Sunteți pe pagina 1din 48

ANALIZA

VENITURILOR
BUGETULUI LOCAL
LA PRIMĂRIA HUEDIN

1
CUPRINS

CAP. I PREZENTAREA ORAŞULUI .................................................................. 3


1.1. Cadrul
natural ..................................................................................................... 3
1.2. Scurt istoric ......................................................................................................... 4
1.3. Administraţia ..................................................................................................... 5
1.4. Învăţământul ....................................................................................................... 6
1.5. Cultura ................................................................................................................ 6
1.6. Religia ................................................................................................................ 6
1.7. Turismul .............................................................................................................. 7

CAP. II PROCESUL BUGETAR LOCAL ............................................................ 8


2.1. Noţiuni introductive ............................................................................................. 8
2.2. Conţinutul şi structura bugetului .......................................................................... 9
2.3. Elaborarea şi aprobarea (adoptarea) bugetului local ......................................... 10
2.4. Execuţia bugetului local ......................................................................................16
2.5. Încheierea execuţiei bugetului local ................................................................... 18
2.6. Controlul exerciţiului bugetar .............................................................................
19
2.7. Aprobarea execuţiei bugetare ............................................................................. 19

CAP. III VENITURILE BUGETELOR LOCALE ............................................. 20


3.1. Reglementări privind veniturile bugetelor locale ……………………………... 20
3.2. Caracterizarea generală şi clasificarea veniturilor bugetelor locale ................... 21
3.3. Veniturile administraţiei publice locale ............................................................
25
3.4. Analiza structurală şi dinamică a veniturilor bugetului local al oraşului
Huedin ....................................................................................................................... 31
3.4.1. Analiza structurală şi dinamică a veniturilor totale a bugetului local al
oraşului Huedin …………………………………………………………………... 31
3.4.2. Analiza structurală şi dinamică a veniturilor proprii a bugetului local al
oraşului Huedin ....................................................................................................... 34
3.4.3. Analiza structurală şi dinamică a impozitelor şi taxelor de la populaţie,
sursă a bugetului local a oraşului Huedin ………………………………………. 37
3.4.4. Analiza structurală şi dinamică a impozitelor indirecte surse ale
bugetului local al oraşuluiHuedin ......................................................................... 39
3.4.5. Gradul de autonomie financiară în executarea bugetului local al
oraşului Huedin......................................................................................................... 40

CAP. IV CONCLUZII ŞI PROPUNERI ........................................................... 44

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................. 47

2
3
CAP. I PREZENTAREA ORAŞULUI

1.1. Cadrul natural

Oraşul Huedin este situat în judeţul Cluj, la altitudinea de 556 m , în


depresiunea Huedinului, la 50 km vest de reşedinţa de judeţ, Cluj-Napoca. Este
strãbãtut de râul Crişul Repede, care pe suprafaţa localitãţii are un curs domol şi debit
mic, deoarece izvoarele acestuia se aflã doar la 10 km distanţã (şi devine cu adevãrat
repede dupã ce se înfrãţeşte cu Drãganul). Râul strãbate oraşul pe o lungime de 7 km ,
iar în zona centralã primeşte cel mai însemnat afluent al sãu, Valea Domoşului. De
oraş aparţine cartierul Cetatea Veche, cu case rãsfirate de-o parte şi de alta a pârâului
Dragna (dupã specificul locuitorilor satelor Tranişu şi Vişagu, de unde au venit şi s-au
aşezat în deceniile 2-3 ale sec. al XX-lea), precum şi localitatea componentã Bicãlatu
cu case apropiate între ele, situate în stânga şi-n dreapta pârâului Fiscut.
Relieful Huedinului prezintã trei forme distincte: luncã, terase şi versant.
Din punct de vedere climatic Huedinul se încadreazã în arealul în care
predominã climatul continental - moderat. Temperatura medie anualã este de 7-8
grade Celsius, cu precipitaţii de 700- 800 mm . Dacã analizãm solul şi vegetaţia
constatãm cele trei etaje de relief: soluri aluvionare - favorabile culturilor de porumb
şi de plante furajere, solurile negre - potrivite culturilor de grâu, orz şi trifoi, şi
solurile scheletice - destinate pãşunilor, iar pe o arie întinsã solurile brune de pãdure
în diferite stadii podzolice. În funcţie de soluri şi de formele de relief, de-a lungul
istoriei, huedinenii, în marea lor majoritate cultivatori de cereale, crescãtori de
animale şi cu preocupãri pomico-viticole, foloseau o parte a terenului agricol prin
asolamente bienale şi trienale, stabilind locurile potrivite viţei-de-vie, pomilor roditori
şi fânaţ ori pãşunat. În nord-vestul oraşului a dominat pãdurea, predominând speciile
de foioase (în special fagul, carpenul şi gorunul).
Acesta este în general cadrul natural în care a evoluat şi supravieţuit aşezarea
de-a lungul istoriei.

4
1.2. Scurt istoric

Situat în depresiune şi la intersecţia drumurilor comerciale, cel ce leagã


Oradea de Cluj şi cel ce coboarã din “Ţara Moţilor” spre vãile Crişului Repede şi
Almaşului, de-a lungul istoriei a jucat un important rol comercial, loc de schimb al
produselor de lemn şi al celor animaliere, cu cele cerealiere şi meşteşugãreşti, încât
Huedinul a fost şi a rãmas un vestit “loc de târg”.
În perioada romanã (106-271), drumurile de legãturã de la castrul Bologa spre
castrele Gilãu şi Bucium treceau pe aici.
Huedinul medieval era un sat mai mare din punct de vedere al numãrului de
familii şi gospodãrii. Prima menţiune documentarã cunoscutã pânã în prezent dateazã
de la 1332, când este înscris cu denumirea “Hunad” şi “Hunok”. prin anul 1391
Târgul Huedin era legat de Cluj prin douã drumuri: unul care trecea prin Cãlata –
Vãleni – Mãnãstireni, altul prin Şaula – Ordoman – Nadãşul Român.
Dacã încercãm o reconstituire a Planului urbanistic al Huedinului medieval,
constatãm cã era radial – concentric, cu Biserica de rit Catolic la mijloc. De la acest
centru plecau cele cinci artere principale întretãiate de strãzi relativ circulare.
Huedinul medieval n-a fost înconjurat cu ziduri, dar în momentele de ameninţare
marii proprietari se refugiau în biserica din care, printr-un tunel, se putea ieşi spre
nord la câţiva zeci de metri, într-o adânciturã bine mascatã, sau, cei mai de seamã se
refugiau în cetatea Bologa sau cetatea Huedin.
În timpul revoluţiei de la 1848-1849 Huedinul a cunoscut neliniştea,
frãmântãrile iobagilor de pe domeniul lui Banffy, prezenţa trupelor nobiliare a lui Paul
Vasvary conducãtorul armatelor ungare, a armatelor austriece şi în mai multe rânduri
a lui Avram Iancu. Între anii 1867-1918 locuitorii Huedinului au cunoscut regimul dur
austro-ungar. Ca reacţie la politica de deznaţionalizare, românii în 1899, au înfiinţat
“Despãrţãmântul Hida-Huedin al Astrei”. Huedinul interbelic a rãmas comuna înspre
care gravitau satele din zonã, cu târgurile rãmase vestite.
Economia Huedinului a avut un pronunţat caracter agrar şi într-o bunã mãsurã
şi comercial. Localitatea fiind vestitã ca loc de târg, avea şi zeci de ateliere
meşteşugãreşti, mãcelãrii, crâşme şi mici restaurante.

5
Între anii 1940-1944 în timpul stãpânirii horthyste s-a instalat administraţia
ungarã, cu organe de conducere, administrare, jandarmerie ale acesteia. Anii 1945-
1948 au fost ani de grea povarã pentru huedineni – instalarea regimului comunist de
tip stalinist. În anul 1949 s-a aplicat şi aici legea naţionalizãrii principalelor mijloace
de producţie, apoi a urmat colectivizarea agriculturii.
Dupã 1989 revenind la economia de piaţã, la proprietatea particularã, s-au
constituit firme şi societãţi cu rãspundere limitatã, societãţi pe acţiuni şi asociaţii
familiale. În fruntea listei firmelor producãtoare figureazã “S.C. Vlãdeasa Huedin
S.A.”, ca întreprindere mijlocie cu profil de prelucrare a lemnului, urmatã de “U.V.
Furniture S.A.”, “Connections Holding S.R.L.”, Fabrica de mobilã “Sãlãjeana”,
Fabrica de produse lactate “Napolact” S.A., ş.a.

1.3. Administraţia

Huedinul, împreunã cu Bicãlatul şi Cetatea Veche, se întinde pe o suprafaţã


intravilanã de 363 ha . Are 3168 familii cu 9500 locuitori. Întregul complex al
problemelor economice şi socio-culturale este analizat, coordonat şi administrat de
cãtre Consiliul Local şi Primãrie.
Consiliul Local este alcãtuit din 15 consilieri locali care îşi desfãşoarã
activitatea în plen şi în cele patru Comisii permanente:
• economicã,
• urbanism şi amenajarea teritoriului,
• învãţãmânt – culturã – sport,
• administraţie publicã.
Activitatea de bază a Primăriei oraşului Huedin este administraţia publică locală.
Ca organ al administraţiei publice locale Primăria oraşului Huedin are iniţiative şi
hotărăşte, cu respectarea legii, în probleme de interes local cu excepţia celor care sunt
date prin lege în competenţa altor autorităţi publice şi are competenţa generală în
teritoriul oraşului Huedin. Primăria colaborează cu ministerele, celelalte organe
centrale de resort precum şi cu organele locale, agenţii economici şi instituţiile
organizate în oraş în vederea soluţionării unor probleme de interes comun.
Primăria oraşului Huedin are ca obiect de activitate organizarea, conducerea şi
desfăşurarea unor activităţi menite să asigure funcţionarea corespunzătoare a puterii
legislative, executive şi judecătoreşti.

6
Aparatul propriu este compus din 39 de persoane, din care 8 persoane sunt cu
studii superioare, iar restul persoanelor sunt cu studii medii.

1.4. Învăţământul

În Huedin au funcţionat şcoli încã din sec. al XVII-lea - “Şcoala cu caracter


elementar” sub patronajul bisericii, în sec. al XIX-lea existã “Şcoala începãtoare cu
clasele I - IV”. În anul 1920 a luat fiinţã “Şcoala medie de stat”, iar în anul 1925
“Şcoala medie mixtã Huedin” - actualmente Liceul Teoretic “Octavian Goga”, şi
“Şcoala de arte şi meserii”. Huedinul a fost şi a rãmas un centru şcolar şi sanitar al
zonei, spre el gravitând populaţia din împrejurimi.

1.5. Cultura

În anul 1961 s-a construit la Huedin casã de Culturã în care activeazã formaţii
de dansuri şi artã popularã.
Începând cu anul 1999, în cursul lunii mai a fiecãrui an, se organizeazã Zilele
Huedinului – “În florar la Huedin ”, iar din anul 2001 Huedinul gãzduieşte, anual,
Festivalul Internaţional de Folclor “Pãunul de aur”.
Ca asociaţii şi societãţi culturale şi sportive putem aminti Societatea cultural –
patrioticã “Avram Iancu”, Asociaţia culturalã “Kos Karoly”, Asociaţia sportivã
“Vlãdeasa”ş.a. O bogatã activitate instructiv – educativã desfãşoarã “Clubul copiilor
şi elevilor din Huedin”.

1.6. Religia

De-a lungul istoriei oraşului, viaţa religioasã a cunoscut transformãri profunde.


În prima parte a Evului mediu, românii erau ortodocşi, iar maghiarii catolici. Dupã ce
Dieta Transilvaniei a recunoscut calvinismul ca religie receptã, maghiarii au
îmbrãţişat reforma religioasã de tip calvin, în marea lor majoritate. Dupã anul 1701 o
parte a românilor a trecut la cultul greco-catolic. În sec. al XIX-lea şi al XX-lea odatã
cu apariţia noului curent neoprotestant, unii credincioşi au trecut la cultele nou
apãrute: penticostal, baptist, ş.a.
Lãcaşele de cult existente au cunoscut momente diferite de construcţie şi
evoluţie. Astfel, biserica de rit catolic din centrul oraşului, construitã în sec. al XIII-

7
lea în stil romanic, a suferit diverse modificãri în perioada 1250-1772, prin
completarea cu elemente arhitectonice în stil gotic (arcuri ogivale şi contraforţi, ş.a.).
Au fost construite noi lãcaşuri de cult în anii ce au urmat, odatã cu emanciparea
spiritualã a locuitorilor, cum ar fi biserica romano-catolicã construitã în anul 1857,
biserica greco-catolicã construitã în anul 1910, iar în anul 1934 a fost ridicatã de cãtre
preotul Aurel Munteanu biserica ortodoxã numitã “Catedrala moţilor”, realizatã în stil
neo-bizantin, cu plan trefilat la bazã.

1.7. Turismul

Prin aşezarea sã geograficã, Huedinul este situat într-un nod turistic important,
realizând în partea de sud o bunã comunicare cu Staţiunea Fâtânele de la Beliş ,
gheţarul Scãrişoara, cascada “Vãlul miresei” de la Rãchiţele , realizând conjuncţia cu
traseul turistic Prislop – Doda Pilii – Padiş, unde se pot admira monumentele naturii
Cheile Someşului Cald, peşterile Rãdeasa, Focul Viu, Galbena, Cetãţile Ponorului.
Spre vest, se gãseşte Castrul roman de la Bologa , casã memorialã “Octavian
Goga” de la Ciucea , biserica Valea Drãganului, barajul şi lacul de acumulare Floroiu.
În partea de nord se aflã biserica de lemn din Fildu de sus, declaratã
monument istoric.
Cãtre rãsãrit se aflã Izvorul Crişului, zonã de un pitoresc deosebit,
acompaniatã de satul – muzeu Izvorul Crişului, renumit prin obiectele de artizanat.

8
CAP. II PROCESUL BUGETAR LOCAL

2.1. Noţiuni introductive


Procesul bugetar local reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de
autorităţile locale în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea
guvernamentală.1
Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi alocarea lor
în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.2
Instrumentul în care îşi găseşte reflectarea toate resursele financiare şi cheltuielile
publice ale unităţii administrativ teritoriale îl constituie bugetul local.
Bugetul este un document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an
veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de
finanţare a instituţiei bugetare respective.
Bugetul local este un instrument de planificare şi de conducere a activităţii
financiare şi reflectă fluxurile formării veniturilor şi efectuării cheltuielilor, modalitatea de
finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a deficitelor respectiv gradul de
autonomie a administraţiei locale respectiv faţă de administraţia centrală.3
Pentru ca bugetul local să devină operaţional este necesară elaborarea politicii
financiare a guvernului pentru o anumită perioadă, existenţa cadrului juridic care să
reglementeze categoriile şi nivelele impozitelor, taxelor şi contribuţiilor percepute de la
persoane fizice şi juridice, precum şi destinaţiile spre care pot fi orientate alocaţiile
bugetare în vederea furnizării de bunuri şi servicii publice.
Având la bază un anumit cadru legislativ ce trebuie să se afle în concordanţă cu
obiectivele programului de guvernare, consiliul local poate declanşa procesul bugetar local.
Proiectul de buget se elaborează de către ordonatorul principal de credite având în
vedere următoarele: prognozele principalilor indicatori macroeconomici, pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget precum şi pentru următorii 3 ani;
1
Adriana Tiron Tudor, Contabilitatea în Administraţia Publică Locală, Ed.Dacia, Cluj-Napoca-2001,
pag. 23
2
Gherasim Ioan, Managementul sistemelor bugetare, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca -2006, pag. 51
3
Adriana Tiron Tudor, Contabilitatea în Administraţia Publică Locală, Ed.Dacia, Cluj-Napoca-2001,
pag. 23

9
politicile fiscale şi bugetare naţionale şi locale; politicile şi strategiile locale precum şi
priorităţile stabilite în formularea propunerilor de buget; propunerile de cheltuieli detaliate
ale ordonatorilor de credite din subordine; programele de dezvoltare economico-socială în
perspectivă ale unităţii administrativ-teritoriale în concordanţă cu politicile de dezvoltare la
nivel local; programele întocmite de ordonatorul principal de credite în scopul finanţării
unor acţiuni sau ansambluri de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori
de rezultate şi de eficienţă – programele sunt însoţite de estimarea auală a performanţelor
fiecărui program care trebuie să precizeze acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite,
rezultatele estimate şi obţinute pentru anii următori măsurate prin indicatori precişi a căror
alegere este justificată.

2.2. Conţinutul şi structura bugetului


Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare aprobate
de Ministerul Finanţelor Publice.
Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile sunt structurate
pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, aliniate.
Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au o destinaţie precisă şi limitată.
Numărul de salariaţi permanenţi şi temporari şi fondul salariilor de bază se aprobă
distinct prin anexă la buget. Este de menţionat faptul că numărul de salariaţi aprobat pentru
primărie nu poate fi depăşit.
Cheltuielile de capital cuprind la fiecare capitol bugetar în conformitate cu creditele
de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
Programele se aprobă ca anexă la buget.
De asemenea şi listele de investiţii sunt anexe ale bugetului.
Veniturile bugetului local precum şi cheltuielile acestuia de asemenea sunt
prevăzute în anexe.
În privinţa cheltuielilor bugetare este necesar ca alocarea pe destinaţii a resurselor să
fie conscventă cu obiectivele de politică economică şi să producă maximum de efecte.
Câteva repere pentru realizarea acestor obiective ar fi: utilizarea bugetului pe programe,
bazat pe fundamentarea cheltuielilor publice cu ajutorul analizei cost-beneficii, reducerea
cheltuielilor de personal prin reducerea sectorului public supradimensionat, realizarea unui
control eficient asupra cheltuielilor publice.
Procesul bugetar se caracterizează prin câteva trăsături specifice; este un proces:
decizional, predominant politic, complex, ciclic, strict reglementat, de larg impact politic.

10
Datorită faptului că procesul bugetar este un proces de lungă durată, parcurge câteva
etape consecutive, care se referă la:
- Elaborarea proiectului de buget şi aprobarea bugetului local
- Execuţia bugetului local
- Încheierea execuţiei bugetului local
- Controlul execuţiei bugetului local
- Aprobarea execuţiei bugetului local
2.3. Elaborarea şi aprobarea (adoptarea) bugetului local

Această etapă trebuie să se desfăşoare în spiritul autonomiei locale,cu respectarea unor


reguli, şi anume:
a. respectarea principiilor de întocmire
b. fundamentarea bugetului locale.
c. respectarea termenelor legale pentru pregătirea bugetelor locale
d. publicarea în timp a bugetului local
e. adoptarea legală a bugetului local.
a) Principiile de întocmire a bugetului local :
- principiul anualităţii prin care se stabileşte perioada la care se referă exerciţiul
bugetar; această perioadă este de 1 ianuarie – 31 decembrie a fiecărui an. Bugetul trebuie
votat o singură dată pe an şi rectificat ori de câte ori apar modificări în volumul şi structura
veniturilor şi/sau a cheltuielilor, dar nu mai devreme de 30 de zile de la intrarea în vigoare a
rectificării bugetului de stat şi ca urmare a unor propuneri fundamentale ale ordonatorilor
principali de credite;
- principiul universalităţii, care impune cuprinderea în bugetul local a tuturor
resurselor financiare ale colectivităţii, precum şi toate cheltuielile aferente funcţionării
tuturor instituţiilor specifice administraţiei locale;
- principiul unicităţii, care constă în obligativitatea ca toate veniturile şi cheltuielile
dintr-un an bugetar să fie descrise într-un document unic;
- principiul echilibrului real prin care autoritatea care elaborează şi aprobă bugetele
sunt obligate să prevadă o egalitate perfectă între volumul veniturilor şi cel al cheltuielilor;
- principiul anteriorităţii conform căruia bugetul local trebuie votat înaintea datei de
1 ianuarie a anului pentru care a fost elaborat;

11
- principiul specializării bugetare conform căruia veniturile şi cheltuielile bugetare
se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă, respectiv pe categorii de cheltuieli
grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora potrivit clasificaţiei bugetare;
– principiul unităţii monetare, potrivit căruia toate operaţiunile bugetare se
exprimă în monedă naţională;
– principiul publicităţii, conform căruia sistemul bugetar trebuie să fie deschis şi
transparent, aceasta realizându-se prin dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul
aprobării acestora prin dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a
bugetelor, cu prilejul aprobării acestora; publicarea acestora în mijloace de informare în
masă pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi
documentele nepublicabile prevăzute de lege.
Pe lângă aceste principii mai trebuiesc respectate următoarele reguli bugetare şi
anume:
- cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată sunt determinate de
autorizările conţinute în legile bugetare anuale şi cele specifice;
- este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate cu excepţia cazurilor
în care legea prevede altfel;
- nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici nu poate fi angajată şi efectuată
din acest buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială;
- nici o cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi
plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetatre şi surse de finanţare;
- după aprobarea bugetului local pot fi aprobate acte normative cu implicaţii asupra
acestuia dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării
cheltuielilor bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul local.
b) Fundamentarea bugetului local (a pune baze solide unui program a demonstra cu
argumente ştiinţifice)
Veniturile bugetare reprezintă resurse băneşti care se cuvin bugetului în baza unor
prevederi legale, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri, cote
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,4 etc.
Veniturile publice se materializează în încasări din impozite, taxe, contribuţii,
amenzi, vărsăminte din veniturile instituţiilor publice, venituri din închirierea terenurilor şi
alte bunuri proprietate de stat, împrumuturi, donaţii, ajutoare.

4
*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 45/2003 privind Finanţele Publice Locale, modificat prin OUG nr.
9/2005, pag. 2

12
Veniturile publice înglobează veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor
sociale de stat, fondurilor speciale şi veniturile extrabugetare ale instituţiilor publice,
precum şi veniturile bugetelor locale şi veniturile extrabugetare ale instituţiilor şi serviciilor
publice de interes local.
În bugetul local se respectă sistemul de clasificaţie bugetară a veniturilor cât şi a
cheltuielilor.
Clasifcaţia bugetară este instrumentul prin care veniturile unui buget sunt grupate
într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare şi precis determinate şi se utilizează atât în
faza de elaborare a bugetului cât şi în faza de execuţie a acestuia.5
Impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetelor locale sunt reglementate prin Legea
Finanţelor publice locale, acestea putând fi actualizate prin legi bugetare anuale în corelaţie
cu perfecţionarea legislaţiei fiscale şi programele de creştere a autonomiei financiare locale.
Clasificaţia bugetară a veniturilor bugetului local se structurează astfel:
Total Venituri
A. Venituri proprii
Venituri curente
Venituri fiscale
- impozite directe: - impozitul pe profit
– impozite şi taxe de la populaţie
– taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de
stat
– impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane
juridice
– alte impozite directe
- impozite indirecte: - impozitul pe spectacole
– alte impozite indirecte
Venituri nefiscale
– vărsăminte din profitul net al regiilor autonome
– vărsăminte de la instituţiile publiceâ
– diverse venituri
B. Venituri din capital
-Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului

5
*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 45/2003 privind Finanţele Publice Locale, modificat prin OUG nr.
9/2005, pag 1

13
C.Venituri cu destinaţie specială
D. Prelevări din bugetul de stat
- cote defalcate din T.V.A. pentru bugetele locale
- cote şi sume defalcate din impozitul pe venit
E.Subvenţii
F. Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
G. Împrumuturi
Cheltuielile bugetare sunt sume aprobate în bugete în limitele şi potrivit destinaţiilor
stabilite prin bugetele respective.
Cheltuielile bugetare reflectă utilizarea resurselor pentru realizarea obiectivelor
cuprinse în programele locale privind activitatea socială, economică şi de altă natură. Sunt
plăţi efectuate pentru achiziţia de bunuri sau prestări de servicii.
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul
instituţiilor publice.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul
de stat, bugetul local sau bugetul asigurărilor sociale de stat.
Fundamentarea veniturilor administraţiei publice locale:
Veniturile administraţiei publice locale sunt:
- venituri proprii (curente, din capital, cu destinaţie specială)
- cote din impozitul pe salarii
- cotele adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat
- sume de echilibrare care iau forma surselor defalcate din unele venituri ale
statului şi a transferurilor cu destinaţie specială.
În managementul financiar al veniturilor bugetului local trebuie să se ţină seama de
următoarele:
- monitorizarea permanentă şi corecta fundamentare a veniturilor cu o pondere
foarte mare;
- elaborarea unei politici fiscale proprii pentru anumite categorii de venituri proprii;
- raportarea încasărilor la debitele calculate nu la veniturile programate a se încasa;
- corelarea politicii fiscale cu politica locală de dezvoltare economică şi socială;
- corelarea încasărilor din venituri cu efectuarea cheltuielilor programate
- monitorizarea veniturilor din concesiuni;
- monitorizarea veniturilor din capital;
- găsirea soluţiilor pentru accesul la veniturile cu destinaţie specială;

14
- identificarea dificultăţilor în corelarea veniturilor şi modalităţile de înlăturare a
tuturor barierelor din acest domeniu.
Îmbunătăţirea sistemului de impozite se poate realiza prin promovarea unor măsuri
care să aibă în vedere realizarea principiilor impunerii, dintre care amintim: randamentul
ridicat al impozitelor, stabilirea impozitelor, elasticitatea impozitelor, echitatea fiscală, grad
de fiscalitate rezonabil.
Realizarea unui randament ridicat al impozitelor soilicită îndeplinirea următoarelor
condiţii: impozitul să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele care
obţin venituri din aceeaşi sursă, posedă acelasi gen de avere sau categorie de bunuri; să nu
existe posibilităţi de sustragere de la impunere a unei părţi din materia impozabilă.
Stabilitatea impozitelor presupune respectarea cerinţei menţinerii constante a
randamentului acestora.
Elasticitatea impozitelor este o cerinţă ce presupune capacitatea de adaptare
permanentă şi cu uşurinţă a mărimii impozitului, adică dacă se înregistrează o creştere a
cheltuielilor bugetare, impozitul poate fi majorat în mod corespunzător.
Echitatea fiscală, adică dreptatea socială în materie de impozite, presupune
impunerea diferenţiată a veniturilor şi a averii în funcţie de puterea contributivă a
subiectului impozitului.
c) Respectarea termenelor legale pentru pregătirea bugetului local.
Caracterul de prevedere a bugetului impune ca acesta să fie gata înainte de data de
31 decembrie a anului în curs. Acest lucru nu se întâmplă însă şi la noi în tară datorită
dependenţei care există între bugetul local şi bugetul de stat.
Etapele obligatoriu de parcurs în elaborarea proiectului de buget până la aprobarea
lui sunt:
Ordonatorul principal de credite al bugetului local prezintă proiectul de buget local,
echilibrat Direcţiei Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat până la data de 15
mai a fiecăriu an.
- Direcţia Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat depun la Ministerul
Finanţelor, proiectul bugetelor locale pe ansamblul judeţului, respectiv al Municipiului
Bucureşti, cel târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an.
- Ministerul Finanţelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat şi de transferuri cu destinaţie specială, cuprinse în proiectele bugetelor
locale şi cu acordul Guvernului, comunică până la data de 1 iulie Direcţiilor Generale ale
Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat limitele sumelor defalcate din unele

15
venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor cu destinaţie specială, precum şi criteriile
de repartizare a acestora pe unitate administrativ-teritorială, în vederea definitivării
proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite, limitele sumelor se
transmit spre informare consiliilor judeţene şi Consiliului General al municipiului
Bucureşti.
- În baza limitelor sumelor primite, ordonatorii principali de credite elaborează şi
depun la Direcţiiile Generale ale Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat până la
data de 20 iulie noile propuneri pentru proiectul de buget local.
- Până la data de 1 august Direcţiiile Generale ale Finanţelor Publice şi Controlului
Financiar de Stat transmit Ministerului Finanţelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul
judeţelor şi Municipiului Bucureşti.
Prin legea anuală de aprobare a bugetului de stat există obligaţia aprobării bugetelor
locale în maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat.
Bugetul local se aprobă de consiliul local.
La baza elaborării proiectului de buget stau o serie de documente care pot da anumite
indicaţii extrem de utile în procesul de pregătire a bugetului local. Aceste documente sunt:
- bugetele anilor precedenţi;
- numărul de personal aprobat şi numărul de persoane existent în structura
administraţiei publice locale;
- evaluarea volumului de venituri încasat pe baza realizărilor din anii precedenţi;
- evaluarea volumului de cheltuieli de funcţionare şi a cheltuielilor de capital estimate
pentru anul respectiv.
Odată cu proiectul anual al bugetului, ordonatorii principali de credite elaborează şi
prezintă:
- o prognoză a bugetului pe următorii trei ani;
- un program de investiţii, detaliat pe obiective şi ani de execuţie, elaborat pe baza
unor note de fundamentare întocmite şi aprobate conform dispoziţiilor legale.
d) Publicarea în timp a bugetului local.
Conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea finanţelor publice locale, proiectul
bugetului local se publică în presa locală sau se afişează la sediul primăriei, după care în
termen de 15 zile este supus aprobării Consiliului local.
Orice persoană fizică sau juridică poate depune contestaţii, conţinutul acesteia fiind
adus la cunoştinţa Consiliului local precum şi posibilitatea de soluţionare a acestora.
e) Adoptarea legală a bugetului local

16
Proiectul de buget prezentat consiliului local parcurge următoarele etape:
– prezentarea către primar a raportului pe marginea proiectului de buget în plenul
consiliului;
– examinarea de către comisii structurate de obicei pe domenii: învăţământ, sănătate,
cultură, asistenţă socială, servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe, acţiuni economice
(agricultură, transporturi);
– analiza contestaţiilor primite;
– aprobarea sau respingerea amendamentelor (modificărilor) aduse proiectului de buget de
comisiile respective;
– aprobarea prin hotărârea consiliului local a proiectului de buget votat pe capitole,
subcapitole, articole şi aliniate, cu votul a două treimi din numărul consilierilor prezenţi în
şedinţă.
Bugetul local astfel aprobat are în structura sa veniturile şi cheltuielile repartizate pe
trimestre în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este
necesară efectuarea cheltuielilor.
Structura bugetului local atât la venituri cât şi la cheltuieli respectă structura
clasificaţiei bugetare stabilite de Ministerul Finanţelor.
Ordonatorul principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin
bugetul local, pe unităţi ierarhic inferioare în raport cu sarcinile acestora cuprinse în buget
şi aprobă executarea cheltuielilor din bugetele proprii.
Ordonatorul de credite are obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor sau serviciilor publice respective.

2.4. Execuţia bugetului local

După adoptare, hotărârea de aprobare a bugetului local se publică în presa locală


sau se afişează la sediul primăriei, moment în care bugetul devine operaţional, trecându-se
la execuţia acestuia care se realizează pe durata întregului an bugetar.
Execuţia bugetară constă în asigurarea încasării veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor cu respectarea următoarelor reguli:
– separarea atribuţiilor ordonatorului de credite de contabil;
– principiul unicităţii casei;
– obligativitatea efectuarii tuturor operaţiunilor financiare prin trezorerie.

17
Execuţia bugetară este un proces complex care antrenează participarea unui număr
mare de operatori bugetari şi anume: aparatul fiscal, instituţiile publice de subordonare
locală cu toate structurile, responsabilitatea executării bugetului revenind însă primarului.
Execuţia bugetară parcurge următoarele etape:
– repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
– execuţia de casă a bugetului;
– realizarea veniturilor bugetare;
– efectuarea cheltuielilor bugetare.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se realizează în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară
efectuarea cheltuielilor. Această operaţiune este de competenţa Ministrului Finanţelor
Publice care are şi competenţa de a repartiza sumele defalcate din veniturile bugetului de
stat şi a transferurilor pentru bugetul local, pe baza propunerilor primarului. Repartizarea
pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aigură executarea echilibrată a bugetului.
Execuţia de casă a bugetului se realizează prin trezoreria statului. Unele cheltuieli
publice se derulează şi prin sistemul băncilor comerciale, pe bază de convenţii privind
prestarea de servicii încheiate între acestea şi Minsiterul Finanţelor.
În execuţia de casă se evidenţiază în conturi disticte următoarele:
- veniturile bugetare încasate pe structura clasificaţiei bugetare;
- efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autoizate ale instituţiei publice, în limita
creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate;
- efectuarea altor operaţiuni financiare în contul primăriei.
Execuţia veniturilor bugetare reprezintă încasarea veniturilor şi se realizează prin
intermediul compartimentelor de specialitate din cadrul primăriei.
În stabilirea realizării veniturilor bugetare se respectă următoarele norme:
– nici un impozit, taxă sau alte obligaţii de natura acestora nu pot fi înscrise în
buget şi încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;
– legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor
precum şi a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă;
– este interzisă perceperea oricăror alte contribuţii în afară de cele stabilite de
lege.
În cazul impozitelor directe, fazele execuţiei bugetare sunt:
– constatarea şi aşezarea – prin care se identifică şi se dimensionează materia impozabilă
a unor persoane fizice sau juridice;

18
– deschiderea rolului fiscal a persoanei fizice sau juridice în care se înscrie suma datorată
(debitul) de persoana în cauză;
– emiterea titlului de percepere a impozitului, respectiv titlul de încasare emis atunci când
contribuabilul îşi achită din proprie iniţiativă datoria sau ordin de încasare utilizat pentru
anunţarea debitorului asupra obligaţiilor de plată şi în cazul executării silite a debitorilor
care nu-şi execută datoriile către buget în termen legal;
– perceperea impozitului – constă în încasarea sumei datorate de către debitor. Această
etapă cuprinde şi urmărirea contribuabilului în cazul nerespectării obligaţiilor ce-i revin,
adică: nerespectarea termenelor de plată, sustragerea de la plata impozitului a unei părţi din
obiectul impozabil, calculul eronat al impozitului.
Încasarea veniturilor de realizează în conturi de venituri ale bugetului deschise la
trezoreria publică.

2.5. Încheierea execuţiei bugetului local

Constă în întocmirea contului de execuţie bugetară la finele anului. Aceasta reflectă


operaţiunile de executare a veniturilor şi cheltuielilor şi conduce la determinarea
rezultatului execuţiei bugetare, care poate fi:
* Excedent bugetar – dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile
* Deficit bugetar – dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile
Excedentul bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita trasferurilor din
bugetul de stat şi cu aprobarea Consiliului local, se va utiliza pentru:
* rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor şi a
comisioanelor aferente;
* constituirea fondului de rulment care se poate utiliza cu aprobarea
consiliului local, pentru:
- acoperirea unor goluri temporare de casă, provenite din decalaje între
veniturile şi cheltuielile anului curent;
- finanţarea unor investiţii sau dezvoltarea serviciilor publice locale în
interesul colectivităţii;
- acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar la finele exerciţiului
bugetar.
Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an.

19
Orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată lichidată şi ordonanţată în cadrul
prevederilor bugetare, şi neplătit până la data de 31 decembrie se va încasa sau se va plăti,
după caz, în contul bugetului pe anul următor.
Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

2.6. Controlul exerciţiului bugetar


După întocmirea contului anual de execuţie bugetară, specialistul din
compartimentul de audit intern verifică atât bilanţul cât şi contul de execuţie bugetară, în
scopul evaluării obiective a modului în care au fost îndeplinite prevederile bugetare cu
privire la încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor în mod eficient, eficace şi
economic.
Auditorul efectuează verificarea calculelor, controlul aritmetic al veridicităţii
centralizării, exprimându-şi o opinie cu privire la modul de înregistrare a operaţiunilor în
contabilitate pe baza documentelor justificative care poartă viza de control financiar
preventiv. De asemenea, verifică elementele patrimoniale din evidenţele contabile care
trebuie să corespundă cu cele identificabile fizic.
În urma auditului efectuat asupra execuţiei bugetate, se identifică neajunsurile şi se
fac propuneri de recuperare a prejudiciilor.
Contul de execuţie bugetară se supune şi controlului de performanţă a Curţii de
Conturi. Dacă în urma verificărilor efectuate, totul a decurs legal, fără a aduce prejudicii
fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descărcare a gestiunii ordonatorului de
credite.

2.7. Aprobarea execuţiei bugetare


În baza raportului explicativ privind contul anual de execuţie bugetară aprobat de
autoritatea executivă însoţit de raportul de audit intern se trece la procedura de dezbatere şi
aprobare a acestuia de către Consiliul local.
Se prezintă în sinteză evoluţia fenomenelor economico-financiare ce au avut loc la
nivelul instituţiei din anul la care se referă execuţia bugetară şi factorii care au influenţat
această evoluţie. Are loc exprimarea punctelor de vedere ale formaţiunilor politice
reprezentate în consiliul local de către consilieri, prilej cu care se fac aprecieri privind
calitatea gestiunii bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat.
Se pot avansa propuneri privind modificarea unor hotărâri proprii în vederea
creşterii resurselor financiare şi a eficienţei utilizării banilor publici. Votul final favorabil

20
privind aprobarea contului anual de execuţie bugetară marchează încheierea etapelor
procesului bugetar.

CAP. III VENITURILE BUGETELOR LOCALE

3.1. Reglementări privind veniturile bugetelor locale

Veniturile bugetare, în cadrul oricărui mecanism bugetar şi implicit în cadrul


bugetului local, îşi păstrează însemnătatea de “resurse financiare” necesare pentru
efectuarea sau acoperirea cheltuielilor acestor bugete.
Teoretic, considerăm că veniturile bugetare sunt mijloacele necesare formării
fondurilor băneşti din care se efectuează cheltuieli bugetare.
În prezent, în condiţiile în care statul nostru a aderat la Carta europeană de
autonomie locală, pentru reglementarea juridică, şi pentru stabilirea veniturilor
bugetelor locale au însemnătate orientativă, chiar oficială, concepţiile referitoare la
resursele colectivităţilor locale cuprinse în această Cartă şi reluate fidel în Carta
europeană “exerciţiul autonom al puterii locale”.
Aceste “Carte europene”, şi în mod expres articolul intitulat “Resursele
financiare ale colectivităţilor locale”, relevă următoarele principii referitoare la
veniturile bugetelor locale:
- dreptul colectivităţilor locale la resursele proprii suficiente, de care să poată
dispune liber, în exercitarea atribuţiilor lor, suficienţa fiind considerată ca
proporţionalitate faţă de atribuţiile legale, şi într-o evoluţie reală cu preţurile sau
costurile din economia naţională;
- cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale să poată
proveni din redevenţe şi impozite locale, ale căror procente să fie stabilite de ele, în
limitele admise de lege;
- consultarea colectivităţilor locale asupra procedurilor de redistribuire a unor
resurse; redistribuiri care să protejeze colectivităţile locale mai slabe din punct de
vedere financiar, promovând o ajustare financiară care să corecteze efectul inegalităţii
surselor potenţiale de finanţare, fără a reduce libertatea de opţiune legală a
colectivităţii (cf. art. 9 punctele 1-6 din Carta europeană de autonomie locală).

21
Concepţiile de mai sus sunt cuprinse în Cartele europene privind autonomia
locală şi exerciţiul autonom al puterii locale se regăsesc mai mult sau mai puţin în
actele normative privind veniturile bugetelor locale ce au fost adoptate şi aplicate în
ultimii ani în statul nostru, îndeosebi după apariţia Legilor Finanţelor Publice.

3.2. Caracterizarea generală şi clasificarea veniturilor bugetelor locale

Fiecare venit bugetar se caracterizează prin anumite trăsături determinate de


natura sa, de modul de aşezare şi percepere de buget, de provenienţă. Aceste trăsături
se numesc elemente tehnice ale veniturilor bugetare şi se referă la:
1. determinarea veniturilor bugetar;
2. subiectul venitului bugetar sau contribuabilul;
3. plătitorul venitului bugetar care vizează persoana obligată să efectueze
calculul, reţinerea şi plata către buget a venitului;
4. obiectul venitului bugetar sau materia impozabilă cu referire la fenomenul
economic pe baza căruia se stabileşte obligaţia financiară;
5. unitatea de impunere, adică unitatea de măsură (bănească, fizică) în care se
exprimă obiectul venitului bugetar;
6. baza impozabilă, reprezentând fie suma asupra căreia se aplică o cotă de
impozit, de taxă sau de contribuţie, fie unitatea fizică de măsură asupra
căreia se aplică suma fixă stabilită, pentru a determina cuantumul
impozitului datorat, a taxei sau a contribuţiei;
7. modul de aşezare, de calcul şi de vărsare a venitului bugetar;
8. termenele de plată (de vărsare) la bugetul public;
9. facilităţile acordate la stabilirea şi plata obligaţiilor către bugetul public;
10. obligaţiile şi răspunderile subiectelor venitului bugetar;
11. dreptul de contestare a subiecţilor venitului bugetar şi modul de rezolvare
a contestaţiilor.
Cu toate că structura veniturilor publice poate fi diferită în spaţiu sau timp,
există totuşi anumite criterii general valabile de clasificare a acestora.
Având în vedere principalele trăsături caracteristice ale veniturilor bugetare, acestea
pot fi grupate după următoarele criterii:
a. regularitatea percepţiei;
b. conţinutul economic al veniturilor;

22
c. provenienţa veniturilor;
d. natura veniturilor;
e. locul în care se constituie ca venit.
a. După regularitatea percepţiei
Veniturile curente sau ordinare sunt cele la care autoritatea locală apelează în
mod repetitiv, după criterii stabilite prin lege (spre exemplu, veniturile fiscale, etc.).
Veniturile ordinare sunt cele considerate normale, fireşti pentru constituirea bugetului
local, fiind instituite şi mobilizate la buget în mod obişnuit. Aceste venituri se
încasează la buget cu regularitate, în cadrul fiecărui exerciţiu bugetar. În acestea se
includ veniturile fiscale şi nefiscale obişnuite.
Veniturile extraordinare sunt acele resurse la care autoritatea locală apelează
numai în anumite momente, de regulă, în cele de dificultate (spre exemplu donaţii).
Veniturile extraordinare sunt cele instituite şi mobilizate în anumite situaţii deosebite,
când veniturile ordinare sunt insuficiente în raport cu necesităţile de mijloace băneşti
ale autorităţilor publice. Astfel de venituri se mobilizează pentru înfăptuirea unor
obiective considerate a fi excepţionale.
b. După conţinutul economic al veniturilor
În funcţie de acest criteriu există:
a. Venituri curente - prelevări cu caracter obligatoriu, adică veniturile fiscale
ale statului. Veniturile curente deţin ponderea mare în formarea bugetului, fiind
încasate pe baza unor prevederi legale care au o mare valabilitate în timp; ele se repetă
de la un an bugetar la altul.
În funcţie de natura lor, veniturile curente se subdivid în: venituri fiscale şi
nefiscale.
Veniturile fiscale se concretizează în impozitele, taxele şi contribuţiile
percepute la buget, având caracter obligatoriu şi nerestituibil.
În cadrul veniturilor fiscale sunt percepute:
- impozite, taxe şi contribuţii directe, în cazul cărora suportatorul real este
considerat a fi însuşi subiectul lor;
- impozite şi taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu
subiectul plătitor.
Veniturile nefiscale sunt acelea care revin statului în calitatea sa de proprietar
de capitaluri avansate în procesul reproducţiei economice, cele mobilizate de la regiile
publice autonome şi de la instituţiile publice, precum şi diverse alte venituri.

23
Veniturile din capital deţin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare
şi provin din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia locală aflată în
patrimoniul public sau privat;
Cotele, sumele defalcate şi transferurile apar ca venituri ale bugetelor locale şi
au în vedere cedarea de la bugetul central a unei părţi din impozitul pe venit, având
drept scop atenuarea dezechilibrelor bugetare ce se înregistrează la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale;
Resurse de trezorerie, adică bonuri de tezaur pe termen scurt.
c. După provenienţă:
A. resurse interne;
B. resurse externe
A. Resurse interne.
Veniturile de provenienţă internă sunt alcătuite din: impozite, taxe, contribuţii,
venituri de la întreprinderile şi proprietăţile publice, donaţii interne, împrumuturi
contractate pe piaţa internă.
Impozitele directe
Impozitele directe reprezintă contribuţii băneşti ale celor care realizează venituri
sau posedă avere şi care se particularizează prin impactul imediat şi direct asupra
plătitorului. Ca regulă generală, impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei
persoane.
Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea mai veche şi mai
simplă, ci şi forma de impunere care poate asigura echitatea fiscală. Indiferent că este
pe venit sau pe avere, acest tip de impozite are o incidenţă directă, adică plătitorul este
aceeaşi persoană cu suportatorul. O caracteristică importantă a impozitelor directe este
aceea că, de regulă, acestea au un cuantum şi termen de plată ce pot fi precizate în
prealabil şi, ca atare, pot fi cunoscute din timp de către contribuabil.
Impozitele directe se manifesta sub două forme: impozite reale şi impozite personale.
Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea că aici obiectul impunerii
se defineşte în mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe
clădiri, pe pământ etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori şi
de aceea, de multe ori, sarcina suportată de plătitor nu este echitabilă, neţinându-se
seama de capacitatea plătitorului de a realiza venit şi de a plăti impozite. Din aceste
motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.

24
Impozitele personale se definesc prin aceea că, la aşezarea lor se ţine seamă şi de
situaţia personală a plătitorului (contează nu doar veniturile şi averea dar şi obligaţiile
personale etc.). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul
global.
Impozitele indirecte
Alături de impozitele directe, orice ţară apelează şi la cele indirecte care îmbracă
forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).
Pentru a pune în evidenţă conţinutul şi necesitatea impozitării indirecte se impune
compararea diferenţelor ce există, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi juridic-
administrativ, între cele două mari categorii de impozite: directe şi indirecte.
Din punct de vedere ştiinţific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă în cazul
impozitelor directe obiectul acestora îl reprezintă existenţa venitului/averii, în cazul
celor indirecte obiectul impunerii îl constituie cheltuirea/consumul venitului/averii. O
a doua diferenţă rezidă în incidenţa şi repercusiunea lor, adică a modului în care
impozitele afectează pe cineva şi ceva. Impozitele directe au o incidenţă directă, adică
plătitorul este aceeaşi persoană cu suportatorul şi nu pot fi repercutate (de regulă)
asupra altor persoane. În cazul impozitelor indirecte, incidenţa (sarcina fiscală) este
indirectă, acest lucru fiind prevăzut prin lege.
Astfel, în cazul impozitării directe a venitului sau averii există aşa-numitul rol
nominativ (o poziţie, un fişier în memoria calculatorului); orice plătitor are o poziţie
deschisă la fisc. Acest lucru nu se regăseşte, însă, şi la impozitele indirecte unde nu se
cunoaşte dinainte contribuabilul.
Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală şi faptul că
asigură statului venituri relativ stabile. Impozitarea directă are marele dezavantaj al
perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea
directă este vizibilă şi, mai ales, iritabilă pentru contribuabili şi, nu independent de
acestea, prezintă un randament destul de scăzut.
Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se
impun nu un profit, un venit, o avere, ci o circulaţie, o vânzare, o cumpărare, un
consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului şi în acelaşi timp este
mai puţin costisitoare decât impozitarea directă.
Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de
o parte, ca urmare a proporţionalităţii cotei de impunere, iar, pe de altă parte, faptul că
nu ţine seama de situaţia personală a plătitorului.

25
B. Resurse externe.
Veniturile de provenienţă externă îmbracă forma împrumuturilor externe şi a
transferurilor externe, primite sub formă de ajutoare nerambursabile.
e. După natura veniturilor:
- venituri curente (obţinute din impozite, taxe etc.);
- venituri din capital care sunt realizate din valorificarea unor proprietăţi ale
autorităţii publice;
f. După locul în care se constituie ca venit:
- resurse care se constituie la bugetul administraţiei centrale de stat;
- resurse ce se constituie la bugetul administraţiei locale;

3.3. Veniturile administraţiei publice locale


Administraţia locală obţine sursele de finanţare din impozite şi taxe pe care
populaţia şi agenţii economici trebuie să le plătească şi din alte venituri cum ar fi :
venituri din concesiuni şi închirieri, venituri din capital, venituri cu destinaţie
specială.6
Prezentarea veniturilor
Veniturile proprii se definesc ca fiind :
- curente (fiscale şi nefiscale);
- din capital;
- cu destinaţie specială.
Veniturile curente fiscale din impozite şi taxe locale au suferit, sub aspectul
modului de fundamentare, următoarele schimbări:
- taxele şi impozitele locale au fost actualizate în funcţie de inflaţia ultimilor ani;
- se permite autorităţilor locale să actualizeze permanent, în raport cu inflaţia
anuală, impozitele şi taxele în sumă fixă. Această actualizare se realizează pe
baza ultimilor 12 indici lunari ai inflaţiei cunoscuţi.
- Se permite realizarea politicii fiscale pe plan local prin posibilitatea pe care o
au autorităţile locale de a stabili unele impozite locale între anumite limite şi
de a creşte impozitele şi taxele locale cu 20 % faţă de prevederile legii.
Veniturile cu o pondere foarte mare, trebuie monitorizate permanent, iar
fundamentarea lor este deosebit de importantă, acestea sunt:

6
O.U.G. 45/2003 privind finanţele publice locale, modificat prin OUG nr. 9/2005; Legea 571/22 dec.
2003 privind Codul fiscal, M. Of. 927/2003.

26
- impozitul pe clădiri de la persoane fizice;
- impozitul pe terenuri de la persoane fizice;
- taxe mijloace transport de la persoane fizice;
- taxe mijloace transport de la persoane juridice;
- taxa de autorizare pentru construcţii;
- vărsăminte de la instituţiile publice ;
- impozitul pe profit al regiilor autonome de interes local şi al Societăţilor
comerciale înfiinţate de Consiliul local;
- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de interes local;
- venituri din închiriere şi concesiuni.
Pentru unele venituri proprii curente nu se poate face o politică fiscală proprie
autorităţii locale, stabilirea lor bazându-se în general pe rezultatele anilor precedenţi
(impozitul pe venit, vărsămintele unor instituţii publice, impozitul pe profit şi
vărsămintele din profitul net al regiilor locale, etc.)
Nivelul de încasare a veniturilor proprii în raport cu debitele calculate.
În general, administraţia locală îşi raportează încasările la nivelul programat şi
nu la debite. Acest lucru este înşelător pentru că nu relevă aspecte importante ca:
- capacitatea de a se colecta impozitele şi taxele locale;
- capacitatea populaţiei şi agenţilor economici de a plăti impozitele stabilite;
- rezervele de care dispune o administraţie locală.

Corelarea încasărilor din venituri cu efectuarea cheltuielilor programate.

Impozitele şi taxele locale au patru termene de plată, care reprezintă tot atâtea
vârfuri în încasări. Dintre acestea două sunt cele mai înalte : 15 martie şi 15
noiembrie. Cheltuielile administraţiei locale se aglomerează, însă, în lunile aprilie şi
octombrie.
Chiar dacă a trecut timp de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă
nr.45/2003, anumite regularităţi empirice se pot stabili ca ipoteze de lucru. Astfel, se
poate constata, conform celor spuse mai sus, că există patru luni de maxim al
încasărilor: martie, iunie, septembrie, decembrie; precum şi 4 luni de minim: luna a 2-
a a fiecărui trimestru(februarie, mai, august, noiembrie). Această ipoteză este
confirmată de studiile empirice pe mai mulţi ani.Putem remarca totuşi că începând din

27
anul 2007 în locul celor patru termene de plată s-au instituit numai două termene şi
anume în 31 martie, respectiv 30 septembrie.
Oricum, impactul unor astfel de regularităţi în încasarea veniturilor proprii este
foarte important în realizarea unui buget de trezorerie eficient. Ca urmare,
programarea cheltuielilor trebuie să ţină cont de aceste vârfuri de încasări ale
veniturilor, spre exemplu dotările să fie efectuate în afara perioadelor favorabile
efectuării lucrărilor publice, de regulă în trim. I şi IV.
Venituri din concesiuni
Acestea devin foarte importante în perspectiva transformărilor regiilor locale în
societăţi comerciale şi a privatizării serviciilor publice locale. Este recomandabil ca
redevenţele stabilite prin contractele de concesiune să cuprindă cel puţin următoarele
elemente :
- amortizarea mijloacelor fixe aflate în domeniul public al localităţii, conform
Legii 213/1998, administrate până acum de regii locale şi care se
concesionează;
- impozitul pe clădiri şi construcţii speciale aflate în domeniul public, utilizate de
regie până acum şi care se concesionează;
- vărsămintele din profitul net al societăţilor comerciale înfiinţate de consiliile
locale, prin transformarea regiilor locale şi care, în conformitate cu normele de
închidere a execuţiei pe anul 2001-2006, sunt sursă a bugetului local.

Venituri din capital

Sunt destul de reduse şi au un caracter mai mult excepţional. Sumele rezultate din
vânzarea locuinţelor proprietate de stat sunt în scădere atât ca valoare nominală, cât,
mai ales, în termeni reali.
Venituri cu destinaţie specială
Veniturile cu destinaţie specială, reprezintă un capitol introdus în structura
bugetului local. Din punct de vedere al provenienţei, există două mari categorii de
venituri cu destinaţie specială :
- din surse atrase (ministere, alte instituţii de stat sau particulare, programe
internaţionale, donaţii, sponsorizări);
- din surse proprii (taxe speciale, amortizarea mijloacelor fixe, din vânzarea unor
bunuri din domeniul privat al consiliului local).

28
Veniturile cu destinaţie specială pot constitui o parte importantă a surselor unui
buget local. Sumele din aceste fonduri se acordă pe bază de proiecte. Accesul la
aceste fonduri este important nu numai pentru proiectele de investiţii ce pot fi astfel
finanţate, ci, şi pentru că astfel scade presiunea asupra utilizării fondurilor bugetare
proprii.
Veniturile cu destinaţie specială se pot prezenta ca:
- venituri din taxe speciale, ce pot fi instituite de către consiliile locale, pentru
“funcţionarea unor servicii locale create în interesul persoanelor fizice şi
juridice“, prevedere care este în concordanţă cu standardele europene privind
autonomia locală;
- elemente de care trebuie să se ţină seama la introducerea taxelor speciale:
- contribuabili sunt numai persoanele fizice şi juridice care se
folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele
respective;
- obiectul impunerii - servicii publice locale nou înfiinţate;
- unitatea de impunere - se stabileşte prin actul normativ de
impunere;
- cuantumul - se stabileşte anual şi trebuie să acopere cel puţin
sumele investite şi cheltuielile curente de întreţinere şi funcţionare a
serviciilor publice locale pentru care se încasează aceste taxe;
- termenul de plată se stabileşte prin actul normativ de impunere;
- sancţiunile - se stabilesc prin actul normativ de impunere.
Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat
Aceste venituri pot proveni din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului
privat al unităţilor administrativ teritoriale. Bunurile ce fac parte din domeniul public
nu pot face obiectul vânzării.7
Venituri din fondul pentru locuinţe
Venituri din fondul de intervenţie –include sumele destinate prevenirii şi
combaterii calamităţilor naturale, putând fi obţinute prin Hotărâre de Guvern sau din
surse proprii.
Venituri din amortizarea mijloacelor fixe sunt considerate surse de venituri
ale bugetelor locale, cu destinaţie specială, care vor fi utilizate pentru realizarea de

7
Legea 213/ 17 nov. 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, M. Of. 448 / 28
nov. 1998.

29
investiţii în domeniul respectiv, şi se evidenţiază distinct în programul de investiţii, ca
sursă de finanţare a acestora. Serviciile publice care desfăşoară activităţi de natură
economică au obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării uzurii fizice şi morale a
mijloacelor fixe aferente acestor activităţi, prin tarif sau preţ, potrivit legii privind
amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.
Cote din impozitul pe venit
Reprezintă o sursă foarte importantă a bugetelor locale şi asigură în mare măsură
autonomia lor financiară. Managementul financiar al acestei surse atât de importante
pentru bugetul propriu ridică unele probleme specifice :
- nivelul cotei din impozitul pe venit fixat poate fi modificat prin legea bugetară
anuală, ceea ce micşorează gradul de predictibilitate al sumelor ce vor fi
încasate de către bugetul local;
- evaluarea sumelor ce revin unui consiliu local din cota din impozitul pe venit,
se face pornind de la următoarele elemente :
- numărul de agenţi economici ce îşi desfăşoară activitatea pe
raza teritorială a unei administraţii locale - autorităţile locale trebuie
neapărat să inventarieze agenţii economici care au cel puţin 25 de
salariaţi permanenţi şi ale căror viramente către bugetele locale
trebuie permanent monitorizate;
- volumul impozitelor pe salarii încasate în anii anteriori şi debitele
existente ;
- nivelul încasărilor efective raportate la obligaţiile de plată ale
agenţilor economici în anii anteriori.
- volumul reeşalonărilor la plată a impozitului pe venit şi modul de acţiune în
acest sens al D.G.F.P. din fiecare judeţ. Colaborarea dintre autorităţile locale şi
D.G.F.P. este extrem de importantă pentru evaluarea corectă şi monitorizarea
acestei surse de venit a autorităţii locale;
- compensarea pe care o realizează D.G.F.P., între cota din impozitul pe salarii şi
T.V.A-ul deductibil aferent exportului agenţilor economici din zona
respectivă, reprezintă un aspect important. Pe de o parte, această compensare
implică o întârziere de aproximativ o lună în încasarea cotei aferente
consiliilor locale, pe de alta parte, compensarea implică un nivel de siguranţă
mai ridicat pentru autoritatea locală deoarece riscul de neplată este mai mare în
cazul în care viramentul se face direct de către agentul economic;

30
- modul de stabilire a obligaţiilor de plată a agentului economic - în funcţie de
locul de desfăşurare a activităţii , cât şi tehnica de efectuare a vărsămintelor ,
reprezintă o alta dificultate întâmpinată;
- vărsămintele aferente cotei din impozitul pe venit au un efect de liniarizare a
încasărilor veniturilor bugetelor locale: sumele sunt relativ constante în fiecare
lună. Acest aspect facilitează administrarea fluxurilor de numerar şi corelarea
dintre veniturile şi cheltuielile unei administraţii locale.
Cotele adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat
Potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr.45/2003 consiliile locale pot stabili nivelul
cotelor adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat, ce se constituie venit la
bugetele locale, şi ale căror limite au fost stabilite prin legi speciale. Sistemul cotelor
adiţionale prezintă unele avantaje şi dezavantaje:
- avantaje : creşterea veniturilor administraţiei locale;
- dezavantaje: poate creşte nivelul fiscalităţii şi aşa destul de ridicat în România,
dacă principiul lor de colectare şi distribuire este cel administrativ-teritorial,
discrepanţele inter-regionale şi intra-regionale nu vor scădea, ci , dimpotrivă ,
vor creşte .
Sumele de echilibrare a bugetelor locale sunt :
- sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
- transferuri cu destinaţie specială.
Ele au grad scăzut de predictibilitate, în ciuda eforturilor făcute prin Ordonanţei de
Urgenţă nr.45/2003 şi prin legea bugetară pe anii 2001-2006. Sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat au rolul de a acoperi deficitul rezultat în urma
evaluării veniturilor bugetului local (venituri proprii + cote din impozitul pe venit) şi a
cheltuielilor prevăzute.
Aceste sume de echilibrare se adresează cu precădere zonelor şi localităţilor, oraşe
mici, cu o slabă dezvoltare economică, ce afectează atât încasările din veniturile
proprii, cât şi pe cele din impozitul pe venit.

31
3.4. Analiza structurală şi dinamică a veniturilor bugetului local al
oraşului Huedin

Pentru analiza veniturilor bugetului oraşului Huedin vom porni de la situaţia


de ansamblu a veniturilor în perioada 1998-2006, iar apoi vom efectua o analiză a
structurii veniturilor bugetului local, a componentelor, a dinamicii acestora, a cauzelor
care au determinat evoluţia respectivă.

3.4.1. Analiza structurală şi dinamică a veniturilor totale a bugetului local al


oraşului Huedin
Evoluţia veniturilor totale ale bugetului local al oraşului Huedin este redată în
tabelul nr. 3.4.1., iar reprezentarea grafică în figura nr. 3.4.1.
Tabelul nr. 3.4.1

Evoluţia veniturilor totale ale bugetului oraşului Huedin şi a ratei inflaţiei în perioada 1998-2006.

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006


Indicatorul
Mii lei
Venituri
533,3 712 1077,5 2918,9 3744,1 4733,2 5455 6176,3 10366
totale
Rata
40,6% 54,8% 40,7% 30,3% 17,8% 14,1% 9.3% 8,6% 4,87%
inflaţiei
Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuţie a bugetului local ale oraşului Huedin
pe anii 1998-2006.

12000

10000
venituri mii lei

8000

6000 valori nominale

4000

2000

0
2001
2002
2003
1998
1999
2000

2004
2005
2006

anul

Figura nr. 3.4.1. Evoluţia veniturilor totale a bugetului local Huedin

Valorile nominale, ale veniturilor bugetare au o evoluţie crescătoare de la an la


an, de la 533,3 mii lei, în anul 1998 la 10.366 mii lei în anul 2006. Creşterea

32
veniturilor este determinată în mare parte de evoluţia inflaţiei şi de cotele defalcate
din TVA destinate finanţării cheltuielilor de personal din învăţământ şi agricultură.
Acest fapt este evident dacă ne uităm la valorile reale ale veniturilor din această
perioadă. Acestea s-au menţinut pe un palier de valori relativ egale în perioada 1998-
2000, urmând o dublare a veniturilor totale ale bugetului local, generată de aportul
sporit de la bugetul statului în finanţarea cheltuielilor de personal a unităţilor de
învăţământ, creşă, centru de consultanţă agricolă, prin cote defalcate din T.V.A.
Pentru evidenţierea variaţiei de la un an la altul a veniturilor totale, am considerat
necesară reprezentarea grafică a ritmurilor de creştere ale acestor venituri.În tabelul
nr.3.4.2. sunt reprezentate aceste ritmuri.
Tabel nr. 3.4.2.
Ritmuri de creştere a veniturilor totale
Anii
Ritm de
creştere (%)
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Ritm faţă de 102,0 1056,4
0 33,51 447,33 602,07 787,53 922,87 1891,18
1998 4 4
Ritm faţă de
anul 0 32,5 50,91 170,89 28,27 26,41 15,24 13,22 71,03
precedent
Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuţie a bugetului local ale oraşului Huedin
pe anii 1998-2006.

În figura nr.3.4.2 s-a reprezentat ritmul de creştere a veniturilor totale raportat


la anul de referinţă 1998, iar în figura nr. 3.4.3. s-a reprezentat ritmul de creştere a
acestor venituri cu raportarea faţă de anul precedent.Din figura nr. 3.4.2. reiese clar că
ritmul de creştere a veniturilor, raportat la anul de referinţă 1998, a prezentat o
creştere constantă de la un an la altul.Din figura nr. 3.4.3. se poate observa că
ritmurile de creştere a veniturilor raportate la anii precedenţi au prezentat fluctuaţii,
astfel în primul an (1999) de la preluarea de la Administraţia Finanţelor de stat la
administraţia locală a avut loc o creştere de 32,5% faţă de anul 1998, acest procent
scăzând din anul 2002 până în anul 2005 la 13,22%, prezentând un salt important în
anul 2001 ( 170,89%), an în care au fost introduse în plus faţă de anii precedenţi
sumele defalcate din TVA şi la fel tot în acest an s-au majorat unele impozite ( de ex.
impozitul la teren s-a dublat).În anul 2006 apare din nou o creştere faţă de 2005 cu
71,03%, această creştere datorându-se de data aceasta sumelor defalcate din TVA.

33
2000
1800
1600

ritmul de crestere
1400
1200
1000 Ritm de crestere
800
600
400
200
0

01

04

05

06
98

99

00

02

03
19

19

20

20

20

20

20

20

20
anul

Figura nr. 3.4.2. Ritmurile de creştere a veniturilor raportat la anul 1998

180
160
140
ritmul de crestere

120
100
80 Ritm de crestere
60
40
20
0
1998
1999

2004
2000
2001

2002
2003

2005
2006

anul

Figura nr. 3.4.3. Ritmurile de creştere a veniturilor raportate faţă de anul precedent

Veniturile totale ale bugetelor locale sunt formate din:


- Venituri proprii;
- Prelevări din bugetul de stat, care se compun din:
- Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată;
- Cote şi sume defalcate din impozitul pe venit;
- Subvenţii primite de la bugetul de stat;
- Donaţii (începând cu 1996);
- Împrumuturi.
Donaţiile şi împrumuturile nu deţin nici o pondere în totalul veniturilor
bugetare, motiv pentru care ne vom concentra asupra analizei veniturilor proprii, a
sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, cote şi sume defalcate din impozitul
pe venit şi a subvenţiei lor. Ponderea pe care o au în totalul veniturilor bugetului este
redată în tabelul nr. 3.4.3.

34
Tabelul nr. 3.4.3.
Analiza structurală a veniturilor bugetare şi ponderea acestora în venitul total al bugetului
oraşului Huedin pe anii 1998-2006.
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
INDICATORI
(%)
Venituri proprii 25,54 41,49 34,21 14,11 16,79 25,1 54,9 37,6 42,1
Cote defalcate din impozitul pe salarii 26,68 31,56 3,05 0 0 0 0 0 0
Sume defalcate din TVA pentru
0 0 0 40,33 45,99 39,10 37,27 42,90 37,3
învăţământ şi consult. Agr.
Sume defalcate din TVA pentru
0 0 0 0 0 0 0 4,30 20,4
echilibrarea bugetului local
Sume defalcate TVA pentru energia
0 0 0 0 0 0 0 0,07 0
termică
Sume defalcate din TVA pentru
0 0 0 0 0 0 0 3,50 0
ajutorul social
Sume defalcate din TVA pentru
0 0 0 0 0 0 0 0,5 0
servicii comunitare
Sume defalcate din impozitul pe venit, 0 0 60,44 37,37 28,60 27,6 31,5 16,9 22,4
Cote defalcate din impozitul
0 0 19,95 10,45 8,94 13,4 14,1 11,10 11,2
pe venit
Sume defalcate din impozitul
pe venit pentru echilibrarea 0 0 4,72 2,53 4,64 8,5 10,2 0 0
Din bugetului local
care: Sume defalcate din impozitul
pe venit pentru subvenţionarea 0 0 29,92 10,44 2,97 0 0 0 0
energiei termice
Sume alocate de C. Judeţean
0 0 5,85 13,93 12,05 5,7 7,2 5,8 11,2
pentru echilibrarea bug. Local
Subvenţii 47,78 26,95 2,30 8,19 8,62 14,09 14,08 3,00 1,65
Împrumuturi din fondul de rulment 0 0 0 0 0 0 0 6,20 0
Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuţie a bugetului local ale oraşului Huedin
pe anii 1998-2006.

3.4.2. Analiza structurală şi dinamică a veniturilor proprii a bugetului


local al oraşului Huedin
Pentru a face analiza veniturilor cu o pondere semnificativă reprezentăm în
tabelul nr. 3.4.4. cele mai importante venituri.
Tabelul nr. 3.4.4.
Veniturile cu pondere semnificativă

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006


Indicatorul
Mii lei

Veniturile totale 712 1077,5 2918,9 3744,1 4733,2 5455 6176,3 10366
Venituri proprii 295,3 376,7 410,1 628,7 1190,6 2997,1 2326,4 4365
Venituri curente 274,9 280,2 403,9 626,02 973,3 1180,8 1271,1 10192
Veniturile fiscale 218,2 220,4 330,8 511,6 833,4 1010,8 1056,5 9803,4
Veniturile nefiscale 30,2 38,6 73,2 114,3 139,8 169,9 214,6 388,5
Imp. şi tx. de la popul. 47,6 66,3 118,3 246,4 340,3 365,5 437,8 485
Cote imp.
Prelevări
venit
419,6 649,5 1091,01 1070,8 1308,5 1718 1053,8 2327,3
din bugetul
Cote din
de stat
TVA
- - 1177,3 1442,5 1730,9 2033 3274,1 6001,6

35
5000
4500
4000
3500
3000

mii lei
2500
2000
1500
1000
500
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006
anul

Figura nr. 3.4.4. Evoluţia veniturilor proprii

Analizând ponderea veniturilor proprii în veniturile totale ale bugetului local


al oraşului Huedin, se poate observa că capacitatea de autofinanţare de-a lungul
intervalului analizat a avut fluctuaţii: a înregistrat un nivel maxim de 54,9% în 2004
şi un nivel minim, la procentul de 14,11% în anul 2001 din veniturile totale. Scăderea
ponderii veniturilor proprii în venituri totale este un semnal al scăderii autonomiei
financiare locale.Reprezentarea grafică este prezentată în figura nr. 3.4.4.
După cum se poate observa veniturile proprii prezintă o evoluţie crescătoare în
decursul anilor, atingând un maxim în anul 2004, după care în anul 2005 revine la un
nivel mai scăzut şi în anul 2006 iarăşi începe să crească.Acest salt a veniturilor proprii
din anul 2004 se datorează faptului că în acest an clasificaţia bugetară a suferit
anumite modificări şi anume în cadrul veniturilor proprii s-au cuprins şi sumele
defalcate din TVA, sume care în restul anilor nu a fost cuprins la veniturile proprii.
Veniturile curente deţin ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor proprii.
Veniturile curente cuprind venituri fiscale şi venituri nefiscale.În tabelul nr.3.4.5. se
prezintă ponderea celor două venituri din totalul veniturilor curente.Putem observa o
pondere ridicată a veniturilor fiscale faţă de cele nefiscale şi cu o creştere aproape
constantă în decursul anilor.
Tabel nr. 3.4.5.
Ponderea veniturilor fiscale şi nefiscale în veniturile curente
2001 2002 2003 2004 2005 2006
INDICATOR
Ponderea (%)
Venituri fiscale 88,89 81,73 85,63 85,61 83,11 96,18
Venituri nefiscale 18,11 18,27 14,37 14,39 16,89 3,82

36
Total venituri curente 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Reprezentând grafic evoluţia veniturilor curente în figura nr.3.4.5., putem
observa că veniturile curente (valori nominale) au crescut de-a lungul perioadei
analizate. Această evoluţie este relativ constantă pe fiecare componentă a veniturilor
curente: venituri fiscale şi nefiscale.La fel se poate observa o creştere semnificativă a
acestor venituri în ultimul an analizat (2006), an în care în componenţa veniturilor
curente (conform noii clasificaţii bugetare) au intrat veniturile fiscale cu o pondere
mare, având în vedere că în clasificaţia bugetară la acest venit s-a cuprins şi
impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii ( ponderea mare fiind a sumelor defalcate pe
TVA).

12000

10000

8000

venituri nefiscale
mii lei

6000
venituri fiscale

4000

2000

0
2001 2002 2003 2004 2005 2006
anul

Figura nr. 3.4.5. Evoluţia veniturilor curente

Veniturile nefiscale deţin o pondere mai mică în veniturile curente ale


bugetului local al oraşului Huedin.Veniturile nefiscale cuprind:
- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;
- vărsăminte de la instituţiile publice;
- diverse venituri.
Diverse venituri deţin ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor nefiscale, în
timp ce ponderea vărsămintelor de la instituţiile publice este mică, chiar
nesemnificativă.
Veniturile diverse cuprind:
- venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri;
- venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale;

37
- restituiri de fonduri din funcţionarea bugetară locală a anilor precedenţi;
- venituri din concesiuni şi închirieri;
- încasări din valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii;
- venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor C.A.P.;
- încasări din alte resurse.
Ponderea principală în cadrul veniturilor diverse o constituie veniturile din
concesiuni şi închirieri.
În perioada 2001-2006, veniturile proprii ale bugetului local au crescut de la un an
la altul datorită actualizării la inflaţie, gradului de colectare destul de ridicat (fapt ce
rezultă din contul de debite – încasări), dar totuşi putem spune că aceste venituri nu
prezintă ponderea satisfăcătoare în totalul veniturilor, fiind necesară concentrarea
eforturilor pentru optimizarea încasărilor şi pentru atragerea altor surse de venituri.

3.4.3. Analiza structurală şi dinamică a impozitelor şi taxelor de la


populaţie, sursă a bugetului local a oraşului Huedin

Impozitele şi taxele de la populaţie au ca şi componente principale, impozitul


pe clădiri şi terenuri, taxe pe mijloacele de transport proprietate a persoanelor fizice.
Din 1 ianuarie 2000, impozitul pe venitul meseriaşilor şi liber - profesioniştilor, mai
alimentează bugetul local doar cu sumele restante la 31.12.1999, de asemenea şi
impozitul pe veniturile persoanelor nesalariate aflate în evidenţa Administraţiei
Financiare Huedin.
Din tabelul nr. 3.4.6. şi figura 3.4.6. se observă că ponderea mare în cadrul
impozitelor şi taxelor de la populaţie o deţine impozitul pe clădiri de la persoane
fizice, pondere care variază între 50,4 % şi 60,57%. Valoarea maximă se atinge în
anul 2000.Ponderea impozitului pe teren prezintă o evoluţie crescătoare până în anul
2003, când prezintă un maxim de 22,75% şi apoi urmează o descreştere până în anul
2006.În cazul taxei asupra mijloacelor de transport putem afirma că ponderea acestui
venit prezintă o evoluţie constantă, iar în anul 2005 atinge un maxim de 14,40%.La
capitolul alte impozite şi taxe se poate observa o creştere treptată a ponderii cu un
maxim în anul 2006 de 18,11%.

38
Tabelul nr. 3.4.6.
Structura impozitelor şi taxelor de la populaţie şi ponderea acestora
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Impozite şi taxe de la
populaţie Pondere (%)
Impozitul pe venitul
13, 18 3, 97 3, 72 0, 32 0, 01 0, 01 0 0
liber - profesioniştilor
Impozitul pe clădiri –
51, 40 60, 57 58, 65 58, 69 52, 46 52, 19 50, 40 52,01
persoane fizice
Taxa asupra
mijloacelor de
9, 60 11, 28 10, 78 12, 05 12, 57 11, 68 14, 40 12,49
transport – persoane
fizice
Impozit pe terenuri
8, 46 12, 56 16, 53 17, 52 22, 75 20, 83 17, 65 17,39
persoane fizice
Impozit pe venitul
11, 14 1, 11 0 0 0 0 0 0
persoane nesalariale
Impozit pe venitul din
2, 89 0, 37 0, 22 0, 07 0 0 0 0
închirieri
Alte impozite şi taxe
3, 33 10, 14 10, 01 11, 35 12, 21 15, 29 17, 55 18,11
de la populaţie
TOTAL 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuţie a bugetului local ale oraşului Huedin
pe anii 1998-2006.

Alte impozite şi taxe


de la populaţie
120 Impozit pe venitul din
închirieri
100
Impozit pe venitul
80 pers. nesalariale
60 Impozit pe terenuri
%

persoane fizice
40
Taxa asupra mij. de
20 transport –p.f.
0 Impozitul pe clădiri–
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 persoane fizice
anii Impozitul pe venitul
liber - profesion.
Figura nr. 3.4.6. Structura impozitelor şi taxelor de la populaţie

În perioada 1999 - 2006, impozitele şi taxele de la populaţie au crescut de la


un an la altul datorită următorilor factori :
- Impozitele şi taxele de la populaţie au crescut pe seama actualizării la
inflaţie în anul 1999, potrivit Legii nr. 105/26.noi.1998, care actualiza impozitele şi

39
taxele reglementate prin Legea nr. 27/1994 începând cu 01.ian.1999, prin aplicarea
cotei de 200,5 % asupra bazei de impunere existente în evidenţa organelor fiscale, şi a
unui grad de colectare ridicat, fapt ce rezultă din contul de debite încasări. Gradul
ridicat de colectare se datorează în principal faptului că până în luna iunie 1999,
execuţia de casă a veniturile proprii ale bugetului local a fost realizată de
Circumscripţia Financiară Huedin. În anul 1999 s-a înregistrat o creştere a impozitelor
şi taxelor de la populaţie cu 249,47% faţă de anul precedent. Valorile reale ale
impozitelor au crescut faţă de anul 1998 cu 173,96 %, după care au păstrat un ritm
ascendent, menţinut relativ constant datorită actualizării la inflaţie potrivit art. 58 din
OU nr. 62/28.X.1998, care a dat posibilitatea Consiliilor locale de a actualiza
impozitele şi taxele locale‚ “cu până la 50%, în condiţiile în care inflaţia depăşea 5%”
(majorării de la an la an a impozitelor şi taxelor).
Analizând conturile de execuţie între anii 2000-2006 putem observa că
impozitele şi taxele de la populaţie au crescut în valori nominale de la 66,3 mii lei,
realizate în anul 2000 la 485 mii lei, realizate în anul 2006, o creştere cu 731,5%. În
raport cu veniturile totale ale bugetului local ele înregistrează o evoluţie constantă în
decursul anilor în jurul valorii de 6%, cu un maxim în anul 2003 de 7,18% şi un
minim de 4,05% în anul 2001.
3.4.4. Analiza structurală şi dinamică a impozitelor indirecte surse ale
bugetului local al oraşului Huedin
În cadrul bugetului local al oraşului Huedin, veniturile din impozite indirecte
ocupă o pondere redusă în totalul veniturilor fiscale, care nu depăşeşte 6,4%. Această
pondere scăzută e determinată în mare măsură de numărul mic de impozite indirecte
prevăzute pentru bugetele locale în structura clasificaţiei veniturilor prin OUG
45/2003, completată cu Legea bugetului.
Impozitele indirecte sunt structurate în:
- impozitul pe spectacole;
- alte încasări din impozite indirecte, care cuprind:
- taxe de timbru de la persoane juridice;
- alte încasări din impozite indirecte.

40
600

500

400

mii lei alte im pozite indirecte


300
impozitul pe spectacole
200

100

0
2001 2002 2003 2004 2005 2006
anul

Figura nr. 3.4.7. Evoluţia impozitelor indirecte

Nivelul redus al impozitelor indirecte este generat de următoarele aspecte:


- Nerespectarea prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările
ulterioare, privind actualizarea valorilor din documentaţia autorizaţiilor de construcţie,
la finalizarea lucrărilor pentru calcularea eventualelor diferenţe;
- Nerespectarea prevederilor Legii nr. 117/1999, privind taxele
extrajudiciare de timbru, aplicându-se în continuare timbre fiscale pe actele eliberate,
(venituri la bugetul de stat), şi nu încasând pe chitanţe taxele datorate pentru
eliberarea, adeverinţelor, certificatelor de proprietate asupra animalelor , etc.
Diminuarea veniturilor din impozite indirecte, duce la diminuarea veniturilor
proprii şi, în consecinţă, a gradului de autofinanţare a bugetului local.
3.4.5. Gradul de autonomie financiară în executarea bugetului local al
oraşului Huedin
Autonomia financiară a bugetului local se exprimă prin ponderea veniturilor
proprii, a sumelor defalcate din impozitul pe salariu, precum şi a cotelor defalcate din
impozitul pe venit în totalul veniturilor din perioada analizată.În tabelul nr. 3.4.7. şi
figura nr. 3.4.8. se prezintă ponderea veniturilor proprii, a cotelor din impozitul pe
venit şi a cotelor din TVA raportate la venitul total.

41
Tabelul nr. 3.4.7.
Ponderea veniturilor proprii şi a prelevărilor din bugetul de stat în totalul veniturilor bugetului local

Indicatori Suma
Prelevări din bugetul de stat
Total Venituri
venituri proprii
Cote din imp.
Pondere Cote din TVA
Anii venit
a
Mii lei 712 295,3 419,6 0
1999
% 100 41,49 58,9 0
Mii lei 1077,5 376,7 649,5 0
2000
% 100 34,21 60,27 0
Mii lei 2918,9 410,1 1091,01 1177,3
2001
% 100 14,11 37,37 40,33
Mii lei 3744,1 628,7 1070,8 1442,5
2002
% 100 16,79 28,6 38,52
Mii lei 4733,2 1190,6 1308,5 1730,9
2003
% 100 25,1 27,64 36,56
Mii lei 5455 2997,1 1718 2033
2004
% 100 54,9 31,5 37,26
Mii lei 6176,3 2326,4 1053,8 3274,1
2005
% 100 37,6 17,1 53,01
Mii lei 10366 4365 2327,3 6001,6
2006
% 100 42,1 22,45 57,89
Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuţie a bugetului local ale oraşului Huedin
pe anii 1999-2006.

12000

10000
Venituri proprii
8000 Cote din impozitul pe venit
mii lei

6000 Cote din TVA


Total venituri
4000

2000

0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
anul

Figura nr. 3.4.8. Evoluţia autonomiei financiare

În perioada 1999 - 2006, autonomia financiară a fluctuat de la 41,49% în anul


1999 la 14,11% în anul 2001, ca apoi să crească din nou până la 42,1% în anul 2006.
Cele mai importante cauze a scăderii autonomiei financiare au fost:
- Actualizarea impozitelor directe nu a fost la nivelul inflaţiei;

42
- Falimentul şi lichidarea judiciară a unităţilor economice cu pondere, din
oraşul Huedin şi-a pus puternic amprenta asupra veniturilor bugetului local.
În general administraţia locală îşi raportează încasările la nivelul programat şi
nu la debite. Acest lucru este înşelător pentru că nu relevă aspecte importante ca:
- Capacitatea de a se colecta impozitele şi taxele locale;
- Capacitatea populaţiei şi agenţilor economici de a plăti impozitele stabilite;
- Rezervele de care dispune administraţia locală.
Asfel apare ca consecinţă scăderea gradului de autonomie financiară,
subfinanţarea acţiunilor cuprinse în bugetul local şi în special a serviciilor de
dezvoltare publică, la nivelul oraşului Huedin.
Modificările aduse Legii nr. 571/2003 au produs schimbări esenţiale în sensul
creşterii substanţiale a gradului de autonomie financiară a autorităţilor locale şi a
sumelor de care dispun pentru bugetul local. Acest lucru s-a realizat prin tăcerea unor
taxe de la nivelul bugetului de stat la bugetele locale (amenzi de circulaţie pe
drumurile publice, taxele de timbru pentru activitatea notarială şi judecătorească).
Printre modificările aduse de Codul fiscal se numără şi aplicarea impozitului
progresiv pe clădiri pentru persoanele fizice care deţin mai multe clădiri cu destinaţia
de locuinţe.
Având în vedere existenţa autonomiei locale, elaborarea bugetelor se face
pornind de la politica bugetară promovată de executivul şi legislativul unităţii
administrativ teritoriale. Autorităţile locale trebuie să elaboreze un buget de
funcţionare în echilibru, în care nu trebuie subestimate cheltuielile şi nici
supraestimate veniturile.
Deşi este cealaltă parte a procesului bugetar, partea de cheltuieli care
reprezintă raţiunea şi motivaţia finală a procesului de colectare a veniturilor bugetare,
de care este legată direct şi esenţial. Dat fiind impactul pe care volumul şi calitatea
acestora îl au asupra consumatorului de servicii publice locale, care este şi potenţialul
alegător, autoritatea locală este motivată şi interesată să-şi stabilească cât mai eficient
obiectivele, direcţiile de acţiune, priorităţile şi oportunităţile. Stabilirea cheltuielilor
bugetare reprezintă rezultatul procesului de fundamentare a cheltuielilor .
Prognoza acestui indicator pe mai mulţi ani este un element foarte important în
evaluarea sumelor care vor intra la bugetul local şi în fixarea nivelului taxelor şi
impozitelor locale. Dacă gradul de încasare este ridicat, iar nivelul fiscalităţii - relativ
scăzut, atunci înseamnă că mai sunt rezerve, care în situaţii excepţionale (deficite

43
ridicate, programe ambiţioase de investiţii) pot fi utilizate. Un grad scăzut al
încasărilor reprezintă un semnal de alarmă - ori fiscalitatea este prea ridicată, ori
evaziunea fiscală este mult prea mare. În ambele cazuri o creştere a nivelului
fiscalităţii nu va conduce la o creştere semnificativă a sumelor încasate la bugetul
local, acesta trebuie fixat în funcţie de obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung ale
autorităţii locale respective. Politica fiscală este bine să fie cât mai constantă în timp şi
să fie rezonantă cu politica de dezvoltare locală pe care autoritatea locală doreşte să o
impună.
Trebuie remarcat că prognoza veniturilor curente este mai uşor de realizat şi
mai aproape de realitate din momentul în care încasarea taxelor şi impozitelor locale
se face prin serviciile specializate ale primăriilor, dispunându-se de baza de date
necesară unei astfel de operaţiuni deosebit de complexe.
Prognoza încasărilor din cote şi sume defalcate din impozitul pe venit este
mult mai dificil de realizat deoarece multe din elementele determinante scapă deciziei
administraţiei publice locale.

44
CAP. IV CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Din analiza efectuată asupra bugetului oraşului Huedin, se poate observa că


principala problemă actuală a domeniului bugetar este întărirea autonomiei
funcţionale şi financiare a unităţii administrativ-teritoriale Huedin şi respectiv a
bugetului acestuia. Autonomia funcţională bazată pe o reală autonomie financiară,
presupune finanţarea acţiunilor numai pe seama veniturilor proprii.
Cu toate că au fost elaborate legi necesare funcţionării sistemului bugetar pe
principiul autonomiei locale, în Huedin nu putem vorbi totuşi despre existenţa unei
autonomii locale reale deoarece veniturile proprii ale bugetelor locale nu sunt în
măsură să acopere cheltuielile. Astfel, veniturile proprii ale oraşului Huedin nu au
depăşit în nici unul din anii perioadei analizate 40% din cheltuielile bugetului local,
excepţie face doar anul 1999 (41,49% din cheltuieli), când au avut loc majorări
considerabile a impozitelor şi taxelor locale (impozitul pe clădiri a fost majorat de
circa 20 de ori, alte impozite şi taxe de circa 10 ori, taxa asupra mijloacelor de
transport de 4-6 ori). Se desprinde concluzia că bugetul local e încă dependent de
sumele defalcate din impozitul pe salarii şi a subvenţiilor.Anul 2004 şi 2006 prezintă
la fel o pondere destul de semnificativă a veniturilor proprii, dar în anul 2004 în
totalul veniturilor proprii au intrat şi cotele defalcate din TVA, iar în anul 2006
clasificaţia bugetară a suferit modificări însemnate, astfel şi în acest an în totalul
veniturilor proprii au intrat şi alte venituri.
Făcând o analiză a veniturilor proprii ale bugetului local al oraşului Huedin,
observăm că marea majoritate sunt venituri curente, iar în cadrul acestora, după cum
era de aşteptat, cea mai mare parte a veniturilor fiscale ar duce la nerealizarea
veniturilor proprii. Cum ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor fiscale o au, aşa
cum am arătat anterior, impozitele directe, impozitele ce se adaptează mai greu
modificărilor din economie, veniturile proprii sunt afectate de creşterea inflaţiei,
fenomen ce caracterizează economia românească.
Orice comunitate locală confruntată cu apariţia a numeroase cheltuieli legate de
asigurarea bunăstării propriilor cetăţeni este pusă în situaţia de a-şi analiza politica de
venituri pe care o duce, astfel încât impozitele locale (care constituie sursa principală)
să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:
 să genereze un venit semnificativ;

45
 să fie social acceptabile;
 să fie concepute astfel încât costurile totale de colectare să fie cât mai scăzute;
 să respecte principiul echităţii;
 să nu distorsioneze activitatea economică;
 să respecte principiile aplicabile economiei private şi anume beneficiile să
acopere costurile;
 să fie corelate cu capacitatea de plată a contribuabilului.
În acest scop autorităţile locale trebuie să culeagă periodic informaţii privind
veniturile şi utilizarea lor, veniturile obţinute de alte administraţii locale, să
stabilească un program specializat şi agresiv de recuperare a sumelor datorate şi să
efectueze o analiză atentă a taxelor şi tarifelor pentru a determina gradul în care
costurile totale ale fiecărui serviciu sunt acoperite din venituri.
Componentele programului de maximizare a veniturilor care ar trebui adoptat de
fiecare autoritate publică locală ar putea fi sintetizat astfel:
- crearea şi informatizarea unei clasificaţii a veniturilor şi a sistemului de
raportare a acestora;
- estimarea surselor de venituri curente şi viitoare;
- realizarea şi actualizarea unui ghid referitor la veniturile interne;
- construirea şi utilizarea unei analize a veniturilor externe;
- evaluarea costurilor existente ale serviciilor şi îmbunătăţirea metodei de
cuantificare a acestora precum şi a practicilor şi politicilor de recuperare a
datoriilor;
- implementarea unui program de management financiar pentru realizarea unui
echilibru între lichidităţi şi fondurile investite;
- instituirea unor proceduri de încasare a veniturilor.
Experienţa celor aproape 12 ani de încercări de construire a unui sistem fiscal
adecvat trecerii la economia de piaţă a scos în evidenţă: existenţa unor mari doze de
arbitrare în introducerea unor impozite noi, lipsa de profesionalism în definirea unor
mase impozabile şi a cotelor de impozit, inconsecvenţa actelor normative.
Pentru construirea unui sistem fiscal adecvat trecerii la economia de piaţă ar fi
necesare adoptarea mai multor măsuri:
- restructurarea sistemului de impozite, urmărind creşterea sferei impozabile,
concomitent cu reducerea cotelor de impozit;

46
- selectarea, perfecţionarea şi recondiţionarea necesarului de personal în aparatul
fiscal;
- reconsiderarea sistemului informaţional fiscal prin extinderea informaţiilor,
eliminarea evidenţelor paralele, a balastului informaţional şi a birocraţiei care
fac necesară folosirea unui aparat fiscal numeros, dar cu eficienţă scăzută.
Relaţia fiscală dintre administraţia centrală şi autorităţile publice locale este,
încă, una de dependenţă, autorităţile locale nebeneficiind de un cadru de acces la piaţa
de credit. Corespunzător legii şi limitelor acesteia, autorităţilor locale le-ar fi necesară
libertatea deplină de a fixa nivelul impozitelor şi taxelor locale. Astfel fixarea se va face
prin corelare directă la capacitatea de plată a contribuabililor, crescând totodată
interesul asupra modului cum sunt utilizaţi banii.
Pentru o mai bună şi rapidă colectare a impozitelor, ar fi necesară utilizarea unor
mijloace moderne: cardul, biletul la ordin. Utilizarea aceleaşi baze de calcul pentru
stabilirea mai multor impozite ar fi o măsură ce ar diminua timpul necesar operaţiunii
de impunere şi costurile aferente. Pentru valorificarea resurselor financiare locale
disponibile temporar, ar fi oportună infiinţarea unei bănci proprii colectivităţilor locale
ce ar crea posibilitatea finanţării unor lucrări de investiţii, obţinându-se totodată, şi o
dobândă pentru sumele depozitate, lucru ce nu are loc prin trezoreria statului.

47
BIBLIOGRAFIE

1. Beju V. – Note de curs;

2. Cosma D. , Lăbuneţ A. – Bugetul şi trezoreria publică, Editura Augusta, 1998;

3. Drehuţă E. , Neamţu Gh. – Bugetul public şi contabilitatea unităţilor bugetare,


Editura Agora, bacău, 1997;

4. Gherasim I. – Managementul sistemelor bugetare, Editura Risoprint, Cluj-


Napopca, 2006;

5. Hoanţă N. – Economie şi finanţe publice, Editura Polirom Iaşi, 2000;

6. Manolescu Gh. – Buget-abordare economică şi financiară, Editura economică,


Bucureşti, 1997;

7. Matei Gh. – Finanţe publice, Editura Universitaria, Craiova, 1998;

8. Talpoş I. – Finanţele României, Editura Sedora, Timişoara, 1995;

9. Tiron T. A. – Contabilitatea în administraţia publică locală, Editura Dacia,


Cluj-Napoca, 2001

10. Tulai C. – Probleme actuale ale fiscalităţii, Editura Dimitrie Cantemir, Tg.
Mureş, 1998;

11. Văcărel I. şi colectivul – Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1994;

12. *** - Constituţia României

13. *** - OUG 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr. 431
din 19 iunie 2003;

14. *** - Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în M.O. nr. 927/2003.

48