1 Formele clinice ale discromiilor dentare

FORMELE CLINICE ALE DISCROMIILOR DENTARE

I. Extrinseci
= substanta coloranta e inglobata in pelicula ce acopera suprafata smaltului
= factori predispozanti: - igiena precara
- defecte de smalt
- disfunctii salivare
= exemple de pigmenti extrinseci:
- placa bacteriana si tartrul
- pigmenti alimentari: taninuri
- tutun scade pH-ul salivar creste permeabilitatea
smaltului
- bacterii cromogene-Actynomicete,Penicilium
- medicamente topice si solutii de clatire: clorhexidina,
preparate Fe, Cu, permanganat K,
nitrat de Ag
II. Internalizate
= incorporarea pigmentatiilor extrinseci in substratul dentar dupa eruptia dintelui
= calea de patrundere:
- substanta interprismatica a smaltului
- fisurile traumatice ale smaltului
- defectele de mineralizare
= se fixeaza de componenta organica sau anorganica
= mecanism de fixare: agentii cromofori contin grupari aminice sau hidroxilate
= se fixeaza prin mecanism de chelare in cristalele de hidroxiapatita, prin legaturi duble de colagen
III. Intrinseci
= pigmentul e incorporat in structurile dentare
= nu poate fi indepartat prin igienizare profesionala
= determinate de factori ce actioneaza:
- in perioada formarii mugurelui dentar
- dupa eruptie
= calea de patrundere = endogena
- sistemica generala intereseaza dentatia
temporara si/sau
permanenta
- localizata intereseaza un singur dinte
Discromii de cauza generala
a) Deficiente nutritionale/metabolice
* carente vitaminice, fosfor, calciu displazii ale smaltului
* hiperbilirubinemia
eritroblastoza fetala,anemie hemolitica
b) Defecte genetice si afectiuni congenitale
* amelogeneza imperfecta forma hipoplazica sau hipomineralizata
* dentinogeneza imperfecta
c) Discromii de cauza infectioasa
* infectii prenatale si postnatale rubeola, varicela, CMV
d) Discromii medicamentoase
Tetraciclina mecanism: molecula de tetraciclina cristalele de hidroxiapatita complex tetraciclinacalciu orthofosfat fotooxidare chinone inchiderea nuantei dintelui
* nuante diferite in functie de tipul tetraciclinei
* perioada de risc: 4 luni iu 7 ani
* la adulti risc de colorare tratamentul acneei concentratii mari salivare

2 Formele clinice ale discromiilor dentare

Fluoroza hipomineralizare prin afectarea metabolismului ameloblastelor modificari in structura
smaltului superficial pigmentare din mediul oral
* pete albe/brune
* smalt neted/discontinuitati in suprafata
Pigmentatii de cauza locala
a) Hemoragii pulpare
- traumatisme cu sectionarea pachetului vasculo-nervos
- pulpectomii
- hemoragii in jurul mugurelui dentar
= mecanism:
* sangele in canaliculele dentinare
* oxizi de Fe gri
b) Depunere de dentina secundara in exces
- pe peretii camerei pulpare galben portocaliu
c) Necroza si gangrena pulpara
- infiltrarea substantelor cromatofore
d) Tratamente endodontice
- endometazona si alte substante cu eugenol galbenportocaliu
- substante pe baza de Ag, conuri de argint gri
e) Materiale de restauratie coronara
- amalgam de Ag:
* infiltrarea Hg in canaliculele dentinare
* sarurile de Ag incorporate in canaliculele dentinare
* migrarea Sn in canalicule
e) Materiale de restauratie coronara
- rasini compozite decolorari marginale
- pivoturi metalice parapulpare
f) Procesul carios
- pata alba cretoasa porozitatea smaltului modificarea
indicelui de refractie al smaltului
- leziunea bruna infiltrata cu agenti cromogeni din mediul
oral
Discromii de varsta complexe
- Modificari in configuratia smaltului
- Depozite de dentina secundara si tertiara
- Pigmentarea dentinei agenti exogeni
- Pigmentatii medicamentoase
- Modificari in compozitia si fluxul salivar
Tratamentul discromiilor
A. Tratamente adresate discromiilor externe
1. Paste dentare
- cu mecanism abraziv (ex: bicarbonat de Na)
- mecanism chimic (ex: peroxid de hidrogen )
- cosmetice (dioxid de titan se indeparteaza ulterior)
2. Microabrazii cu jeturi de bicarbonat de Na
3. Igienizare profesionala
B. Tratamente adresate discromiilor intrinseci
= agenti chimici
- perboratul de Na tratamente interne

3 Formele clinice ale discromiilor dentare

- peroxidul de H2 * H2O2 5,3% - benzi cu rezervoare
* 35% - pentru utilizare in cabinet
- peroxidul de carbamida = CH6N2O3 (peroxid-uree)
* gel 10% = echivalent 3,35% H2O2
* gel 15% = 5,4% H2O2
* gel 20% = 7% H2O2
* gel 35% = 10% H2O2
= mecanism de actiune - oxidare
Posibilitati de tratament
1. La domiciliu
a) fara interventia cabinetului produse over the counter
- gel aplicare 1-2 min
- pasta cu dioxid de titan
- benzi cu rezervoare de H2O2 5,3% - 30 min, dinti frontali
- geluri in gutiere standard
Dezavantaje:
= utilizate in conditii necorespunzatoare:
* pigmentatii cu depozite de placa, tartru, carii dentare
* utilizate in exces eroziuni ale smaltului, sensibilitate dentinara
* neadaptarea gutierei leziuni mecanice ale mucoasei
2. Cu interventia cabinetului
= geluri cu peroxid de carbamida 10, 15, 20%
Etape:
Sedinta 1
- evaluarea generala a pacientului si examinarea arcadelor
dentare; aprecierea discromiei dentare, a
aspectului
generalizat sau localizat, fotografii
- igienizarea profesionala pentru inlaturarea depozitelor de
placa bacteriana, tartru si a pigmentatiilor de
suprafata
- amprentarea arcadelor dentare cu mase alginice; model
- realizarea gutierelor cu rezervor vestibular
Sedinta 2
- aplicarea in gutiere a unor geluri fluorurate pentru prevenirea
instalarii sensibilitatii
Sedintele urmatoare
- aplicarea gelului cu continut in peroxid de carbamida
indicand mentinerea gutierei timp de 3-8 ore
- se atentioneaza pacientii asupra urmaririi si semnalarii
reactiilor adverse:
* hipersensibilitate la agentii termici sau hiperestezie
dentinara spontana
* manifestari dureroase la nivelul mucoasei orale
* alte acuze locale sau generale
Ultima sedinta
- tratament cu gel pe baza de fluor
Avantajele metodei cu gutiere
= mecanismul de eliberare lenta a peroxidului din formula farmaceutica creste toleranta produselor
= utilizarea gutierei individualizate mentine gelul in contact cu tesuturile dure dentare
= utilizarea unei concentratii reduse in peroxid de H2 si utilizarea initiala si ulterioara a gelurilor fluorurate reduce
riscul aparitiei efectelor secundare si favorizeaza procesele de remineralizare
= supravegherea atenta a pacientilor permite monitorizarea ameliorarii culorii dentare si permite individualizarea
tratamentului pentru fiecare caz in parte
Contraindicatii

4 Formele clinice ale discromiilor dentare

= hiperestezie dentinara declarata in antecedente
= afectiuni ale mucoasei orale
= existenta unor constructii protetice fixe a caror nuanta poate ajunge in dezacord cu nuanta dupa tratamentul chimic
= discromii in nuante gri/albastrui
= transluciditate initiala crescuta a smaltului
= posibilitate redusa de colaborare cu pacientul
= perioada de sarcina/alaptare
= tineri < 18 ani
Metode de tratament in cabinet
1. Chimic H2O2 35%
- fotoactive
- termoactive
- activate laser
= necesita izolarea partilor moi, diga sau rasina protectoare fotopolimerizabila
= asocierea cu lumina/caldura creste riscul efectelor secundare
2. Tratamente chimice interne pentru dinti devitali
- peroxid de H2
- perborat de Na
= etanseitate perfecta a spatiului endodontic
= riscuri:
- difuzare in spatiul periodontal
- rezorbtie externa radiculara
3. Tratamente protetice
Efecte secundare
1. Asupra tesuturilor dure:
- modificarea texturii de suprafata
- expunerea si demineralizarea prismelor de smalt
- decalcifiere dentinara
= posibilitati de reducere a efectelor demineralizante:
- reducerea frecventei sedintelor
- aplicarea de geluri fluorurate
2. Asupra pulpei dentare
- hipersensibilitate dentinara
* cel mai frecvent simptom
* intensitate medie remite
- combatere geluri fluorurate, nitrat de K
3. Asupra mucoasei orale
- leziuni chimice
- leziuni mecanice gutiere neadaptate