Utilizarea unui dispozitiv electrotermic bipolar de

coagulare in tratamentul chistului hidatic

1. Introducere
Chistul hidatic apare datorita parazitului Echinococcus
granulosus.
Este caracterizat printr-o leziune chistica la nivelul ficatului
sau plamanului, rareori la nivelul altor organe;
In acest articol este prezentata utilizarea unui dispozitiv
electrotermic bipolar de coagulare pentru excizia membrane
perichistice.

2. Tehnica
Sub anestezie generala, cu ventilarea unui singur pulmon se
realizeaza o toracotomie laterala.
Dupa intrarea in hemitorace si identificarea chistului,
continutul acestuia este aspirat cu ajutorul unui de aspiratie
ce foloseste un ac gros pentru continutul chistului si unul
subtire pentru a crea o presiune negativa in cilindru.
Aceasta presiune negativa ajuta ca tubul de aspiratie sa
adere ermetic la peretii chistului, astfel fiind impiedicata
extravazarea continutului chistic.
Dupa evacuarea continutului, incizia de la nivelul
perichistului este marita pentru a extrage membrane
laminate cu usurinta.
Astfel este creat un mic spatiu intre perichist si parenchimul
normal, iar pericistectomia este realizata progresiv folosind
dispozitivul electrotermic de coagulare.
Pentru minimalizarea riscului de sangerare si pierderi
aeriene, vasele si bronhiile intalnite in timpul disectiei sunt
ligaturate.

 Cavitatea rezultata este irigata cu solutie 10% Povidon

Iodin si curatata cu ajutorul unui dispozitiv de aspiratie.
Pierderile aeriene observate dupa aplicarea unei presiuni
positive intrapulmonare sunt abordate prin suturi cu fire
resorbabile.
Daca pierderile aeriene nu sunt rezolvate astfel, poate fi
utilizat dispozitivul electrotermic de coagulare sau, in timp
ce cavitatea reziduala este obliterate, prin capitonaj.
In final este necesara introducerea unui tub de dren la
nivelul hemitoracelui.
3. Rezultate
Pe o periada de 5 ani, aceasta tehnica a fost folosita in
tratamentul a 4 pacienti care prezentau cate un chist de
peste 10 cm, in cazul acestora, rezectia toacoscopica fiind
contraindicate.
Indicatiile pantru interventie:
o Pacientul 1 ruptura chistului (Fig A);
o Pacientul 2, Pacientul 3 dispnee sit tuse uscata;
o Pacientul 4 durere toracica.
In functie de localizarea chistului , a fost realizata
toracotomia laterala la nivelul spatiului intercostal 5 sau 6.
Perichistectomia a fost realizata in toate cazurile si s-a
incercat pastrarea a cat mai mult tesut sanatos.
In doua cazuri a fost necesar capitonajul deoarece peretelii
cavitatii au fost prea grosi iar aceasta nu a fost suprimata
spontan.
Rezultatul interventiei nu a prezentat diferente in cazurile in
care a fost realizat capitonajul fata de cazurile in care acesta
nu a fost realizat.
Timp de 7-10 zile inaintea interventiei s-a administrat
Mebendazol, acesta fiind continuat timp de o luna in doza
de 400-600 mg/8h.

 Nu s-au inregistrat complicatii intraoperatorii, persistenta

cavitatii sau recidive in nici unul dintre cazuri.

4. Concuzii
Excizia chirurgicala ramane principal metoda de tratament al
chisturilor hidatice, avand ca si obiective: eradicarea
parazitului si prevenirea rupturii cu diseminarea continutului
chistic.
Pericistectomia totala prezinta rezultate bune din punct de
vedere al incidentei recidivelor, insa are ca si principale
dezavantaje pierderile aeriene si hemoragia din timpul
disectiei, mai ales in cazul chisturilor hidatice gigante.
Acestea sunt diminuate prin utilizarea dispozitivului bipolar
de coagulare electrotermica (Fig. E).
Un model nou de dispozitiv de aspiratie a permis evacuare
complete a chistului (Fig. B).
Dupa extragerea, s-a creat un mic spatiu intre perichist si
plamanul sanatos care a fost inchis cu ajutorul dispozitivului
bipolar de coagulare electrotermica (Fig. C, D).
Dispozitivului bipolar de coagulare electroterminca este
eficient in cazul bronhiior cu un diametru mai mic de 3 mm.
In anumite situatii parenchimul pulmonara poate inchide
cavitatea reziduala chistului, iar suprafata plamanului la
acest nivel poate fi acoperita de pleura (Fig. G). In aceste
cazuri, capitonajul trebuie evitat deoarece nu mai prezinta
avantaje, insa poate determina o atelectazie prin obliterarea
bronhiilor din vecinatatea perichistului.