P. 1
Leonardo Da Vinci

Leonardo Da Vinci

|Views: 1,185|Likes:
Published by simari2008

More info:

Published by: simari2008 on Jan 26, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/20/2013

pdf

text

original

Leonardo Da Vinci

Renasterea este denumirea curentului de innoire sociala si culturala care a aparut in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice. Renasterea a aparut in Italia si s-a raspandit in Europa Occidentala. In aceasta perioada sau produs profunde transformari sociale, politice, economice, culturale si religioase, care au marcat tranzitia de la societatea medievala catre societatea moderna. In acest timp omul recapata constiinta de sine, ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare filozofica a personalitatii. Baza spirituala a Renasterii a constituit-o umanismul. Umanismul poate fi inteles ca pozitie filozofica care pune omul si valorile umane mai presus de orice, orientandu-se in special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea suprema, este un scop in sine si nu un mijloc. Umanismul implica un devotement pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, in sprijinul intereselor umane. Axandu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificarilor transcendentale cum ar fi dependenta de credinta, supranaturalul sau texte pretense a fi revelatii divine. Pentru marea masa a populatiei din acele timpuri, inflorirea culturala si artistica ce a caracterizat Renasterea nu a produs nici o schimare in modul de viata sau de reprezentare a lumii. Referindu-ne insa, la numarul restrans al personalitatilor in diferite domenii de creatie, putem spune ca astazi noile orizonturi spirituale si liberalizarea moralei au creat un anumit tip de “Om al Renasterii” , caracterizat prin intelegere ascutita, deschisa oricarei idei, simt deosebit al frumosului, dorinta de afirmare si renume, individualism cu posibilitati de dezvoltare multilaterala, adversar al dogmelor si ideilor preconcepute. In aspiratia sa spre universalitate, inlatura orice bariera care ii sta in cale, se arata curajos in proiectele sale si plin de forta in actiune. Este prieten si cunoscator al artelor, inlocuieste legile morale cu cele estetice. Leonardo Da Vinci s-a nascut in anul 1452 pe 15 aprilie, in oraselul Vinci, nu departe de Florenta, ca fiu nelegitim al notarului Piero Da Vinci si al tarancei Caterina. Copilaria si-a petrecut-o in casa bunicului, unde era singurul copil. Tatal sau fiind preocupat cu slujba nu s-a ingrijit prea mult de felul in care crestea copilul; educatia sa a fost diferita de aceea a tinerilor florentini, care invatau greaca sau latina. Iubea pasarile, caii, pretuindu-le infatisarea zvelta, incordarea si inteligenta care facea sa inteleaga dintr-un gest porunca omului. Dovedind talente deosebite la desen, tatal i-a cautat un maestru pentru a-i perfectiona aceste insusiri. La 14 ani ajunge la Florenta, unde ideile umaniste si arta realista cunoaste o mare inflorire, si isi incepe ucenicia in atelierul lui Andrea del Verrocchio, unde ii are ca tovarasi pe Botticelli, Perugino si Lorenzo di Credi. Din anii 1475-1476 se crede ca dateaza colaborarea sa cu Verrocchio la tabloul “Botezul lui Crist”, in care ar fi pictat o parte din peisaj si ingerul din extremitatea stanga a tabloului, care se diferentiaza printr-o expresie cu totul deosebita de restul lucrarii.
1

In martie 1481, calugarii manastirii din San Donato di Scopeta i-au comandat lui Leonardo o compozitie avand ca tema “Inchinarea magilor”. Nu a dus pana la final lucrarea; din ea nu a ramas decat ebosa. Cand se hotaraste sa opreasca lucrul pleaca la Milano. Florenta Medicilor, ambianta in care traia si lucra nu s-au aratat deloc favorabile dezvoltarii insusirilor lui Leonardo: faptul ca Lorenzo nu-l aprecia prea mult, se arata interes pentru o arta idealizanta, lipsa unor comenzi erau tot atatea motive ca el sa nu fie multumit. La 30 de ani paraseste Florenta si intra in slujbalui Lodovico Sforza, fiind atras de marile lucrari de irigatie aflate in perspective. Intrea anii 1495-1497 a realizat o mare compozitie murala pe peretele din fundalul trapezei manastirii Santa Maria delle Gratie, din Milano, atingand culmea maiestriei sale artistice: ”Cina cea de Taina”. Atunci cand i s-a comandat sa execute aceasta lucrare, in sufletul lui trebuia sa se fi trezit emotia ca, in sfarsit, avea prilejul sa infatiseze o tema care ii putea prilejui redarea unor aspect deosebit de variate si complexe ale psihologiei umane. In 1499 paraseste Milano care era ocupat de francezi si ajunge la Mantua unde face portretul Isabellei d’Este. Continuindu-si seria de peregrinari, in martie 1500 ajunge la Venetia si in aprilie la Florenta. Dupa doi ani, timp in care lucreaza intens la crearea aparatului de zbor, paraseste Florenta si intra in slujba condotierului Cesare Borgia. In martie 1503, Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de “Mona Lisa” sau sub cel de “Gioconda”. Pentru istoria mondiala a portretului, acest tablou reprezinta o importanta etapa in evolutia posibilitatilor de a reda pe panza continutul sufletului omenesc. Intre 1506-1507, apoi intre 1508-1513, Leonardo se afla din nou la Milano, in slujba regelui Carol al XII-lea al Frantei. Locuieste la familia Melzi dand lectii de arta tanarului Francesco, care se va atasa de el pana la moartea acestuia. In 1913 pleaca la Roma si intra in serviciie Vaticanului unde devenise papa, sub numele de Leon al X-lea, un reprezentant al familiei Medici, Giovani, cu care Leonardo era in relatii bune. Dar iluziile sale n-au durat prea mult caci noul papa nu a avut o atitudine prea diferita de a celorlati protector, nepierzand nici un prilej de ai persifla incetineala la lucru. La invitatia regelui Francisc I, paraseste patria si, insotit de elevul sau Francisco Melzi, se stabileste in Franta, in Castelul Cloux, aproape de Amboise, unde isi traieste ultimii ani. Cu partea dreapta a corpului paralizata, Leonardo zacea, presimtindu-si sfarsitul. In ziua de 2 mai 1519 inima a incetat sa mai bata. A incetat freamatul neastamparat, setea necuprinsa de a sti, de a afla, de a se cheltui fara crutare in explorarea naturii si a sufletului omenesc. In lupta lui neistovita pentru a cunoaste, a intelege si a crea frumosul, a intervenit, pentru prima oara, o oprire. Intre artistii teoreticieni ai Renasterii cu multiple preocupari, cum sunt Cennino Cennini, Leon Battista Alberti, Piero della Francesca, Leonardo da Vinci detine un loc aparte prin multilateralitatea directiilor cercetarii, prin rigoarea gandirii, intelegerea evenimentelor surprinzatoare si insolita stabilire a legaturilor intre atatea fapte diverse, multiple si instabile prin care este, probabil, superior marilor genii ale omenirii: Aristotel, Descartes, Kant si Goethe.
2

Dintre artistii geniali ai omenirii Leonardo si Michelangelo, care s-au intalnit in istorie sunt departe de a fi direct comparabil. Omul “Cinei” ar fi putut da omului “Judecatii” raspunsuri stranii si profunde. Ei nu aveau deloc acelasi idei despre arta. Celebra rivalitate dintre Leonardo si Michelangelo era cauzata fie de conflictul dintre generatii (Leonardo era cu 23 ani mai in varsta decat Michelangelo), fie de modul de gandire diferit si de conceptiile artistice complet diferite: pe de o parte, ratiunea, comportamentul stiintific riguros al lui Leonardo si pozitionarea picturii pe primul loc, iar, pe de alta parte, spiritualitatea profunda a lui Michelangelo si convingerea sa ferma ca sculptura este superioara picturii. Un manuscris contine episodul savuros al unei confruntari din Pallaza Vecchio pe care cei doi important artisti italieni au avut-o pe o strada publica, in perioada in care amindoi se gaseau la Florenta. “Venind Leonardo cu Giovanni da Gavine, dinspre Santa Trinita […] unde se adunase cativa oameni importanti si unde se comenta un pasaj din Dante, l-au chemat pe numitul Leonardo, ceradu-i sa le explice el acel pasaj […] Intamplator, pe acolo trecea Michelangelo si, fiind chemat de unul dintre ei, Leonardo raspunse: “O sa va explice Michelangelo”. Si parandu-i lui Michelangelo ca acesta a spus-o pentru a rade de el, furios ii raspunde: ” Mai bine explici tu, care ai facut desenul unui cal pentru a-l turna in bronz (statuia ecvestra nerealizata a lui Francesco Sforza), dar n-ai mai fost in stare sa-l termini, iar de rusine, l-ai abandonat”. Si spunand acestea, le intoarse spatele si se indeparta, in timp ce Leonardo ramase inmarmurit, rusinat de acele cuvinte”. La Leonardo da Vinci identificam urmatoarele perioade de creatie: prima perioada milaneza: 1481-1508; a doua perioada florentina: 1500-1508; a doua perioada milaneza: 15081513; perioada romana: 1513-1515. Prima perioada milaneza cuprinde 27 de ani, intre 1481-1508. Sunt ani tulburi in care Lodovico Sforza ia in stapanire Milanul; este perioada in care Savonarola guverneaza Florenta. O bun parte din timpul perioadei milaneze Leonardo il dedica slujbei pentru care fusese angajat: organizator de banchete, festivitati si distractii pentru Duce, creator de pantomime, desenator de costume si modele de stofe si matasuri. In anii 1483, Leonardo lucreaza cele doua Madone “Fecioara intre stanci-versiunea din Luvru, realizata in intregime singur si cea din National Gallery din Londra, in colaborare cu Ambrogio De Predis. In aceste tablouri, personajele divine sunt imaginate de Leonardo ca spleen de fapturi omenesti cuprinse de o vaga si dulce dispozitie specifica “zambetului leonardesc” care anima cele mai multe dintre personajele sale. In perioada milaneza, Leonardo continua sa se instruiasca in anatomie. Cunostea cartile lui Arhimede si tipariturile lui Aristotel, lucrarile lui Ovidiu si Diogene, Tratatul de arhitectura al lui Vitruvius sic el despre greutate al lui Euclide. Dupa sapte ani de la intoarcerea in Milano, Leonardo a reusit sa aiba atelierul propriu, unde preda tinerilor nu numai picture, dar si principiile igienei vietii fizice si morale, pentru care el insusi era modelul stralucit. Ucenicul invata ca: “adeseori ispita banului injoseste chiar si arta mesterilor buni, coborand-o pana la nivelul unei simple meserii”. Dupa ispita castigului, Leonardo infierea ispita vietii mondene, sfatuind pe elevii sai sa-si descopere adevarata fiinta in singuratate. Regasirea persoanei intime era capacitatea de autoconducere si de auto stapanire:
3

”cine nu-si infraneaza placerile, coboara la randul brutei”. Cunoasterea este o virtute si ca atare este o obligatie pentru conditia umana. Este probabil ca indoiala continua si aspiratia catre desavarsire au fost motivele pentru care Leonardo a lasat neterminate atatea opera. El nu se temea de critica contemporanilor. Dimpotriva cauta parerile, chiar si ale celor incompetent sau rau voitori. Pe acestia din urma ii socotea chiar mai sincere decat binevoitorii, caci era convins ca la oameni ur era mai profunda decat iubirea. Prima vine din profunzimea instinctelor ancenstrale. Paralel cu cercetarea si inventiile stiintifice, Leonardo continua sa lucreze in domeniu artei; termina “Fecioara intre stanci”, deseneaza cartonul pentru “Sfanta Ana”, tablou comandat de Carol al VIII-lea, executa o “Inchinarea pastorilor” pentru imparatul Maximilian (astazi pierduta) si incepe la cererea Ducelui pictura “Cinei celei de Taina” in sala de mese a manastirii Santa Maria delle Grazie din Milano. Din acesta perioada dateaza “Madona Litta”, un portret al amantei Ducelui si Cecilia Gallerani, reprezentata probabil in “Doamna cu hermina”. Dupa moartea lui Carol al VIII-lea, Ducele de Orleans, noul rege Ludovic al XII-lea ocup Milanul, parasit in graba de duce, care se refugiaza la imparatul Maximilian. Leonardul asista impreuna cu cetatenii Milanului la parada impunatorului cortegiu. A doua perioada milaneza: 1500-1508. Leonardo gaseste Florent intr-o stare de spirit apasatoare creata de teribilul calugar Dominican Fra Girolamo Savonarola, care prevesteste iadul vesnic. Leonardo insa, schitase figura calugarului torturat de spaima si animat de focul misticismului, negatie totala a calitatior umane. In 502 intra ca architect si inginer militar in serviciul tanarului aventurier Cesare Borgea, bastardul Papei Alexandru al VI-lea. Dupa putin timp se intoarce in lumea viselor, a celui mai fanatic dintre toate, visul zborului, care l-a urmarit o buna parte din viata. Inscris din nou, in 1503, in guilda Sfantului Luca, corporatia pictorilor florentini, Leonardo se prezinta la concursul pentru decorarea camerei Marelui Consiliu al Vechiului Palat. Tema trebuia sa fie “Batalia de la Anghiari”, o disputa armata din anul 1440, intre Florenta si Milano, in care insusi Francesco Sforza fusese comandantul trupelor Florentine, un fel de turnir cavaleresc, fara prea multe victime. Punandu-i-se la dispozitie sala rezervata papei din manastirea Santa Novella, Leonardo schiteaza batalia cu o imaginative fara frau. Cartoanele “Bataliei de la Anghiari” s-au pierdut iar fresca s-a distrus chiar in vremea lui din cauza unei tehnici noi neexperimentate inca. Contemporanii si posteritatea au inregistrat marele evenment. Pentru Benvenito Cellini, “Batalia” era, “opera cea mai divina ce se poate inchipui”. Catre anul 1505, dupa Vasari, Leonardo a fost angajat de catre bogatul florentin Francesco del Giocondo, sa picteze portretul tinerei si frumoasei lui sotii, Mona Lisa. Portretul nu era terminat inca la 1 iunie 1506 cand Leonardo pleaca la Milano, invitat de guvernatorul orasului. A doua perioada milaneza: 1508-1513. Pus la adapost de grijile materiale si incarcat de atentiile protectorului si admiratorului sau, Leonardo gaseste ragazul sa termine “Gioconda”, capodopera clar-obscurului, obiectul interminabilelor discutii asupra aspectului androgin al voinicei Mona Lisa si asupra misteriosului zambet care intalneste peste veacuri zambetul
4

binevoitor al statuilor gotice si surasul divinitatilor din Anghor. Luat cu sine, in Franta, faimosul portret avea sa fie cumparat de Francisc I cu suma de 4000 de ducati. Signoria il declara pe Leonardo pentru neexecutarea unei lucrari parasite. Charles d’Amboise obtine prelungirea concediului. In primavera anului 1507, Leonardo vireaza in contul Signoriei suma de bani prevazuta in contract pentru nerespectarea obligatiilor, astfel se elibereaza de legaturile cu Signoria. In anul 1508, Papa Iuliu al II-lea avid de putere se aliaza cu Ludovic al XII-lea si cu imparatul Maximilian impotriva Venetiei, insa vicleanul Pontif, batran, betiv si bolnav de “boala frantuzeasca”, incheie o pace separata cu Venetia si impreuna cu trupe de mercenari se intoarce impotriva lui Ludovic al XII-lea care se retrage lasand in urma 15.000 morti. Papa pedepseste Florenta si incendiaza Milano. Leonardo studia vartejurile de aer ridicate si contempla impletirea coloanelor de fum. Perioada romana: 1513-1515. Leonardo gaseste la Roma pe Michelangelo. Care terminase plafonul capelei Sixtinei, pe Rafael, care decora laVatican “stanzele” si terminase “Disputa Sacramentului” si ‘Scoala din Atena”, pe Bramante poreclit “Ruinante”. Leonardo este primit la Castelul Belvedere si e platit cu o pensie lunara de 33 de ducati, poseda un atelier pentru picture si un laborator pentru cercetari. El nu aprecia prea mult curtea frivola, unde se discuta literature si stiinta; se facea muzica si se jucau comedii latinesti. Isi reia studiile anatomice la Spitalul Santo Spirito, dar dupa putin timp, acuzat de sacrilegiu i se opreste accesul in sala de autopsie. Papa comanda lui Leonardo constructia unui grajd imens pentru 128 de cai, apoi o presa mecanica pentru batut monede. Leonardo concepe proiectul masinii si noteaza: ”Multumita masinii mele piesele sunt taiate perfect ca forma, grosime si greutate, asa incat este crutata munca celui ce le taie si le cantareste, precum si celui ce le pileste marginile; ele nu vor mai trece prin mana controlorului si vor fi desavarsit de frumoase”. Faima de care s-a bucurat in vremea lui s-a oglindit in epitetele prin care contemporanii si-au aratat admiratia si respectul: era numit “maestro” cu sensul de artist si cercetator multilateral, in slujba lui Ludovico Sforza a fost cunoscut ca “inginer militar” si “geometru”, pe tanarul Cesare Borgea la servit ca”inginer” si ”architect”; titulurile purtate in Franta au fost “Primul pictor al regelui’ si “Mecanician” iar regele Francisc I l-a numit “grandissimo filosofo”.

Libertate-mediu. Intre anii 1495-1497 Leonardo a realizat o mare compozitie murala pe peretele de fundal al trapezei manastirii Santa Maria delle Grazie din Milano, intitulata “Cina cea de Taina” , ce va atinge culmea maiestriei sale. Atunci cand i s-a comandat sa execute picture, in sufletul trebuie sa se fi trezit emotia ca, in sfarsit, avea prelejul sa infatiseze o tema care-i putea prilejui redarea unor aspect deosebit de variate si complexe ale psihologiei umane. Pictorii precedenti tratasera subiectul cu o evlavie naiva si emotionanta, insa fara a intrezari profunzimea. Giotto a relevant bine patetismul, insa fara a intui scara de valore a apostolilor si fara a pune in evidenta superioritatea lui Iisus asupra discipolilor sai. Leonardo hotaraste sa-L picteze pe Iisus la masa de adio cand rosteste celebrele cuvinte : “Unul din voi ma
5

va vinde”. A pictat rasfrangerea acestui act asupra celor 12 apostoli cu caractere diferite inseamna a pune in evidenta natura actului respectiv prin efectul lui asupra omenirii. Cei pe care ii vedem nu sunt pescari din Galileea, ci simboluri regesti ale omenirii eterne. Pot fi recunoscute trei trepte ale ierarhiei morale: instinctivii, patimasii si psihicii; ele se regasesc la toate popoarele. Cele doua capete ale mesei reprezinta instinctivii. Primul din stanga, Baartolomeu sta ridicat. Cu ambele maini sprijinite de masa il priveste pe Iuda cu un amestec de uluire si de indignare in timp ce distinsul si pasnicul Andrei se intoarce spre tradator ridicandu-si amandoua mainile ca pentru a se indeparta de el, al celalalt capat al mesei, Simion, un batran naiv intinde mainile zicand: “Nu, nu se poate!” Matei, cu alura de tanar atlet, raspunde lui Simion cu o sinceritate impetuoasa: ” Tu nu vezi vinovatul?” In acelasi timp, el il arata cu amandoua mainile intinse in spatele lui pe Iuda, care strange in pumnu-i inclestat punga cu bani. Intre Simion si Matei, mandrul Tadeu cu parul ravasit si ochii amenintatori, adauga cu furie:” Nu se poate pune la indoiala…Invatatorul a spus-o!” Toma necredinciosul, ridicat de pe locul lui, protesteaza cu un aer sceptic impotriva afirmatiei Invatatorului si obiecteaza radicand degetul aratator : “ Cum? Tu ai zis: Unul dintre noi?” – acesti 6 apostoli reprezinta prima categorie, cei care se limiteaza la faptele vizibile si palpabile. Iacob cel Mic, Iacob cel Mare si Petru se afla de o parte si de alta a lui Iisus, in posturi violente. Acestia sunt apostolii de gradul doi, impulsivii si oamenii de actiune Petru e aplecat in fata. Printr-o nedreapta banuiala, mana lui indica un apostol asezat in capatul mesei. Dar Iacob cel Mic, al carui chip apare intre Bartolomeu si Andrei ii replica: “Tu nu vezi ca te atingi de tradator?” in acelasi moment Iacob cel Mare, asezat langa Iisus se intoarce spre El intr-o tresarire de indignare. Bratele lui indepartate de trup ii exprima umila ruga: “Uita-Te la mine, Invatatorule, si spune daca eu sunt in stare de o asa nelegiuire!” – acesti 3 apostoli reprezinta categoria omenilor de actiune si a entuziastilor violent carora, dupa cuvantul Lui Hristos insusi, le aprtine imparatia cerurilor. Ei au inteles desavarsirea lui Hristos si maretia misiunii Lui. A treia categorie, cea a psihicilor sau a intelectualilor spiritualizati, este reprezentata in Cina lui Leonardo de doar 2 apostoli: Filip si Ioan, cu frumusetea lor delicata si subtila, cu sensibilitatea lor frematatoare, ei sunt aproape niste femei. Filip se ridica, si, aplecat spre Invatator, cu mainile pe piept isi marturiseste nevinovatia cu gratia unei fete tinere. Ioan nu zice nimic pentru ca a inteles totul: oroarea situatiei, voia Invatatorului de a se sacrifice pentru omenire, inutilitatea oricarui cuvant in plus. In ceea ce-l priveste pe Iuda, cu profil coroiat, ce se intoarce catre Iisus cu o privire sfidatoare, strigand: “Nu eu sunt!” , negarea lui il tradeaza si mai vizibil decat cuvantul Invatatorului, pentru ca el isi proclama nevinovatia cu fizionomia unui calau. In felul acesta se opun, in central tabloului cele 2 extreme ale treptei sufletelor, omul decazut prin rau, impietrit in infernul invidiei, al zgarceniei si al urii neputincioase, si Dumnezeu facut Om, Cuvantul ceresc. Leonardo a renuntat sa mai puna o ultima tusa pe fata lui Iisus din sublime modestie, suprem omagiu al geniului, devenit vizionar in fata misterului divin. Identificam cele 3 tipuri de personaje din celebra pictura “Cina cea de Taina”, consider ca pozitia pictorului fata de libertate si determinism este una medie intrucat fiecare dintre cei 12 apostoli traieste diferit dar intens momentul in care Iisus rosteste cuvintele fatale. Acest
6

eveniment “demasca”comportamentul fiecaruia dintre apostolic si impactul ce-l are asupra lor. Am prezentat pe larg reactia fiecaruia, tocmai pentru a arata varietatea gesturilor si mimicilor. Irationalitate-moderat. Marsilio Ficino declara ca toata viata pamanteasca e aservita miscarii stelelor si elaboreaza un sistem despre aceasta robie care include gandirea, natura, destinul individului si evolutia istorica. In acea epoca, nimeni nu pleca la drum, nu lua o hotarare nu se casatorea fara sa afle in prealabil cum sta cu constelatia. Insasi existenta omului din timpul acela este supusa astrelor pe care le intreaba neincetat cu o privire tematoare. Aceasta robire pare in dezacord cu increderea in sine pe care omul timpurio a dobandit-o, cu victorie asupra spatiului, cu visurile sale cutezatoare. Dar putini sunt acei care se razvratesc impotriva atotputerniciei astrologilor. Asupra astrologiei, Leonardo se pronunta cu dispret: “Fugi de invatamintele acestor speculanti ale caror judecati nu se intemeiaza pe experienta! ” . Totusi la un moment dat, Leonardo se arata dispus sa caute o impacare cu mentalitatea populara, sa incerce sa se adapteze la conceptiile celor din jur. Am mers pe aceasta varianta intrucat este foarte evident faptul ca oamenii din perioada Renasterii aveau convingerea ca soarta le era scrisa in stele, sunt condusi de o forta superioara lor. Chiar si Leonardo desi initial respingea aceasta idee, a trebuit sa o accepte in final. Holism-moderat. In martie 1503 Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Mona Lisa sau sub cel de Giocanda. Lomazzo scrie ca “Leonardo nu l-a terminat pentru ca nu stia niciodata daca mai avea ceva de spus, mereu se intorcea sa lucreze la el, niciodata nu i se parea ca l-a terminat!”. Leonardo studiase multe tipuri feminine, cunoscuse si pictase femeile cele mai distinse ale epocii, curtezane luxoase, fecioare candide si suave dar niciodata nu a intalnit o femeie asemanatore acesteia fiindca ea parea ca intruchipeaza la un loc toate femeile. Intreg sexul cu toata gama lui de nuante lucioase, inchise si deschise, se transfigurau in ea intr-un exemplar implinit, unde extremele se topeau intr-o armonie. Cea mai subtila ironie se amesteca cu o intense pasiune. Ovalul perfect al fetei exprima forta si finetea, puterea si blandetea une personalitati de o individualitate inchisa in ea insasi. La primele sedinte maestrul a adus pentru model titaristi si cantareti din Florenta. Insa curand, Mona Lisa declara ca nu are nevoie de aceste divertismente frivole si ca simpla conversatie cu maestrul era de ajuns. Incetul cu incetul, artistul isi etala in fata tovarasei sale atente din comorile experientei si gandirii sale. Si totusi, daca el i se deschidea, ea ramanea inchisa ca un sipet. Pentru ca ea nu i-a destainuit nimic din propria viata, si-i ascundea cu grija trecutul. Cu toate eforturile lui, i-a fost imposibil sa-l patrunda. Dupa cateva luni iscusitul imblanzitor de suflete a trebuit sa se considere invins. I se parea ca atunci cand va atinge asemanarea perfecta a panzei lui cu Mona Lisa, el va fi descoperit enigma enigmelor. Pentru a cunoaste toate trasaturile si a reda intocmai multiplele ei metamorfoze si sa-i transpuna pe panza nuantele cele mai fugitive ale expresiei Leonardo a trebuit sa investigheze omul. L-a studiat, si-a completat sau si-a largit cunostintele si astfel a reusit sa redea cu precizie aproximativa chipul modelului sau. Enviromentalism-slab. Destul de dispretuitor la adresa celor care nu sunt “copii nascuti din dragoste” , Leonardo nota pe marginea unui desen: “copilul nascut din fastidioasa inclinatie
7

spre desfrau a femeii si nu din vointa sotului, va fi mediocru, rau si va avea un spirit grosolan; barbatul care savarseste impreunarea cu reticenta si neplacere va zamisli copii irascibili si lasi”. “Daca impreunarea se face din mare dragoste si cu mare dorinta, atunci copilul va fi foarte inteligent, plin de spirit, de voiciune si de gratie”. Dinspre tata, Leonardo apartine unei lumi ancorate in traditiile burgheze, trainic legata de spiritual economiei. Venirea pe lume a lui Leonardo da Vinci este rodul intamplator al unei clipe de dragoste. Mama sa numita Caterina avea “sange de buna calitate “ insa nu de ajuns pentru a se casatori cu Ser Piero. Acesta din urma se casatoreste iar tanara mama vitrega se ingrijea cu atata daruire de Leonardo, cat poate avea o straina fara copii. Lipsa unor legaturi sentimentale trainice, Leonardo le inlocuieste cu iubirea patimasa a peisajului in care s-a nascut, satul Vinci. Din declaratiile lui Leonardo deducem faptul ca factorul genetic are o importanta scazuta insa nu trebuie neglijat. Privat fiind de dragostea materna el si-a iubit semenii, i-a respectat; perioada Renasterii in care s-a dezvoltat, atelierul lui Verrocchio, unde si-a lasat copilaria au exercitat asupra lui o influenta majora. Schimbare-moderat. Omul este el insusi fauritorul caracterului sau, sculptorul care isi ciopleste singur statuia spirituala: aceasta este parerea pe care o impartasea Leonardo. “Cina cea de Taina” insemna pentru Leonardo o drama umana in care se pune la cale tradarea, cu emotiile diferentiate ale spaimei, revoltei, tristetii. Este un eveniment profund uman, de un intens dramatism, care agita personajele grupate cate 3, exprimandu-si emotia si vorbind prin atitudini si gesture, fiecare dupa structura psihofiziologica si dupa principiul limbajului vizibil al surdo-mutilor. Mai multe schite atesta procedeul imaginarii personajelor goale, apoi drapate, pentru ca sufletul sa vadeasca realismul psihologic al artistului, dar si sinteza si observatiile acestuia. Lucrarea va dura trei ani, insa tehnica experimentala a facut ca ea sa sufere mai multe reparatii chiar in timpul Renasterii, iar despre Leonardo, Vasari va spune: “In sufletul sau s-a format o conceptie atat de eretica incat el nu se va mai supune nici unei religii, caci se pare ca pentru el era un lucru mai maret sa fii filozof decat sa fii crestin”. Contemporanii au admirat fara reserve opera “pagana”. Vasari povesteste: “In cele din urma, ajuns la batranete a zacut bolnav cateva luni si vazandu-se in pragul mortii, Leonardo s-a straduit sa afle cate ceva despre obiceiurile catolice. Pe urma se spovedi varsand multe lacrimi, si plin de cainta vru sa primeasca sfanta impartasanie”. Atatea lucruri uitate ii rasar in minte in ceasul cel de pe urma. Din copilaria lui razbate sunetul clopotelor, mirosul tamaii, cantecele evlavioase, obiceiurile acestea pe care le luase in ras… Vasari il descrie plangand pe patul de moarte “fiindca il jignise pe Dumnezeu si pe oamenii cu care a trecut prin lume” si cuprins de remuscari si regrete se osandeste cu o asprime neiertatoare. Prin cele doua momente cruciale in viata spirituala in viata lui Leonardo, avem exemplul ce vorbeste de la sine ca se pot produce schimbari in viata unui om. Subiectivitate-mediu. “Am vazut pictori care in toate personajele pe care le-au creat s-au infatisat pe ei insasi dupa natura, inzestrandu-le cu gesturile si miscarile lor”(Tratat de pictura) . “Ia aminte la partile frumoase ale multor fete frumoase, al caror frumusete e confirmata de opinia comuna mai degraba decat de propria ta judecata, caci te ve putea insela alegand chipuri asemantoare cu ale tale.”(Tratat despre pictura).
8

Aceasta tendinta de a crea dupa chipul si asemanarea lor, este dupa Leonardo o constrangere nascuta simultan cu insasi puterea de a deosebi lucrurile unele de altele. A zugravit Leonardo fara sa vrea trasaturile acestei femei dupa chipul si asemanarea sa, dupa imaginea ideala ce o avea despre sine? Oare privirea lui, grea de intrebari profunde, umple ochii Monei Lisa? Oare surasul lui de o intelepciune superioara staruie in jurul gurii mici feminine si fara nici o legatura cu chipul blajin, se refuza nelamurit si crud? “Pictorul cu maini grele va face in tablourile lui maini grele” a spus Leonardo. Monei Lisa cu incheietura puternica, cu dosul palmei foarte lung, sunt ele oare mainile unei burgheze cum se cade din Florenta. Actiuni generate de stimuli externi-slab. In 1476 se depune o plangere impotriva unui oarecare, Jacopo Saltarelli, care este invinuit de legaturi homosexual. Printre cei 4 florentini pe care invinuitul ii frecventa este si Leonardo, fiul lui Ser Piero da Vinci domiciliat la Andrea del Verrocchio. Este o invinuire destul de frecventa in acea vreme pentru ca umanistii scolii platonicene preamareau prietenia si camaraderia iar dusmanii se razbunau socotindu-i perversi. Leonardo fu inchis. Incercand sa caute ajutor, un sprijin el constata ca este parasit de toti, de cei pe care ii credea prieteni si chiar si de tatal sau. Aceasta constatare ii descopera prapastia singuratatii umane, isi da seama de neputinta omului in fata calomniei. “Gura ucide mai multi oameni decat cutitul”, scrie el intr-o scrisoare. El va pastra in sufletul sau o neincredere vesnic treaza si o teama bolnavicioasa de josnicia omeneasca, se va indoi de orice sentiment spontan iar orice relatie ii va parea dubioasa si va trezi in el un dezgust. Fra Luca Pacioli, numit de Lodovico in 1496 profesor de matematica ceva mai in varsta decat Leonardo este toscan ca si el si este inzestrat cu o facultate de asimilare foarte mare. Isi da seama in ce masura i-ar putea folosi o colaborare cu Leonardo da Vinci si cum tocmai e pe cale sa pregateasca un tratat de geometrie ii cere lui Leonardo o serie de desene pentru ilustrarea lucrarii sale. Se poate ca Leonardo sa fi fost tras pe sfoara de Luca PAcioli, sau poate sa se fi lasat exploatat de buna stiinta, fiindca vroia sa-si insuseasca cunostinte noi. Celebrul sau desen de la Venetia care reprezinta un corp omenesc inscris totodata intr-un cerc si intr-un patrat a fost facut in acest timp. Principalul aport al lui Pacioli a fost acela ca l-a inzestrat pe Leonardo cu o incredere proaspata care i-a ingaduit sa evolueze. Leonardo simte pamantul destul de ferm sub picioare, toate problemele se limpezesc in mintea lui si se leapada de vechile sale iluzii si rataciri. Prin acest exemplu se poate observa puterea stimulilor externi. Leonardo, raspunzand la stimulul extern, Fra Luca Pacioli, a reusit sa treaca mai mult sau mai putin peste o intamplare nu placuta din viata lui. Heterostazie-moderat. De cate ori se afla in fata unei sarcini noi, Leonardo simte aceeasi neliniste urcand in el, strangandu-i grumazul si de fiece data da aceeasi batalie ca impotriva unui inamic personal. Inarmat cu stiinta lui vasta, cu virtuozitatea sa tehnica, lucid pana in miezul instinctului sau creator, el se indoieste de o data de sine, ca biruit dinainte de maretia lucrului pe care il intreprinde si uneori restristea lui este ata de puternica, incat lasa sa-i cada bratele in jos, istovit. Dintre cei apropiati care au inteles acest chin, Lomazzo il descrie cel mai bine in felul lui, dupa cum urmeaza: “…Leonardo nu ispravea niciodata un lucru inceput, inchipuindu-si sublimul la o asemenea scara incat vedea greseli pana si in operele care pentru altii aveau aparenta minunilor”. Dar Leonardo stie el insusi ca tocmai din aceasta neliniste si din aceasta indoiala se
9

nasc adevaratele capodopere. A spus-o in mai multe randuri: “ Artistul al carei opera depaseste judecata e un jalnic maestro. Desavarsirea o va atinge numai acela a carui opera este depasita de propria lui judecata”. Aceeasi idée el o rezuma in aceasta formula izbitoare: “Pictorul care nu se indoieste de sine insusi nu va face mare lucru”. Mi-am permis sa folosesc aceste declaratii cu gandul ca pot inlocui picorul cu orice categorie de oameni, de la muncitor pana la presedinte. Motivatia este indreptata spre dezvoltare, cercetare. Cogniscibilitate-moderat. Intreaga existenta lui Leonardo avea sa se imparta intre cele doua domenii:al artei si al stiintei. Aceste doua puteri s-au intrajutorat si s-au combinat in opera lui. Arta il chema catre adevaruri imuabilece se filtreaza din misterul crestin; stiinta il atragea in imensa mare a finite, in abisul vietii. Insa, in cele din urma isi da seama ca arzatoarea sete de a cunoasteeste pasiunea dominanta a finite sale. Consider ca aceasta dorinta de a sti cat mai multe se trage, fara a fi vina lui, din copilarie, atunci cand crestea fara iubirea unei mame si a unui tata preocupat de slujba si de construirea unei familii. A suferit cand s-a numit “illetterato”, “uomo senza lettera”. Eu in aceasta maniera inteleg incercarea lui de a atinge toate domeniile…o incercare de a recupera trecutul. puter nic Libertate Rationalitate Holism Constitutionalism Schimbare Subiectivitate Act. Ger. De st. int Homeostazie Cognoscibilitate mode rat x x x x x x x slab medi u x slab mode rat x puter nic Determinism Irationalitate Elementarism Enviromentalism Uniformitate Obiectivitate Act. Ger. De st. ex Heterostazie Incogniscibilitate

Leonardo le apare contemporanilor si ucenicilor sai ca intrupare a diaolului. Sufletul sau e un camp de crancena batalie intre porniri virtuoase si malefic. Lupta sa permanenta o poarta pentru a se elibera prin Hristos, pentru a se impaca cu moralitatea crestina. Leonardo ii este apropiat lui Machiavelli, intrucat ambii sunt coplesiti de hotararea parcurgerii drumui cunoasterii. Am fost sfatuita sa nu-l aleg pe Leonardo da Vinci, trebui sa-mi iau ceva mai usor, acest pictor e prea complex. Insa nu m-am tras inapoi, ci mai mult interesul mi-a fost starnit, sau oare orgoliul..nu as putea duce ceva mai complex la bun sfarsit? Ce putea “ascunde” ascest om? Stiam ca activase in mai multe domeniisi cam atat. Partea ascunsa (idei, ganduri, pareri)credeam ca e pentru cei avizati, nu pentru o boboaca. Marturisesc ca am inceput greu si cu teama de nou, insa cu timpul ce trecea, descoperindu-l pe acest “uomo universalis” de toate secretele, orele zburau parca prea repede.
10

Acum imi dau seama ca nu stiam mare lucru despre el iar in legatura cu oamenii…mai nou imi place sa-i aseman cu un puzzle..multe particele, care puse cap la cap il formeaza..cu bune, rele, lipsuri, frumoase sic ate n-or mai fi! Am aflat ca “Gioconda” este considerate varianta feminina a lui Leonardo da Vinci; am fost uimita sa aflu parerea lui despre copii nascuti din iubire si cei din desfrau; m-a amuzat intalnirea lui cu Michelangelo… Per ansamblu, aceasta tema a fost o provocare pentru mine! Am fost provocata sa privesc dincolo de limita comoditatii, obisnuitului, am fost provocata sa trec printr-o gama variata de sentimente citind despre viata unui om asa mare, precum Leonardo da Vinci: curiozitate, compatimire, indignare, bucurie, de exemplu.

Studenta: Simiciuc Mariuca, PIPP, an 1, grupa 1

Biografie: 1) Antonina Vallentin, “Leonardo da Vinci”, vol 1-2, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968; 2) Dramba Ovidiu, “Leonardo da vinci, titan al renasterii”, Editura Saeculum I. O. , Bucuresti, 2000; 3) Ghitescu Gheorghe, “Leonardo da Vinci si civilizatia imaginii”, Editura Albatros, Bucuresti, 1986; 4) Merjkovski Dmitri Sergheevici, “Leonardo da Vinci”, Editura Biblioteca, Bucuresti, 2001; 5) Sabetay I. , “Leonardo da Vinci”, Editura Meridiane, Bucuresti, 1964; 6) Schuré Édouard, “Profetii Renasterii”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001; 7) Colectia Adevarul - Pictori de geniu, Crispino Enrica, Editura Adevarul Holding, Bucuresti, 2009 8) Colectiile Cotidianul, vol 1, “Leonardo da Vinci - Arta si Stiinta Universului”, Alessandro Vezzosi, traducere de Crupenschi Diana, Editura Univers; 9) www.wikipedia.com

11

12

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->