, orfismul respingea consumul
oricaror tipuri de oua, acesta nemaifiind altceva decat obiectul care leaga sufletul
de ciclul nasterilor succesive, de care el vrea sa scape.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului sugereaza


inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim,
citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra
encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor
reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru
alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive,
insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis,
neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest

ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si
plumb - bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi
tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele
urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra
Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este
mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

In traditiile ascunse ale Orientului, oul are un rol apropiat acela al altor simboluri

arhetipale, cum sunt matricea, scoica, pestera, centrul, inima, ombilicul sau centrii
ocultati ai Lumii. Totul se leaga depunctele de pornire ale dezvoltarii interioare,
spatiale, temporale si chiar biologice ale fiintei omenesti, in drumul omului
spre desavarsirea spirituala. In budism, actul clocitului patroneaza peste anumite
aspecte simbolice interesante: unele secte contemplative budiste considera gaina
care cloceste drept simbol al concentrarii spirituale, al acumularii energiei si al fortei
vitale. Ermitii daoisti din muntii izolati ai Chinei au o parabola foarte frumoasa si
explicita, in care compara invatarea teoretica, pur exterioara, cu ouale nefecundate,
lipsite de germene.
Mai aproape de zilele noastre, cercetatorul belgian Robert Vendelanotte si-a
consacrat o mare parte a vietii studiului filozofiei oului, creand in aceasta
directie o noua disciplina de studiu care se numeste ovobiologie. Robert
Vendelanotte afirma ca:
"Barbatul, privit in intregul sau, este un ou. Femeia - la fel, este si ea tot un ou.
Inlantuirea lor da nastere, ca atare, unui alt ou. Astfel vedem cum se infaptuieste
miracolul creatiei, caci unu plus unu egal trei in acesta noua formula existentiala.
Observati, deci, ca toate stiintele, pana si matematica, dupa cum am subliniat mai
sus, capata un alt aspect atunci cand sunt abordate din perspectiva oului. Insasi
planeta noastra este un ou, iar Sfanta Treime din crestinism se regaseste in acelasi
Ou Universal: albusul, galbenusul si cochilia, caci nu este oare porumbelul cel alb,
Sfandul Duh, simbolizat de albus, insusi simbolul pacii? Dumnezeu a faurit lumea in
sase zile. Iar 6 impartit in 3 face 2. Acestia reprezinta cei doi piloni pe care se sprijina
Universul. Si daca Pamantul se invarteste in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de
elipsa, adica ovoidala, atunci acest aspect surprinzator poate fi considerat un
adevarat suvenir al Oului Cosmic."

S-ar putea să vă placă și