MECANICA FLUIDELOR

1. INTRODUCERE
Dupa cum si denumirea sugereaza, mecanica fluidelor este una din cele trei ramuri ale
Mecanicii, cea mai veche dintre stiintele fundamentale ale naturii:
1. Mecanica generala

studiaza legile universale ale mecanicii si aplicatiile lor la studiul

corpurilor solide rigide;

2. Mecanica solidelor
deformabile
3. Mecanica fluidelor

studiaza legile universale ale deformatiilor pe care le sufera corpurile

solide datorita fortelor care actioneaza asupra lor;
are ca obiect studiul fluidelor, precum si interactiunea dintre acestea si
solidele cu care vin n contact.

La rndul ei, mecanica fluidelor se mparte, conventional, n trei mari parti, dupa cum
urmeaza:
3.1 Statica fluidelor

studiaza repausul fluidelor si actiunile exercitate de acestea asupra

corpurilor solide cu care vin n contact.

3.2 Cinematica
fluidelor
3.3 Dinamica fluidelor

studiaza miscarea fluidelor, fara a lua n considerare fortele care

determina, sau modifica, starea de miscare.
studiaza miscare fluidelor lund n considerare si fortele care
determina sau modifica starea de miscare, precum si transformarile
energetice produse n timpul miscarii.
2. APLICATII ALE MECANICII FLUIDELOR

Principalele aplicatii ale staticii fluidelor constau n:

studierea instrumentelor de masurare a presiunii fluidelor;

studierea fortelor hidrostatice cu care fluidele actioneaza asupra corpurilor solide cu

care vin n contact;

studiul corpurilor plutitoare;

studiul atmosferei, considerata n repaus.

n general, aplicatiile dinamicii fluidelor se clasifica dupa conditiile la frontiera impuse

miscarii. Astfel, se disting doua mari categorii de aplicatii:
Dinamica fluidelor, externa: studiul curgerii fluidelor n jurul unor corpuri solide, considerate
izolate n interiorul fluidului. Din aceasta categorie fac parte:

studiul constructiilor supuse actiunii vntului;

curgerea aerului n jurul vehiculelor aflate n miscare - Fenomene aerodinamice

(trenuri, automobile, avioane etc.);

curgerea apei n jurul vehiculelor aflate n miscare n - Fenomene hidrodinamice

1

interiorul acesteia (submarine, vehicule amfibii etc.);

La aceste fenomene se studiaza puterea necesara nvingerii fortelor de rezistenta la
naintare, iar n cazul fenomenelor aerodinamice si forta de sustentatie generata, precum n
exemplul urmator:

forta de greutate;

forta de sustentatie (de portanta)

generata de aripa avionului;

forta de tractiune;

forta de rezistenta la naintare.

Fig. 1 Principalele forte care actioneaza asupra unui avion n timpul zborului

n cazul miscarilor uniforme, puterea consumata pentru nvingerea fortei de rezistenta la

naintare se poate calcula cu relatia:
PR =

L R x
= R v aer
=
t
t

(1.1)

Dinamica fluidelor, interna: miscarea fluidelor este delimitata de frontiere solide: canalizari
nchise, conducte, ai caror pereti sunt n general imobili. Se disting:

miscarea gazelor n canalizari, conducte;

miscarea gazelor n masini pneumatice;

miscarea lichidelor n canalizari, conducte;

miscarea lichidelor n masini hidraulice;

- Fenomene gazodinamice

- Fenomene hidraulice

Fig. 2 Aspectul curgerii printr-o conducta de sectiune variabila

Observatie:

Pentru toate aceste cazuri se studiaza, nu numai transportul propriu-zis al fluidelor,

ci n special transportul de energie:
- hidraulica, n cazul lichidelor,
- pneumatica, n cazul gazelor,

deoarece,

exceptie

facnd

energia nucleara, aproape toata energia utilizata de omenire este, la un moment

dat, transportata de fluide n miscare:

energia mecanica a apei, a aerului comprimat sau a vaporilor;

energia termica a apei calde sau a aburului;

energia chimica a petrolului (si a derivatelor sale), sau a gazelor combustibile

etc.

3. DEFINITIA FLUIDULUI. PARTICULA FLUIDA

Fizica distinge pentru corpurile materiale, n conditii obisnuite, trei stari, numite si stari de
agregare: solida, lichida, gazoasa.

Observatie:

n conditii speciale exista si o a patra stare, numita plasma. Plasma este o substanta
gazoasa, puternic sau complet ionizata, ale carei proprietati sunt determinate de existenta
ionilor si electronilor n stare libera.

Mecanica distinge doua mari categorii de corpuri:

Solide - rigide;
- deformabile;
Fluide - lichide;
- gaze.
Daca un corp solid, n conditii obisnuite, are forma si volum fix, adica distantele dintre
punctele sale puncte ramn constante (sau se modifica foarte putin) sub actiunea unei forte
exterioare, fluidele (lichidele si gazele) pot capata deformatii orict de mari sub actiunea unor forte
relativ mici. Acest lucru este posibil datorita fortelor mici de coeziune dintre moleculele fluidelor.
Astfel:
-

lichidele iau forma vaselor care le contin(ca si gazele de altfel), deci nu au forma
proprie, dar au volum constant, Vlichide = ct deci si densitate constanta lichide = ct ;
datorita acestui fapt lichidele se considera ca fiind fluide incompresibile;

gazele ocupa ntregul volum al recipientelor ce le contin, deci nu au un volum constant,

V gaze ct , n consecinta si densitatea lor este variabila gaze ct . Asadar pot fi

comprimate. Astfel, gazele se considera ca fiind fluide compresibile.

Aceste proprietati, enuntate anterior, definesc fluiditatea lichidelor si gazelor, adica usurinta
de deplasare a particulelor din care sunt formate, de unde si denumirea generala de fluide.

3.1 CONCEPTUL DE MEDIU CONTINUU

n mecanica fluidele sunt considerate si analizate ca fiind medii continue, adica ocupa un
spatiu n care distributia marimilor fizice ce le caracterizeaza (presiune, densitate, temperatura
etc.) este continua, cu exceptia unor puncte, linii sau suprafete, numite si de discontinuitate.
Un astfel de exemplu, de suprafata de discontinuitate, este prezentat n exemplul urmator:
formarea undelor de soc pe aripa unui avion care zboara cu o viteza mai mica dect cea a
sunetului, dar apropiata de aceasta.
Pe suprafata undei de soc viteza particulelor de aer
atinge

viteza

sunetului:

v aer = c

(celeritate);

Fenomenul se numeste de trecere a barierei

sonice.

c = 1228 km/h

(341.1

m/s)

la

nivelul

marii

( paer = 760 mmHg ) si temperatura t aer = 15 C .

Fig. 3 Formarea undei de soc (suprafata de discontinuitate) pe o aripa de avion

Ipoteza generala a continuitatii unui fluid se exprima prin faptul ca n fiecare punct
apartinnd fluidului P ( x , y , z ) , la orice moment dat t , se pot determina:
- presiune p definita de functia p = p( x , y , z, t ) ,
- densitate definita de functia = ( x , y , z, t ) ,
- temperatura T definita de functia T = T ( x , y , z, t ) ,
- viteza v definita de functia v = v ( x , y , z,t )
si aceste functii sunt continue, deci derivabile.
Practic, cu ct liberul parcurs al moleculelor ce formeaza un fluid (distanta medie dintre
doua ciocniri consecutive intre particulele mediului) este mai mic (numar ct mai mare de molecule
n unitatea de volum), cu att fluidul poate fi considerat un mediu continuu.
4

Exemplu: Marimea liberului parcurs al moleculelor de aer n functie de altitudine:

Tab. 1.1

H - Altitudine [km]
- Liberul parcurs [m]

0
8,610

50
-8

7,810

100
-5

9,510

-2

120

160

180

220

1.3

36

100

870

Pentru a aprecia daca un mediu fluid poate fi considerat continuu se calculeaza numarul
Knudsen, Kn (dupa numele fizicianului danez Martin Knudsen, 18711949):

Kn =

unde:

P
=
,
L P x

liberul parcurs al particulelor mediului;

o dimensiune caracteristica fenomenului studiat;

parametru caracteristic fenomenului studiat;

P 1
P x

variatia relativa a parametrului studiat pe unitatea de lungime.

(1.2)

Astfel, se considera ca pentru:

k n << 1

(practic

k n < 0.01 )

mediul este continuu si n studiul acestuia se folosesc principiile

mediilor continue.

k n >> 1

mediul este considerat rarefiat; se foloseste teoria cineticomoleculara.

kn 1

mediul mai pastreaza din caracteristicile mediului continuu, nsa n

anumite regiuni proprietatea se pierde (zone de discontinuitate).

Exemplu:
La curgerea aerului atmosferic n jurul unei aripi de avion, vezi figura 4, lungimea
caracteristica L depinde de viteza cu care se deplaseaza avionul (sau viteza aerului, relativa la
aeronava):

L = v aer t =

unde:

x
t
t

(1.3)

intervalul (mediu) de timp n care aripa ntlneste particule de aer, la o viteza

de zbor data; n acest caz t reprezinta parametrul caracteristic fenomenului
de curgere a aerului peste o structura aeromecanica.

Astfel, pentru o aripa de coarda c = 1 m (distanta dintre punctele extreme ale profilului aripii), care
se deplaseaza cu viteza v avion = 50 m / s , n functie de lungimea caracteristica pe unitatea de timp,
aerul poate fi considerat:
5

mediu omogen daca altitudinea de zbor este H < 100 km ;

mediu neomogen pentru altitudini H > 100 km (vezi tabelul 1.1).

Fig. 4 Curgerea aerului n jurul unei aripi de avion

3.2 CONCEPTUL DE MEDIU OMOGEN

Un mediu fluid continuu este considerat si omogen daca la o temperatura si presiune,
constante, densitatea sa este constanta.

p, T = ct = ct .

3.2 CONCEPTUL DE MEDIU IZOTROP

Un mediu fluid este considerat izotrop daca prezinta aceleasi proprietati n toate directiile
din jurul unui punct.
Sintetiznd cele enuntate anterior, se poate da urmatoarea definitie pentru fluide:
Definitie:

Fluidul se considera ca fiind un mediu continuu, omogen si izotrop, lipsit de forma

proprie, n care, n stare de repaus, pe suprafetele de contact ale diferitelor
particule, se exercita numai eforturi normale*.

* Asupra starii de eforturi ce actioneaza asupra fluidelor se va reveni ulterior (vezi Proprietatile
fluidelor Vscozitatea).
Definitie:

Particula fluida este o portiune de fluid, de forma oarecare si de dimensiuni arbitrar

de mici, care pastreaza caracteristicile de mediu continuu si n raport cu care se
studiaza repausul sau miscarea fluidului.

Limita inferioara a dimensiunilor particulei este impusa de conditia neglijarii influentei

miscarilor proprii ale moleculelor, sau a miscarii brown-iene.
Aceasta trebuie sa fie mai mare dect lungimea liberului parcurs molecular.
Limita superioara este determinata de conditiile aplicarii calculului infinitezimal.

Observatie:

Omogenitatea si izotropia unui fluid permit ca relatiile stabilite pentru o particula sa fie
valabile pentru ntregul fluid .

4. MODELE DE FLUID

Definitie:

Prin model de fluid se ntelege o schema simplificata de fluid, acesta fiind

considerat un mediu continuu, caruia i se atribuie principalele proprietati
macroscopice (masurabile) ale fluidului real (compresibil si vscos).

Necesitatea elaborarii unor modele simplificate de studiu ale fenomenelor naturale (reale)
se datoreaza complexitatii miscarii fluidelor. Neglijnd anumite procese secundare fenomenului
real, deci simplificndu-l, devine posibila construirea unui model. Astfel, se pot acceptat modele de
fluid, precum:
- fluid usor:

se neglijeaza greutatea proprie; este valabil pentru gaze;

- fluid ideal:

lipsit de vscozitate; se neglijeaza efectul fortelor de frecare ce apar

ntre straturile de fluid modelul Euler;

- fluid incompresibil: modelul de fluid la care volumul unei mase determinate nu se

modifica odata cu variatia presiunii; valabil pentru lichide modelul
Pascal;
- fluid newtonian:

fluide care se supun legilor mecanicii clasice, newtoniene;

- fluid ne-newtonian: fluide a caror comportament nu se supune legilor mecanicii

newtoniene, precum solutiile coloidale (uleiul de ungere recirculat n
masini contine impuritati n stare de suspensie), materialele
plastice macromoleculare n stare lichida etc.
Comportamentul fluidelor ne-newtoniene constituie obiectul de studiu al stiintei reologiei.

5. METODE DE STUDIU N MECANICA FLUIDELOR

Fiind o stiinta a naturii, mecanica fluidelor foloseste n cercetare att metode teoretice, ct
si metode experimentale, de cele mai multe ori in strnsa colaborare.
Metodele teoretice constau n aplicarea principiilor, legilor si teoremelor mecanicii generale
la studiul repausului si miscarii fluidelor. Acest lucru este posibil prin reprezentarea fluidului ca
mediu continuu.
Metodele experimentale se aplica, fie n scopul stabilirii unor legi generale ale unor
fenomene, a verificarii unor concluzii teoretice, fie ca metoda de rezolvare directa a unor probleme
complexe, ce nu pot fi solutionate pe cale teoretica.
Metodele mixte rezulta prin mbinarea primelor doua.

PARAMETRII SI PROPRIETATILE CARE DEFINESC

STAREA UNUI FLUID
1. Proprietati fizice comune lichidelor si gazelor
2. Proprietati fizice specifice lichidelor
3. Proprietati fizice specifice gazelor

Definitie

O proprietate este o caracteristica a unei materii care este invarianta (constanta)

atunci cnd respectiva materie se afla intr-o anumita stare de echilibru. Conditiile
care determina aceasta stare sunt unice si descrise (caracterizate) de proprietatile
materiei.

1. PROPRIETATI FIZICE COMUNE LICHIDELOR SI GAZELOR

1.1 PRESIUNEA, p
Presiunea este unul din cei mai importanti parametri ce caracterizeaza starea unui fluid.
Prin definitie, presiunea ntr-un fluid n repaus este raportul dintre forta normala si aria suprafetei
pe care se exercita aceasta forta.
ntr-un punct dintr-un fluid n repaus, se defineste ca fiind limita reportului dintre forta
normala si aria suprafetei pe care se exercita aceasta forta, cnd aria tinde catre zero, n jurul
punctului respectiv. Matematic se exprima conform relatiei:
p = lim

A 0

F dF
=
,
A dA

(2.1)

n forma diferentiala, sau simplu:

p=

Observatie:

F
A

(2.2)

Daca forta nu ar fi normala (perpendiculara) pe suprafata pe care actioneaza, ar

trebui sa admitem ipoteza existentei unor eforturi tangentiale n fluid, ceea ce ar
contrazice faptul ca acesta este considerat n repaus. De asemenea, ntr-un fluid n
echilibru, presiunea este functie de punctul n care se determina, M = M ( x , y , z ) , cu
alte cuvinte este o marime scalara.
pM = f ( M , t )
pM = f ( x , y , z , t )
M = M ( x , y , z )

Totodata, pentru un fluid, presiunea poate fi interpretata ca o masura a energiei acestuia pe

unitatea de volum:
8

p=

F F d L Lucru mecanic (Energie)

=
= =
V
A Ad
Volum

(2.3)

Unitatea de masura n Sistemul International este N / m 2 , denumita ncepnd cu 1971 si

Pascal Pa , dupa numele omului de stiinta Blaise Pascal, matematician, fizician, filozof, de origine
franceza (1623 1662).
1 Pa = 1

N
m2

(2.4)

Deoarece aceasta este o unitate foarte mica n comparatie cu presiunile uzuale ntlnite n
instalatiile industriale, sau chiar cu presiunea atmosferica din zonele locuite ale Pamntului, se
folosesc multiplii pascalului:
kilopascalul,

1 kPa = 10 3 Pa ,

denumit si piez si

megapascalul, 1 MPa = 10 6 Pa .
Des utilizat, cu precadere n aplicatiile tehnice, este barul, prescurtat bar . Aceasta unitate,
desi nu apartine Sistemului International, este tolerata datorita utilizarii ei ntr-un numar nsemnat
de tari, printre care si a noastra: 1 bar = 10 5 Pa .
O alta unitate de masura utilizata n tehnica este atmosfera tehnica, prescurtata at , definita
de raportul:
1 at = 1

kg f
cm 2

= 9.80665 10 4 Pa

(2.5)

Pentru definirea starii fizice normale se utilizeaza atmosfera fizica, prescurtata At , sau
atm . A fost pusa n evidenta si calculata pentru prima data de E. Torricelli, vezi figura 1 (presiunea

hidrostatica exercitata de coloana de mercur la baza ei pe aria sectiunii S este egala cu presiunea
atmosferica de pe suprafata libera a mercurului).

1 At = 760 mmHg (torr)

Presiunea atmosferica este n acelasi loc o marime variabila n timp. De
asemenea variaza de la un loc la altul, functie si de valoarea acceleratiei
gravitationale locale. Astfel se defineste:
presiunea fizica normala p0 ca fiind cea exercitata de o coloana de
mercur de 760 mm la nivelul marii.
Rezolutia 4 a celei de a X-a Conferinte Generale de Masuri si Unitati,
1954, stabileste ca, valoric, presiunea fizica normala este egala cu:

1 At = 101325 Pa = 760 mmHg (torr)

n practica, pentru masurarea unor presiuni mici se utilizeaza aparate a caror functionare
se bazeaza pe principiul determinarii presiunii hidrostatice exercitate de o coloana de lichid (vezi
9

figura 2). Astfel, se utilizeaza frecvent unitati de masura ce reprezinta naltimi ale unor coloane de
lichid, precum:
1 mmH 2 O = 10 3

1 mm alc 803

kg
m

kg
m

9.81

9.81

m
s

m
s

10 3 m = 9.81

10 3 m 7.875

N
m2
N
m2

p p0 = lp g h [mm lp ] ,

unde: lp

(2.6)

densitatea lichidului piezometric.

Cele mentionate anterior, referitor la unitatile de masura utilizate si a

bazei lor de calcul, ne dau posibilitatea definirii a doua tipuri de presiuni. Astfel,
n functie de valoarea presiunii utilizata ca baza de masurare (de referinta), se
disting:
presiunea absoluta: presiunea care are ca nivel de referinta presiunea vidului absolut,
zero ; astfel, ca marime absoluta presiunea este o marime ntotdeauna pozitiva;
presiunea relativa: presiunea care are ca nivel de referinta pe cea atmosferica n locul n
care se efectueaza masurarea.
Relatia de legatura dintre cele doua presiuni este:

pabs = p0 + p rel

(2.7)

n cazul n care pabs < p0 presiunea relativa se mai numeste si vacuummetrica, dupa
numele aparatului utilizat la masurarea ei. Se mai numeste si depresiune iar ca valoare este
negativa, fapt evidentiat si de aparatul de masura (vacuummetru).
n cazul n care pabs p0 presiunea relativa se mai numeste si manometrica, caz n care
este o suprapresiune si are o valoare pozitiva. Manometrele industriale se gradeaza avnd ca zero
presiunea atmosferica normala.
Observatie:

Deoarece n problemele tehnice curente fortele care se dezvolta in instalatiile

hidraulice (pneumatice) sunt rezultatul diferentei dintre presiunea (absoluta) din
interiorul instalatiei si presiunea atmosferica exterioara, n Mecanica Fluidelor se
utilizeaza, n general, presiunea relativa.

Pentru un curent de fluid, presiunea ntr-un punct din interiorul acestuia este rezultatul
actiunii presiunii statice si a presiunii dinamice:

ptot = pst + pdin

unde: ptot

pst

(2.8)

presiunea totala;
presiunea statica (presiunea care se exercita n planul de separatie a doua mase de
10

fluid); n general, presiunea statica nu variaza n sectiunea unui curent, exceptie

facnd cazurile n care liniile de curent sunt curbate;

pdin

presiunea dinamica; se calculeaza cu relatia:

pdin =

unde: v

v2
2

(2.9)

viteza curentului de fluid (n punctul de masurare).

densitatea fluidului.

1.2 DENSITATEA,
Definitie:

Densitatea ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineste ca fiind limita
raportului dintre masa m a unui element de volum din jurul punctului considerat si
volumul elementului V , cnd acesta tinde catre zero:
m dm
=
V 0 V
dV

P = lim

(2.10)

n cazul unui fluid omogen, densitatea este egala raportul dintre masa unui volum
determinat de fluid si respectivul volum (masa unitatii de volum) si are aceeasi valoare n orice
punct al fluidului:
=

m
V

(2.11)

Relatia anterioara este utilizata si n cazul definirii densitatii medii a unui fluid. Termenii
sinonimi ai densitatii sunt: masa specifica, sau masa volumica. Unitatea de masura n Sistemul
International este:
[ ] SI =

[ m]
kg
= 3
[ V]
m

Inversul densitatii, volumul ocupat de unitatea de masa, se numeste volum specific:

m3

kg

v=1
Observatie:

(2.12)

n general, densitatea unui fluid este functie de pozitia punctului de masurare, de

presiunea p si de temperatura t [C] la momentul efectuarii masuratorii.

Aceasta observatie este valabila cu precadere n cazul gazelor (fluide compresibile), a

caror densitate depinde de temperatura si presiune; se poate determina din ecuatia de stare,
aplicata pentru doua stari, dintre care una cunoscuta:
= 0

p T0
p0 T

unde: termenii cu indice " 0" sunt parametrii gazului n starea de referinta.
11

(2.13)

Pentru lichide se poate considera ca densitatea nu depinde de presiune, ea variind

nesemnificativ n functie de temperatura (fluide de densitate constanta, incompresibile).
Densitatea definita conform relatiei (2.11) se numeste si densitate absoluta. n practica,
pentru a usura masurarea densitatii fluidelor se utilizeaza uneori densitatea relativa, definita de
raportul dintre densitatea fluidului considerat si densitatea unui fluid de referinta n conditii
standard:
( fluid )r =

fluid
ref .

(2.14)

Pentru gaze, fluidul de referinta este aerul n stare normala: 0 aer = 1.293 kg/m 3 , la
p0 aer = 101325 N/m 2

presiunea atmosferica normala

( p0 aer = 760 mmHg ) si temperatura

t 0 aer = 0 C , ( T0 aer = 273.15 K ). Pentru lichide, fluidul de referinta este apa distilata:

apa = 1000 kg/m 3 la presiunea atmosferica normala si temperatura t apa = 4 C .

1.3 Greutatea specifica,
Legat de densitatea unui fluid se defineste greutatea specifica (greutatea unitatii de volum).
Definitie:

Greutatea specifica ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineste ca fiind
limita raportului dintre greutatea G a unui element de volum din jurul punctului
considerat si volumul elementului V , cnd acesta tinde catre zero:
P = lim

V 0

G dG
=
V dV

(2.15)

n cazul unui fluid omogen, greutatea specifica este egala raportul dintre greutatea unui
volum determinat de fluid si respectivul volum (masa unitatii de volum) si are aceeasi valoare n
orice punct al fluidului:
=

G
V

(2.16)

Termenul sinonim al greutatii specifice este greutate volumica. Unitatea de masura n

Sistemul International este:
[ ] SI =

[G]
N
= 3
[ V] m

Greutatea specifica este legata de densitate prin relatia:

= g

(2.17)

1.4 Compresibilitatea izoterma,

Definitie:

Compresibilitatea izoterma este proprietatea unui fluid de a-si modifica volumul sub
actiunea variatiei de presiune, la o temperatura constanta.
12

Dupa cum se observa din figura 3, variatia de volum V a fluidului din cilindru este
proportionala cu variatia p a presiunii acestuia. Relatia care exprima aceasta dependenta este:

Fig. 3 Variatia presiunii ntr-un cilindru la modificarea volumului

V
= p
V

unde:

(2.18)

volumul initial al fluidului;

V V

variatia relativa a volumului;

coeficientul de evaluare cantitativa a compresibilitatii fluidului; poarta

denumirea de modul de compresibilitate izoterma, notat si cu k .

Observatie:

Semnul ,,- din relatia anterioara arata faptul ca unei cresteri de presiune i
corespunde o scadere de volum.

Pentru variatii infinitezimale, relatia anterioara se rescrie astfel:

dV
= dp
V

(2.19)

Unitatea de masura n Sistemul International pentru modulul de compresibilitate este:

[ ] SI =

1
m2
=
[ p]
N

Inversul modulului de compresibilitate este modulul de elasticitate, notat cu .

=

1
[N/m2]

(2.20)

Ca si n cazul densitatii, valorile si depind de temperatura si nu depind practic de

valoarea presiunii. Tinnd cont ca masa unui fluid este constanta, prin diferentierea relatiei

m = V = ct obtinem:
dm = dV + V d = 0 dV = V d

Din relatiile (2.19) si (2.21) rezulta

13

dV d
=
V

(2.21)

1 d

dp
d

dp =

= dp

Pentru fluidele grele (lichidele) raportul ( d dp ) 0 , asadar 0

(2.22)

(sunt practic

incompresibile). Pentru gazele comune, precum oxigenul, modulul de elasticitate depinde de

natura procesului. Astfel
= p , pentru procese izotermice,

(2.23)

= p pentru procese adiabatice,

(2.24)

unde:
= c p / cv

exponentul adiabatic; raportul dintre caldurile specifice la presiune

constanta si la volum constant;

presiunea absoluta.

Legat de acesti doi parametri care definesc starea unui fluid se poate defini un altul si
anume celeritatea.
1.5 Celeritatea, c
Celeritatea sau viteza de propagare a sunetului reprezinta unul dintre parametrii care
descriu propagarea sunetului printr-un mediu. Aceasta viteza depinde de proprietatile mediului de
propagare, n particular de elasticitatea si densitatea acestuia. ntr-un mediu fluid este definita de
relatia lui Newton:
c=

dp
=
d

1
[m/s].

(2.25)

n aer si alte gaze viteza sunetului depinde n primul rnd de temperatura. Presiunea are un
efect mic, iar umiditatea nu are aproape nici un efect asupra vitezei. De exemplu:
la t = 0 C

c = 331,5 m/s

la t = 20 C

c = 343,4 m/s

n lichide viteza de propagare a sunetului este mai mare dect n gaze, pentru ca, desi
densitatea este mai mare (ceea ce ar nsemna o inertie mai mare, deci o viteza inferioara),
compresibilitatea lichidelor este mult mai mica dect a gazelor, ceea ce face ca o perturbatie a
presiunii ntr-un punct sa se propage rapid la punctele vecine. Astfel, n apa viteza de propagare a
sunetului este de 1400-1500 m/s. Cunoasterea precisa a vitezei sunetului n apa este importanta
ntr-o serie de domenii precum cartografierea acustica a fundului oceanic, aplicatii ale sonarului
subacvatic, comunicatii etc.

14

1.6 Numarul Mach, M

Numarul Mach (dupa numele fizicianului austriac Ernst Mach) este o unitate de masura
folosita pentru a exprima viteza unui corp care se deplaseaza ntr-un fluid.
Ma =

unde: v

v
[-]
c

(2.26)

viteza (relativa) de miscare a fluidului.

Astfel, numarul lui Mach este o marime adimensionala care arata de cte ori este mai mare
viteza unui mobil dect viteza sunetului n acel mediu. Pentru Mach 1, viteza este egala cu viteza
sunetului n fluidul respectiv. n conditiile atmosferei standard, pentru Mach 1, viteza (relativa) a
aerului este egala cu 1228 km/h. Valorile subunitare ale numarului lui Mach nseamna viteze
subsonice (mai mici dect viteza sunetului), iar valorile supraunitare nseamna viteze supersonice.
O clasificare mai detaliata defineste urmatoarele regimuri de miscare a fluidelor:
-

pentru Ma < 0.25 :

pentru 0.25 Ma < 0.8 : miscarea este subsonica, compresibila;

pentru 0.8 Ma < 1.2 :

miscarea este transonica; are loc formarea undelor de soc;

pentru Ma = 1 :

miscarea este sonica;

pentru 1.2 Ma 5 :

miscarea supersonica; are loc stabilizarea undelor de soc

miscarea este subsonica, incompresibila;

formate anterior;
-

pentru Ma 5 :

miscare hipersonica.

1.7 Adeziunea la suprafetele solide

Este un fenomen de aceeasi natura cu coeziunea care se
manifesta prin aparitia fortelor de atractie dintre particulele vecine,
ale unui fluid si ale unui solid aflate n contact .
Forta de adeziune depinde de natura suprafetei, de natura
fluidului, de temperatura. S-a dovedit experimental ca n jurul
corpurilor solide aflate n contact cu fluide exista un strat de fluid
aderent, numit si strat limita, a carui grosime este de ordinul 10 2
mm. n stratul limita se manifesta intens fortele de frecare vscoasa

Fig. 4 Stratul de fluid

care determina o modificare a profilului de viteze a particulelor de

aderent

fluid (variatia gradientului de viteza pe directia normala curgerii dv / dy , vezi figura 4).

15

1.7 Vscozitatea - , .
Vscozitatea reprezinta proprietatea fluidelor de a se opune deformatiilor atunci cnd sunt
supuse la lunecare relativa a straturilor suprapuse (de a opune rezistenta la schimbarea formei).
Aceasta proprietate se manifesta numai la fluidele n miscare prin aparitia unor eforturi tangentiale
datorita frecarii dintre straturile alaturate de fluid care se deplaseaza unele fata de altele.

Sta la baza mecanismului de transmitere a miscarii ntr-un fluid.

Constatarea a fost facuta de Newton (1687) pe baza experimentului ilustrat n figura 5. Tot
el a stabilit si expresia efortului tangential unitar de vscozitate.

Fig 5 Descrierea mecanismului de curgere a unui fluid ntre doua placi plane
Astfel, miscarea unui lichid ntre doua placi plane, paralele, dintre care una fixa si cealalta
mobila poate fi caracterizata conform urmatorului mecanism: presupunem ca volumul de lichid
dintre cele doua placi este format din mai multe straturi paralele; primul strat adera la placa mobila
si se va deplasa cu aceeasi viteza ca a placii, v ; dupa un scurt interval de timp se va pune n
miscare si cel de al doilea strat, dar cu o viteza mai mica, v dv , ; ultimul strat de fluid, aderent
la placa fixa, va avea viteza egala cu zero.
Astfel, ntre straturile de fluid se dezvolta eforturi tangentiale definite de relatia:
F
=
[N/m2],
A
unde:

aria placii mobile;

forta care actioneaza asupra placii mobile.

(2.27)

Experimental s-a constatat ca valoarea eforturilor tangentiale care se exercita ntre

straturile de fluid este direct proportionala cu viteza de deplasare a placii mobile si invers
proportionala cu distanta dintre placi, prin intermediul unui coeficient de proportionalitate, conform
relatiei:
=

unde:

v
y

v
v
sau =
(Legea lui Newton),
h
y

gradientul vitezei dupa directia y (variatia vitezei pe unitatea de lungime a

normalei la directia de miscare a fluidului).

16

(2.28)

Marimea caracterizeaza proprietatea de vscozitate a fluidului. Se numeste coeficient de

vscozitate dinamica, sau vscozitate dinamica. Sensul fizic al acestei marimi este acela de
tensiune tangentiala care se dezvolta n interiorul unui fluid omogen cnd gradientul vitezei este
unitar. Unitatea de masura a vscozitatii dinamice n sistemul international este [Ns/m2] sau
[kg/ms].
Pentru a lega vscozitatea de natura fluidului s-a introdus notiunea de vscozitate
cinematica, , definita de relatia:
=

unde:

(2.29)

densitatea fluidului.

Unitatea de masura a vscozitatii cinematice n sistemul international este [m2/s]. n

sistemul tehnic, unitatile de masura ale celor doua tipuri de vscozitate se exprima astfel:
[ ] ST = 1

[ gram ]
= 1 P ( poise ) ,
[ cm s ]

[ ] ST = 1

[ cm 2 ]
= 1 St (Stokes) .
[ s]

Vscozitatile dinamica si cinematica depind de parametrii de stare ai mediului. Astfel,

vscozitatea dinamica depind numai de temperatura si nu depinde de presiune, n timp ce
vscozitatea cinematica depinde si de presiune. La cresterea temperaturii se mareste vscozitatea
gazelor si vaporilor, iar vscozitatea lichidelor se micsoreaza.
Dependenta vscozitatii gazelor de temperatura poate fi exprimata cu o buna aproximatie
utiliznd formula lui Sutherland:
T +C
= 0 0
T +C

unde:

T

T0

2 kg

m s ,

(2.30)

vscozitatea dinamica n conditii fizice normale de presiune si temperatura:

p0 , respectiv T0 ;
C

constanta de variatie a vscozitatii dinamice cu temperatura pentru gaze.

Pentru aer 0 aer = 1,71210 -5 kg/m s , respectiv C = 111 K .

Pentru apa, vscozitatea cinematica se poate calcula cu relatia lui Poiseuille:
=
unde:

1.78 10 6
1 + 0.0337 t + 0.00022 t 2

m2

,
s

(2.31)

temperatura apei n grade Celsius.

dv
, materialele se pot clasifica astfel (vezi figura 6):
n functie de dependenta =
dy

17

1- fluide ideale (lipsite de vscozitate), deci = 0 ;

2-

solide rigide (nu exista deplasari ntre diferitele puncte care

definesc solidul, sub actiunea unor eforturi tangentiale, sau
normale);

3- fluide

newtoniene

(valoarea

tensiunilor

tangentiale

este

proportionala cu gradientul de viteza);

4- fluidele dilatante (suspensiile foarte concentrate, n care faza
lichida ocupa practic doar spatiul dintre particulele solide; fluide
nenewtoniene;
5- materiale pseudoplastice;
6- materiale plastice de tip Bingham ideale (fluide vscoplastice; au prag de curgere).
Pentru fluidele nenewtoiene, legea de variatie a tensiunilor tangentiale de frecare are expresia:
dv

= k
dy

unde:

dv
= k
dy

indice de consistenta al fluidului;

index de comportare al curgerii.

vscozitate dinamica aparenta.

dv
= a R
dy

(2.32)

2. PROPRIETATI FIZICE SPECIFICE LICHIDELOR

Principalele proprietati fizice specifice lichidelor sunt: tensiunea superficiala, capilaritatea,
absortia sau degajarea gazelor (desorbtia) si cavitatia.
2.1 Tensiunea superficiala,
Tensiunea superficiala a unui lichid este o marime definita prin forta care se exercita
tangential pe unitatea de lungime de pe suprafata lichidului, datorita interactiunii dintre moleculele
de lichid din stratul superficial si moleculele de lichid din interior.
=

F
[N/m]
l

(2.33)

Tensiunea tangentiala intervine n calculul diferentei de presiune ntr-un punct al unei

suprafete curbe de contact dintre doua lichide imiscibile (sau un lichid si un gaz).
Daca se noteaza cu R1 si R 2 razele de curbura principale ale suprafetei de contact (vezi
figura 7), atunci diferenta de presiune dintre cele doua parti ale suprafetei de contact este data de
formula lui Laplace:

18

 1
1
[N/m 2 ]
p = p1 p 2 =

R1 R 2

(2.34)

Fig. 7
2.2 Capilaritatea
Capilaritatea este proprietatea care rezulta ca o consecinta a fenomenului de adeziune si a
tensiunii superficiale si care consta n aparitia unei denivelari a suprafetei libere a lichidului n
tuburile capilare si anume o ascensiune pentru un lichid care uda tubul si o coborre pentru un
lichid care nu uda tubul (vezi figura 8).

Fig. 8
Denivelarea h este data n prima aproximatie de legea lui Jurin:
h=

unde:

2
[m]
r g

tensiunea superficiala a lichidului;

densitatea lichidului.

19

(2.35)

2.3 Absortia (sau degajarea) gazelor

Absortia gazelor este fenomenul prin care gazele si vaporii, care alcatuiesc faza
absorbanta, patrund prin difuziune n masa unui lichid, prin suprafata de separatie dintre cele doua
faze. Se produce cnd concentratia componentelor n stare gazoasa este mai mare ca cea
corespunzatoare echilibrului fazelor. Creste odata cu presiunea. Degajarea gazelor este procesul
invers absortiei.
De exemplu, n conditii obisnuite de temperatura si presiune, apa contine un volum de aer
ce reprezinta aproximativ 2% din volumul sau. De asemenea, n contact cu aerul, apa absoarbe
mai mult oxigen si mai putin azot ( 34% O2 si 66% N 2 ) fata de raportul n care aceste gaze se
gasesc n aer ( 21% O2 si 79% N 2 ).
2.4 Cavitatia
Cavitatia este un fenomen complex, foarte periculos pentru masinile si instalatiile hidraulice
ce apare pe portiunile n care presiunea scade sub cea de vaporizare, la temperatura
corespunzatoare functionarii si consta si consta n formarea unor bule de vapori si gaz care
ajungnd n zone de presiuni mare se recondenseaza, respectiv se redizolva.
Fenomenul e marcat prin aparitia unor zgomote puternice, temperaturi ridicate, coroziune
chimica, ce conduc la distrugerea rapida a instalatiilor.

3. PROPRIETATI FIZICE SPECIFICE GAZELOR

Proprietatile fizice specifice gazelor se pot clasifica n proprietati mecanice si proprietati
termice. Cele mecanice sunt legate de comportarea acestora ca fluide usoare si compresibile.
Gazele si vaporii sunt denumite si fluide usoare deoarece n majoritatea cazurilor greutatea
acestora poate fi neglijata n raport cu fortele uzuale de presiune cu care acestea actioneaza
asupra solidelor cu care vin n contact. De asemenea, variatiile de volum pe care le sufera acestea
sub actiunea fortelor de presiune sunt nsemnate valoric.
De mare importanta n studiul fluidelor usoare sunt proprietatile termodinamice, acestea
tinnd cont de faptul ca miscarea gazelor este nsotita inevitabil de procese termice. Marimile de
stare ale unui gaz: presiunea p , densitatea , si temperatura T sunt interdependente. Ecuatia
care defineste aceasta interdependenta, pentru gazele perfecte, este Ecuatia de stare denumita si
Ecuatia Clapeyron-Mendeleev:
pV = m R T

unde: R [J/kgK]

p
p R
= RT = M T

constanta caracteristica a gazului studiat;

RM = 8314.3 J/kmolK

constanta universala a gazelor;

m [ kg ]

masa gazului;
20

(2.36)

M [kg/kmol]

masa molara a gazului.

n studiul repausului sau miscarii unui gaz perfect (fara frecari sau soc) se deosebesc
urmatoarele legi de variatie a densitatii n functie de presiune:
3.1.1 Variatie izocora (la volum constant):

= ct = 0 .

(2.37)

3.1.2 Variatie izoterma (la temperatura constanta):

p
p
= ct = 0 .

(2.38)

3.1.3 Variatie adiabatica (fara schimb de caldura cu mediul exterior):

p

unde:

= ct =

p0
0k

(2.39)

exponentul transformarii adiabatice (exponentul adiabatic).

3.1.4 Variatie politropica (transformare generala):

p
n

unde: n

= ct =

p0n
0n

(2.40)

exponentul transformarii politropice (exponentul politropic).

3.2 Caldura specifica, c

Pentru o substanta (omogena) caldura specifica reprezinta caldura necesara unitatii de masa din
acea substanta pentru a-si mari temperatura cu un grad, fara modificarea starii fizice sau chimice.
Se determina experimental sau poate fi calculata utiliznd teoria cinetico-moleculara (n cazul
gazelor).
c=

1 dQ

[J/kg K].
m dT

(2.41)

Pentru gaze si vapori, caldura specifica depinde natura procesului termodinamic. Astfel se
definesc:

cV

caldura specifica la volum constant (proces izocor, sau izodens)

cp

caldura specifica la presiune constanta (proces izobar)

Legatura dintre cV si c p este data relatia (R. Mayer):

c p = cv + R [J/kg K].

unde:
R [J/kg K]:

constanta caracteristica a gazului studiat;

21

(2.42)

Raportul dintre c p si cV defineste exponentul adiabatic :

cp
cv

= .

(2.43)

Astfel:
cp =

R
R ; cv =
.
1
1

(2.44)

3.3 Energia interna specifica, u

Energia interna specifica este energia termica a unui substante, raportata la unitatea de masa.
Pentru gazele perfecte se calculeaza cu relatia:

du = cv dT [J/kg].

(2.45)

3.4 Entalpia specifica, h

Reprezinta suma dintre energia interna specifica si energia potentiala de presiune specifica
(unitatii de masa):
h=u+

p
[J/kg].

(2.46)

Pentru un gaz perfect entalpia depinde doar de temperatura si se calculeaza cu relatia:

p
dh = d u + = c p dT .

(2.47)

Aplicatii
PROBLEME REZOLVATE
Problema 1 Victor BENCHE s.a., Mecanica fluidelor si masini hidropneumatice, Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989, pb. 1.1, pag. 5
Pentru verificarea (sau etalonarea) manometrelor se poate utiliza o instalatie cu pompa cu
surub ca cea din figura 1. Aceasta se compune din corpul cilindric 1 n care se deplaseaza pistonul
2 prin rotirea tijei (surubului) 3 n corpul filetat 4. Pistonul este articulat pe tija astfel nct rotirea
tijei nu se transmite pistonului, acesta avnd numai o miscare de translatie. Tija se roteste manual
cu ajutorul volantului 5. Pompa se umple cu lichidul de lucru (ulei) aflat n rezervorul 6. Manometrul
de verificat MV si manometrul etalon ME se fixeaza etans la doua racorduri ale conductei de
refulare 7 prin intermediul robinetelor 8 si 9. Cunoscnd diametrul cilindrului d = 1 cm , pasul
surubului h = 2 mm , volumul initial de ulei V = 200 cm 3 la presiune atmosferica normala si
coeficientul de compresibilitate izoterma al uleiului = 4.85 10 10 m 2 /N , sa se determine
numarul n de rotatii necesare pentru ca indicatia manometrului etalon sa fie pm = 200 at .
22

Fig. 1
Solutie:
Se trec datele problemei n Sistemul International (daca e cazul):
d = 1 cm = 1 10 2 m

diametrul cilindrului;

h = 2 mm = 2 10 -3 m

pasul surubului;

V = 200 cm 3 = 200 10 6 m 3

volumul initial de ulei;

= 4.85 10 10 m 2 /N

coeficientul de compresibilitate izoterma al uleiului;

pm = 200 at = 200 9.81 10 4 N/m 2 presiunea indicata de manometrul etalon.

Observatie:

Prin rotirea tijei, pistonul 2 se va deplasa pe o distanta l = n h , astfel nct va avea

loc o comprimare a uleiului n spatiul ramas liber n cilindru 1 si conducta de refulare
7, datorita cresterii de presiune p .

Din relatia de definitie a compresibilitatii izoterme a fluidelor:

V
= p
V

(1)

si tinnd cont de faptul ca manometrele industriale indica suprapresiuni - se gradeaza avnd ca

zero presiunea atmosferica normala, rezulta ca indicatia manometrului este tocmai cresterea de
presiune:

p = pm

(2)

De asemenea:
V = l AP = n h

unde: l = n h

d 2
4

(3)

distanta parcursa de piston, egala cu produsul dintre numarul de rotatii n si

distanta parcursa la o rotatie (pasul filetului h );
23

AP =

d2
4

aria pistonului, egala cu cea a cilindrului.

nlocuind expresiile (2) si (3) n (1) obtinem:

4 V pm
n h d2
= pm n =
4V
h d2
n=

4 200 10 6 4.85 10 10 19.62 10 6

2 10 3 3.14 10 4

(4)

= 12.122 rot.

Problema 2 Julieta FLOREA s.a., Mecanica fluidelor si masini hidropneumatice, Probleme,

Editura Didactica si Pedagogica, 1982, pb. 1.11, pag. 15
O placa plana de arie S = 0.8 m 2 si masa m = 2 kg aluneca pe un plan nclinat, cu unghiul
= 30 , acoperit cu o pelicula de ulei de grosime = 2 mm (vezi figura 2). Densitatea uleiului

este = 0.9 kg/dm 3 , iar vscozitatea cinematica = 0.4 stokes . Sa se determine viteza de
alunecare a placii n miscare uniforma.

Fig. 2
Solutie:
Se trec datele problemei n Sistemul International:
S = 0 .8 m 2

aria placii;

m = 2.0 kg

masa placii;

= 30

unghiul de nclinare al placii;

= 2 mm = 2 10 -3 m

grosimea peliculei de ulei;

= 0 ,9 kg/dm 3 = 0 ,9 10 3 kg / m 3

densitatea uleiului;

= 0 ,40 stokes = 0,40 cm 2 / s = 0 ,40 10 4 m 2 / s vscozitatea cinematica a uleiului.

Observatie:

Sub actiunea componentei tangentiale a greutatii placii

GT = G sin , placa ncepe sa se miste uniform accelerat.

Pe masura ce viteza creste, creste si forta de frecare
24

vscoasa care se opune miscarii placii. La un moment dat cele doua forte se
echilibreaza dinamic, si miscarea placii devine uniforma.
Pentru cazul studiat, relatia lui Newton de calcul a efortului tangential este:
=

unde: v

GT
v
=
S

(1)

viteza de deplasare a placii n miscare uniforma;

vscozitatea dinamica a uleiului

(2)

nlocuind relatia (2) n (1) obtinem:

m g sin
v
m g sin
= v =
S

v=

2 9.81 2 10 3 sin 30
0.9 10 3 0.4 10 4 0.8

(3)

= 0.681 m/s .

Problema 3 Victor BENCHE s.a., Mecanica fluidelor si masini hidropneumatice, Culegere de

probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989, pb. 1.3, pag. 6
Sa se determine dependenta de temperatura a vitezei de propagare a sunetului n apa
avnd densitatea si modulul de elasticitate:

apa = 1000 kg/m3

si

apa = 999.26 kg/m3 si

apa = 1.914 10 9 N/m 2 la temperatura t apa = 4 C ;

apa = 2.020 10 9 N/m 2 la temperatura t apa = 20 C .

Solutie:
Utiliznd relatia lui Newton de calcul a vitezei de propagare a sunetului ntr-un mediu fluid:

c=

dp
=
d

se calculeaza:

c apa =

1.914 10 9
= 1388 m/s la temperatura t apa = 4 C ;
1000

c apa =

2.020 10 9
= 1422 m/s la temperatura t apa = 20 C .
999.26

Asadar, viteza de propagare a sunetului creste cu temperatura.

25

(1)

Problema 4
Distributia de viteze ntr-un lichid vscos ce curge peste o placa fixa este data de relatia:
v = 0.68 y y 2 ,

unde:

viteza [m/s]

distanta pe verticala de la suprafata placii [m].

Care este valoarea tensiunii tangentiale la nivelul placii si pentru y = 0.34 m , daca vscozitatea
dinamica a lichidului este = 1 N s m 2 . Reprezentati grafic dependenta = ( y ) pentru intervalul

y = ( 0 0.34) m .
Solutie:
Conform I. Newton, expresia tensiunii tangentiale care se manifesta ntre straturile alaturate de
fluid este:
=

v
y

unde:

vscozitatea dinamica a fluidului;

v
y

gradientul vitezei dupa directia y (variatia vitezei pe unitatea de lungime a normalei la

directia de miscare a fluidului); n acest caz:
v ( 0.68 y y 2 )
=
= 0.68 2 y .
y
y

Astfel, pentru
N

y = 0 m (la nivelul placii)

= 1 0.68 = 0.68

y = 0.34 m

= 1 ( 0.68 2 0.34 ) = 0

m2

;
N
m2

Pentru reprezentarea grafica a variatiei = ( y ) se observa ca dependenta este una

liniara, sau se aleg cteva puncte y din intervalul ( 0 0.34) si se calculeaza .

26

PROBLEME PROPUSE
Problema 1
Un piston se deplaseaza cu viteza constanta v = 0.1 cm / s , ntr-un cilindru avnd
diametrul D = 50 mm

si lungimea l = 10 cm , plin cu lichid cu modulul de elasticitate

e = 2 10 4 daN / cm 2 .

Sa se calculeze deplasarea x [mm] a pistonului daca presiunea n cilindru creste de la

zero la p = 200 bar si timpul necesar deplasarii. Sa se ntocmeasca o schita.

Problema 2
Viteza ntr-un fluid ce curge peste o placa plana, masurata la o distanta de 50 mm de
suprafata placii, este v = 1 m/s . Fluidul are vscozitatea dinamica 2 Pas si densitatea relativa
0.8 (la cea a apei). Ce valori au gradientul vitezei si tensiunea tangentiala de frecare vscoasa la

nivelul placii plane, considernd o distributie liniara a vitezei pe directia normala curgerii. Sa se
calculeze valoarea vscozitatii cinematice a fluidului si sa se ntocmeasca o schita.
Problema 3
Sa se determine viteza de propagare a sunetului n aer la o temperatura t = 20 C ,
admitnd ca legea de variatie a densitatii aerului n functie de presiune este izotermica. Masa
kilomolara a aerului este M = 29 kg/kmol iar exponentul politropic n = 1.3 . Constanta universala a
gazelor este R M = 8314.3 [J/kmolK] .
Problema 4
Explicati de ce vscozitatea lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii, iar
vscozitatea gazelor creste cu temperatura.

27

3. NOTIUNI GENERALE DE STATICA FLUIDELOR

Fortele care actioneaza asupra fluidelor

Relatia fundamentala a staticii fluidelor

Forme particulare ale relatiei fundamentale a staticii fluidelor

Forte hidrostatice

Masurarea presiunilor cu piezometre

Statica fluidelor are ca obiect de studiu fluidele aflate n stare de echilibru precum si fortele

pe care acestea le exercita asupra solidelor cu care vin n contact.

Dupa cum s-a demonstrat anterior, starea de echilibru a unui fluid este caracterizata doar
de existenta eforturilor normale n interiorul acestuia, eforturile tangentiale datorate frecarii
vscoase dintre straturile alaturate de fluid fiind nule. Din acest motiv fluidele reale aflate n repaus
pot fi tratate ca fluide ideale (lipsite de vscozitate)

3.1. FORTELE CARE ACTIONEAZA ASUPRA FLUIDELOR

Principale forte care actioneaza asupra unei mase m de fluid (vezi figura 3.1), care la un
moment t ocupa un volum V , limitat de suprafata S , se pot grupa
n:

forte masice si

forte de suprafata.

Deoarece fortele interioare, de legatura, se anuleaza doua

cte doua, conform principiului egalitatii actiunii si reactiunii, n cele
ce urmeaza va fi analizata actiunea pe care o exercita fortele

Fig. 3.1

exterioare.
Fortele masice exterioare se datoreaza actiunii unor cmpuri de forte exterioare, precum
cel gravitational, sau cmpuri de natura electrica, magnetica. Acestea exercita asupra particulelor
de fluide actiuni proportionale cu elementele de masa dm ale acestora.

Observatie:

n mod obisnuit, n mecanica fluidelor se iau n considerare doar fortele de greutate,

care sunt predominante, dupa caz si fortele de inertie. n magneto-hidrodinamica
sau dinamica plasmei, fortele care intervin preponderent sunt de natura magnetica
sau electrica.

Forta masica elementara care actioneaza asupra unei particule de fluid este data de relatia:
r
r
r
(3.1)
dFm = f m dm = f m dV

28

r
unde: fm

este forta masica unitara, sau forta raportata la unitatea de masa; are dimensiunea
unei acceleratii (n mod obisnuit, n cmp gravitational fm = g : acceleratia
gravitationala).

Astfel, rezultanta fortelor masice exterioare va fi egala cu:

r
r
Fm = f m dV
V

(3.2)

Fortele de suprafata exterioare provin din interactiunea fluidului cu alte corpuri (pereti solizi
sau alte fluide), prin intermediul suprafetei S . Se mai numesc si forte de contact si reprezinta
efectul de legatura al masei de fluid cu mediul nconjurator. Similar ca n cazul fortelor masice,
forta elementara de suprafata se defineste ca fiind:
r
r
(3.3)
dFS = f S dS
r
unde: fS
este forta unitara de suprafata, sau forta raportata la unitatea de suprafata; depinde,
r
n general, de vectorul de pozitie r al punctului n care se considera elementul de
r
suprafata dS , de versorul normalei n la respectiva suprafata, corespunzator fetei n
contact cu fluidul (orientat nspre interiorul suprafetei, figura 3.1).
Pentru cazul general n care ntre normala la suprafata si forta de suprafata este un unghi

, aceasta din urma se va descompune n doua componente, dintre care una normala pe dS ,
r
r
cealalta tangenta la dS : dFn , respectiv dF .
r
r
r
r
(3.4)
dFn = dFS cos = f S dS cos = f n dS
r
r
r
r
(3.5)
dF = dFS sin = f S dS sin = f dS
r
r
unde: fn
este forta unitara de suprafata dupa directia normalei n .
r
f
este forta unitara de suprafata dupa directia tangentei la suprafata dS .
Componenta normala se numeste efort de presiune si este orientata n sensul compresiunii
(nspre fluid), deoarece n conditii obisnuite fluidele nu pot prelua forte de ntindere (tractiune).
Scalarul p se numeste presiune, sau presiune statica n punctul n care se considera elementul de
suprafata dS :

r
r
fn = p n

(3.6)

Componenta tangentiala se numeste efort de suprafata tangentiala. n general, defineste

efortul tangential unitar de vscozitate n punctul n care se considera elementul de suprafata.

3.2. ECUATIA FUNDAMENTALA A STATICII FLUIDELOR

Ecuatia echilibrului fluidelor se obtin din conditia ca rezultanta fortelor exterioare ce
actioneaza asupra unei mase de fluid sa fie nula
29

r
r
Fm + Fp = 0 .

(3.7)

n conditiile n care n fluidele aflate n repaus fata de mediul exterior se manifesta doar
eforturi normale, rezulta ca fortele de suprafata coincid cu cele de presiune. ntr-un fluid vscos n
repaus nu se manifesta eforturi tangentiale, aparitia acestora fiind determinata doar de deplasarea
relativa a particulelor de fluid. n forma integrala, relatia (3.7) este echivalenta cu ecuatia
r
f
m dV p dV = 0 ,
V

(3.8)

Care conduce la urmatoarea ecuatie diferentiala

1
dp = dU ,

(3.9)

unde U ( x, y, z) se numeste si potentialul fortelor masice. Este o marime de stare a fluidului si

pentru un punct din interiorul fluidului reprezinta energia potentiala masica a acestuia. Cnd se
cunosc componentele scalare, f mx , f my , f mz , ale fortei masice unitare, U ( x, y, z) se determina
prin integrare conform relatiei
U ( x, y, z ) =

f mx dx + f my dy + f mz dz .

(3.10)

Daca densitatea este constanta, = constant (fluide incompresibile), sau o functie cunoscuta de
presiune, = ( p ) d = ' ( p )dp (fluide barotrope), primul membru al ecuatiei (3.9) se poate
determina calculnd integrala (dp ) . n aceste conditii, prin integrare, relatia (3.9) capata forma

dp
= U + ct .

(3.11)

Relatia (3.11) este ecuatia fundamentala a staticii fluidelor si reprezinta principiul

conservarii energiei aplicat unei mase de fluid n repaus. Constanta de integrare ct are
dimensiunea unei energii masice unitare si se determina din conditii la limita cunoscute. Prin
analogie cu U , marimea
Observatie:

(dp ) se numeste potentialul fortelor de presiune.

Suprafetele pentru care U = ct se numesc echipotentiale. Pentru fluidele incompresibile

si fluidele barotrope, a caror densitate este o functie cunoscuta de presiune = ( p ) ,
aflate n repaus, se remarca urmatoarele proprietati ale suprafetelor echipotentiale.

Din conditia U = ct rezulta ca p = ct , deci ntr-un fluid n repaus, suprafetele echipotentiale

sunt izobare, implicit izodense si izoterme.
forta masica unitara este perpendiculara pe suprafetele echipotentiale; n mod natural este
orientata n sensul scaderii potentialului, deci al cresterii presiunii.
Suprafetele echipotentiale nu se intersecteaza, deoarece n cazul contrar n punctele de
intersectie presiunea ar avea mai multe valori diferite; astfel, suprafetele de separatie dintre
fluide (precum suprafata libera a unui lichid) sunt echipotentiale.
30

 Daca fortele masice care actioneaza asupra unui fluid sunt foarte mici n comparatie cu
fortele de presiune, se poate considera ca potentialul fortelor masice unitare este neglijabil,
U 0 , iar relatia (3.21) capata forma

1
dp = 0 p = ct .

(3.12)

Astfel, dupa caz, n interiorul unui volum finit (masurabil) de fluid se poate considera ca
presiunea este constanta, iar variatiile acesteia se transmit n toata masa fluidului. Aceasta
consecinta este cunoscuta sub numele de principiul lui Pascal pe baza caruia se
construiesc amplificatoarele de forta (elevatorul hidraulic, presa hidraulica etc.), sau de
presiune (acumulatoarele hidraulice), utilizate n actionarile hidraulice si pneumatice.

Fig. 3.2 Schema de principiu al elevatorului hidraulic

n figura 3.2 este prezentata schema de principiu a unui multiplicator de forta, utilizat ca
elevator hidraulic. Astfel, forta F1 care se exercita asupra pistonului de diametru d1 genereaza o
suprapresiune pm care se transmite n toata masa lichidului, inclusiv la nivelul suprafetei pistonului
de diametru d 2 , rezultnd forta F2 , cu ajutorul carei se ridica automobilul,
pm = ct =

F1
d12 4

d
F2 = 2 F1 .
d 22 4
d1
F2

(3.13)

3.3. FORME PARTICULARE ALE RELATIEI FUNDAMENTALE

A STATICII FLUIDELOR
3.3.1 Repausul fluidelor incompresibile (lichidelor) n cmp gravitational
Dupa cum am mai enuntat anterior, principale forte masice care
actioneaza asupra unui fluid sunt cele gravitationale. Adoptnd un sistem
cartezian n care axa Oz reprezinta verticala, n sensul cresterii altitudinii
(natural n studiul atmosferei n repaus, vezi figura 3.3), obtinem
f mx = f my = 0
U = g dz = g z + ct .
f mz = g
31

Fig. 3.3

(3.14)

Asadar, pentru fluide incompresibile, = ct , relatia (3.11) devine:

1
p
dp + g z = ct + g z = ct p + g z = ct

(3.15)

Constanta de integrare se determina din conditii la limita cunoscute. De exemplu, n cazul

unui lichid de greutate specifica = g , continut ntr-un vas precum n figura 3.4, raportat la un
sistem de referinta ca n figura 3.3, pentru

z = h p0 + g h = ct .

(3.16)

nlocuind (3.26) n relatia (3.25) obtinem

p + g z = p0 + g h p p0 = g ( h z ) .

(3.17)

Relatia (3.17) reprezinta legea de variatie a presiunii n interiorul

unui lichid, unde ( h z ) este cota de adncime si reprezinta ecuatia
fundamentala a hidrostaticii.
Fig. 3.4
Observatii:
n studiul lichidelor, orientarea naturala a sistemului de referinta este cea pentru care axa
Oz este n sensul cresterii adncimii, precum n figura 3.5.

Presiunea hidrostatica este o suprapresiune, pS = p p0 , notata n mod curent cu p .

Astfel, relatia anterioara se poate scrie si sub forma (simplificata)

p= gh,

(3.18)

unde h este cota de adncime.

Dupa cum se observa, variatia presiunii ntr-un lichid n repaus, n cmp gravitational, este
o functie liniara de adncime (creste liniar cu adncimea). Valoarea presiunii maxime este la baza
vasului (la cota de adncime maxima) si este egala cu pmax = g hmax .
Daca n cazul considerat anterior, la suprafata libera a lichidului presiunea care se exercita
are valoarea pm (presiunea manometrica exercitata de un alt fluid, precum n figura 3.5, aceasta
se transmite n toata masa lichidului, astfel nct valoarea presiunii maxime va fi:

pmax = pm + h

(3.19)

Reprezentarea variatiei presiunii exercitate de un fluid pe peretii vasului cel contine, vezi
figura 3.5, poarta denumirea de diagrama distributiei de presiuni, sau epura hidrostatica. Presiunea
pe care o exercita fluidul asupra vasului se reprezinta pe directie normala n puntul de aplicatie,
dinspre fluid spre suprafata pe care acesta actioneaza. Pentru lichidele n repaus, planele
orizontale (perpendiculare pe vectorul rezultant al fortei masice unitare) sunt plane izobare (de
presiune constanta) si reciproc.

32

Planul pentru care presiunea este nula se numeste

plan manometric si pozitia acestuia, fata de suprafata libera,
este definita de naltimea manometrica:
(3.20)

p
hm = m

Astfel, relatia (3.30) se poate rescrie n forma:

pmax = ( hm + h )

(3.21)

3.3.2 Repausul fluidelor compresibile ct

n cazul n care densitatea fluidului nu e constanta,
pentru a putea calcula potentialul fortelor de presiune trebuie
cunoscuta legea de variatie a densitatii n functie de presiune

Fig. 3.5

(tipul transformarii pe care o sufera fluidul).

n cazul unui proces izotermic, T = ct :
p
p
p
= ct = 0 = 0 p .

0
0

(3.22)

dp 0 dp 0
=
= p ln p + ct .

p0 p
0

(3.23)

Astfel:

Pentru fluidele aflate n cmpul gravitational terestru:

U = g z + ct .

(3.24)

0
ln p + g z = ct .
p0

(3.25)

Asadar

Solutiile pentru procesele adiabatice sau politropice se determina similar.

4. FORTE DE ACTIUNE ALE FLUIDELOR N

REPAUS ASUPRA UNOR PERETI SOLIZI

Forte de actiune pe pereti plani

Forte de actiune pe pereti curbi

Fluidele exercita asupra peretilor solizi cu care vin n contact forte de presiune.
Determinarea acestora este necesara n practica n vederea dimensionarii rezervoarelor, barajelor
etc. din punct de vedere al rezistentei.

33

r
Forta elementara de presiune dFp ce actioneaza pe o suprafata elementara dS (vezi

figura 4.1) este data de relatia:

Fig. 4.1 Forta de presiune pe o suprafata elementara

r
r
dFp = p n dS

unde

r
n

(4.1)

este versorul normalei la suprafata, orientat dinspre fluid spre perete, n sensul de
actiune al fortei.

Forta rezultanta se calculeaza nsumnd fortele elementare, asadar

r
r
F p = p n dS
S

(4.2)

n cazul n care suprafata este una oarecare, curba spatial, atunci si fortele elementare vor
fi oarecare n spatiu, iar actiunea lor asupra peretelui plan va fi descrisa de torsorul format din:
r
forta rezultanta Fp ;

r
momentul rezultantei in raport cu originea sistemului de referinta ales, MO
r
r
v
M O = r p n dS
S

unde

r
r

(4.3)

r
este vectorul de pozitie al punctului de aplicatie al fortei elementare dFp pe

suprafata dS , n sistemul de referinta xOyz .

Observatie:

Pentru calculul integralelor (4.2) si (4.3) trebuie sa se cunoasca distributia presiunii

p n interiorul fluidului (din legea fundamentala a staticii fluidelor).

4.1 FORTE DE ACTIUNE PE PERETI PLANI

r
n cazul peretilor plani, versorul normalei la suprafata este constant, n = ct , iar relatiile (4.2)

si (4.3) devin:
r
r
F p = n p dS

(4.4)

r
r v
r
v
M O = r n p dS = n r p dS
S

34

(4.5)

r
Punctul de aplicatie al fortei Fp se noteaza cu C (sau CP ) si se numeste centru de

presiune. Raportat la sistemul de referinta considerat, vectorul de pozitie al centrului de presiune

se obtine din teorema lui Varignon aplicata sistemului de forte elementare, conform careia suma
momentelor fortelor elementare este egala cu momentul rezultantei:
r
r
r
r
v
v
v r
n r p dS = rCP F p n r p dS = n rCP p dS
S

r
rCP = S

p dS

(4.6)

p dS

4.1.1 Cazul fluidelor usoare (gaze, vapori)

Avnd n vedere ca presiunea n interiorul unui volum finit de gaz poate fi considerata
constanta n toata masa acestuia, p = ct , deci avnd aceeasi valoare n orice punct al suprafetei
S , relatiile (4.4) si (4.6) se pot rescrie astfel:
r
r
r
r
F p = n p dS = n p dS = n p S F p = p S
S

r
rCP = S

p dS

p dS

r
p r dS

r
r S r
= G = rG
p dS
S
S

unde

r
rG

(4.7)

(4.8)

este cota centrului de greutate al peretelui de suprafata S ;

Asadar, forta cu care un fluid usor, n repaus, actioneaza asupra unui perete plan este
egala cu produsul dintre presiunea fluidului si aria suprafetei peretelui, avnd punctul de aplicatie
r
r
(centrul de presiune) n centrul de greutate al peretelui rCP = rG .

4.1.2 Cazul fluidelor grele (lichide)

Pentru determinarea actiunii exercitate de un fluid greu pe un perete plan consideram cazul
general n care peretele este nclinat cu un unghi fata de suprafata libera a lichidului pe care se
exercita presiunea manometrica pm . Raportndu-ne la sistemul de referinta n care ( yOz ) este
planul suprafetei nclinate (vezi figura 4.2), iar conform legii fundamentale a hidrostaticii, valoarea
presiunii la o adncime h este data de relatia:

p = g h = h = z sin

(4.9)

Tinnd cont de (4.9), relatia (4.4) devine:

r r
r
r
r
F = n p dS = n h dS = n z sin( ) dS = n sin( ) z dS ,
S

35

(4.10)

 z dS

unde

este momentul de inertie de ordinul 1 al suprafetei nclinate fata de axa oy :

z dS = zCG

S,

(4.11)

unde: S

este aria suprafetei nclinate;

este cota centrului de greutate al suprafetei nclinate pe axa Oz . Astfel:

zCG

Fig. 4.2 Forta de presiune pe o suprafata plana nclinata

Astfel,

F = S zCG sin( ) = hCG S ,

unde

hCG

(4.12)

este cota de adncime a centrului de greutate al suprafetei nclinate.

Asadar, forta cu care un lichid, n repaus, actioneaza asupra unui perete plan este egala cu
greutatea unei coloane din respectivul lichid avnd ca baza suprafata peretelui iar ca naltime
distanta de la centrul de greutate al suprafetei la planul de referinta (planul manometric).
Din relatia (4.8) se obtine urmatoarea expresie a vectorului de pozitie al punctului de
aplicatie al fortei F :
r

r
rCP = S

r
r h dS

p dS

p dS

z dS

z dS

= S
=S
=S
,
h dS
d
z
S
zCG S

(4.13)

Corespunzator sistemului de referinta, coordonatele centrului de presiune n planul yoz

sunt:

y z dS

yCP = S

unde: I yz
Iy

zCG S

dS

Iy
; zCP = S
=
;
zCG S
zCG A
zCG S
I yz

este momentul de inertie centrifugal al suprafetei n raport cu Oy si Oz ;

este momentul inertial de ordinul doi al suprafetei fata de axa Oz .

Observatie:
Daca yOz este plan de simetrie, atunci I yz = 0 si yCP = 0 .

Centrul de presiune este situat ntotdeauna sub cel de greutate.

36

(4.14)

4.2 FORTE DE ACTIUNE PE PERETI CURBI

r
Pentru a usura calculul relatiilor (4.2) si (4.3), torsorul format din forta rezultanta Fp si
r
momentul MO se nlocuieste cu un sistem de trei forte paralele cu axele sistemului de referinta (n
r
general aceste forte nu sunt concurente). Astfel, componentele fortei Fp sunt:

Fp x =

p dS yOz
S yOz

Fp y =

p dS xOz
S xOz

Fp z =

p dS xOy
S xOy

(4.15)
(4.16)
(4.17)

unde S xOy , S yOz , S xOz sunt proiectiile algebrice ale suprafetei S pe care actioneaza fluidul pe
planele xOy , yOz , respectiv xOz ale sistemului de referinta, precum n cazul din figura 4.3
pentru suprafata curba (BC). Punctul de aplicatie al componentei dupa axa Ox este dat de relatia:
r
r p dS yOz
S yOz
r
rC Fx =
(4.18)
p dS yOz
S yOz

Similar se calculeaza si centrele de presiune ale celorlalte doua componente.

Fig. 4.3 Proiectiile unei suprafete curbe pe planele sistemului de referinta

37

4.2.1 Forte de actiune ale lichidelor pe pereti curbi, deschisi

Alegnd un sistem de referinta n care planul xOy este plan manometric, iar axa Oz este
orientata n sensul cresterii adncimii, pentru variatii ale presiunii n interiorul lichidului p = z ,
relatiile (5.15), , (5.18) devin:

z dS yOz

Fp x =

= zG S yOz S yOz ;

F p y = z G S xOz S xOz ;

Fp z =

S yOz

z dS yOz

S yOz
r
rC F p x =
;
zG S yOz S yOz

unde V

z dS xOy

= V

S xOy

(4.19)

z dS xOz
r
S xOz
rC F p y =
;
zG S xOz S xOz

r
r
rC Fz = rG V

(4.20)

este volumul de lichid cuprins ntre suprafata udata de lichid si proiectia ei pe

planul manometric (de referinta), figura 4.3.

4.2.2 Forte de actiune ale fluidelor usoare pe pereti curbi, nchisi

Cnd actioneaza pe suprafetele curbe nchise, ale rezervoarelor ce le contin, fluidelor
usoare dezvolta eforturi unitare de tensiune n peretii acestora. Calculul acestor eforturi este util la
dimensionarea grosimii peretilor rezervoarelor.
Astfel, n cazul unui rezervor cilindric (sau o conducta) de diametru D si lungime L ce
contine un fluid la presiunea constanta p , actiunea acestuia asupra unei jumatati de cilindru este
Fp x = p D L ;

Fp y = Fp z = 0 ;

(4.21)

Notnd efortul unitar admisibil cu a si grosimea peretelui cu forta de reactiune ce se

dezvolta n peretele sectionat este 2 a L . Din egalitatea fortelor se obtine:
p D L = 2 a L

pD
2a

(4.22)

Fig. 4.4 Forta de actiune ale fluidelor usoare pe pereti curbi, nchisi
Pentru alte tipuri de suprafete se obtin relatii de calcul a grosimii minime n mod similar.
Relatia anterioara este valabila si n cazul lichidelor cnd variatia presiunii pe verticala este
neglijabila.

38

5. MASURAREA PRESIUNILOR CU PIEZOMETRE

Aparatele cu ajutorul carora se masoara presiunea se numesc manometre. Dupa principiul
de functionare, acestea se pot clasifica n doua categorii principale:
manometre cu lichid: functionarea acestora se bazeaza pe legea de variatie a presiunii n
lichidele aflate n repaus; se mai si numesc piezometre;
manometre cu element elastic: functionarea acestora se bazeaza pe dependenta dintre
valoarea presiunii si marimea deformatiei elementului elastic.
Masurarea presiunii se poate face si cu aparate ce functioneaza pe baza altor principii,
precum cele ce utilizeaza traductoare electrice sau pneumatice. Indiferent de natura instrumentului
de masura, fluidul a carui presiune se masoara este dirijat spre instrument prin intermediul unei
prize de presiune:

statica, cnd axa prizei este normala pe directia curentului (fluide n miscare), figura 1.1;
totala, cnd axa prizei este pe directia curentului, vezi figura 1.2, anterior..
5.1. PIEZOMETRE
Sunt manometre cu lichid si masoara ntotdeauna presiuni relative, exprimate n coloana de
lichid. Cnd determina presiunea ntr-un punct se numesc piezometre simple, iar daca masoara
diferenta de presiune ntre doua puncte piezometre diferentiale. Daca lichidul piezometric (lichidul
utilizat pentru determinarea presiunii) este cel a carui presiune se masoara se numesc piezometre
directe, n caz contrar piezometre indirecte. Cele mai utilizate sunt:
5.1.1 Tubul piezometric
Este cel mai simplu manometru si este constituit dintr-un tub,
deschis la capatul superior, celalalt fiind conectat la un recipient
ce contine un lichid sub presiune, superioara celei atmosferice,
precum este ilustrat n figura 5.3. Presiunile masurate sunt
relative la cea atmosferica (locala), deci suprapresiuni. Acest
instrument poate fi utilizat doar n cazul lichidelor, cnd naltimea
de lichid pe tubul piezometric este suficient de mare, astfel nct
sa fie sesizabile si masurabile variatiile de presiune.
Presiunea n punctul A, exercitata de coloana de lichid este:

p A = f g hA [m coloan de lichid] .
39

Fig. 5.3 - Tubul piezometric

(5.1)

5.1.2 Tubul manometric U

Denumirea se datoreaza formei acestuia. Poate fi utilizat
pentru masurarea presiunii statice n interiorul ambelor tipuri de
fluide (lichide si gaze). Conectarea la un recipient ce contine un
fluid se face precum este ilustrat n figura 5.4. Densitatea
lichidului piezometric trebuie sa fie mai mare ca cea a fluidului a
carui presiune se masoara. De asemenea, n cazul masuratorilor
n interiorul lichidelor, acestea si lichidul piezometric trebuie sa
fie imiscibile. Pentru manometrul din figura 5.4 se pot scrie

Fig. 5.4 Tubul manometric U

urmatoarele relatii:

Presiunea n interiorul unui fluid n echilibru static absolut este constanta la nivelul oricarui
plan orizontal. Astfel:

pB = pC .

Pentru bratul din stnga al manometrului:

pB = p A + f g h1 ;

Pentru bratul din dreapta:

pC = lp g h2 .

Astfel, presiunea (relativa la cea atmosferica locala) n punctul A este:

p A = lp g h2 f g h1 .

(5.2)

Daca fluidul a carui presiune se masoara este un gaz, densitatea acestuia este mult mai
mica dect cea a lichidului piezometric lp >> f . n acest caz termenul f g h1 poate fi neglijat
(deoarece h1 << 1 ), iar presiunea poate fi calculata cu o acuratete suficienta cu relatia:
p A = lp g h2 .

(5.3)

Astfel, diferenta de presiune ntre punctele A si B devine:

p A pB = f g ( h2 h1 ) + ( lp f )g h .

(5.4)

De asemenea, daca lp >> f , termenii ce contin f pot fi neglijati, deci:

p A pB = lp g h .

(5.5)

5.1.3 Variante mbunatatite ale manometrului U

Pentru a evita calculul presiunii prin citirea naltimii de lichid piezometric pe ambele brate
ale tubului manometric U, se utilizeaza varianta n care unul dintre brate are diametrul mult mai
mare n comparatie cu celalalt, precum n figura 5.5. n acest caz, deplasarea de lichid piezometric
pe bratul de diametru mai mare devine nesemnificativa. Planul de referim indica nivelul lichidului
piezometric pentru o diferenta nula de presiune.

40

Fig. 5.5 Varianta mbunatatita a manometrului U

Volumul de lichid piezometric transferat de pe un brat pe celalalt este V = h1

D2
d2
= h2
.
4
4

d
Astfel, caderea de nivel pe bratul cu diametru mai mare este h1 = h2 .
D

Diferenta de presiune p1 p2 este data de diferenta de nivel pe cele doua brate:

2
d 2

d
p1 p2 = lp g h2 + h2 = lp g h2 1 + .
D
D

(5.6)

Deoarece D este mult mai mare ca d ( D >> d ), raportul ( d / D ) 2 este neglijabil

(( d / D )

<< 1 , deci:

p1 p2 = lp g h2 .

(5.7)

n cazul determinarii unor diferente foarte mici de presiune, pentru a mari precizia de citire,
se utilizeaza micromanometrele cu brat nclinat (vezi figura 6). n acest caz, diferenta de nivel se
determina ca functie de lungimea de lichid piezometric pe bratul micromanometrului:

p1 p2 = g h = g l sin .
Precizia de masurare poate fi crescuta prin nclinarea bratului micromanometrului.

Fig. 6 Micromanometru cu brat nclinat

41

(5.8)

5.2 Alegerea piezometrului adecvat

La alegerea piezometrului adecvat unei masuratori trebuie avute n vedere avantajele si/sau
dezavantajele pe care le prezinta acestea.
Avantaje

sunt foarte simple din punct de vedere constructiv;

nu necesita calibrare, presiunile masurate fiind determinate conform principiului fundamental

al hidrostaticii.

Dezavantaje

nu pot nregistra variatii rapide de presiune;

n cazul tuburilor manometrice U, trebuie efectuate simultan doua masuratori pentru a

calcula presiunea diferentiala; acest dezavantaj poate fi eliminat prin utilizarea variantei n
care unul dintre brate are diametrul mult mai mare;

este dificila determinarea unor diferente mici de presiune.

42

5. DINAMICA FLUIDELOR IDEALE

5.1 NOTIUNI GENERALE DE CINEMATICA FLUIDELOR
Cinematica fluidelor studiaza miscarea acestora fara a lua n considerare:
fortele care determina, sau modifica, starea de miscare,
transformarile energetice care nsotesc miscarea fluidelor.
Astfel, deoarece sunt luate n calcul doar proprietatile geometrice ale miscarii fluidelor, rezultatele
cinematicii fluidelor sunt valabile att pentru fluide ideale, ct si pentru fluidele reale.
5.1.1

METODE DE STUDIU ALE MISCARII FLUIDELOR

Exista doua metode de studiu ale miscarii fluidelor (determinarii traiectoriilor, vitezelor si

acceleratiilor): metoda Lagrange, respectiv metoda Euler.

Metoda Lagrange studiaza miscarea unei particule de fluid n aceeasi maniera ca la
miscarea unui punct material n mecanica clasica. Lund ca referinta pozitia particulei,

v
r0 ( x0 , y0 , z0 ) , la momentul initial, t0 , miscarea ei (ecuatiile traiectoriei) este cunoscuta daca se
stabilesc legile de variatie n timp ale coordonatelor de pozitie ale particulei

x = x (x0 , y0 , z0 , t),

y = y (x0 , y0 , z0 , t),
z = z (x , y , z , t).
0
0
0

Necunoscutele sistemului (5.1), coordonatele

(5.1)

x, y , z , sunt functii de variabilele

independente x0 , y0 , z 0 (variabilele lui Lagrange). Din ecuatiile traiectoriei se deduc componentele

vitezei, v = v( v x , v y , v z ) , corespunzator momentelor ti , dupa cum este ilustrat n figura 5.1,

vx =
r

dx
dy
dz
, v y = , vz = ,
dt
dt
dt

(5.2)

si componentele acceleratiei a = a ( a x , a y , a z )

ax =

dv y d 2 y
dv x d 2 x
dv
d2z
= 2 , vy =
= 2 , vz = z = 2 .
dt
dt
dt
dt
dt dt

(5.3)

Pentru a descrie miscarea a n particule ce alcatuiesc o masa de fluid sunt necesare n sisteme de
ecuatii ale miscarii, cu solutii care necesita un timp ndelungat de rezolvare si resurse de calcul
semnificative. Din punct de vedere practic, mult mai comoda este utilizarea celei de a doua
metode.

43

Fig. 5.1 Descrierea miscarii particulelor unui fluid prin metoda Lagrange
Metoda Euler studiaza cmpul de viteze n puncte fixe ale spatiului ocupat de fluid. Practic,
se determina la momentele t j componentele vitezei n puncte n care se amplaseaza sonde de
viteza. Astfel, cunoscnd componentele vitezei ca functii de coordonate si timp,

v x = v x ( x, y, z, t)
r r

v y = v y ( x, y, z, t) v = v ( x, y, z, t) ,

v z = v z ( x, y, z, t)

(5.4)

se determina traiectoriile prin integrarea sistemului de ecuatii (5.2), respectiv, se determina

componentele acceleratiei, derivnd componentele vitezei, ecuatiile (5.3). Metoda este ilustrata n
figura 5.2.

Fig. 5.2 Descrierea miscarii unui fluid prin metoda Euler

Expresia acceleratiei unei particule fluide este

r
r
r
r vr vr
r
r
r dv
v
v
= a x i + a y j + az k =
+ vx + v y + vz .
a=
dt
t x
y
z

(5.5)

Din relatia anterioara se constata ca acceleratia are doua componente:

acceleratia locala, ( v t ) , ce rezulta din variatia n timp a vitezei n diferitele puncte ale
spatiului ocupat de fluid si

44

 acceleratia convectiva (sau de antrenare),

r
r
r
v
v
v
v x + v y + v z , rezultat al vitezelor diferite
z
x
y

n punctele fluidului.

Observatii:

r
v
= 0 se numesc permanente: ntr-un punct din interiorul
1. Miscarile fluidelor pentru care
t
r
v
spatiului ocupat de fluid, viteza este constanta n timp. Cele pentru care
0 se numesc
t
nepermanente: n acelasi punct, viteza variaza (fluctueaza, n jurul unei valori medii) n timp.
2. Acceleratia convectiva este nula n cazurile cmpurilor de viteza omogene, n care viteza este
aceeasi n toate punctele mediului fluid: miscare uniforma.
3. Utiliznd teoria cmpurilor, relatia (5.11) poate fi pusa si sub forma:

r
r
r
r dv v

r v r r
+ (v ) v
a=
=
+ v x + v y + v z v =
z
t
dt t x
y

r
r
r v
v2
r r v
v2
r r
a=
+ + v v =
+ grad + rot v v
t
2
t
2

(5.6)

n relatia (5.12) s-a pus n evidenta partea potentiala a acceleratiei convective, grad
2

r r
sau v , precum si partea rotationala a acesteia, rot v
v

r
rot v = 0 se numesc irotationale.

5.1.2

v2
2

(sau v v ) . Miscarile pentru care

REPREZENTAREA GRAFICA A MISCARII UNUI FLUID.

MARIMI CARACTERISTICE MISCARII FLUIDELOR
O metoda utilizata n studiul fenomenelor de dinamica fluidelor este aceea a reprezentarii

grafice a miscarii particulelor. Se definesc urmatoarele notiuni/marimi referitoare la miscarea

fluidelor:
Curentul de fluid reprezinta o masa de fluid aflata n miscare.
Linia de curent este curba tangenta la vectorii viteza ai particulelor care la un moment, t , se
gasesc pe aceasta curba (figura 5.3). n general, forma linilor de curent se modifica n timp: cazul
miscarilor nepermanente, n care parametrii fluidului variaza n timp, n acelasi punct. Ele si
pastreaza forma n cazul miscarilor permanente.

45

Fig. 5.3 Liniile de curent n jurul unui profil aerodinamic

Prezinta doua proprietati importante si anume:
liniile de curent nu se intersecteaza, cu exceptia unor puncte, numite puncte critice, n
care viteza este nula sau infinita (printr-un punct al spatiului ocupat de un fluid nu poate
trece la un moment dat dect o singura linie de curent, deoarece ntru-un punct nu pot
exista simultan mai multe particule cu viteze diferite; n consecinta, o particula printr-un
tub de curent se misca pe o aceeasi linie de curent;
liniile de curent umplu n ntregime spatiul ocupat de curentul de fluid.
Ecuatia diferentiala a liniilor de curent, sub forma vectoriala, se obtine din conditia de tangenta a

vitezei la linia de curent, caz n care vectorul viteza v (v x , v y , v z ) are aceeasi directie cu variatia
r
r
r
r
vectorului de pozitie dr (d x, d y, d z ) (pentru variatii mici ale dr ). Astfel, v || dr , sau:
r
r
(5.7)
v dr = 0
La momentul t sistemul ecuatiilor diferentiale al liniilor de curent este:
dx
dy
dz
=
=
v x ( x, y, z, t ) v y ( x, y, z, t ) v z ( x, y, z, t )

(5.8)

Traiectoria unei particule de fluid reprezinta drumul parcurs de aceasta n miscarea sa.
Traiectoriile pot fi vizualizata experimental, dupa cum este prezentat n figura 5.4. n cazul
miscarilor permanente traiectoria coincide cu linia de curent, lucru care nu mai este valabil n cazul
miscarilor nepermanente.

Fig. 5.4 Vizualizarea curgerii n jurul unui profil aerodinamic

46

Ecuatia diferentiala a traiectoriei este data de relatia:

r r
dr = v dt .

(5.9)

La momentul t , raportnd miscarea la sistemul triortogonal de axe xOyz , relatia anterioara

este echivalenta cu sistemul:
dx
dy
dz
=
=
= dt
v x ( x, y, z, t ) v y ( x, y, z, t ) v z ( x, y, z, t )

(5.10)

Suprafata de curent este suprafata formata din toate liniile de curent care se sprijina la un
moment dat pe o curba de forma oarecare. Daca respectiva curba este una nchisa, simpla, atunci
suprafata de curent este una tubulara, formnd un tub de curent (figura 5.5).

Fig. 5.5 Tub de curent

Observatie

Deoarece viteza este tangenta la peretii tubului de curent, rezulta ca prin suprafata acestuia
nu se face schimb da masa.

Un tub de curent de sectiune suficient de mica, astfel nct sa putem admite pe ea o

distributie uniforma a parametrilor da stare ai fluidului (viteze si presiuni), poarta denumirea de tub
elementar de curent (figura 5.8).
Fluidul din interiorul unui tub elementar de curent formeaza un fir de fluid. Daca sectiunea
transversala a tubului elementar de curent tinde catre zero, n jurul unui punct, atunci firul de
curent reprezinta materializarea liniei de curent care trece prin acel punct.
Sectiunea transversala a unui tub de curent, numita si sectiune vie, reprezinta suprafata
normala pe liniile de curent care o strabat. Este o suprafata plana daca liniile de curent sunt
paralele, S1 si S3 n figura 5.6, sau curba n caz contrar, precum S2 .

Fig. 5.6 Sectiuni vii ntr-un tub de curent

47

Perimetrul udat, Pu , reprezinta lungimea conturului sectiunii transversale a unui tub de

curent, marginita de pereti solizi. Raza hidraulica, rh , reprezinta raportul dintre aria sectiunii
curentului si perimetrul udat. Diametrul hidraulic, d h , sau echivalent hidraulic, reprezinta un
parametru utilizat n cazurile n care sectiunea de curgere nu este circulara. Se determina cu
relatia
A
Aria sectiunii curentului
d h = 4 rh = 4 sc = 4
[m].
Pu
Perimetrul udat

n figura 5.7

(5.11)

sunt prezentate doua situatii de calcul ale diametrului hidraulic, frecvent

ntlnite n practica. Astfel, pentru cazul curgerii unui fluid printr-o conducta circulara sub presiune
(fluidul ocupa ntreg spatiul interior al conductei), figura 5.7(a), perimetrul udat este Pu = d , iar
diametrul hidraulic d h = d . Asadar, n cazul conductelor circulare diametrul hidraulic coincide cu
diametrul geometric.

Fig. 5.7 Perimetrul udat si diametrul hidraulic pentru cazul curgerii unui fluid printr-o conducta
circulara sub presiune, respectiv printr-un canal dreptunghiular
n cazul curgerii unui lichid printr-un canal dreptunghiular de latime b , figura 5.7(b), perimetrul
udat si diametrul hidraulic sunt Pu = b + 2 h , respectiv d h = 4

bh
, unde h reprezinta cota de
b+ 2 h

adncime a lichidului n canal.

Debitul unui curent de fluid reprezinta cantitatea de fluid care trece printr-o sectiune n unitatea
de timp. n functie de modul de exprimare al cantitatii de fluid, poate fi:
debit volumic (sau volumetric), Q V (sau simplu Q ), reprezinta volumul de fluid care trece
printr-o sectiune transversala n unitatea de timp,
V
[m 3 /s ] ;
t 0 t

Q V = lim

(5.12)

debit masic, Qm (sau m& ), reprezinta masa de fluid corespunzatoare debitului volumic Q V ;
pentru un fluid omogen (de densitate constanta, = ct . ),
Qm = Q V . [kg/s] ;

48

(5.13)

r
Vrtejul, sau turbionul unei particule de fluid este vectorul , definit de relatia (5.14) si
reprezinta viteza unghiulara medie de rotatie a particulei n jurul unei axe ce trece prin centrul ei de
greutate.
r 1r
r 1
= rot v =
2
2

unde

(5.14)

este vectorul ce defineste rotorul vitezei,

r
r
r
i
j
k
r
v y r v x v z
v
r
r

i +

= v = rot v =
= z
x
x y z y
z z
vx v y vz

r v y v x r
k.

j +
y

(5.15)

r
r
r
Datorita modului asemanator de definire vectorilor si si pentru se mai utilizeaza,
uneori, tot denumirea de vrtej (turbion). Componentele scalare ale vrtejului sunt
x =

v
1 v
v
1 v z v y
1 v

, y = x z , z = y x .

2 z
x
2 y
z
y
2 x

(5.16)

Linia de vrtej, suprafata de vrtej si tubul de vrtej sunt definite similar ca linia de curent,
suprafata de curent, respectiv tubul de curent.

5.2 ECUATIILE DE MISCARE ALE FLUIDELOR

5.2.1

ECUATIA DE CONTINUITATE (DE CONSERVARE A MASEI)

Dupa cum am precizat anterior, din definitia liniilor de curent rezulta ca particulele de fluid

nu pot traversa suprafetele de curent. Daca densitatea este invarianta n timp, atunci masa de fluid
nu se concentreaza n diferite puncte, deci:

Variatia masei n timp (debitul masic) este constanta n orice sectiune a unui tub de curent.
Aceasta este formularea principiului continuitatii, sau de conservare a masei aplicata unui
fluid dintr-un tub de curent. Pentru un tub elementar de curent, precum n figura 5.8, volumul de
fluid ce traverseaza sectiunea de arie dA , n timpul dt , se poate exprima cu relatia:

Fig. 5.8 Tub elementar de curent

dV = dl dA = v dt dA .

unde

(5.17)

este viteza fluidului (constanta la nivelul unei sectiuni normale a tubului de curent).

Astfel, masa elementara de fluid este

49

dm = dV = v dt dA ,

(5.18)

iar variatia acesteia n timp dQm = dm dt :

dQm = v dA .

(5.19)

Debitul masic instantaneu, n fiecare sectiune de curgere, se obtine prin integrare

Qm = v dA = v A ,

(5.20)

unde

este aria sectiunii vii de curgere (pe directia normala la curentul de fluid).

Tinnd cont de principiul conservarii masei,

Qm = constant ( v A )1 = ( v A )2 = ... = ( v A )n .

(5.21)

Pentru fluide incompresibile, = ct . , se utilizeaza cu precadere debitul volumic, Q , iar

ecuatia continuitatii devine:

Q = v1 A1 = v 2 A2 = ... = v n An = constant .
unde

(5.22)

v1 , v 2 , ..., v n sunt vitezele medii ale fluidului n sectiunile A1 , A2 , ..., An . Astfel, viteza medie

ntr-o sectiune de curgere este definita de ecuatia

v=

Q
.
A

(5.23)

Relatiile (5.21) si (5.22) sunt forme particulare ale ecuatiei continuitatii. Ele exprima
principiul conservarii unei mase de fluid omogen n miscare permanenta, prin tuburi de curent cu
forma fixa (pereti rigizi), precum n multe dintre cazurile de interes tehnic de curgere a fluidelor ce
se realizeaza n tuburi de curent, simple sau ramificate: conducte.

5.2.2 Ecuatia lui Bernoulli

Ecuatia de miscare a fluidelor pentru care:

fortele masice deriva dintr-un potential

densitatea este o functie cunoscuta de presiune

miscarea (curgerea) este permanenta

miscarea este irotationala, sau pe o linie de curent

r
f m = grad U ,
1
dp
grad p = grad

r
v
=0,
t
r r
rot v v ,

se scrie sub forma:

v2

dp
grad + + U = 0

(5.24)

Termenii din interiorul parantezelor au dimensiuni de energii specifice unitatii de masa.

Suma lor se noteaza cu e si exprima faptul ca energia unitatii de masa reprezinta suma dintre
energia cinetica, energia potentiala de presiune si energia potentiala de pozitie. Expresia:
50

dp
v2
+
+U = e
2

se numeste functia lui Bernoulli.

r
nmultind ecuatia (5.24) cu deplasarea elementara dr , se obtine:

v2
r
v2
dp
dp
+
+U = 0
grad
+
+ U dr = 0 d

v2
dp
+
+ U = ct .
2

5.2.2.1

(5.25)

Ecuatia lui Bernoulli pentru fluide incompresibile

Pentru:

= ct . , lichide si gaze n domeniul subsonic incompresibil

fluide incompresibile,

(conventional, gaze a caror viteza medie nu depaseste 50 m/s )

r
r
r
n cmp gravitational, f m x = f m y = 0 , f m z = g , deci:
U = f m z dz = -g dz = g z + ct ,

ecuatia (5.25) devine:

v2 p
+ + g z = ct .

(5.26)

Aceasta este ecuatia lui Bernoulli. Pentru doua puncte de pe o linie de curent aceasta se
scrie:
v12 p1
v2 p
+
+ g z1 = 2 + 2 + g z2 .
2

(5.26)

n aceasta forma, toti termenii reprezinta energii specifice unitatii de masa:

energie cinetica

energie potentiala de presiune

energie potentiala de pozitie

v12
;
2
p
;

g z.

Ecuatia lui Bernoulli se poate exprima si sub alte doua forme. Daca termenii din ecuatia
(5.26) se mpart cu g :
v12
p
v2
p
+ 1 + z1 = 2 + 2 + z2 = H [m ]
2g g
2g g

(5.27)

Se observa ca fiecare dintre termeni are dimensiunea unei lungimi. Acest fapt permite
urmatoarea reprezentare grafica a ntregii expresii, pe o linie de curent (vezi figura 5.9):

cota (naltime) de pozitie

z,
51

cota (naltime) piezometrica

p
p
= ,
g

cota (naltime) cinetica

v2
.
2g

Fig. 5.9 Reprezentarea grafica a ecuatiei lui Bernoulli

Pe o linie de curent, parametrii unui fluid variaza astfel nct nivelul energetic H ramne
constant.
A treia forma a ecuatie lui Bernoulli se obtine daca nmultim termenii ecuatiei (5.26) cu :
N
v12
v 22
+ p1 + g z1 =
+ p 2 + g z2

2
2
m2

(5.28)

n aceasta forma termenii au dimensiuni de presiune:

presiune dinamica

v2
;
2

presiune statica

p;

presiune de pozitie

gz.

Suma dintre presiunea statica si cea dinamica reprezinta presiunea totala a unui fluid, pt :
pt =

5.2.2.2

v2
+ p.
2

(5.29)

Ecuatia lui Bernoulli pentru fluide compresibile

Pentru fluide compresibile, ct . (gaze a caror viteza medie depaseste 50 m/s ), n cmp
gravitational, rezolvarea ecuatiei (5.49) depinde de caracterul transformarii pe care o sufera fluidul:
izoterma, adiabatica, politropica.

52

Astfel, pentru o transformare generala

p
n

= ct . cu exponentul politropic n , potentialul

fortelor de presiune pentru doua stari succesive este:

dp
n p2 p1

,
=

n 1 2 1
1

(5.30)

v12
n p1
v2
n p2
+
+ g z1 = 2 +
+ g z2 .
2 n 1
2 n 1

(5.31)

iar ecuatia lui Bernoulli:

Pentru transformarea adiabatica

= ct . , ecuatia lui Bernoulli are o forma similara cu

(5.31), n care exponentul adiabatic n se nlocuieste cu cel politropic . n cazul unui proces
izoterm

p
= ct . , ecuatia lui Bernoulli devine:

v12 p1
v2 p
+
ln p1 + g z1 = 2 + 2 ln p2 + g z2 .
1
2
2
2

(5.32)

5.2.3 TEOREMA IMPULSULUI

n Mecanica generala impulsul unui punct material de masa m care se deplaseaza cu

r
r
viteza v se defineste ca fiind produsul m v . Pentru un sistem de puncte materiale, impulsul total
are expresia:

r
r
I = mi v i .

(5.33)

r
d
r
m

v
=
F
i i ext
dt

(5.34)

Teorema Impulsului:

exprima faptul ca derivata n raport cu timpul

a impulsului unui sistem de puncte materiale
este egala cu rezultanta fortelor exterioare
care actioneaza asupra respectivului sistem.
Pentru a transpune aceasta teorema
n domeniul Mecanicii Fluidelor, se considera
un fluid incompresibil de densitate

miscare permanenta printr-un tub de curent,

Fig. 5.10

care la un moment dat ocupa un volum

(numit volum de control) marginit de o suprafata SABCD (vezi figura 5.10). Sectiunile laterale S1 ,

S2 sunt perpendiculare pe directia de curgere. Masa de fluid continuta n aceasta suprafata va

53

r
ocupa la doua momente succesive t1 si t 2 pozitiile ABCD, respectiv ABCD. Variatia dI a
impulsului n intervalul de timp dt se poate exprima prin diferenta impulsului masei de fluid la cele
r r r
doua momente t1 si t 2 : dI = I 2 I1 .
Deoarece am considerat ca miscarea este permanenta, impulsul masei de fluid continuta
ntre sectiunile AB si CD ramne constant n timp. Asadar, variatia impulsului n intervalul dt este
data de diferenta dintre impulsul masei de fluid continuta n suprafata S ABB' A' si impulsul masei de
fluid continuta n suprafata SCDD' C' :

r r r
r
r
r
r
r
r
dI = I 2 I1 = m2 v 2 m1 v1 = V2 v 2 V1 v1 = S 2 v 2 dt v 2 S1 v1 dt v1

r
r
r r
dI
r
r
= Q(v 2 v1 ) Q(v 2 v1 ) = Fext
dt
unde:

Q [m3/s]

debitul de fluid;

v1,2 [ m/s ]

vitezele medii ale fluidului prin cele doua sectiuni de calcul S1 , S2 .

Fext

(5.35)

reprezinta suma fortelor exterioare care actioneaza asupra masei de fluid din

volumul de control considerat:

Fext
unde:

r
G
r r
Fp1 ,Fp 2

r r
r
r
r
= G + Fp1 + Fp2 + Fpsl + Ffsl

(5.36)

forta de greutate exercitata de masa de fluid din volumul de control;

fortele de presiune cu care fluidul ramas n tubul de curent, n afara volumului
de control, actioneaza asupra fluidului din interiorul acestuia prin intermediul
suprafetei de intrare S1 , respectiv al suprafetei de iesire S2 (normale pe
aceste suprafete si orientate spre fluidul din interiorul volumului de control);

r
Fpsl

forta cu care suprafata laterala a tubului de curent actioneaza asupra fluidului

din interiorul acestuia; Fpsl = Fh , unde Fh reprezinta forta cu care fluidul din
interiorul volumului de control actioneaza asupra suprafetei laterale.
r
Ffsl

forta de frecare care se exercita ntre fluid si suprafata laterala interioara a

tubului de curent

nlocuind relatia (5.36) n (5.35) se obtine:

r r
r
r
r
r r
Q(v 2 v1 ) = G + Fp1 + Fp 2 + Fpsl + F fsl , sau
r r
r
r
r
r r
Q(v 2 v1 ) = G + Fp1 + Fp 2 Fh + F fsl
Observatii: 1

(5.37)

Pentru aplicarea Teoremei Impulsului este suficienta cunoasterea fenomenelor

care au loc pe suprafata de control, nu si a celor care se petrec n interiorul ei.
Concret, este vorba de cunoasterea presiunilor si vitezelor pe aceasta
suprafata.
Pentru aplicatiile practice, rezolvarea ecuatiei vectoriale (5.37) implica
raportarea sistemului studiat la un reper triortogonal drept, convenabil ales.
54

CONSECINTE SI APLICATII ALE ECUATIEI LUI BERNOULLI SI

ALE PRIMEI TEOREME A IMPULSULUI

Aparate de masura a vitezelor si debitelor bazate pe ecuatia lui Bernoulli

Aplicatii ale primei teoreme a impulsului

Miscari efluente permanente

1. APARATE DE MASURA A VITEZELOR SI DEBITELOR
BAZATE PE ECUATIA LUI BERNOULLI

1.1 Tubul piezometric

Este un dispozitiv cu ajutorul caruia se pot determina (masura) presiuni statice pst
(presiuni care se exercita la nivelul planului de separatie a doua straturi de fluid) de valori relativ
mici. Este un tub deschise la unul din capete, celalalt fiind racordat la conducta (recipientul) n care
se masoara presiunea (vezi figura 1.1). Racordarea se face prin intermediul unei prize de presiune
statica.
pst = lp hst

(1.1)

Indicele lp din relatia anterioara se refera la lichidul piezometric (utilizat la masurarea presiunii). La
determinarea presiunilor n lichide, lichidul piezometric poate fi tocmai cel a carui presiune statica
urmeaza a fi determinata, caz n care lp = iar tubul se numeste piezometric direct.
1.2 Tubul Pitt (sonda de presiune totala)
Este un dispozitiv cu ajutorul caruia se pot determina (masura) presiuni totale ptot (presiuni la
nivelul punctelor de stagnare). Poarta denumirea celui care l-a inventat si utilizat pentru prima
data, Henri Pitt. Cel mai adesea este un tub n forma de L cu unul din capete plasat in lungul
curentului de fluid, ca n figura 1.1, celalalt fiind racordat la un piezometru.

Fig. 1.1
ptot = lp g htot = lp htot

55

(1.2)

1.2 Sonde de presiune dinamica. Tubul Pitt Prandtl. Tubul Venturi

Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni dinamice pdin
obtinute prin cuplarea unei sonde de presiune statica cu una de presiune totala la acelasi
piezometru (diferential).
pdin = ptot pst = lp g hdin = lp hdin

(1.3)

Avnd n vedere relatia de calcul a pdin , se observa ca sondele de presiune dinamica pot fi
utilizate la determinarea vitezei locale a unui fluid de densitate cunoscuta.
Aparatele construite special pentru determinarea vitezelor locale a fluidelor poarta de
numirea de tuburi Pitt Prandtl, dupa numele celor care au avut o contributie decisiva la
realizarea lor. Schema constructiva a unui astfel de instrument este prezentat n figura 1.2. Este
compus din doua tuburi concentrice n forma de L , avnd aceeasi priza de presiune totala. La
nivelul tubului exterior se gasesc prizele de presiune statica, pozitionate la o distanta fata de priza
de presiune totala de ( 4 6 ) d pe axa tuburilor.

Fig. 2

lp

v2
= p din = lp g h v = 2 g
1 h
2

(1.4)

Pentru determinarea vitezei medii a unui fluid incompresibil printr-o conducta, implicit si a
debitului acestuia, se pot utiliza tuburile Venturi (vezi figura 1.3). Sunt alcatuite dintr-un ansamblu
de tuburi conice, primul convergent (confuzor) urmat de unul divergent (difuzor), racordat la
conducta pe care urmeaza a se efectua masuratori. Este prevazut cu prize de presiune n zona de
sectiune maxima S1 (sectiunea de intrare n confuzor, egala cu sectiunea conductei) si zona de
56

sectiune minima S2 . Notnd cu v1 , v 2 vitezele medii ale fluidului n cele doua sectiuni, scriind
relatia lui Bernoulli ntre sectiunile 1 si 2 obtinem:

Fig. 1.3

v12 p1
v 22 p 2
+ =
+
2g
2g

(1.5)

Dar, conform ecuatiei continuitatii

Q = ct = v1S1 = v 2 S2 v 2 =

S1
v1
S2

(1.6)

nlocuind relatia (1.6) n (1.5) se obtine urmatoarea relatie de calcul a vitezei medii a fluidului n
conducta de sectiune S1 :
2

v12 p1
v12 S1 p 2
2g
p p2
+
1
+ =
v1 =
2
2g
2g S2

S2
1
S1

(1.7)

Avnd n vedere ca practic:

p1 p2
= h

si notnd cu K (constanta aparatului)

K=

2g
2

S2
1
S1

(1.8)

Relatia (1.7) se poate rescrie sub forma:

v 1 = K h

57

(1.9)

Astfel de aparate, cu strangulare controlata a sectiunii curentului sunt utilizate frecvent la

determinarea debitelor pe conducte. Dispozitivele similare ca principiu tubului Venturi sunt
diafragma, fig. 1.4, utilizata pentru determinarea debitelor pe conducte a caror diametru interior
este mai mare de 50 mm si ajutajul, fig. 1.5.
Principiul de lucru al acestora se poate observa n figura 1.4. La strangularea sectiunii
curentului apare o diferenta de presiune ntre sectiunea din amonte si cea din aval de diafragma,
care depinde de viteza medie a curentului, deci si de debit. Astfel, debitul se poate exprima n
functie de aceasta diferenta de presiune (cadere de presiune pe diafragma). Relatia de calcul a
debitului masurat cu ajutorul diafragmelor, conform normelor n vigoare, STAS 7347-83, este:

Q =

unde:

S2
p d2
4

d 2
4

2
( p I p II ) ,

(1.10)

raportul dintre aria sectiunii minime a curentului si aria sectiunii diafragmei,

numit si coeficient de contractie; < 1;
coeficientul de debit al diafragmei.

Fig. 1.5 Ajutajul

Fig. 1.4 - Diafragma

n cazul utilizarii unui ajutaj eliptic, precum n figura 1.5, sectiunea minima a curentului
coincide cu sectiunea de iesire din ajutaj, deci coeficientul de contractie este = 1 .

58

2. APLICATII ALE PRIMEI TEOREME A IMPULSULUI

2.1 Forte hidrodinamice pe suprafete plane
Una din aplicatiile primei teoreme a impulsului se refera la calculul fortelor pe care curentii
de fluid le exercita asupra suprafetelor solide cu care vin n contact, numite si forte de impact, sau
simplu forte hidrodinamice. n exemplul urmator este prezentat cazul actiunii dinamice a unui jet de
fluid de sectiune circulara asupra unei placi plane. Se considera ca jetul loveste placa sub unghiul

si de asemenea, ca suprafata placii este mult mai mare ca cea a sectiunii jetului.

Fig. 2.1 Actiunea unui jet asupra unei suprafete plane de mari dimensiuni
Dupa cum se poate observa si din figura 2.1, jetul este deflectat radial de suprafata plana, fata de

punctul de impact. Neglijnd efectele gravitationale ( G 0 ) se poate considera ca sectiunea de

iesire este una cilindrica. Pentru a aplica prima teorema a impulsului, se alege un volum de control
delimitat de sectiunile 1 1 (intrare) si 2 2 (iesire) astfel nct n sectiunea de intrare curgerea
jetului nu este perturbata de prezenta placii ( v1 = ct ), iar n sectiunea de iesire traiectoriile
particulelor de fluid devin paralele cu suprafata placii ( v 2 = ct ). Pentru fluidul din volumul de
control considerat, prima teorema a impulsului se scrie astfel:

r
r
r
r
r
r
Q ( v 2 v1 ) = Fp1 + F p 2 + F f Fh

(2.1)

Deoarece actiunea are loc ntr-un mediu avnd presiunea constanta n toate punctele (n
atmosfera), rezultanta fortelor de presiune ce actioneaza asupra fluidul din volumul de control
considerat este nula. De asemenea, rezultanta fortelor de frecare dintre jet si suprafata placii este
nula, datorita dezvoltarii radiale a jetului, cu v 2 = ct . Astfel, pentru acest caz, prima teorema a
impulsului se scrie astfel:

r
r
r
Q ( v 2 v1 ) = Fh
unde:

(2.2)

densitatea fluidului;
debitul de fluid;

v1 , v 2 vitezele jetului n sectiunile de intrare, respectiv de iesire, ale volumului de control;

Fh

forta cu care jetul actioneaza asupra placii;

59

Forta hidrodinamica Fh se determina proiectnd aceasta relatie pe axele unui sistem de

referinta, convenabil ales. Pentru cazul prezentat n figura 2.1 rezulta ca

Fh = Q v1 sin .

(2.3)

Exprimnd debitul de fluid n functie de viteza initiala a jetului si aria sectiunii jetului, de diametru:

d2
v1 ,
4

(2.4)

4 Q2
2
d 2 v1 sin , sau Fh = 2 sin .
d
4

(2.5)

Q=
se obtine:

Fh =

Daca aria sectiunii jetului este comparabila cu cea a placii, situatia prezentata n figura 2.2, forta
hidrodinamica se calculeaza cu relatia:

Fh =

d 2 v 2 (1 cos ) .
4

(2.6)

unde este unghiul sub care este deviat jetul.

Fig. 2.2 - Actiunea unui jet asupra unei suprafete plane de mici dimensiuni
Ecuatia (2.6) este valabila si pentru alte tipuri de suprafete, inclusiv curbe.

2.2 Forte hidrodinamice n ajutaje

Se considera cazul unui fluid care parcurge un ajutaj convergent, precum n figura 2.3.
y
o

S1 , v1

S2 , v2

Fig. 2.3
Datorita contractiei, fluidul va actiona asupra ajutajului cu o forta hidrodinamica Fh . Orice sistem
sau persoana (de exemplu un pompier) care fixeaza ajutajul trebuie sa fie suficient de robust ca sa
echilibreze aceasta forta.

60

Pentru aplicarea primei teoreme a impulsului, se alege un volum de control raportat la un sistem
de referinta, precum n figura precedenta. Pentru acest caz, prima teorema a impulsului se scrie
astfel:

r v
r
v
r r
Q (v 2 v1 ) = Fp1 + G + F f Fh

unde: Fp1

(2.7)

forta de presiune n sectiunea 1- 1;

Neglijnd greutatea fluidului din volumul de control si forta de frecare dintre fluid si ajutaj, prima
teorema a impulsului se scrie (pe axa ox ):

r
r
Q (v 2 v1 ) = Fp1 Fh

(2.8)

Astfel, forta indusa n ajutaj se calculeaza cu relatia:

1 1
Fh = Fp1 Q (v 2 v1 ) = p1 S1 Q 2 .
S2 S1

(2.9)

Presiunea (relativa) p1 se poate exprima din relatia lui Bernoulli aplicata ntre sectiunile 1 1 si
2 2:

v12 p1 v 22
+ =

2g 2g
p2 =

2
Q2
v 2 v12 =
2
2

(2.10)

1
1

.
S 2 S2
1
2

(2.11)

n final:

Fh =

Q 2 S1
2

1
1

Q2
S 2 S2
1
2

1
1

S2 S1

(2.12)

3. MISCARI EFLUENTE PERMANENTE

Miscarile efluente sunt caracterizate prin variatii mari ale sectiunii de curgere n lungul
curentului, nsotite de variatii mari ale vitezelor si presiunilor. Curgerea fluidelor prin orificii/ajutaje
si trecerea lichidelor peste deversoare reprezinta cele mai des ntlnite astfel de miscari.
Studiul lor se face pe o portiune restrnsa, n jurul sectiunii orificiului (ajutajului, deversorului),
neglijndu-se pierderile energetice din zona schimbarii de sectiune.
Orificiul este o deschizatura practicata n peretele unui rezervor ce contine un fluid, sub nivelul
suprafetei libere n cazul lichidelor.
Ajutajul reprezinta o conducta, relativ scurta, montata la nivelul unui orificiu de golire, n scopul
obtinerii unui jet dirijat si a maririi debitului.
Deversoarele reprezinta cazuri particulare ale orificiilor mari, practicate n partea superioara a
peretelui unui rezervor si prin care este controlata curgerea lichidelor cu suprafata libera.
61

3.1 CURGEREA PRIN ORIFICII. TIMP DE GOLIRE

Se considera cazul golirii unui rezervor printr-un orificiu, precum n figura de jos.
1

()

A min

Vena contracta
2

Fig. 3.1 Liniile de curent la golirea unui rezervor printr-un orificiu

Pentru a minimiza pierderile prin frecare, orificiul este unul cu muchie ascutita. Din aspectul liniilor
de curent, se poate observa cum vena de fluid se contracta la trecerea prin orificiu (vena
contracta), dupa care liniile de curent devin paralele. n sectiunea minima viteza si presiunea sunt
uniforme.
Viteza maxima a jetului se poate determina din ecuatia lui Bernoulli, pe o linie de curent, ntre
punctele 1 si 2:
v12
p
v2
p
+ 1 + z1 = 2 + 2 + z2
2g g
2g g

(3.1)

Deoarece aria suprafetei libere este mare n raport cu aria orificiului, rezulta ca viteza la nivelul
suprafetei libere este mica, putndu-se neglija: v 02 0 . Considernd z2 = 0 rezulta ca z1 = h . De
asemenea, la nivelul celor doua puncte presiunea (absoluta) este cea atmosferica, deci relatia
anterioara se rescrie sub forma:
h=

v 22
2g

v2 = 2 g h

(3.2)

Aceasta viteza este una teoretica. Pentru a lua n calcul si pierderile prin frecare se utilizeaza
coeficientul de corectie al vitezei cv . Acesta este caracteristic pentru fiecare dintre orificii si de
regula se gaseste n intervalul (0.97 - 0.99).
Pentru a calcula debitul prin orificiu se tine cont de faptul ca aria n sectiunea 2 (minima) este
egala cu cea a orificiului, multiplicata cu un coeficient de contractie c c :
Amin ima = c c Aorificiu .

(3.3)

Astfel debitul prin orificiu se poate calcula cu relatia:

Q = c c Aorificiu c v v 2 = c D Aorificiu

2gh,

unde c D = cv c c este coeficientul de debit.

Daca presiunea (relativa) la nivelul suprafetei de separatie nu este nula, p1 0 :
62

(3.4)

v 2 = 2 g 1 + h

(3.5)

3.2 CALCULUL TIMPULUI DE GOLIRE

Se considera ca aria sectiunii transversale a rezervorul anterior prezentat, A . In intervalul de timp

dt nivelul n rezervor scade cu dh . Astfel:

Q = A v = A

dh
dt

(3.6)

Semnul minus din relatia anterioara se datoreaza descresterii de nivel ( dh < 0 ). Tinnd cont de
relatia (3.4), a debitului printr-un orificiu, se obtine:
dt =

Aorificiu c D

dh
2g

(3.7)

Prin integrare ntre nivelul initial h1 si nivelul final h2 , se obtine expresia timpului t necesar ca
nivelul n rezervor sa scada cu h2 h1 :
t2

t = dt =
t1

t=

h2

A orificiu c D 2 g

A
A orificiu c D

2
2g

h
h1

dh

h1 h2

(3.8)

3.3 CURGEREA PESTE DEVERSOARE

Deversoarele reprezinta orificii mari, deschise la partea superioara, practicate n pereti laterali, cu
scopul de a controla curgerea lichidelor prin ele. Uneori sunt folosite si la determinarea debitelor
fluidelor cu suprafata libera.
Pentru calculele urmatoare se considera ca viteza fluidului n amonte este mica, astfel nct
energia cinetica a curentului se poate neglija.
Fie un deversor de forma oarecare si nivel H , ca n figura urmatoare. Pentru a determina debitul
deversorului se considera o arie elementara la nivelul h , de latime b( h ) si naltime dh .

Fig. 3.2 Curgerea peste un deversor

63

Din ecuatia (3.2) viteza fluidului prin aria elementara este:

v = 2gh,

(3.9)

iar debitul:
dQ = b dh v = b dh 2 g h
Integrnd ntre suprafata libera, h = 0 , si creasta deversorului, h = H :
H

Q = 2 g b

1
h2

(3.10)

(3.11)

dh

Pentru a solutiona aceasta relatie trebuie cunoscuta geometria deversorului (dependenta dintre b
si h ).
3.3.1 Deversoare rectangulare
Pentru deversoare rectangulare (vezi figura 3.3) latime este constanta: b = B = ct . nlocuind n
relatia (3.11) se obtine:

Fig. 3.3 Deversor rectangular

Q=

1
2

2
2 g B h dh =
3
0

2 g BH

3
2

(3.12)

Tinnd cont si de pierderile energetice:

Q=

2 g B h 2 dh =
0

2
cD
3

2 g B H2

(3.13)

unde: c D este coeficientul de debit al deversorului.

3.3.2 Deversoare triunghiulare

Pentru un deversor triunghiular ca cel din figura 3.4, de unghi , dependenta dintre b si h este:

Fig. 3.4 Deversor triunghiular

b = 2 (H - h) tg

a
2

(3.14)

Astfel,
1

H
8
Q = 2 2 g tg (H - h) h 2 dh =
2 0
15
64

2 g tg H 2
2

(3.15)

Tinnd cont si de pierderile energetice:

Q=

8
cD
15

2 g tg

2
H
2

(3.16)

APLICATII DINAMICA FLUIDELOR IDEALE

Pb. 2.16, pg. 55, Benche s.a., Mecanica Fluidelor si Masini Hidropneumatice Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989
Sa se stabileasca viteza maxima pe care o are apa la iesirea prin sectiunea (3) a tubului, si
naltimea maxima H a acestuia, astfel nct n sectiunea (2) presiunea sa nu scada sub presiunea
de vaporizare. Se cunosc diametrele D = 0.5 m , d = 0.05 m , presiunea de vaporizare la 22 C
p
pv
= 0.24 m col. apa , presiunea atmosferica a = 10 m col. apa si naltimea rezervorului h = 1 m .

Solutie:
Pentru calculul vitezei maxime pe care o poate avea apa la iesirea prin sectiunea (3) a tubului, se
poate aplica relatia lui Bernoulli ntre sectiunile (1) si (2), tinnd cont de faptul ca v 3 = v 2 (tubul are
diametru constant):
v12 p1
v2
p
+
+ z1 = 2 + 2 + z2 .
2g
2g

Pentru acest caz:

(1)

p1 pa
p
p
=
si la limita 2 = v ;

z1 = h considernd z2 = 0 .
De asemenea, din ecuatia continuitatii (debitului):
Q = ct . = v1

D2
d2
= v2
,
4
4

(2)

se poate exprima v1 n functie de v 2 :

2

d
v1 = v 2 ,
D

65

(3)

Asadar, relatia (1) devine:

4

p
v 22 d
v2 p
+ a +h= 2 + v
2 g D

2g

v2 =

p
p
2 g h + a v

=
4
d
1-
D

2 9.81 (1 + 10 0.24 )
0.05
1-

0 .5

(4)

= 14.530 m/s = v 3

(5)

Pentru calculul naltimii maxime H se poate aplica relatia lui Bernoulli ntre sectiunile (1) si (3), sau
(2) si (3). Pentru primul caz, similar ca mai nainte:
v2
p
v12 p1
+
+ z1 = 3 + 3 + z3 .
2g
2g

(6)

p1 p3 pa
=
=
;

Pentru aceasta situatie:

z1 = H + h considernd z3 = 0 .
Asadar, relatia (6) devine:
v 32
v 32
v12
v2
+H +h =
H =
h 1 .
2g
2g
2g
2g

(7)

Exprimnd v1 n functie de v 3 , conform ecuatiei (3), unde v 2 = v 3 , se obtine:

v2
H= 3
2g

4
d 4
14.53 2 0.05
1
1 h =
1 = 9.76 m .
2 9.81 0.5
D

(8)

Pentru cel de al doilea caz, aplicnd ecuatia lui Bernoulli ntre (2) si (3):
v2
p
v 22 p2
+
+ z2 = 3 + 3 + z3 ,

2g
2g

v2 = v3 ,

unde:

p1 pa
p
p
=
si la limita 2 = v ,

z2 = H considernd z3 = 0 ,
obtinem:
p
p
pv
p
+ H = a H = a v = 10 0.24 = 9.76 m ,

Observatie: Daca raportul

D
>> 1 , viteza la suprafata libera a lichidelor n rezervoare poate fi
d

neglijata. n cazul de fata, din relatia (3):

2

d
0.05
v1 = v 2 = 14.53
= 0.145 m/s
D
0.5

66

Pb. 2.10, pg. 51, Benche s.a., Mecanica Fluidelor si Masini Hidropneumatice Culegere de
probleme, Universitatea Transilvania din Brasov, 1989
Printr-un ajutaj cu diametrul mediu D = 150 mm se absoarbe aerul atmosferic de catre un
ventilator. Daca presiunea aerului este pa = 710 mmHg , iar temperatura t a = 22 C , sa se
determine debitul (volumic si masic) de aer aspirat, stiind ca indicatia manometrului cu alcool
( al = 800 kg/m 3 ), montat la aspiratie, indica H = 335 mm col. alcool .

Solutie:
Relatiile de calcul ale debitului fluidelor sunt:
debitul volumic

Q =v A

(1)

Qm = Q .

(2)

debitul masic:

unde:

este viteza medie prin sectiunea de arie A (n acest caz A =

este densitatea fluidului (n acest caz = a( er ) ).

D2
);
4

Asadar, pentru a putea determina debitul volumic este necesara cunoasterea vitezei medii n
sectiunea de diametru D a ajutajului. Se aplica ecuatia lui Bernoulli ntre punctul (1), situat n fata
sectiunii de admisie a ajutajului, la o distanta suficient de mare astfel nct sa putem neglija viteza
aerului si punctul (2), din sectiunea medie a ajutajului:
v12
v 22
+ p1 + g z1 =
+ p 2 + g z2
2
2

unde:

v1 = 0 , p1 = pa si z1 = z2 = 0 .

Asadar, pentru acest caz, ecuatia (3) devine:

67

(3)

pa =

a v 22
+ p2 v 2 =
2

2( pa p2 )
a

(4)

Dar, din ecuatia de echilibru static aplicata lichidului (alcool) din tubul piezometric:
pa p2 = al g H = 800 9.81 0.335 = 2629.08 N/m 2 .

(5)

Densitatea aerului pentru conditiile concrete ale problemei se calculeaza cu relatia:

a = 0

pa T0
p0 Ta

(6)

unde: termenii cu indice " 0" sunt parametrii aerului n stare normala: 0 = 1.293 kg/m 3 , la
presiunea atmosferica normala p0 = 101325 N/m 2 ( p0 = 760 mmHg ) si temperatura t 0 = 0 C ,
( T0 = 273.15 K ).
Asadar:
a = 1.293
v2 =

Q =v A =v

710 273.15
= 1.118 kg / m 3 ,
760 273.15 + 22

2( pa p2 )
=
a

2 2629.08
= 68.58 m / s
1.118

D2
3.1415 0.150 2
= 68.58
= 1.212 m 3 / s
4
4

Qm = Q = 1.118 1.355 kg / s

68

7. DINAMICA FLUIDELOR REALE

n dinamica fluidelor reale intervine proprietatea de vscozitate, care se manifesta prin
aparitia unor eforturi tangentiale de frecare ntre straturile alaturate de fluid, precum si ntre fluid si
suprafetele solide cu care acesta vine n contact.
Astfel, existenta eforturilor tangentiale din interiorul fluidelor reale are ca efect modificarea
mobilitatii particulelor si implicit a profilului de viteze.

Fig. 7.1 Profilul de viteze la curgerea unui fluid peste o suprafata solida

Fig. 7.2 Profilul de viteze ntr-un fluid ideal

7.1 CURGERI LAMINARE SI TURBULENTE. EXPERIMENTELE LUI REYNOLDS
Curgerea fluidelor reale se poate produce n doua regimuri distincte de miscare din punctul
de vedere al structurii fizice a acestora. Existenta acestor doua regimuri a fost pusa n evidenta de
fizicianul O. Reynolds, cu ajutorul instalatiei experimentale prezentata n figura 7.3.

Fig. 7.3 Aparatul Reynolds

Aparatul lui Reynolds consta dintr-un rezervor de nivel constant caruia i se ataseaza o
conducta orizontala de golire, transparenta, prevazuta cu un robinet. n conducta de golire este
introdus tub subtire prin care curge un lichid colorat, dintr-un recipient aflat n partea superioara.
69

Experimentele au relevat faptul ca:

-

la viteze mici de golire, curgerea firului de lichid colorat nu este perturbata de curgerea
lichidului din rezervor (figura 7.4) curgere laminara;

la viteze mari cele doua lichide se amesteca turbulent (figura 5) curgere turbulenta.

Fig. 7.4 Curgere laminara

Fig. 7.5 Curgere turbulenta

Trecerea de la un regim de curgere la altul se face pentru aceeasi valoare a raportului:

vd
vd=
= Re ,

(7.1)

denumit numarul Reynolds, unde:

este densitatea lichidului;

este vscozitatea dinamica a lichidului;

este vscozitatea cinematica a lichidului;

v este viteza de curgere;

d este diametrul conductei de golire.

Pentru Re < 2320 regimul este unul laminar.

Pentru Re > 2320 regimul este turbulent.
Pentru numere Reynolds n intervalul 2320 si 5000 regimul de curgere este unul de
tranzitie. Pentru valori mai mari de 5000, curgerea este considerata turbulenta complet dezvoltata

7.2. Profilul vitezelor n miscare laminara si turbulenta

Pentru miscarile laminare profilul vitezelor (legea de repartitie a vitezelor) este unul
parabolic, ca n figura 7.6. Viteza ntr-un punct din interiorul unei conducte de raza R este, la
distanta r de axa conductei, data de relatia:
r 2
v = v max 1 ,
R

(7.2)

Unde vmax este viteza maxima, n axa conductei. Ca valoare, viteza medie v pentru
curgerile laminare reprezinta jumatate din valoarea vitezei maxime.
v =

v max
.
2

70

Fig. 7.6 Profilul de viteze n miscare laminara

n miscarea turbulenta profilul de viteze se aplatiseaza odata cu cresterea numarului
Reynolds, dupa cum este prezentat n figura 7.7.

Fig. 7.7 - Profilul de viteze n miscare turbulenta

Profilul de viteze este, aproximativ, unul logaritmic. Pe baza unor determinari
experimentale, Ludwig Prandtl si Johann Nikuradze au stabilit ca profilul de viteze ntr-o conducta
poate fi determinat cu relatia:
1

y n
v = v max ,
R

(7.3)

unde y este distanta pe directie radiala, masurata de la perete (vezi figura 8).
Pentru exponentul n s-au determinat diferite valori, care depind de numarul Reynolds.
Pentru domeniul Re < 5 10 4 Nikuradze a indicat n = 7 , motiv pentru care relatia (7.3) mai este
cunoscuta si ca legea unu pe sapte. Pentru 5 10 4 < Re < 2 105 a fost determinata valoarea n = 8 ,
iar pentru Re > 2 105 n = 10 . n prima aproximatie, se poate considera ca viteza medie ntr-un
regim de curgere turbulenta reprezinta 0.84 din valoarea vitezei maxime.
Viteza medie n timp, ntr-un punct, este data de media vitezelor instantanee. Marimea
acestor fluctuatii dupa cele trei directii ale sistemului de referinta v x' , v 'y , v z' , ale vitezei medii, este
caracterizata de gradul de turbulenta al fluidului T , definit de relatia
T =

2
2
2
100 v' x + v' y + v' z
v' 2
= 100
[%].
v
3
v

71

(7.4)

Fig. 7.8 Variatiile locale n timp ale vitezei

Fig. 7.9 Variatia n timp a vitezei instantanee

7.3 PIERDERI ENERGETICE LA CURGEREA FORTATA

A FLUIDELOR, N REGIM PERMANENT
7.3.1. NOTIUNI TEORETICE
Ca orice fenomen fizic real si transportul fluidelor prin conducte se realizeaza cu pierderi de
energie, n acest caz fiind vorba de energie hidraulica. Calculul acestor pierderi se face pornind de
la ecuatia conservarii energiei n cazul miscarii permanente a fluidelor incompresibile, n cmp
gravitational, scrisa pentru doua sectiuni de calcul:

v12
p
v2
p
2
+ 1 + z1 = 2 + 2 + z 2 + 1 hr =>
2 g
2 g

1 hr =
2

unde:

v12 v 22 p1 p2
+
+ z1 z 2
2 g

[m col. fluid],

(7.5)

(7.6)

v1,v 2

vitezele medii ale fluidului prin sectiunile de calcul;

p1,p2

presiunile statice ale fluidului pentru aceleasi sectiuni;

z1 , z2

cotele de nivel ale celor doua sectiuni de calcul fata de un plan de referinta.

Termenul

1 hr din ecuatia anterioara reprezinta tocmai pierderile energetice (denumite si

2

pierderi hidraulice sau pierderi de sarcina), care apar la curgerea fluidului ntre sectiunile 1 si 2 .

72

Desi din punct de vedere fizic, pierderile hidraulice n orice element al unei retele sunt
indivizibile, pentru usurinta calculelor, acestea sunt adesea mpartite, conventional, pentru aceeasi
sectiune de calcul, n:
pierderi liniare, numite si distribuite, hlin ;
pierderi locale, hloc .
Ambele tipuri de pierderi se nsumeaza dupa principiul suprapunerii pierderilor, pentru care se ia
suma aritmetica a pierderilor distribuite si a pierderilor locale:

hr = hlin + hloc [m col. fluid].

(7.7)

Practic, valoarea hlin trebuie luata n considerare numai pentru componentele de lungime relativ
mare sau atunci cnd este apropiata ca valoare de hloc .
n calculele moderne ale retelelor hidraulice se opereaza cu coeficienti adimensionali ai
rezistentelor hidraulice. Este mult mai convenabil, deoarece n curentii dinamic asemenea, pentru
care se respecta asemanarea geometrica a sectoarelor si egalitatea numerelor Reynolds (si a altor
criterii de similitudine, daca ele sunt importante), valoarea acestor coeficienti este independenta de
natura fluidului, de viteza curentului, precum si de dimensiunile sectoarelor calculate. n general
pierderile de energie hidraulica se exprima n raport cu termenul cinetic, utiliznd viteza medie pe
sectiune, sub forma generala:

hr =

unde:

[-]

coeficientul

v2
[m col. fluid],
2g

pierderilor

energetice

(7.8)

(denumit

si

coeficientul

pierderilor

hidraulice, coeficientul pierderilor de sarcina sau coeficient de rezistenta

hidraulica).
n functie de coeficientii adimensionali caracteristici, relatia (7.7) se poate scrie astfel:
hr = ( lin + loc )

unde:

v2
v2
= tot
[m col. fluid],
2g
2g

lin [-]

coeficientul de rezistenta liniara;

loc [-]

coeficientul de rezistenta locala.

Observatie

(7.9)

Principiul nsumarii pierderilor se aplica nu numai la calculul unui element separat al

unei retele hidraulice, dar si la calculul hidraulic al ntregului ansamblu, adica suma aritmetica a
pierderilor n diferitele elemente de pe traseu da rezistenta totala a retelei. n acest caz se iau n
considerare influentele reciproce ale elementelor ce compun reteaua hidraulica, situate la distante
mici unele fata de altele.
73

7.3.2 Pierderile liniare (distribuite) de sarcina

Pierderile distribuite sunt provocate de vscozitatea (att moleculara, ct si turbulenta)
fluidului de lucru si constituie rezultatul schimbului de cantitate de miscare ntre molecule (n cazul
miscarii laminare), precum si ntre particulele aflate n straturi nvecinate ale fluidului, care se
misca cu viteze diferite (n cazul miscarii turbulente). Valoarea acestora este proportionala cu
lungimea traseului parcurs. Conform H. P. G. Darcy, relatia de calcul a acestor pierderi este:

hlin =

unde:

l v2
[m col. fluid],

d H 2g

[-]

coeficientul Darcy-Weissbach de frecare vscoasa;

l [m]

lungimea traseului parcurs ntre sectiunile 1 si 2 ;

d H [m]

diametrul hidraulic;
d H = 4 RH = 4

Asc
Aria sectiunii vii a curentului
=4
[m].
Pu
Perimetrul udat

(7.10)

(7.11)

n figura 7.10 sunt prezentate doua situatii de calcul ale diametrului hidraulic, frecvent
ntlnite n practica. Dupa cum se observa, n cazul conductelor circulare diametrul hidraulic
coincide cu diametrul geometric.

Fig. 7.10 Situatii de calcul ale diametrului hidraulic

Coeficientul rezistentei distribuite pentru un element considerat se exprima n functie de
coeficientul lui Darcy, dupa cum urmeaza:
lin =

l
[-].
dH

(7.12)

Cnd raportul l d H este constant si fluidul este incompresibil, coeficientii de rezistenta ,

respectiv lin depind de numarul Re si de rugozitatea relativa k a peretilor elementului calculat:
k =

unde:

k
[-],
dH

(7.13)

rugozitatea peretilor elementului hidraulic calculat, definita conform figurii 7.11.

74

Fig. 7.11 Definirea rugozitatii

Inversul rugozitatii se numeste netezime.

7.3.3 Pierderile locale de sarcina
Pierderile locale de presiune apar pe portiuni scurte ale curgerii (numite singularitati) unde
are loc o perturbare a curgerii normale (o variatie a vectorului viteza medie, ca modul si/sau
directie). Apar n locurile cu schimbari ale configuratiei traseului (difuzoare, confuzoare, coturi,
filtre, armaturi etc.), la ntlnirea si ocolirea obstacolelor sau la desprinderea curentului de peretii
retelei. Formarea vrtejurilor si amestecarea turbulenta intensiva a curentului intensifica schimbul
de cantitate de miscare (eforturile tangentiale de frnare), marind disiparea de energie. Relatia de
calcul a acestora este de forma (7.8):

hloc =
[-]

unde:

v2
[m col. fluid],
2 g

(7.14)

coeficientul pierderilor locale; se determina n majoritatea cazurilor pe cale

experimentala.

Coeficientul rezistentei locale loc depinde n special de caracteristicile geometrice ale elementului
considerat, precum si de ctiva parametri ai miscarii, precum:

Caracterul distributiei vitezei la intrarea fluidului n elementul examinat; la rndul ei,

distributia de viteze depinde de regimul de curgere, de forma intrarii n element, de
lungimea portiunii drepte ce precede intrarea, de distanta pna la diferitele parti
prelucrate ale tronsonului sau obstacole etc.;

Numarul Reynolds:

Numarul Mach M (pentru curgeri cu variatii ale densitatii).

7.3.4 Calculul coeficientului lui Darcy

1. Pentru curgeri laminare, Re < 2300, se calculeaza cu relatia lui Stokes (determinata
analitic), si este functie doar de numarul Reynolds:
=

64
[-]
Re

75

(7.15)

2. Pentru curgeri turbulente netede, Re > 5000 neinfluentate de rugozitatea conductei (din punct
de vedere practic pentru k < 0.00008 ), se calculeaza cu relatia lui Blasius:
=

3. Pentru

curgeri

turbulente

0.3164
Re0.25

complet

[-]

dezvoltate

(7.16)
Re > 5000 ,

conducte

rugoase,

0.00008 < k < 0.0125 , se poate calcula cu una din relatiile:

k
68

= 0.11
+
d H Re

1
dH

1.74 + 2 lg k

0.25

[-] (stabilita de Altsul)

(7.17)

[-] (stabilita de Nikuradze)

(7.18)

Valoarea numarului Reynolds, Rek , de la care rugozitatea ncepe sa influenteze curgerea, deci si
valoarea , se poate poate aproxima cu relatia lui Pecornik:
Re k =

dH dH
lg 0.1
.
k
k

(7.19)

4. Pentru regimurile de tranzitie se poate utiliza relatia lui Moody:

=

260 d H
[-].
Re k

Fig. 7.12 Diagrama Colebrooke White

76

(7.20)

n figura 7.12 sunt prezentate grafic situatiile de calcul ale , reprezentare cunoscuta si sub
denumirea de diagrama Colebrooke White.

7.4 MISCARI NEPERMANENTE N CONDUCTE.

LOVITURA DE BERBEC
Regimurile nepermanente de miscare ale fluidelor (caracterizate de existenta variatiilor
locale ale vitezei si implicit ale presiunii) sunt cazuri frecvent ntlnite n functionarea instalatiilor
hidraulice. Apar la pornirea sau oprirea instalatiilor, la schimbarea regimului de functionare datorita
modificarii unor factori externi precum necesarul de fluid de lucru sau de energie, sau la aparitia
unei avarii.
Miscarile nepermanente ale fluidelor n conducte se pot realiza n conducte sub presiune,
ca de exemplu lovitura de berbec, sau n conducte cu suprafata la capatul superior, precum
oscilatiile ntr-un castel de echilibru. Dintre miscarile nepermanente n conducte sub presiune cele
mai importante din punctul de vedere al aplicatiilor practice sunt miscarile nepermanente ale apei.
Dintre miscarile nepermanente n conducte sub presiune, mai importante sunt lovitura de
berbec, oscilatiile n masa si miscarile sonice.
Lovitura de berbec este un fenomen de miscare rapid variabil, caracterizat prin aparitia si
propagarea sub forma de unde a unor variatii mari de presiune n conductele prin care curg lichide,
ca rezultat al manevrarii organelor de nchidere si care impune luarea n considerare a
compresibilitatii lichidului. Astfel, n cazul nchiderii complete sau partiale a unei conducte fortate
(sub presiune) se produce mai nti o suprapresiune urmata de o depresiune si apoi o serie de
suprapresiuni si depresiuni care se propaga n lungul conductei, solicitnd-o asemenea unor
lovituri puternice, de unde si denumirea). Acest fenomen poate fi observat si pe conducta de
refulare a unei pompe. Astfel, n momentul n care se opreste pompa sau se micsoreaza turatia ei,
se produce mai nti o depresiune urmata apoi de o serie de suprapresiuni si depresiuni care se
propaga n lungul conductei.
Viteza a de propagare a loviturii de berbec se determina cu ecuatia lui Allievi:

a=

unde:

c
d
1+
E

,
; a =
d

1+

diametrul interior al conductei;

grosimea peretelui conductei;

modulul (Young) de elasticitate al materialului conductei

c=

viteza de propagare a sunetului n fluid

modulul de elasticitate al fluidului;
77

(7.21)

modulul de elasticitate aparent al fluidului (care ia n considerare si

elasticitatea conductei);

densitatea fluidului.

n cazul apei se poate utiliza formula lui Jukovski:

a=

1425
1+

d
E

(7.22)

n aplicatiile practice, saltul de presiune (pentru o nchidere partiala a vanei de debit) se poate
calcula cu relatia lui Jukovski:

p = p2 p1 = a ( v1 v 2 ) .
unde: v1 , v 2

(7.23)

vitezele fluidului la nainte si dupa nchiderea vanei de debit.

Presiunea maxima se obtine pentru v 2 = 0 (la nchiderea completa a vanei de debit):

pmax = a v1 .

(7.24)

O aplicatie importanta referitoare la miscarea nepermanenta n conducte o reprezinta castelul de

echilibru utilizat n cadrul uzinelor hidroelectrice, prezentat schematic n figura 7.13.

Fig. 7.13 Schema unei amenajari hidroelectrice cu conducta fortata lunga si castel de echilibru
Acesta mpiedica patrunderea undelor de presiune din conducta fortata n conducta de aductiune.
Astfel, n castel apar o serie de oscilatii, ca masura de protectie mpotriva fenomenului loviturii de
berbec.

78

APLICATII
Exemplul 1
O pompa alimenteaza cu apa un rezervor (vezi figura) printr-o conducta de diametru D = 30 mm ,
lungime

L = 30 m si rugozitate medie k = 0.2 mm . Suma coeficientilor ce caracterizeaza

pierderilor locale este

= 0.6 (n cot si n sectiunea de intrare n rezervor). Sa se determine

presiunea p1 n sectiunea de iesire din pompa pentru un debit de Q = 1.4 dm 3 /s . Vscozitatea

cinematica a apei este = 10 6 m 2 / s .

SOLUTIE:
Se trec datele problemei n sistemul international (daca este cazul):
D = 30 mm = 30 10 3 m ;
k = 0.15 mm = 0.15 10 3 m ;
Q = 1.4 dm 3 /s = 1.4 10 3 m 3 /s ;
L = 30 m ;

De asemenea, = 1000 kg / m 3 , (densitatea apei).

Se aplica ecuatia lui Bernoulli ntre punctele (1), la nivelul sectiunii de iesire din pompa si (2), la
nivelul suprafetei libere a apei din bazin:
2
v12
p
v2
p
+ 1 + z1 = 2 + 2 + z 2 + hr [m] .
2g g
2g g
1

Pentru acest caz:

Viteza la suprafata libera a apei din bazin este foarte mica si se poate neglija: v 2 0 m / s ;
79

Presiunea (relativa) la suprafata libera a apei din bazin este nula: p2 = 0 N / m 2 ;

Pentru: z1 = 0 z2 = 25 m .

Pentru aceste conditii, ecuatia lui Bernoulli se rescrie:

2
v12
p
+ 1 = z 2 + + hr [m] .
2g g
1

Pierderile de energie hidraulica ntre cele doua puncte sunt (liniare si locale):
2

+ hr =
1

L v12
v2
v2 L

+ 1 = 1 + [m] .
D2g
2 g 2 g D

Astfel:

p
v12
v2 L

+ 1 = z2 + 1 +
2g g
2 g D

2
v L

p1 = g z 2 + 1 + 1 [m]
2 D

Viteza medie n punctual (1) se determina din ecuatia continuitatii (debitului):

Q = ct. = v1

4Q
4 1.4 10 3
D2
v1 =
=
= 1.98 m / s .
4
D 2 30 10 3 2

Pentru a calcula valoarea coeficientului , corespunzator pierderilor liniare, trebuie determinat

regimul de curgere al apei prin conducta de alimentare (se calculeaza numarul Reynolds):
Re =

v D 1.98 30 10 3
=
= 5.94 10 4 .

10

Deoarece Re > 5000 , curgerea este turbulenta, complet dezvoltata. n aceste conditii se
determina daca rugozitatea influenteaza curgerea (se calculeaza rugozitatea relativa a conductei):
k =

k 0.15 10 3
=
= 0.005 .
D
30 10 3

ntruct ( k D ) = 0.00008 - 0.0125 , curgerea este de asemenea rugoasa, deci:

k 68
= 0.11 +

D Re

0.25

68

= 0.11 0.005 +

4
5.94 10

0.25

= 0.031 .

n final:
p1 = g z2 +

v12 L
+
2 D

1 =

1.982
30
N

= 1000 9.81 25 + 1000

+ 0.6 1 = 3.052 105 2
0.031

3
2
30 10
m

80

Exemplul 2
Printr-o conducta metalica ( E = 2 I0 6 daN/cm 2 ) curge apa ( = 2,1 10 4 daN/cm 2 ) cu viteza
v = 1.3 m/s . Diametrul conductei este d = 250 mm , iar grosimea peretilor = 10 mm . Sa se

determine suprapresiunea maxima la nchiderea brusca a vanei.

Solutie:
Viteza de propagare a loviturii de berbec se determina cu ecuatia lui Allievi. Astfel:
a =

1
1
=
=
= 1680 10 6 N/m 2
d 1 1 d
1
1
250
1+
+
+
E
E
2.1 10 9 2 1011 10

a=

a
1680 10 6
=
= 1296.15 m/s .

10 3

Suprapresiunea maxima este data de formula lui Jukovski

pmax = a v = 10 3 1296.15 1.3 = 16.84 10 5 N/m 2 .

81