Sunteți pe pagina 1din 5

Realizarea dreptului

I.Notiunea realizarii dreptului


Realizarea dreptului=procesul de transpunere in practica a normelor
juridice, prin care subiectele de drept respecta si executa normele
juridice, iar autoritatile statale le aplica, in functie de comptentnta
lor
-in cazul incalcarii normelor de drept, autoritatile statale actioneaza
in vederea restabilirii acesteia, realizand astfel dreptul
-realizarea dreptului inseamna analiza modului in care societatea
recepteaza si agreeaza dreptul, avand o atitudine de conformare
sau nu
II. Formele realziarii dreptului
1.Realziarea dreptului (de catre cateteni) prin executarea si
respectarea lui de bunavoie:
-membrii societatii respecta si pun in executare normele de drept
fiindca asa este firesc
-presupune subordonarea fata de conduita-tip, subordonare ce
inseamna acte de respectare a normei juridice sau acte de punere in
aplicare
-atitudinea de conformare a catetenilor poate sa constea fie intr-o
actiune, fie intr-o inactiune, o abtinere de la a savarsi ceva; din
acest aspect rezulta ca realizarea dreptului de catre cetateni nu
inseamna exclusiv a face ceva, pentru ca respectarea normei poate
avea si a doua forma de conduita umana, cea de abtinere
2.Aplicarea dreptului de catre autoritatile statale
=aplicarea dreptului inseamna un sistem de actiuni statale pentru
punerea in practica a normei juridice
-actul de aplicare=act emis de o autoritate statala pentru
organizarea executarii si executarea in concret a unui act normativ
Se spune ca orice lege trebuie sa fie adoptata pentru a e putea
realiza usor in practica. Realizarea normei juridice (legii) presupune
ca aceasta sa fie eficace. Eficacitatea unei norme se califica prin
raportare la validitatea acesteia (normea este eficace daca ea este
valida din punct de vedere juridic). Exista doi autori, juristi, care au
explicat validitatea normei juridice, construind doua teorii ale
normativitatii acesteia: Hans Kelsen (validitatea se gaseste in norma
fundamentala care sta la baza intregului sistem de norme juridice) si
Hart (la baza sistemului normelor juridice se afla o regula ultima de
rcunoastere a validitatii normelor - ea contine criterii de validitate,
impartind normele in doua categorii: norme primare sau originare si
norme secundare).
-notiunea si trasaturile actului de aplicare a dreptului, prin raportare
la actul normativ:
a). crearea actului normativ=rezervata doar unor autoritati ale
statului; aplicarea poate fi realizata de orice autoritate a statului.

b). actul nromatiuv-caracter general, impersonal, tipic; actul de


aplicare este individual
c). elaborarea actului normativ=subordonata unor reguli
metodologice de tehnica legisativa; in cazul actului de aplicare,
procedura este mult mai simpla: el trebuie sa fie emis in litera si in
spiritul actului normativ, sa fie conform cu toate actele
superioare lui ca forta juridica, sa fie emis de autoritatea
competenta
d). actul normativ este diferit de actul de aplicare: continut diferit
(actul normativ reglementeaza relatii sociale esentiale intr-o
anumita materie; AA pune in practica dispozitiile actului normativ,
avand caracter individual - in acest scop el poate prevedea anumite
masuri concrete cu privire la o anumita situaite prevazuta in actul
normativ sau cu privire la anumite persoane destinatare ale actului
normativ <pensionari, cei cu venituri mici etc.>), scop diferit (AN:
scopul este de a se aplica erga omnes; AA: da satisfactie cu interes
individual, particular) si finalitate diferita (AN: interes general;
vointa legiutiorului concentrata in AN este aceea de a disciplina
comportamentul uman si relatiile sociale intr-o anumita materie,
creand o conduita-tip valabila pt toti; in cazul actului de aplicare
finalitatea este alta fiindca obiectul sau este limitat la continutul
actului normativ, neputand nici adauga, nici restrange sfera lui de
aplicare, urmarind sa dea satisfactie unui interes al unei persoane
particulare ce intra sub incidenta actului normativ)
e). actul normativ=impersonal, difuz, actioneaza pana la scoaterea
sa din vigoare; actul de aplicare=pana la adoptarea sa
f). actul de aplicare=vointa unei singure autoritati a statului
g). controlul legalitatii actului de aplicare=control ierarhic (control
administrativ) sau control judecatoresc (e atacat in fata instantei
de contencios administrativ) - in ambele se verifica daca actul de
aplicare a fost emis in conformitate cu litera si cu spiritul actului
normativ precum si actelor superioare lui, inclusiv pe motive de
oportunitate; nu exista cale de apel in materia contenciosului
amdinsitrativ pentru ca s-a considerat ca litigiile cu admininstratia
publica trebuie sa fie rezolvate mult mai rapid decat celalalte litigii,
fiind vorba de autoritati ale statului, titulare de putere publica ce
necesita repararea rapida a prejudiciilor create cetatenilor
Fazele procesului de aplicare a dreptului
-4 etape a caror parcurgere este obligatorie fiind considerate
cumulative. Emiterea actului de aplicare tine obligatoriu seama de
aceste etape, nefiind admisa adoptarea lui per saltum, omisio medio
1.Stabilirea starii de fapt (imprejurarile cauzei): preuspune ca
autoritatea publica sa selecteze acele fapte, situatii, circumstante,
imrpejurari, evenimente, categorii de persoane, care intra sub
incidenta actului normativ

2. Alegerea normei de drept: ce norma juridica pune AA in aplicare;


in baza carui text de lege este emis.
3. Interpretarea normei juridice: preuspune aplicarea metodelor de
interpetare in scopul aflarii vointei reale a legiutiorului pt a putea
delimita domeniul de aplicare al actului normativ
4. Elaborarea si emiterea AA
Elaborarea presupune respectarea dispozitiilor legale prevazute de
lege pentru ca actul de aplicare sa fie legal emis
Tipologia dreptului (Tipologia juridica)
I.Notiunea tipologiei dreptului. Notiunea sistemului dreptului
A tipologiza inseamna a clasifica, a stabili categorii dupa criterii
comune. Dreptul este un sistem, o grupare ordonata de norme,
aplicabile la un moment dat, pe un anumit teritoriu
Exista sisteme suprapuse de drept, iar pentru a putea coexista in
mod armonios, se pune problema tipologiei, a clasificarii acestora,
pentru a desprinde trasaturile caracteristice, asemanarile si
deosebirile.
Insa, tipologia "implica neluarea in considerare a diferentelor
indiciduale nesemnificative pentru scopul dat, intrucat orice
tipolofgie este subordonata unor scopuri ale cercetarii, mai ales in
ceea ce priveste stabilira unor uniformitati si a valorii explciative.",
pentru a realiza formarea tipului. In doctrina, se arata ca tipul se
poate clasifica in: tipul euristic (reflecta scopul), tipul polar
(reflecta ordinea seriala), tipul pur (se refera la caracterul
insusirilor); tipul clasificator (arata categoria si functia)
Tipologia juridica este folosita inca din dreptul roman (tipul lui pater
familias) si "sunt realizarie in drept prin considerarea elementelor si
a relatiilor reale din viata juridica pentru a putea cunoaste mai
precis ce mecanisme sau relatii strucutrale au fost stabilite intr-o
arie de probleme juridice."
Dreptul nu reprezinta o simpla alaturare de norme juridice, o simpla
grupare, ci o sistematizare dupa criterii precise, clare, ce permit
analiza. Astfel, sistemul dreptului insemana totalitatea ramurilor si a
institutiilor juridice.
Sistemul dreptului nu trebuie sa se confunde cu sistemul juridic sau
sistemul legislatiei.
Sistemul juridic este o parte a realitatii sociale si cuprinde totalitatea
raportuirlor juridice, iar sistemul legislatiei cuprinde ansamblul
actelor normative idngt-run stat
Elementul fundamnetal, de baza, al sistemului dreptului este norma
juridica, considerata de multi autori ca fiind celula de baza a

dreptului sau sistemul elemantar al drepului pt ca, in alcatuirea


sistemului dreptului, totul pleaca de la norma care se grupeazaa cu
alte norme ce reglementeaza relatii sociale inrudite, asmeanatoare
intre ele, creand astfel o institutie juridica. La randul lor, institutiile
juridice se grupeaza in ramuri.
Institutiile juridice si ramurile de drept sunt criterii de structurare a
sistemului de drept.
II. Diviziunea dreptului in drept public si drept privat
sistemul dreptului=unitatea ramurilor si a institutiilor sale
ramura de drept=ansamblul normelor juridice care reglementeaza
relatii sociale dintr-un anumit domeniu in baza unei metode de
reglementare speicifice si a unor principii comune => trei elemente
esentiale pt a putea identifica o ramura de drept:
1. Natura relatiilor sociale reglementate (obiectul reglementarii)
2. Metoda de reglementare
In cazul dreptului privat se foloseste metoda egalitatii partilor
(tratament identic aplicat partilor aflat intr-un raport de drept
privat). In dreptul public este folosita metoda autoritarista/a
supraordonarii/a inegalitatii partilor-intotdeauna una din parti este o
autoritate publica titulara de drepturi si obligatii de putere publica,
considerandu-se ca este firesc sa aiba o pozitie supraordonata
instituita juridica= ansamblu de n j ce reglementeaza relatii sociale
inrudite, apartinand aceleiasi ramuri, dupa metoda de reglementare
de ramuri; ex: institutia casatoriei
-criterii de structuare: ramura de drept-ansamblul nornelor juridice
care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu, in
baza unei metode speciice
-institutia juridica=relatii sociale inrudinte, apartind aceleiasi ramuri,
dupa metodia de ramura
-dreptul se imparte in: jus publicum si jus privatum
-ramurile componente ale dreptului public si ale dreptului privat
-criterii de distinctie: interesul general, statal (dreptul public) si
interesul particular (drept privat); utilitatea sociala (sustinut de o
serie de autori care afirma ca ormulc irteriu e invechit=>acele
norme juridice care regleementeaza relatii sociale de utilitate
publica fac parte din dreptul public, iar cele care au o utlitate
privata, particulara, fac parte din dreptul privat); criteriul
bunurilor: si in materia diviziunii dreptului public si dreptului privat
trebuie tinut cont de acelasi criteriu si anume cel al accesului
publicului la bunul respectiv, adica accesul la utilitatea prezentata
de acel bun. Alti autori au criticat aceasta opinie spunand ca s-ar
regasi in criteriul utilitatii sociale.
-publicizarea dreptului privat
-aparitia unor noi ramuri de drept: drept economic, dreptul
consumatorilor, dreptul asigurarilor sociale etc.; s-a pus problema
daca aceste ramuri sunt veritabile ramuri sau simple teme

transformate in noi ramuri. Raspunsul este ca ele sunt veritabile


ramuri de drept pt ca reglementeaza relatii sociale speciale, fie in
materialconsumului comercial, fie in materia asigurarilor etc.; ele
necesita un regim juridic derogatoriu de la dreptul civil (dr comun im
materie)
-ramuri mixte de drept - exemplu: dreptul mediului: in lit franceza
exista autori care sustin ca dreptul mediului s-ar integra in dr
urbanist, o ipoteza izolata; ceea ce este cert este faptul ca dreptul
urbanismului se completeaza astazi cu dreptul mediului.