Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un numar tot mai mare de asiguratori intra pe pietele din tarile in curs de dezvoltare prin proiecte
de microasigurare, care ofera asigurari low-cost persoanelor care in general nu sunt acoperite de
asigurari traditionale sau prin programe guvernamentale. Produsele din sfera micorasigurarilor
tind sa fie mult mai ieftine decat cele traditionale si astfel ofera protectie unei piete mult mai
extinse. Aceasta abordare reprezinta o extindere a proiectelor de microfinantare create de
bancherul si economistul din Bangladesh care a castigat premiul Nobel, Muhammad Yunus, care
a ajutat milioane de indivizi cu venituri scazute din Asia si Africa sa isi deschida o afacere si sa isi
cumpere o casa. Produsele din sfera micorasigurarilor variaza din punctul de vedere al tipului si
structurii, dar sunt in general evidentiate prin volumele mari, costul redus si eficacitatea in
administrare. Aceste polite pot fi oferite si impreuna cu un mic imprumut cu prime preprezentand
un mic procent din suma creditului.
Microasigurarea se caracterizeaza prin volume mari, costuri reduse si usurinta in administrare.
Exista un numar variat de programe de microasigurare. Una dintre optiuni se bazeaza pe
declansatori parametrici care permit plati rapide bazate pe factori masurabili, sau pe parametrii.
Politele parametrice iau in considerare caracteristici cunoscute si observabile. De exemplu, o
polita pentru fermieri se poate axa pe pierderile banesti pe care pierderea unei anumite recolte le
poate cauza intr-o anumita arie geografica in anumite conditii. Atunci cand conditiile ajung la un
anumit punct declansator, de exemplu vanturi de 150km/h intr-o anumita locatie, sau o anumita
cantitate de precipitatii, detinatorii de polite din acea arie sunt in mod automat compensati.
Datorita faptului ca nu trebuie sa se bazeze pe evaluatorii de daune sa inspecteze si sa
stabileasca valoarea pierderilor, pagubele pot fi solutionate rapid, oferindu-le pagubitilor acces
rapid la fondurile necesare pentru a-si pastra afacerile pe linia de plutire. Un studiu efectuat in
2010 de catre Swiss Re a relevant cum asigurarile in caz de creditare, care platesc imprumutul si
dobanzile in cazul in care cel care a facut imprumultul moare, a fost tipul de microasigurarea
dominanta, dar si faptul ca asiguratorii concepeau din ce in ce mai multe produse care sa asigure
o cat mai buna protectie a vietii si a proprietatii persoanelor cu venit scazut.
Microasigurarea este deseori distribuita in cooperare cu organizatiile de microfinantare, bancile
rurale, cooperative de economii si creditare, organizatiile umanitare, oferind servicii nonfinanciare. Recoletele si animalele asigurate pot fi folosite ca si garantie pentru aprobarea
imprumuturilor necesare achizitionarii unor echipamente mai bune care cresc randamentul
fermierilor, imbunatatindu-le astfel standardele de viata.
Un raport A.M. Best din 2014 mentioneaza ca in toata lumea aproximativ 500 de milioane de
oameni beneficiaza de microasigurari, existand din ce in ce mai multe dovezi provenite din
numeroase studii academice cum ca impactul acestui tip de asigurare a fost benefic pentru cei
saraci din multe puncte de vedere. Raportul citeaza de asemenea un studiu din 2011 efectuat de
catre Microinsurance Network prin care s-a descoperit ca 33 dintre cele mai mari companii de
asigurari au fost implicate in proiecte de microasigurare, in crestere fata de cele doar 7 in 2005.
Raportul insumeaza pana la 95 de proiecte de microasigurare care acopera peste 1 milion de
oameni din Asia sau din America Latina, sau cel putin 500.000 din Africa. Descoperirile includ:
aproape 50% din proiectele de microfinantare pun la dispozitie diferite tipuri de asigurari de viata
cum ar fi asigurarea in caz de deces, asigurarea creditelor, si de inmormantare. De asemenea,
aproximativ 50% proiecte primesc subventii care vizeaza in principal de asigurarile agricole si de
sanatate. Raportul mai mentioneaza si un studiu despre asiguratori din 2014 efectuat de catre
Economist Intelligence Unit prin care s-a descoperit ca 45% dintre participanti sunt convinsi ca
munca organizatiilor internationale de a-i informa cu privire la importanta asigurarilor pe cei care
incheie polite in tarile in curs de dezvoltare este prioritara.
Proiecte de microasigurare
American International Group Inc. (AIG) a fost printer primele companii care a oferit
microasigurari si a inceput sa vandal polite in Uganda in anul 1997. a fost urmata indeaproape de
alte mari companii de asigurari precum Swiss Re, Munich Re, Allianz si Zurich Financial
Services. In ziua de astazi, in jur de 60 de asiguratori au proiecte de microasigurare in aplicare.
Ultimele noutati includ:
-
Swiss Ra identifica pietele emergente ca fiind acelea din Asia de Sud si de Est, America Latina,
Caraibe, Europa Centrala si de Est, Africa si Orientul Mijlociu (excluzand Israelul), Asia Centrala
si Turcia. Politele de pe pietele emergente au crescut de la 728 de miliarde de dolari in 2012, la
788 de miliarde de dolari in 2013, un rol important avand-o cresterea din sectorul non-viata.
Politele de non-viata au crescut cu mai mult decat media anuala a ratei de crestere economica a
pietelor emergente inca din 2006. Asigurarile de vita au avut un procent de crestere de 6.4% in
2013, si de 5.4% in 2012, cand cresterea din acest sector era restrictionat de declinul celor doua
piete cheie, China si India.
Prime
directe
incheiate
(2013)
Diferenta
procentuala
fata de 2012
(1)
Industrie totala
Piete
$3,853,267
0.3%
avansate
Piete
787,674
7.4
emergente
Mondial
$4,640,941
1.4%
Viata
Piete
$2,200,249
-0.2
avansate
Piete
407,842
6.4
emergente
Mondial
$2,608,091
0.7%
Non-viata
Piete
$1,653,018
1.1
avansate
Piete
379,832
8.3
emergente
Mondial
$2,032,850
2.3%
(1) inflatie ajustata
Sursa: Swiss Re, sigma, Nr. 3/2014.
Ponderea pe
piata
mondiala
Primele ca si
procent din
PIB
Prime / cap
de locuitor
83.0%
8.3%
$3,621
17.0
2.7
129
100.0%
6.3%
$652
84.4
4.7
$2,074
15.6
1.4
67
100.0%
3.5%
$366
81.3
3.5
$1,547
18.7
1.3
62
100.0%
2.8%
$286