Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Politica Uniunii Europene privind concurena are ca obiectiv principal men inerea
i asigurarea vigurozitii i a caracterului nedistorsionat al concuren ei, ca mijloc pentru
asigurarea competitivitii pieelor i a bunei func ionri a pie ei interne europene.
Obiectivul menionat mai sus ar fi ns imposibil de atins n condi iile n care
ntreprinderile dominante ar recurge la restrngerea concuren ei prin ac iunile lor. Ar fi
ns inechitabil, dac autoritile ar ncerca s previn restrngerile concuren iale prin
limitarea libertii ntreprinderilor dominante de a concura pe pia . Conceptul de
concuren s-a format i este folosit n orice tip de relaii sociale. .
n sens general, prin concuren se nelege o confruntare ntre tendine adverse,
care converg spre acelai scop.n plan social deosebim forme extrem de variate ale
competiiei.
O prim form este aceea de concuren vital, semnificnd conflictul interuman
n cadrul cruia fiecare ins tinde la conservarea i dezvoltarea proprie. Poate exista o
poziie competiional ntre interesele individuale i sociale, ntre drepturi i
obligaii,ntre
manifestri
altruiste
egoiste.
Lupta pentru cstigarea pietelor si a clientelei capata uneori accente dure, peste
limitele impuse de o activitate economica normala. Agentul economic puternic l poate
elimina de pe piata pe cel slab prin practici monopoliste sau neloiale si astfel
concurenta comerciala libera dispare (de exemplu, refuzul unui puternic agent
economic de a furniza anumitor distribuitori accesoriile pentru un produs poate capata
caracterul unui abuz de pozitie dominanta).
Pentru unii autori obiectul dreptului concurentei l formeaza functia sociala a
concurentei economice, protectia intereselor individuale ale participantilor la viata
economica.
Dreptul concurentei comerciale are drept obiectiv mentinerea unui echilibru
normal, rational, pe o piata n care concurenta libera este de multe ori nteleasa n
sensul libertatii totale (de a face ce vrea).
Trsturile dreptului concurenei
are caracter economic deoarece interpreteaz economic instituiile i
categoriile juridice,conferindu-le sensuri noi i utilizeaz numeroase
concepte economice;
o finalitate economic deoarece este un instrument esenial pentru
crearea i funcionarea economiei de pia, aa cum se afirm n
Constituia Romniei;
este un caracter pluridisciplinar, cuprinznd reglementri de drept
material, proprii i preluatedin alte ramuri de drept, i de ordin procedural;
are un caracter intervenionist i de natur administrativ, Consiliul
Concurenei ca autoritate public n domeniul concurenei ndeplinind
funcia de poliie a pieei
salarii tot mai mici, fapt de natura a inrautati statutul social al angajatilor si de a afecta
pacea sociala. Atestari documentare ale exploatarii nemiloase la care erau supusi pe
atunci salariatii, ca efect al concurentei libere, exercitate pe piata muncii, gasim
indeosebi, in Franta, in raportul Villerme, intocmit in 1840, la cererea Academiei de
Stiinte Sociale si Politice, iar in Anglia in raportul Ashley, publicat in 1842. Pe plan
teoretic, doctrinele socialiste au criticat necrutator si intru totul justificat exercitarea
concurentei pe piata muncii. Ca urmare, statul a intervenit tot mai accentuat pe piata
muncii, impunand reglementari obligatorii si inderogabile cu privire la: salariul minim,
care nu poate face obiect al cererii si ofertei individuale fiind predeterminat prin lege;
durata zilei de munca; regimul concediului de odihna; protectia muncii; asigurarile
sociale si pensionarea.
Rezultatele evolutiei aratate s-au reflectat, la nivel mondial, in Declaratia de la
Philadelphia, adoptata la 10 mai 1944 de catre Conferinta Internationala a Muncii,
proclamandu-se atunci principiul potrivit caruia munca nu este o marfa. In concordanta
cu cele aratate, in tara noastra au fost adoptate reglementari juridice de mare rezonanta
in sprijinul salariatilor. Ne referim indeosebi la perioada de dupa 22 decembrie 1989,
cand noile reglementari au avut in vedere adaptarea raporturilor juridice de munca la
economia de piata. Modificarile intervenite in legislatia muncii au vizat, in principal:
zile;
acordarea unor noi drepturi salariale;
cresterea cuantumului indemnizatiilor si pensiilor din fondul asigurarilor
de stat.
dispune in art. 2 alin. (4), lit. a ca dispozitiile sale nu se aplica pietei muncii si relatiilor de
munca, acestea fiind asadar supuse unui regim specific. Insasi Constitutia instituie
masuri eficiente de ocrotire, consacrand in art. 38 alin. (5) garantiile ce decurg din
conventiile colective de munca.
In completare se aplica dispozitiile art. 139, alin. 2 din Codul muncii, care prevede
urmatoarele: Dreptul la concediul de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei
cesiuni, renuntari sau limitari.
Drepturile stabilite concret prin contractul individual de munca trebuie sa fie cel
putin egale cu cele stipulate prin contractul colectiv de munca. La randul sau acesta, fie
ca este incheiat la nivel national, la nivel de ramura sau grup de unitati, poate cuprinde
drepturi pentru salariati in cuantumuri egale sau superioare celor stabilite prin lege, dar
in nici un caz inferioare celor legale. Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de
baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara. El
este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza
minim brut pe tara.
In acest mod, riscurile unei posibile concurente dintre persoanele care isi ofera
forta de munca sunt astfel, cu certitudine, suprimate.
In ce priveste repartitia fortei de munca intre diferite sectoare si profesii, aceasta
nu este afectata de interdictie, dar statul influenteaza prin diferite parghii repartizarea
unei reparatii optime.
Tot in art. 2 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, la lit. b este mentionata o alta cauza de
inaplicabilitate a dispozitiilor legii care vizeaza piata monetara si piata titlurilor de
valoare. De altfel, reglementarile privind aceste piete fac obiectul unor acte normative
distincte.
2. Interzicerea concurentei in raporturile dintre comerciant si prepus sau alti
salariati
In activitatea comerciala, patronul unei intreprinderi poate sa aiba doua feluri de
salariati, atat prepusi comerciali, cat si alte persoane pe care le-a angajat in conditii
uzuale, in baza unui contract de munca. Intre aceste categorii de persoane salariate
4
exista deosebiri atat in ceea ce priveste natura juridica a functiei exercitate, cat si din
punctul de vedere al reglementarilor aplicabile in materie de concurenta. Potrivit
dreptului civil, prepusenia este institutia caracterizata prin existenta unui raport de
dependenta functionala intre doua persoane, pe de o parte comitentul, iar pe de alta
parte prepusul. Notiunea de prepus comercial are o semnificatie specializata si cu un
continut mai extins. Art. 392 C. Com. dispune: Prepus este acela care este insarcinat
cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc.
Pentru a putea exercita comertul cu care a fost insarcinat, prepusul dispune de
puteri largi; el poate efectua toate operatiunile necesare desfasurarii comertului.
Puterea de reprezentare a prepusului este nu numai generala ci si permanenta, adica
se exercita in timp, pana la incetarea calitatii prepusului. In perioada cat indeplineste
functia de prepus, art. 397 C. Com. il supune unei prohibitii fata de propriul patron.
Prepusii comerciali, ca si ceilalti salariati, beneficiind de increderea patronului si in
temeiul atributiilor pe care le au, pot fi edificati asupra gestiunii, secretelor tehnice,
planurilor de afaceri, legaturilor cu clientii etc.
Prepusul comercial este tinut sa se abtina de la acte de competitie savarsite
impotriva propriului patron, sub cele doua forme, directa si indirecta, la care se refera
art. 397 C. Com. Incalcarea interzicerii este directa, daca prepusul exercita el insusi, pe
cont propriu, operatiuni sau alte negoturi, de natura aceluia cu care este insarcinat.
Abaterea este indirecta in cazul in care prepusul se margineste sa ia parte, in
societatea sa proprie sau a altuia la asemenea afaceri, intreprinse de terte persoane
fizice.
In ambele situatii, concurenta interzisa avuta in vedere de art. 397 C. com.
presupune, ca o conditie esentiala, existenta unui grad indestulator de similitudine intre
comertul patronului si cel exercitat in mod ilicit de prepus sau la care el participa
indirect.
In cazul savarsirii unor fapte de acest fel, prepusul datoreaza comerciantului
despagubiri pentru prejudiciul cauzat. Mai mult, potrivit legii, comerciantul are dreptul sa
retina pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operatiuni.
Dispozitiile art. 82 din Legea nr. 31/1990 interzic membrilor societatii in nume
colectiv sa comita acte de concurenta impotriva societatii din care fac parte. Astfel,
legea interzice asociatului sa ia parte, in calitate de asociat cu raspundere nelimitata,
intr-o alta societate concurenta sau avand acelasi obiect, precum si sa afecteze
operatiuni in contul sau ori al altora, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator.
Luand in considerare legatura stransa ce se stabileste intre membrii societatii in nume
colectiv, art. 82 din Legea nr. 31/1990 instituie o prohibitie de ordin general, care
opreste pe fiecare asociat, indiferent ca exercita sau nu functii de administrare a
gestiunii comune, de la savarsirea unor acte de concurenta directa sau indirecta
impotriva societatii din care face parte. Asociatul poate sa faca parte dintr-o alta
societate comerciala ca asociat cu raspundere nelimitata sau poate face acelasi comert
cu consimtamantul celorlalti asociati.
4. Interzicerea concurentei impotriva societatii pe actiuni sau cu raspundere
limitata
a) Societatea pe actiuni este clasificata in categoria societatilor de capitaluri,
deosebindu-se de societatea de persoane prin anumite elemente specifice: se
constituie dintr-un numar minim de asociati; capitalul social este divizat in actiuni;
raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata ei raspund numai pana
la concurenta capitalului social subscris. Mobilul asocierii consta in vointa de a investi
capitalul propriu intr-o afacere rentabila, in scopul realizarii de profit.
Asociatii, cu exceptia administratorilor, nu participa la gestiunea curenta a
societatii pe actiuni. Ei au doar posibilitatea legala de a lua act de rezultatele financiare,
de castiguri si pierderi, situatia generala a societatii, in administrarea generala anuala.
Interzicerea concurentei impotriva societatii pe actiuni priveste trei categorii de
persoane: membrii comitetului de directie, constituit potrivit art. 140 din Legea nr.
31/1990, directorii si cenzorii. Desi cele trei categorii de persoane exercita functii
diferite, regimul de raspundere juridica aplicabil este asemanator. Astfel, potrivit art.
147, alin. 3 din lege, directorii executivi sunt raspunzatori fata de societate si de terti ca
si administratorii, pentru neindeplinirea indatoririlor lor, chiar daca ar exista o conventie
contrara. Aceasta dispozitie imperativa se completeaza cu prevederile art. 72 si ale art.
73 din aceeasi lege, care prevad ca: obligatiile si raspunderea administratorilor sunt
7
directa sau indirecta impotriva societatii revine, potrivit art. 90, acestora, iar nu
comanditarilor. (art. 82).
Avand in vedere excluderea lor de la administrarea societatii in comandita simpla,
asociatii comanditari au dreptul, chiar fara consimtamantul celorlalti asociati, de a lua parte, ca
asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, ori sa
faca operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert sau unul asemanator.
izvorate din lege. Acordul, fie ca se realizeaza printr-o conventie de sine statatoare, fie
ca formeaza obiectul unei clauze speciale, inserata intr-un contract principal distinct,
produce aceleasi efecte.
Prin intelegerile sau prin clauzele inserate intr-un contract nu trebuie sa se incalce
ordinea publica si bunele moravuri, prezentate de art. 5 si 966 Cod civil, iar in domeniul
productiei si al circulatiei de marfuri, vointa tertilor de a institui interdictii si restrictii se
poate manifesta numai daca se respecta principiul libertatii comertului, inscris in art. 134
din Constitutie. Principalele clauze prohibitive de concurenta sunt intalnite frecvent in
contracte.
Concurenta este anticontractuala cand prin comportamentul competitional se
incalca o interdictie (o obligatie de a nu face) acceptata printr-o conventie care fixeaza
limitele concurentei intre contractanti si domeniile in care ea le este interzisa. Incalcarea
limitelor stabilite de parti privind concurenta reciproca va fi supusa sanctiunilor specifice
raspunderii pentru incalcarea obligatiilor contractuale. Antrenarea unei astfel de
raspunderi va putea fi ceruta numai de catre cel ce are calitatea de parte la conventie si
in anumite conditii si de tertii interesati.
Pentru delimitarea domeniului care poate fi sustras prin contract de sub incidenta
competitiei comerciale vom analiza principalele contracte care incumba prohibitii de
concurenta sub aspectul valabilitatii acestor stipulatii, modul de a le interpreta,
transmisibilitatea drepturilor si obligatiilor pe care le creeaza si sanctiunile aplicabile in
cazul incalcarii acordului de vointa.
A. Instrainarea unui fond de comert. Fondul de comert poate fi definit ca un
ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale pe care un comerciant Ie
afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si, implicit,
obtinerii de profit. Vanzarea fondului de comert da nastere unei obligatii speciale in
sarcina vanzatorului si anume aceea de a nu face concurenta cumparatorului. Vanzarea
fondului de comert inseamna o instrainare a tuturor elementelor fondului de comert,
inclusiv clientela atestata fondului de comert.
Inceperea unui comert de acelasi gen de catre vanzator, la mica distanta de
cumparator, are semnificatia unei tulburari a folosintei obiectului vanzarii, care
11
12
13
exista, daca fondul de comert este instrainat de catre titular prin schimb, prin aport intr-o
societate comerciala sau ca efect al partajului.
b) Referitor la inchiriere, art. 1420, pct. 3 C. civ. prevede ca locatarul este dator,
prin insasi natura contractului fara sa fie nevoie de nici o stipulatie speciala, sa faca
astfel incat lucrul inchiriat sa poata fi folosit neimpiedicat de catre locatar pe tot timpul
duratei contractului. Prin interpretare, se poate deduce existenta unei obligatii tacite de
neconcurenta in sarcina locatarului unui fond de comert, desi in literatura de specialitate
exista puncte de vedere diferite. Intr-o opinie inchirierea unei pravalii exclude instalarea
altui chirias alaturi de cel dintai, daca comertul ambilor este similar si susceptibil de
concurenta reciproca
G. Sanctiuni aplicabile. Debitorul obligatiei de neconcurenta in contractele
comerciale isi asuma raspunderea contractuala fata de creditorul clauzei exprese sau
tacite. Preventiv, creditorul prohibitiei de concurenta poate cere, pe cale judiciara,
constrangerea debitorului sa sisteze activitatea pe care o desfasoara in pofida
angajamentului asumat. Masura cea mai aspra consta in hotararea judecatoreasca de
inchidere a intreprinderii debitorului culpabil.
Sanctiunea reparatorie consta in obtinerea de despagubiri, impuse pe cale
judiciara debitorului, la cererea creditorului prohibitiei de concurenta, cat si in rezolutia
contractului comercial din care decurge o asemenea interdictie. Admiterea actiunii in
justitie conduce la consecinte grave si anume: desfiintarea cesiunii fondului de comert,
care revine in intregime in patrimoniul vanzatorului, obligat sa restituie pretul; activitatea
efectelor juridice ale aportului cu acest obiect la constituirea unei societati comerciale;
desfacerea contractului de locatie a gestiunii fondului de comert etc.
14
Concluzii
Concurenta este unul dintre factorii importanti ce actioneaza asupra agentilor
economici, astfel nct acestia sa-si adapteze oferta la cerere. Pe o piata libera,
concurenta actioneaza n strnsa legatura cu pretul. Agentii economici producatori pe o
piata libera urmaresc prin intermediul concurentei cu ceilalti producatori maximizarea
profitului,
prin
minimizarea
costului,
pretului
si
cresterea
calitatii
bunurilor
concurentei.
15