Sunteți pe pagina 1din 3

ION

De Liviu Rebreanu
IPOTEZA
Opera literara Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip
obiectiv apartinand prozei interbelice (anul 1920) . De asemenea este un
roman social , cu tematica rurala.
FORMULAREA ARGUMENTELOR
Avand ca trasaturi amploarea actiunii , desfasurata pe mai multe
planuri , conflictul complex , prezenta unor personaje numeroase si
realizarea unei imagini ample asupra vietii , opera apartine speciei
literare romanul , iar caracterul obiectiv este dat prin specificul relatiei
narator-personaj si al naratorului (omniscient , omniprezent). Se observa
impersonalitatea naratorului , naratiunea la persoana a III a , atitudinea
detasata in descriere , veridicitatatea.
TEMA
Este problema pmntului n Transilvania sfritului secolului al XIX-lea,
fiind o fresc social, o monografie a satului romnesc. Cultul ranului
romn pentru pmnt este considerat de Rebreanu nsui:problema
vieii romneti, a existenei poporului romnesc, o problem menit s
fie venic de actualitate
SIMETRIA INCIPIT FINAL
Se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul
Pripas , loc al actiunii romanului . Personificat cu ajutorul verbelor
(alearga , urca , inainteaza) drumul are semnificatia simbolica a
destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala.
Descrierea initiala a drumului supusa conventiei veridicitatii prin
detaliile toponimice , introduce cititorul in viata satului ardelean de la
inceputul secolului XX , cu aspecte topografice, etnografice (hora),
sociale. Descrierea caselor ilustreaza , prin aspect si asezare , conditia
sociala a locuitorilor .
Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea
ruginita , anticipeaza tragismul destinelor.
Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila
semnificatia simbolica a drumului prin metafora sososelei viata :
Drumul trece prin Jidovita , pe podul de lemn , acoperit , de peste
Somes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput
MODURILE DE EXPUNERE
Indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ .
Descrierea initiala - pe langa rolul obinuit de fixare a
coordonatelor spatiale si temporale , functie simbolica si de
anticipare.
Naratiunea obiectiva functia de reprezentare a realitatii
prin absenta marcilor subiectivitatii , prin stilul cenusiu

( Tudor Vianu)
Dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica.
STRUCTURA
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare :
Glasul Pamantului si Glasul Iubirii . Titlurile celor 13 capitole numar
simbolic nefast- sunt semnificative , discursul narativ avand un Inceput
si un Sfarsit .
ION PERSONAJ PRINCIPAL CARACTERIZARE
n centrul aciunii dezvoltate n opera amintit, se afl
Ion, personaj principal, complex i contradictoriu n unele situaii, n
jurul cruia se desfoar firul narativ ce urmrete lumea satului
Pripas. nsuirirle i defectele sunt ale unui ran srac ce vrea s
ajung bogat; nu e vorba, totui , de o evoluie, cci Ion nu evolueaz, ci
se transform sub obsesia mbogirii, transformare conservnd
tragismul existenei sale. Pentru aceasta, pmntul nu este un obiect
fr viaa, ci o fiin de care are nevoie pentru a se mplini att
sufletete, ct i social.Patima sa pentru pmnt l face pe Eugen
Lovinescu s scrie: Ion e expresia instinctului destpnire a
pmntului, n slujba cruia pune o inteligen ascuit , o viclenie
procedural i, maiales, o voin imens; nimic nu-i rezist; n faa
ogorului aurit de spice e cuprins de beia unei nalte emoii i vrea s-l
aib cu orice pre.
Preul a fost nefericirea, cci devenind bogat nu se simte fericit,
aa cum i nchipuise, iar mulumirea de moment grav confundat cu
fericirea nu-i ofer dect o satisfacie ce nu poate ficonsiderat
victorie, dei eroul se consider nvingtor i se comporta ca atare:
. . .mndru i mulumit ca orice nvingtor.
Caracterizare direct realizat de ctre narator
Ion este prezentat direct de ctre narator, la nceput, n scena
rmas antologic a horei: Avea ceva straniu n privire, parc
nedumerire i un vicleug neprefcut, anticipndu-se astfel,
comportamentul de mai trziu al personajului. tiind totul despre
personajele sale, deci i despre Ion, naratorul i subliniaz calitile:Era
iute i harnic, ca m-sa. Unde punea el mna, punea i Dumnezeu mila.
Iar pmntul i era drag ca o ibovnic [s.n], alt dat precizndu-se:
. . .iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil.Venic a pizmuit pe cei
bogai i venic s-a narmat ntr-o hotrre ptima[. . .] De pe
atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam [ s. n]. Cele dou
comparaii sunt elecvente n sublinierea sentimentului de dragoste
pentru pmntul ce i-ar fi adus o poziie onorabil n ierarhia social
irespectul tuturor stenilor, ntr-o comunitate rural n care averea era
la mare cinste, iar pmntul, o condiie sine-qua-non a existenei
rneti. Comparaiile surprind prin prezena lexemelor mam i
ibovnic , femei ce joac un rol deosebit n viaa fiecrui brbat.Astfel,
pmntul i-ar fi adus sentimentul de ocrotire i siguran, oferit de
mam, i cel de extaz i de fericire, datorat ibovnicei.
Caracterizat de catre alte personaje

Intrnd n relaii cu multe dintre personajele romanului,este firesc s fie


vzut n mod diferit de ctre acestea, fiecare apreciere sau sancionare
ducnd la ntregirea chipului celui care se afirm i ca personaj
exponenial, diferit de toi ceilali rani din literatura romn.
Pentru Vasile Baciu, Ion este houl, srntocul i
tlharul,
n timp ce pentruAna este Ionic, norocul meu.
Preotul Belciug l numete stricat i-un btu, -un om de
nimic,un obraznic ce trebuie s primeasc o lecie; dar
dup ce Ion las pmnturile bisericii este numit mndru
cretin.
Judectorul l numete cine ticlos, miel i netrebnic,
considerndu-l i spaimasatului.
Pentru Titu Herdelea este o canalie.
Pn i mama sa l crede proclet i slhui.
Se contureaz chipul unui brbat dur, violent, egoist, furios pe toat
lumea i pe sine, fiindc n-are pmnt.
Autocaracterizare
ntr-o ncercare dramatic de a se lmuri n legtur cu ceea ce dorete
isimte, Ion oscileaz ntre a se considera prost, n anumite situaii, i
detept, capabil s se descurce,n altele.
Concluzie
Ion este un personaj memorabil si monumental , dar supus destinului
tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui neinfranta :
pamantul si legile nescrise ale satului traditional.