Sunteți pe pagina 1din 7

Miopia reprezinta o tulburare de refractie a globului ocular, caracterizata prin faptul ca

imaginea obiectelor privite este focalizata in fata retinei un dezechilibru intre puterea
sistemului de lentile ocular si lungimea axului anteroposterior al globului ocular, sau altfel
spus, un exces de convergenta (in mod normal, imaginea obiectelor este focalizata pe retina,
intr-o zona de acuitate vizuala maxima, denumita pata galbena). Corneea si cristalinul
reprezinta cele doua medii refractive ale globului ocular; dintre aceste componente, cornea
contribuie cel mai mult la formarea imaginii obiectelor privite, la nivelul retinei. Daca axul
anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginea obiectelor se va forma in spatele
retinei, situatie patologica, care se insoteste de scaderea acuitatii vizuale aceasta situatie
mai este denumita si hipermetropie; daca axul anteroposterior al globului ocular este prea
lung, puterea refractiva a dioptrului ocular (sistemul de lentile al ochiului uman) nu va fi
suficienta, iar imagina va fi focalizata inaintea retinei aceasta tulburare refractiva este
denumita miopie si este de asemenea insotita descaderea acuitatii vizuale.
Acuitatea vizuala se refera la capacitatea unei persoane de a distinge detalii fine ale
obiectelor pe care le priveste. O alta cauza de afectare a acuitatii vizuale, o reprezinta
astigmatismul; astigmatismul este tot o tulburare de refractie, datorata asincronismului
refractiv dintre cornee si cristalin. Din fericire, aceste tulburari de refractie pot fi corectate
prin purtarea de lentile aeriene, lentile de contact sau cu ajutorul chirurgiei refractive.
Pacientul miop vede cu claritate obiectele care se afla in apropierea ochiului, insa atunci cand
priveste la distanta, vederea sa este incetosata; aceasta se intampla deoarece fie axul globului
ocular este prea lung, fie datorita faptului ca suprafata anterioara a corneei este prea
bombata; la polul opus se afla tulburarea de refractie denumita hipermetropie cornea este
prea aplatizata sau axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginarea
formandu-se in spatele retinei. Miopia poate fi corectata prin purtarea de lentile divergente
(aceste lentile deplaseaza imaginea formata, din fata retinei, chiar pe retina).
Dioptrul ocular (mediile transparente si refringente ale globului ocular) este constituit din
cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros; dintre acestia, capacitatea refractiva a
cristalinului (lentila biconvexa) se poate modifica in timpul procesului de acomodatie (fenomen
ce consta in modificarea curburii cristalinului, pentru a permite focalizarea imaginilor pe
retina, atunci cand obiectele sunt aduse la o distanta mai mica de 6 metri de globul ocular); in
ansamblu, dioptrul ocular poate fi comparat cu o lentila convergenta cu puterea de 60
dioptrii. In mod normal, cristalinul si cornea functioneaza precum lentilele unei camere foto,
sincronizandu-se pentru a permite formearea pe retina a celei mai bune imagini (este vorba de
o imagine clara a obiectelor privite de aproape sau de la distanta). Pupila este asemenea unui
diafragm si are rolul de a regla cantitatea de lumina care ajunge la nivelul retinei. Retina
reprezinta componenta globului ocular, cu rol in transformarea stimulului luminos in
impulsuri nervoase, ce vor fi transmise pe calea nervului optic pana la nivelul cortexului vizual
(regiunea occipitala), generand astfel senzatia luminoasa.
Pacientul cu miopie are vederea la distanta incetosata, aceasta deoarece imaginea (care se
formeaza inaintea retinei), trimite pe retina doar un con de lumina (cerc de
difuziune). Frecventa miopiei in populatia generala, variaza foarte mult functie de varsta
pacientilor: statistic, aproape 5% dintre nou-nascuti sufera de miopie congenitala (miopie
prezenta inca de la nastere); mult mai frecvent, miopia afecteaza populatia adulta aproape o
treime dintre adulti prezinta miopie. Printre tarile cu cea mai ridicata prevalenta a cazurilor
de miopie, putem enumera: China, India, Malaiezia si Marea Britanie. Recent au fost realizate
studii in care a fost demonstrata legatura dintre incidenta crescuta a cazurilor de miopie si
nivelul de educatie al populatiei studiate; cu cat preocuparile intelectuale ale unei populatii
sunt mai intense, cu atat mai frecvente sunt cazurile de miopie. Miopia afecteaza din ce in ce
mai mult tarile din Europa de Vest; in ultimii 20 de ani, numarul cazurilor de miopie la copii s-a
dublat.

Patogenie si cauze
Factorul genetic joaca un rol foarte important in aparitia miopiei; miopia este cu atat mai
frecventa cu cat unul sau ambii parinti sunt miopi. Mediul in care persoana respectiva
traieste si isi desfasoara activitatea, reprezinta de asemenea un factor determinant in
aparitia miopiei (exista areale geografice in care numarul cazurilor este alarmant); numarul
cazurilor de miopie se coreleaza strans cu numarul de ore pe care indivizii unei populatii il
petrec in fata calculatorului sau citind de aproape cu cat efortul vizual este mai intens, cu
atat mai solicitata va fi musculatura globului ocular; iluminarea slaba a locului de munca
faciliteaza si ea aparitia miopiei. Asadar, pentru ca miopia sa apara este nevoie de un teren
genetic predispozant, la care concura anumiti factori de mediu (precum cei enumerati mai
sus).
De asemenea, miopia poate aparea secundar altor boli si sindroame: hipertensiune arteriala,
diabet zaharat necontrolat, sindromul Marfan, sindromul Down, homocistinurie, ectopia lentis,
sindromul
Turner,
sindromul
dispersiei
pigmentilor.
Daca in miopia simpla putem vorbi despre un viciu de refractie pur asincronism intre
lungimea axului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular
(cornee, cristalin), in miopia degenerativa este vorba despre leziuni ale globului ocular, induse
genetic, care determina alungire progresiva a axului antero-posterior si implicit scaderea
marcanta a acuitatii vizuale. Oricare ar fi tipul de miopia prezenta la un pacient, focarul de
formare al imaginii (locul in care lumina refractata de cornee si cristalin se strange), este
plasat inaintea retinei. Ca si curiozitate, o alungire a globului ocular axul sau anteroposterior
cu doar 1 milimetru, va determina o crestere a gradului de miopie, cu cel putin 3 dioptrii.

Semne si simptome
Din punct de vedere clinic putem vorbi despre trei categorii de miopie: miopia
simpla(tulburare de refractie), miopia degenerativa (miopia boala) si miopia maligna. Miopia
mai poate fi clasificata functie de valorea dioptrica (miopie mica pana la 3 dioptrii; miopie
medie 4 / 6 dioptrii; si miopia mare peste 6 dioptrii), sau dupa mecanismul de
aparitie (miopie axiala, de curbura sau de indice este vorba de indicele de refractie) .
Miopia axiala apare atunci cand lungimea axului anteroposterior al globului ocular este mult
crescuta fata de normal, in timp ce puterea de refractie a dioptrului ocular se pastreaza in
limite normale. Miopia de curbura apare atunci cand curbura fetei anterioare a corneei sau a
cristalinului este mult accentuata. Miopia de indice se datoreaza modificarii indicelul de
refractie al cristalinului (care este mult crescut), secundar unor boli (diabet zaharat), sau ca
urmare
a
consumului
unor
chimioterapice
(medicamente).
Miopia simpla apare de obicei in prima coliparie (5-10 ani); de aceea mai este cunoscuta si
sub denumirea de miopia scolarului. Scolarul apropie din ce in ce mai mult privirea de
caiet, acesta nu mai vede bine la tabla si solicita mutarea sa cu cateva banci ma in fata, si de
asemena el nu mai vede bine scrisul de la televizor si tinde tot mereu sa se apropie cu privirea
de acest aparat. Miopia simpla este un viciu de refractie pur, care se datoreaza lipsei de
corelatie dintre lungimea axului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a
dioptrului ocular (exces de convergenta); in rest, elementele globului ocular sunt normal
constituite. Factorul ereditate joaca un rol important in aparitia miopiei simple, la care se
supraadauga factorul comportamental declansator. Datorita excesului de convergenta,
imaginea obiectelor privite se formeaza in fata retinei; apropierea obiectelor de ochi este
urmata in mod firesc de deplasarea focarului catre retina si de perceperea unei imagini mai
clare. Miopii au o vedere neclasa la distanta, aceasta deoarece globul ocular nu detine un
mecanism compensator asea cum se intampla in cazul hipermetropiilor. Pentru o persoana
cu miopie, vederea de aproape nu necesita un efort excesiv in ceea ce priveste acomodatia
de obicei miopii prefera meseriile care implica utilizarea vederii de aproape: ceasornica,
bijutier.
Persoanele cu miopie simpla relateaza scaderea acuitatii vizuale pentru distanta si chiar
cefalee (dureri de cap); vederea la distanta poate fi imbunatatita prin micsorarea fantei
palpebrale (inchiderea partiala a ochilor); cu cat valoarea dioptrica a miopiei este mai mare,
cu atat mai scazuta este acuitatea vizuala pentru distanta. Miopia simpla debuteaza in
copilarie, insa din fericire ea se stabilizeaza la varsta adolescentei (in jur de 18 ani); sarcina
poate conduce la agravarea acestei forme de miopie. Notam faptul ca,atunci cand miopia
debuteaza precoce in copilarie, cel mai probabil ca ea va evolua pe o perioada mult mai
mare
de
timp.
Persoanele care sufera de miopie simpla sunt supuse riscului de a dezvolta strabism
divergent (datorita efortului de acomodatie minim). Popular, strabismul mai este cunoscut si
sub denumirea de privire incrucisata. Daca a debutat in copilarie, de obicei miopia simpla
are o evolutie lent-progresiva (1-2 dioptrii), pana la varsta adolescentei; atunci cand s-a
stabilizat, in foarte rare cazuri miopia simpla depaseste 6 dioptrii (dioptria reprezinta
unitatea
de
masura
a
puterii
unei
lentile).
Celelalte tipuri de miopie sunt mult mai rar intalnite (miopia degenerativa, miopia maligna);
ele se datoreaza mai ales unor importanti factori genetici, care concura la aparitia unor
anomalii congenitale ale globului ocular (axul anteroposterior al globului ocular se alungeste
progresiv). Adesea este vorba despre o tulburare de refractie accentuata (de peste -10
dioptrii), prezenta inca de la nastere, si care progreseaza odata cu maturarea organismului
(chiar si pana la -30 dioptrii). Desi mecanismele miopiei degenerative sunt incomplet
elucidate, s-a observat cum tunicile globului ocular sufera un deficit de structura. Miopia
degenerativa poate debuta precum o forma de miopie simpla, insa evolutia acesteia este mult

mai

alerta.

Pacientul acuza grave tulburari ale acuitatii vizuale, vederea neputand fi corectata pe deplin
cu ajutorul lentilelor aeriene; de asemenea, se constata o reducere a campului
vizual si alterarea simtului cromatic (mai ales pentru culoarea albastra). Odata cu evolutia
leziunilor degenerative se remarca si scaderea progresiva a acuitatii vizuale.
Miopia degenerativa mai este cunoscuta si sub denumirea de miopia forte; ea poate
conduce la aparitia unor complicatii nedorite: cataracta (destul de frecventa, are o evolutie
lenta), luxatii ale cristalinului (spontane sau aparute in urma unui traumatism al globului
ocular) si dezlipirea de retina (cel mai frecvnt sesizata se datoreaza fenomenelor
degenerative de la nivelul globului ocular este o complicatie foarte grava). Miopia
degenerativa se poate asocia cu malformatii genetice ale globului ocular, cu toxoplasmoza
si cu glaucomul cu unghi deschis (incercarea de tratare a glaucomului poate conduce la
agravarea miopiei degenerative si la scaderea si mai accentuata a acuitatii vizuale).

Diagnostic
Pentru diagnosticarea formelor de miopie simpla se va urmari evaluarea viciului de
refractie prin metoda denumita refractometrie, precum si realizarea diagnosticului
diferential, prin excluderea altor forme de miopie: miopia pilotilor de supersonice, miopia
nocturna,
miopia
de
curbura,
miopia
de
indice.
Refractia oculara poate fi apreciata utilizand metode subiective sau obiective. Metoda Donders
reprezinta una dintre metodele de apreciere subiectiva a refractiei oculare (lentile,
optotip). Ochii pacientului sunt examinati concomitent cu ajutorul optotipului(optotipul
reprezinta un panou pe care sunt inscrise diferite simboluri, pe care in mod normal subiectul le
poate descifra de la o anumita distanta standard, inscrisa pe acel panou). Dupa examinarea cu
ajutorul optotipului, se va proceda la examinarea pacientului cu ajutorul lentilelor plasate in
rama de proba. Plasarea succesiva de lentile, in rama de proba, lentile ce au diferite dioptrii,
poate conduce la elucidarea tipului de viciu prezent la pacientul respectiv: hipermetropie sau
miopie. Fanta stenoptica si cadranul Green sunt utilizatea pentru diagnosticarea
astigmatismului (cadranul Green este de forma unui cerc, pe care sunt inscrise meridiane);
plasat la nivelul optotipului, acest cadran este util pentruidentificarea meridianului
astigmat (planul
in
care
se
situeaza
viciu
de
refractie).
Ca si metoda obiectiva, putem utiliza refractometrul; astfel, se poate determina refractia
dioptrului ocular pe cele doua meridiane principale, precum si inclinatia precisa a acestor
meridiane; acest aparat se bazeaza pe proiectia unor imagini si pe studiul luminii reflectate de
catre
retina
pacientului
examinat.
Miopia degenerativa poate fi diagnosticata prin examen oftalmoscopic (examinarea fundului
de ochi, care sa permita aprecierea statusului retinei, vaselor si nervului optic), cand
examinatorul va identifica la nivelul retinei, o formatiune denumita conus miopic (cu
aspect de semiluna de culoare alba); aceasta formatiune apare ca urmare a distensiei
structurilor globului ocular. Odata cu evolutia leziunilor, la nivelul polului posterior al globului
ocular vor aparea multiple hemoragii maculare, care pot fi sesizate cu usurinta la examenul
oftalmoscopic. De asemenea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxima de la nivelul
retinei), putem observa regiuni hiperpigmentate, ce apar ca urmare a resorbtiei unor mici
hemoragii. Ulterior, zonele hiperpigmentate vor alterna cu cele depigemntate, in timp
ce reteaua de vase retiniene devine foarte vizibila; corpul vitros este si el afectat apare
o lichefiere precoce a vitrosului. Ca si complicatii ale miopiei degenerative, se pot instala:
cataracta si glaucomul cu unghi deschis. Pe langa aceste modificari obiective ale structurilor
globului ocular, se constata scaderea marcata a acuitatii vizuale; acuitatea vizuala neputand
fi corectata pe deplin prin purtarea ochelarilor; de asemenea, pacientul prezinta grave
deficite in ceea ce priveste vederea nocturna(acesta are o acuitate vizuala foarte scazuta in

amurg); un miop trebuie depistat precoce prin testari de rutina; se recomanda ca


persoanele cu miopii grave, sa evite conducerea automobilelor.

Tratament
Miopia simpla poate fi corectata cu ajutorul ochelarilor, al lentilelor de contact sau apeland
la chirurgia refractiva. De obicei, sunt preferati ochelarii cu lentile divergente(cea mai mica
lentila divergenta care ofera cea mai buna acuitate vizuala). Odata cu avansarea miopiei
lentilele trebuiesc schimbate, dupa realizarea unui nou consult oftalmologic. Lentilele au
rolul de a corecta viciul de refractie, insa ele nu pot opri evolutia bolii. Metoda chirurgicala
a miopiei simple poarta numele de fotokeratectomie (procedeul LASIK); practic, este vorba
de utilizarea unui fascicul laser cu ajutorul caruia se aplatizeaza fata anterioara a corneei
(remodelarea acestei suprafete); metoda chirurgicala cu laser are cele mai bune rezultate in
cazul
miopiilor
simple
ce
nu
depasesc
8
dioptrii.
In ceea ce priveste miopia degenerativa, terapia urmareste atat imbunatatirea acuitatii
vizuale, cat si oprirea leziunilor degenerative ale bolii. Tulburarea de refractie in cazul
miopiei degenerative nu poate fi corectata pe deplin cu ajutorul lentilelor divergente; pentru a
obtine o vedere binoculara mai buna, de obicei se realizeaza o subcorectie cu maxim 3
dioptrii. Lentilele de contact sunt mult mai costisitoare, insa ele au avantajul ca largesc
limitele
campului
vizual
si
permit
o
mai
buna
acuitate
vizuala.
Tratamentul chirurgical al miopiei degenerative se poate realiza prin implant de cristalin
artificial, dupa ce a fost inlaturat cristalinul nativ; aceasta metoda nu este lipsita de
riscuri; posibile complicatii care pot aparea in urma implantului de cristalin: glaucom sau
cataracta.
Din nefericire, nu exista un tratament cert fundamentat stiintific, care sa permita oprirea
din
evolutie
a
miopiei
degenerative.
Chirurgia

miopiei,

include

urmatoarele

procedee:

- keratotomia radiala: procedeu prin care se urmareste realizarea unor incizii radiale (in forma
de stea), la nivelul fetei anterioare a corneei; rolul acestor incizii este de a permite relaxarea
curburii corneene si implicit scaderea puterii refractive, sub actiunea presiunii intraoculare;
este un procedeu destul de raspandit in sectiile de oftalmologie iar cele mai bune rezultate sau
obtinut
pentru
miopiile
ce
nu
depaseau
5
dioptrii.
- keratomileusis miopic: este un procedeu utilizat pentru corectarea miopiilor degenerative;
consta in excizarea, aplatizarea si ulterior reimplantarea portiunii anterioare a corneei
(autogrefa); este un procedeu destul de costisitor, insa poate fi utilizat chiar si pentru
corectarea
miopiilor
de
circa
16
dioptrii.
- keratectomia fotoreactiva (procedeul LASIK); metoda chirurgicala realizata cu ajutorul
laserului, cand se urmareste remodelarea fetei anterioare a corneei, pe o grosime de cativa
microni; acest procedeu permite corectarea miopiilor de maxim 6 dioptrii; procedeul poate fi
utilizat
si
pentru
tratamentul
hipermetropiei.
- epikeratoplastia; este un procedeu chirurgical care evita implantarea unui nou cristalin, cu
ajutorul
unei
grefe
refractive
atasata
fetei
anterioare
a
corneei.
- colagenoplastie (scleroplastie): este un procedeu care consta in introducerea de colagen in
spatele globului ocular, cu rol de a stopa alungirea axului anteroposterior; injectarea
colagenului stimuleaza cresterea si dezvoltarea celulelor de la nivelul sclerei, si implicit
consolidarea
tunicilor
globului
ocular.
Ca o alternativa pentru tratamentul miopiei, au fost elaborate o serie de scheme terapeutice
ca urmareau realizarea unor exercitii oculare; din nefericire aceste terorii nu sunt suficient de
bine fundamentate stiintific pentru a putea fi aplicate pe scara larga, iar rezultatele obtinute
nu sunt spectaculoase. Pentru a preveni miopia, se recomanda utilizarea ochelarilor de citit,

a picaturilor oculare, dar si realizarea a cat mai multor activitati in aer liber, evitand astfel
suprasolicitarea vizuala, atat de des intalnita in zilele noastre (munca de birou, munca in
exces in fata computerului); si mai mult decat atat, exista studii care atesta faptul ca lumina
naturala joaca un rol important in prevenirea si stoparea evolutiei miopiei.