Vezi, mama, ce ma doare! ?

i pieptul mi se bate,
Mul?imi de vine?ele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvacne?te!... ?i
Imi cere... nu-?' ce-mi cere!
?i cald, ?i rece, uite, ca-mi
In bra?e n-am nimica ?i parca

zboara de la mine!
?i nu ?tiu ce i-a? da:
furnica prin vine,
am ceva;

Ca uite, ma vezi, mama? a?a se-ncruci?eaza,

?i nici nu prinz de veste cand singura ma strang
?i tremur de nesa?iu, ?i ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-in?ii lacrimi, ?i plang, maicu?a, plang.
Ia pune mana, mama,
pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde ?i altul mi-a racit!
Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
In trup o piroteala de tot m-a stapanit.
Oar' ce sa fie asta? Intreaba pe
O ?ti vrun leac ea doara... o fi
Ori aide l-alde baba Comana, ori
Ori du-te la mo? popa, ori mergi

bunica:
vrun zburator.
Sorica,
la vrajitor.

?i unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;

Matu?ile cu bobii fac multe ?i desfac;
?i vrajitorul ala ?i apele incheaga;
Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da de leac.
De cum se face ziua ?i scot manzat-afara
S-o man pe potecu?a la iarba colea-n crang,
Vezi, catu-i ziuli?a, ?i zi acum de vara,
Un dor nespus m-apuca, ?i plang, maicu?a, plang.
Brandu?a pa?te iarba la umbra langa mine,
La raule? s-adapa, pe maluri pribegind;
Zau, nu ?tiu cand se duce, ca ma trezesc cand vine,
?i simt ca mi?ca tufa, aud crangul trosnind.
Atunci inima-mi bate ?i sar ca din visare,
?i parc-a?tept... pe cine? ?i pare c-a sosit.
Acest fel toata via?a-mi e lunga a?teptare,
?i nu sose?te nimeni!... Ce chin nesuferit!
In ar?i?a caldurii, cand vantule? adie,
Cand plopul a sa frunza o tremura u?or
?i-n tot crangul o ?oapta s-ardica ?i-l invie,
Eu parca-mi aud scrisul pe sus cu vantu-n zbor;
?i cand imi mi?ca ?opul, cosi?a se ridica,
Ma sperii, dar imi place prin vine un fior
Imi fulgera ?i-mi zice: De?teapta-te, Florica,
Sunt eu, vin sa te mangai... Dar e un vant u?or!
Oar' ce sa fie asta? Intreaba pe
O ?ti vrun leac ea doara... o fi
Ori aide l-alde baba Comana, ori
Ori du-te la mo? popa, ori mergi

bunica:
vrun zburator;
Sorica,
la vrajitor.

A?a plangea Florica ?i, biet, i?i spunea dorul

Pe prispa langa ma-sa, ?-obida o neca;
Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
?i ma-sa sta pe ganduri, ?i fata suspina.
Era in murgul serii ?i soarele sfin?ise;
A pu?urilor cumpeni ?ipand parca chemau
A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
?i vitele muginde la jgheab intins pa?eau.
Dar altele-adapate trageau in batatura,
In gemete de muma vi?eii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmura;
Zglobii sarind vi?eii la uger alergau.
S-astampara ast zgomot, ?-a laptelui fantana
Incepe sa s-auda ca ?oapta in susur,
Cand ugerul se lasa sub fecioreasca mana
?i prunca vi?elu?a tot tremura-mprejur.
Incep a luci stele rand una cate una
?i focuri in tot satul incep a se vedea;
Tarzie asta-seara rasare-acum ?i luna,
?i, cobe, cateodata tot cade cate-o stea.
Dar campul ?i argeaua campeanul ostene?te
?i dup-o cina scurta ?i somnul a sosit.
Tacere pretutindeni acuma stapane?te,
?i latratorii numai s-aud necontenit.
E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei
Ve?mantul sau cel negru, de stele semanat,
Destins cuprinde lumea, ce-n bra?ele somniei
Viseaza cate-aievea de?teapta n-a visat.
Tacere este totul ?i nemi?care plina:
Incantec sau descantec pe lume s-a lasat;
Nici frunza nu se mi?ca, nici vantul nu suspina,
?i apele dorm duse, ?i morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare
Din miazanoapte scapa cu urme de scantei?
Vro stea mai cade iara? vrun imparat mai moare?
Ori e--sa nu mai fie!
vro pacoste de zmei?
Tot zmeu a fost, surato. Vazu?i, impeli?atu,
Ca ?inta l-alde Floarea in clipa strabatu!
?i drept pe co?, leicu?a! ce n-ai gandi, spurcatu!
Inchina-te, surato! Vazutu-l-ai ?i tu?
Balaur de lumina cu coada-nflacarata,
?i-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
Pande?te, bata-l crucea! ?i-n somn colea mi-?i vine
Ca brad un flacaiandru, ?i tras ca prin inel,
Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sange, ?-un nas --ca vai de el!

O! biata feti?oara! mi-e mila de Florica

Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slabit
?i s-a palit copila! ce bine-a zis bunica:
Sa fuga fata mare de focul de iubit!
Ca-ncepe de viseaza, ?i visu-n lipitura
Incepe-a se preface, ?i lipitura-n zmeu,
?i ce-i mai faci pe urma? ca nici descantatura,
Nici rugi nu te mai scapa, fereasca Dumnezeu!
1844