Delimitari conceptuale

Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente

de idei ce strabat cultura si literatura romana.
Latinitatea
Latinitatea este un termen care denumeste actiunea de impunere a
limbii latine si a civiliyatiei latine in urma cuceririi Daciei de catre romani.
In Dacia locuia populatia unitara si omogena sub raport etnic si
lingvistic tracii si geto+dacii. Ei au fost integrati in formatiile provinciale,
ocrotiti si supusi procesului de romaniyare. Romaniyarea a prins radacini
mai ales la populatia bastinasa, prin inlocuirea limbii si a culturii, a numelor
proprii si a credintelor, a organiyarii social+economice constituind un
fenomen de masa cu valori formative esentiale in etnogeneya poporului
roman.
Pentru fostul stat condus de Decebal, cucerirea si ocupatia romana a
insemnat o cotitura a destinului istoric al vechiului popor de plugari, pastori
si mestesugari rurali.
Ca provincie romana, Tracia cunoaste o perioada de glorie in timpul lui
Traian. Noile forme de viata romana stabilita pe vechiile temelii ale
aseyarilor geto+dacice au cunoscut o intensitatea exceptionala ale carei
dimensiuni se pot observa din numarul mare de orase si sate, castre, de
drumuri si cladiri publice, cariere, mine si multe altele.
Toponimia indigena a teritoriilor trace a fost preluata aproape integral
de ocupantii romani, conservata cu adaosuri , in mare parte romaniyata.
Odata cu integrarea Daciei in imperiu , se poate vorbi si despre o
integrare a majoritatii traco+dacilor in lumea romana.
In urma patrunderii influentei cultural+economice si politice romane,
dar mai ales in urma ocuparii unei considerabile parti din vastul teritoriu
traco+dac de catre romani, populatia autohtona ce vorbea limba
indo+europeana tracica a trecut prin transformari culturale, politice si chiar
social+etnice profunde, supusa unui larg proces deynationaliyator in general
lent si indelungat, avand ca prima urmare inlocuirea treptata a limbii proprii
indigene si adoptarea limbii romanice in care s+au strecurat si ncateva
elemente lexicale trace. Dovada unei intense desfasurari a vietii
social+economice si a romanismului provincial intre limitele Daciei

carpatice o constituie bogatia produselor si a diverselor materiale cu

caracter artistic.
Dar oare putea populatia autohtona a Daciei sa ramana indiferenta la
formele romane si de limba oficiala care se auzea pe tot teritoriul tarii?
Din examinarea ansamblului si a detaliilor materialului documentar
din Dacia (arheologic) se constata ca aici elemental conducator si
exploatator al provinciei,al armatei si municipalitatilor il formau nu indigenii
supusi, ci imigrantii italici.
Astfel, iese in evidenta dublul aspect al romanizarii ca process
official, organizat si systematic: romanizarea lingvistica si romanizarea
nonlingvistica.
Romanizarea lingvistica a constat in invatarea limbii latine de catre
populatia autohtona, ducand la eliminarea limbii materne, traco-daca. Numai
Latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu
reprezentantii imperiului- soldati, functionary publici, soldati.
Romanizarea in Dacia nu dureaza doar din anul 106 pana in 274/275 ,
aceasta perioada bine delimitate istoric, acopera numai faza de maxima forta
si eficienta a romanizarii ca process official si organizat, durata reala fiind
mult mai mare.Procesul a continuat cu aproximatie pana in secolul al VII-lea
, romanizarea continuand si dupa parasirea Daciei de catre soldatii romani.
In cultura romaneasca , meritul intaietatii in afirmarea ideii de
latinitatea a limbii materne ii revine lui Grigore Ureche:
De la ramleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis;carne, ei zic
caro;gaina,ei zic galina;fameia,femina;parinte,pater;al nostrum,noster
si altele multe den limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntul,
toate cuvintele le-am intelege. (Letopisetul tarii Moldovei)
Romanizarea nonlingvistica a constat in preluarea de catre populatia
autohtona a unor elemente de civilizatie spirituala si materiala romanacredinte,rituri, forme de organizare administrative, tipuri de edificii sau
asezari umane , obiecte de uz current.
In ceea ce priveste religia , dacii impartaseau obiceiuri si credinte
pagane peste care s-au revarsat mentalitatile civilizate ale latinilor.
Crestinismul s-a raspandit cu usurinta in intreg Imperiul Roman prin
convertirea unui numar mare de oameni , indifferent de clasa sociala

Dacismul
Dacismul este un current in istoriografie , afirmat la jumatatea
secolului al XIX-lea,prin absolutizarea contributiei dacilor la formarea
poporului roman.
Dacismul isi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor
pentru etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac.
Revenind la daci, pare destul de probabil ca numele lor etnic deriva,
in ultima istanta, de la epitetul ritual al unei confrerii razboinice. Etapele
procesului, prin care apelativul ritual al unui grup a devenit numele unui
intreg popor,ne scapa.[] Dar ne putem reprezenta lucrurile in doua feluri:
1) fie ca datorita eroismului si ferocitatii tineretului razboinic al unui trib
epitetul lor ritual- lupii-a devenit numele intregului trib; 2) fie ca epitetul
ritual al unui grup de tineri imigranti si victoriosi a fost acceptat de
aborigenii invinsi si supusi. In acest ultimocaz putem crede ca acesti
cuceritori au devenit aristocratia militara si clasa dominanta.[] Daca luam
in considerare prima ipoteza, porecla unui trib mic s-a extins asupra
triburilor vecine pe masura ce se cristalizau organizatii politice mai largi. In
al doilea caz, trebuie sa tinem cont de simbioza intre imigrantii victoriosi si
aborigenii supusi, process mai mult sau mai putin indelungat, dar
terminandu-se fatal prin asimilarea celor dintai.
Parvan credea ca numele dacilor era scitic; altfel zis, el ar fi trecut de la
cuceritorii iranieni la populatiile trace ale Carpatilor. Desi e plauzibila,
originea sciatica a numelui dacilor nu ne pare demonstrate.( Mircea EliadeDe la Zamolxis la Genghis- Han)
Privind Columna lui Traian, observam obiceiuri care au ramas in
traditia poporului nostru pana astayi constructia caselor de munte, portul
popular.
Este de remarcat ca taranii nostril mai poarta si astayi, in multe yone
ale tarii, acceasi imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian)itari,
camasa lucrata cu flori pe poale si maneci, cojoacele lucrate cu flori,
caciula+un element distinctive fata de romani si ca femeile dace erau net
superioare celor romane ca stil si arta in toalete. De asemea, insusi cuvantul
imbracaminte este de origine dacica.
Imbracamintea geto-dacilor era destul de simpla. Barbatii purtau
pantaloni (cioareci) de doua feluri: mai largi sau mai stramti pe picior, in
genul itarilor. Camasa, despicata in parti, o purtau deasupra cioarecilor,
incingandu-se cu un brau lat , probabil din piele sau din panza groasa. O

haina cu maneci si cu creturi, o mantie scurta, fara maneci, avand uneori

franjuri, sau o suba cu blana pe dinauntru,nu prea lunga, constituiau
vesmintele de deasupra. Mantia, prinsa cu o agrafa, avea o gluga cu care
dacii isi acopereau capul pet imp de vreme rea. Femeile purtau o camasa
incretita cu maneci scurta si o fusta. Columna lui Traian ni le infatiseaza
purtand uneori o manta lunga, bogat drapata. O basma colorata le acoperea
capul.
Un alt element specific dacilor sunt practicile ceremoniale. Acestea se
impleteau cu muzica si dansuri, ducand la un syncretism al formelor de
expresie care a ramas specific folclorului si obiceiurilor populare. Xenophon
scrie despre dansurile razboinice ale dacilor, intre care unul cu character
colectiv, in care mai multi dansatori inarmati simulau infrangerea unor
dusmani.
O alta caracteristica a culturii dacice o reprezinta felul in care sunt
construite asezarile acestora. Asezarile erau realizate din lemn si piatra
acoperite cu tigle de tip grecesc. Aveau drumuri pietruite, instalatii de
captare si aductiune a apei.
Principalele ocupatii ale dacilor sunt reprezentate de oierit,
agricultura, dar si apicultura.