Sunteți pe pagina 1din 6

Comunicarea didactic i dimensiunea relaional a procesului

de nvmnt

Comunicarea este procesul de transmitere de informaii, idei, opinii, preri, fie de la un


individ la altul, fie de la un grup la altul. Comunicarea umana are, n alta ordine de idei,
intenia de a influenta calitativ si cantitativ existenta omului, de a produce modificri
comportamentale, de a conserva chiar anumite caliti. Comunicarea umana este un proces
activ de identificare, stabilire si ntreinere de contacte sociale . Ea este prezenta n toate
domeniile vieii sociale, deci si n nvmnt, unde se manifesta ca o forma particulara si
personalizata a instruirii.
Particularitile comunicrii sunt evideniate de multitudinea situaiilor de comunicare
n care se plaseaz oamenii:
1. comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni n legtur unii cu ceilali , n mediul n
care evolueaz;
2. n procesul de comunicare, prin coninutul mesajului, se urmrete realizarea unor
scopuri si transmiterea anumitor semnificaii;
3. orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata
(aciunile verbale si nonverbale observabile de ctre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce
se nelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ
n forul sau interior, la nivelul sinelui);
4. orice proces de comunicare se desfoar ntr-un context , adic are loc ntr-un anume
spaiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla ntr-o relaie de strnsa
independenta;
5. procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice
comunicare, odat iniiata, are o anumita evoluie se schimba si schimba persoanele implicate
n proces; ea este ajustata n funcie de receptivitatea si experiena lui E si R;
6. procesul de comunicare are un caracter ireversibil , n sensul ca, odat transmis un
mesaj, el nu poate fi oprit n drumul lui ctre destinatar , producnd un efect oarecare
asupra acestuia;
7. n situaii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare
de cuprindere;
8. semnificaia data unui mesaj poate fi diferita att ntre partenerii actului de
comunicare, ct si ntre receptorii aceluiai mesaj;
9. orice mesaj are un coninut manifest (la vedere si cu impact imediat) si unul latent
(ntrziat), adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.
Comunicarea didactica este o forma particulara a comunicrii umane indispensabil
n vehicularea unor coninuturi determinate , specifice unui act de nvare sistematica si
asistata; ea presupune un raport bilateral profesor elev si calitate deosebita . Potrivit
dicionarului de pedagogie (Sorin Cristea, 2000), comunicarea didactica poate fi considerat
un principiu axiomatic al activitii de educaie care presupune un mesaj educaional
elaborat de subiectul educaiei (profesor), capabil sa provoace reacia formativ a obiectului
educaiei (colar), evaluabil n termen de conexiune inversa externa si interna . n
comunicarea didactica, etalonarea cunotinelor ia forme difereniate n funcie de destinatar
(colar de o vrsta anume si un nivel de pregtire diferit) . Putem aprecia, din acest punct de
vedere, ca limbajul n comunicarea didactica are un destinatar bine definit . Pot fi
evideniate urmtoarele caracteristici ale comunicrii didactice:
a) are caracter bilateral, care evideniaz necesitatea instituirii unei legturi performante
ntre profesor si colar (subiect, obiect al educaiei);

b) discursul didactic are un pronunat caracter explicativ , deoarece prioritar el vizeaz


nvarea prin nelegere, de unde si ntrebarea profesorului: deci, ai neles?! axata pe
antrenarea potenialitii cognitive a colarului;
c) comunicarea didactica este structurata conform logicii pedagogice a tiinei care se
preda. Rolul comunicrii didactice este de a facilita nelegerea unui adevr , nu doar
enunarea lui (de aceea profesorul explica, demonstreaz, converseaz, problematizeaz etc.);
d) profesorul, n dubla sa calitate de emitor si receptor , are un rol activ n comunicarea
coninuturilor tiinifice. El filtreaz informaiile accesibilizndu-le, organizndu-le,
selectndu-le si mai ales personalizndu-le n funcie de destinatar (receptor) si de cadrul n
care se transmit. Evident se ghideaz inclusiv dup programa si manual;
e) comunicarea didactica este expusa pericolului de a fi supusa transferului de autoritate
asupra coninuturilor. nseamn ca pentru cei care nva apare riscul ca un enun sa fie
considerat adevrat/fals pentru ca parvine de la o sursa autorizata (carte , programa, specialist
etc.) nu pentru ca este demonstrabil;
f) n actul comunicaional profesorul are posibilitatea de a accentua una sau alte dintre
dimensiunile comunicrii (informativa, relaional, programatica etc.) astfel nct receptorul
(elevul) sa aib efectiv posibilitatea de a se manifesta . Aceasta caracteristica deriv din nota
personala a comunicrii didactice;
g) comunicarea didactica se preteaz ca ritualizare - micri de instruire specifice
(ridicarea n picioare, rspunsul doar la consemn, cnd profesorul vorbete sa nu fie
ntrerupt);
h) domina comunicarea verbala iniiat si susinut de ctre profesori (60-70%) precum
si tutelarea de ctre profesor a actului de comunicare. Aceasta caracteristica este reflectata de
calitile programelor colare, de calitile statutare ale cadrului didactic si de cele ale
colarului receptor;
i) calitatea comunicrii didactice depinde de strategia folosita , care este/poate fi
proiectata n funcie de scopul activitii didactice , personalitatea colarului, personalitatea
profesorului, locul de desfurare, stilul educaional adoptat;
j) este evaluativa si autoevaluativa, n egala msura pentru educat si educator , intind
atingerea finalitilor propuse, acoperirea nevoilor si intereselor colarilor.
Caracteristica definitorie a comunicrii mesajelor didactice o constituie identificarea
reala, stpnirea contient a comportamentelor procesului comunicrii si descifrarea corecta
a relaiilor semnificative dintre ele de catre interlocutori.
n situaia didactica de instruire nvarea schimbul eficient de mesaje inteligibile si
persuasive nseamn o interaciune contienta ntre subiecii educaiei care au statusuri
si roluri diferite. Comunicarea profesor elev, fiind un mod specific de interaciune
umana, presupune cunoaterea si nelegerea relaiilor dintre: coninut, scop, rol, condiii,
context si retroaciune. Ea poate fi n acelai timp interpersonala (cu schimb de mesaje ntre
doi subieci), n grup (cu schimb de mesaje ntre subiecii clasei) si intrapersonala (cu schimb
de mesaje cu propria persoana).
Pornind de la ideea ca fiecare proces de comunicare are o structura specifica
reprezentata, n principiu, de un anume tip de relaie dezvoltata , elementele structurale ale
comunicrii (inclusiv didactice) sunt:
I. Cel puin doi parteneri, ntre care se stabilete o relaie.

A. Emitorul care este un individ , un grup, o instituie (profesor, corp profesoral,


coala). Acesta:
poseda informaie bine structurata
are o stare de spirit deosebita (motivaie)
are un scop bine precizat
declaneaz actul comunicrii, iniiind si formulnd mesajul
are grade diferite de credibilitate sau de prestigiu

Meniune:
n nvmntul modern, profesorul nu mai este considerat emitor de drept si de fapt;
elevul/studentul preia anumite prerogative ale profesorului; datorita posibilitilor de
informare mult diversificate, colarul poate interveni n lecie fiind uneori sursa primara de
informaie. Profesorul, n ipostaza de emitor profesionalizat, trebuie sa fie flexibil si
adaptat, acceptnd cnd este cazul rolul de receptor (temporar).
B. Receptorul care si el poate fi: un individ , un grup, o instituie creia i este adresat
mesajul sau care intra n posesia mesajului n mod ntmpltor/contient . Receptorul /
destinatarul recepioneaz mesajul, l decodifica (descifreaz prin nelegere), l prelucreaz,
interpreteaz si da semnal de rspuns (feed-back) . Se pare ca o buna comunicare este cea
centrata n special pe cel care primete mesajul, pe posibilitile de percepie si decodare ale
acestuia. De regula la primirea mesajului, receptorul reacioneaz n patru moduri:
a) reacie adaptativ (preia si prelucreaz mesajul de asemenea maniera nct sa-si
sporeasc ansele de reuita, sa maximizeze profitul / recompensa);
b) reacie de autoaprare (ego-defensiva); receptorul ncearc sa salveze aparentele, are
o imagine de sine acceptabila si pe ct posibil n acord cu imaginea celorlali despre el;
c) reacia expresiei valorice apreciaz rolul mesajului n dezvoltarea personala;
d) reacie cognitiva vizeaz nevoia receptorului de a nelege, de a da sens mesajului;
pentru aceasta i activeaz experiena de viata si discernmntul.
II. Mesajul informaie structurat dup anumite reguli. Reprezint cea mai complex
componenta a procesului de comunicare, care se transmite apelnd la limbajul verbal,
nonverbal, paraverbal. Este determinat de starea de spirit a emitorului si de deprinderile de
comunicare ale emitorului si receptorului. Trebuie sa fie clar, coerent, concis.
III. Canalul de comunicare mijloc prin care trece mesajul. Sunt canale formale /
prestabilite si canale nonformale (relaii de prietenie , preferine, interese). Orice canal are ca
suport tehnic mijloacele de comunicare (telefon, fax, telex, calculator, radio,TV, video etc).
IV. Factori perturbatori care apar de regula la emitor . Sunt bariere de comunicare de
diverse naturi.
V. Contextul comunicrii mediul n care se comunica.

VI. Feed-back-ul componenta foarte importanta pentru ca determina msura n care


mesajul a fost neles, crezut si acceptat; este o informaie trimisa napoi la sursa.
Comunicarea intrapersonal este particulara, privata, personala si accesibila eventual
doar celor mai de ncredere, deoarece include un complex de probleme psihologice, triri si
neliniti interioare, de experiene intime care genereaz sau nu un minim respect de sine.
Comunicarea intrapersonala solicit afectivitatea individului, percepiile, motivaiile,
atitudinile, credinele, cunotinele .a.m.d. care la un loc, formeaz un cadru de referin
prin care un individ rspunde unui mesaj . Comunicarea intrapersonala condiioneaz direct
comunicarea interpersonala realizata ntr-un context psiho-socio-cultural specific care face
posibila transmiterea mesajelor si integrarea propriilor sentimente ale indivizilor ntr-un
sistem valoric la care venic ne raportam cu contiin.
Comunicarea interpersonal determin dezvoltarea identitarii individuale deoarece
sinele nostru exterior (spune Gimson) devine o reflecie a fiinei noastre interioare , fiind
definit de gndurile si credinele noastre si de rspunsurile la contextul psihologic , social si
temporal n care trim. Sullivan spunea: credina noastr despre modul n care ne percep
semenii notri, comunicata verbal si nonverbal, ne ajuta sa ne structuram identitatea . De
aceea, comunicarea este mai mult dect o relaie reciproca ntre emitor si receptor (relaie
numita schimb informaional). Ea este o sincronie interacional , o intrare simultana n
vibraie a emitorului si receptorului ceea ce este suficient de dificil de atins.

Referine bibliografice
Cucos, C. Pedagogie Polirom, Iasi,1996
Cucos, C.(coord.) - Psihopedagogie pentru definitivare n nvatamnt , Polirom, Iasi,
1998
Pnisoara, O. - Comunicarea eficienta, Polirom, Iasi, 2003
Soitu, L. - Pedagogia comunicarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997