Impactul educaiei permanente asupra

educaiei colare
Impactul educaiei permanente asupra educaiei scolare . Educaia
colar se desfoar n mod organizat si planificat, avnd la dispoziie planuri de
invatamant, programe si
manuale colare, necesare realizrii obiectivelor educaionale. Dup cum
afirm R. H. Dave, educaia permanent este un proces de perfecionare a
dezvoltrii personale, sociale i profesionale pe durata ntregii viei a
indivizilor n scopul mbuntirii calitii vieii att a indivizilor, ct i a
colectivitii lor. Aceasta este o idee comprehensiv i unificatoare care
include nvarea formal, nonformal i informal pentru dobndirea i
mbogirea unui orizont de cunoatere care s permit atingerea celui mai
nalt nivel de dezvoltare posibil i diferite stadii i domenii ale vieii .
Conceptul educaiei permanente, este n mod funcional, bazat pe ideea c
nvarea
permanent poate fi dobndit de ctre indivizi i societi n moduri diferite
i c aceste modaliti alternative sunt n stare s conduc spre atingerea
celui mai nalt i celui mai bun nivel al calitii vieii de ctre toi. (Dave, R.
H., 1991, p. 48).
Progresele tiinei i modificrile survenite n tehnic influeneaz n mod
progresiv ntreaga omenire. Cel care nu este mereu la zi va fi n mod sigur
depit. Mijloacele de informare, pentru a-i ndeplini rolul constructiv, cer a fi
dublate de o munc intens i continu de pregtire n acest sens. Tehnici i
structuri pe care generaii de-a rndul le-au perfecionat pentru a transmite
cunotine i priceperi proprii fiecrei societi, de la cei mai n vrst la cei
mai tineri, din tat-n fiu, n bun parte nceteaz s mai fie eficace, astfel
nct chiar rolul i funciile tradiionale ale aciunii educative fac obiectul unor
reevaluri i reexaminri critice, iar educaia este nevoit din ce n ce mai
mult s caute ci noi (Lengrand, 1973, p. 21).
Principiul determinant al educaiei adulilor se deosebete n mod radical
de principiul
nvmntului pentru copii, i anume: obligativitatea. Copilul, indiferent dac
vrea sau nu, este constrns de lege i de prinii si s-i limiteze timpul
pentru joc i distracie i s se dedice unor ocupaii ale cror interes sau

farmec nu-l vede ntotdeauna. Aceasta confer o mare solidaritate instituiilor

colare, ns, n acelai timp, creeaz o stare de imobilitate i
conservatorism. Dintre toate acestea, nimic nu se potrivete pentru adult.
Desigur, pot exista mijloacele de constrngere indirecte, presiuni, unele de
ordin economic, altele de ordin politic, dar rareori se ntmpl ca un adult s
fie forat s urmeze cursurile unei coli. n general, adultul nu va renuna la
timpul su liber pentru a participa la activiti de ordin educativ dect dac
ntrezrete satisfacerea unui interes, dac gsete o legtur ntre ceea ce i
se propune i ambiiile, aspiraiile, curiozitile i plcerile propriei sale viei.
Dac o asemenea legtur nu exist, consecina apare imediat, fie c adultul
st
deoparte, fie c, dac accept, renun repede (Lengrand, 1973, p. 47).
Deoarece, aa cum reiese i din cele de mai sus, educaia adulilor nu poate
deveni
obligatorie, ea trebuie s fie adaptat nevoilor acestora i s acorde celor ce
studiaz condiii liberale (de autoeducaie i autoevaluare, de alegere a
coninuturilor i metodelor, a locului i timpului de nvare). Un sistem de
educaie pentru aduli este bine aranjat, funcional atunci cnd este
ntemeiat pe motivaii i centrat pe obiective care rezolv problemele
indivizilor sau grupurilor de aduli.
Pentru a stimula motivaiile lor de nvare i de participare la programe
educaionale este nevoie de strategii care s se ntemeieze pe cunoaterea
nevoilor lor reale, specifice, de educaie.
Dumitru Salade n cartea Educaia i dinamica ei subliniaz cteva
obiective cu valoare
general ale educaiei permanente, i anume:
Crearea, printr-un nvmnt formativ, a dorinei de a nva ncontinuu,
cultivarea
receptivitii, a unei atitudini deschise, favorabil schimbrii, inovaiilor i
creativitii;
Formarea i dezvoltarea premiselor pentru autoeducaie, autodepire i
autoperfecionare, astfel nct acestea s devin trsturi definitorii ale
omului contemporan;
A traduce normele i valorile sociale n atitudini, n comportamente stabile i
a lupta
pentru implementarea i dezvoltarea lor n comunitatea creia i aparinem;

 Stimularea i cultivarea unei atitudini pozitive, libere, creative,

independente i
constructive prin asimilarea limbajelor tiinei, artei, tehnicii, muncii etc.,
contribuind
astfel la programul cunoaterii umane;
Dobndirea unor metode i tehnici flexibile cu privire la organizarea,
conducerea i
evaluarea procesului de munc i a conduitei astfel nct adaptarea i
integrarea
individului n societate s se realizeze uor i cu succes, indiferent de
domeniul de
activitate despre care este vorba;
Disponibilitatea pentru reciclare, recalificare i perfecionare i pentru
dezvoltarea
aptitudinilor pn la nivelul miestriei i al competenei cerute de domeniul
de activitate
respectiv;
Stimularea optimismului oamenilor, a capacitilor lor de a lupta contra
deficienelor i
lipsurilor i combaterea pasivitii, a scepticismului i a intoleranei;
Dezvoltarea responsabilitii personale i a solidaritii pentru a preveni i
combate orice
deficien individual sau social, ajutndu-l pe fiecare s neleag c
ameliorarea
situaiei sociale ncepe cu autoexigena i c exigena fa de alii nu este
dect o form
de respect, o form a demnitii personale i a democraiei autentice;
Sprijinirea nelegerii relaiei om-natur (educaie ecologic), a nevoii de a
proteja
natura, de a lupta mpotriva oricrui gen de poluare a ei i de a o conserva
pentru a putea
beneficia de binefacerile (avantajele), resursele i frumuseile ei i generaiile
viitoare;
Cultivarea unor relaii de prietenie, de colaborare i de respect reciproc cu
alte popoare,
ca i lupta pentru pace, pentru progres, ca o garanie a liberei dezvoltri i

prosperiti a
tuturor colectivitilor umane (Ionescu, M. <coord.>, 1998, pp. 23-24).
Pregtirea omului pentru educaia permanent nseamn, n primul rnd,
pregtirea lor
pentru mobilitate, pentru schimbare i pentru calitate. De fapt, educaia nu
const n acumularea unui bagaj de cunotine, ci n dezvoltarea armonioas
a fiinei umane, care ncepe s devin din ce n ce mai mult ea nsi, n
decursul diferitelor experiene de via (Lengrand, 1973, p. 50).
Impactul educaiei permanente asupra educaiei nonformale. Educaia
nonformala este
tot o aciune organizata, dar in afara scolii, fie in mediul socio-profesional, sub
forma de
perfecionare si formare profesionala, sau in mediul socio-cultural, prin teatre,
muzee, biblioteci
publice, manifestri cultural artistice, excursii, cluburi sportive, concursuri, precum
si cu ajutorul
mass-media (cinematografe, televiziune,radio presa), discoteci publice etc.
Acioneaz
neorganizat, in cadrul mediului socio-cultural, prin influente exercitate de familie,
civilizaia
urbana sau rurala, grupuri sociale, activiti culturale, experiene de viata trite
etc. Schimbrile
rapide din societatea contemporana si mai ales mediile de comunicare au lrgit
sfera educaiei
colare prin completarea ei cu educaia informala si non formala, care isi aduc
contribuia la
lrgirea orizontului de cunoatere al elevilor si la educaia lor permanenta.
Deci, educaia nonformala ofer un set de experiene sociale necesare, utile pentru
fiecare copil, tanar sau adult, complementarizand celelalte forme de educaie
prin:
- valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaional;
- oportuniti pentru valorificarea experienelor de viata ale elevilor, prin cadrul mai
flexibil si mai deschis si prin diversificarea mediilor de invatare cotidiene;
- participare voluntara, individuala sau colectiva;
- modaliti flexibile de a rspunde intereselor elevilor - gama larga de activiti
pe care le propune si posibilitatea fiecrui elev de a decide la ce activiti sa

participe;
- dezvoltarea competentelor pentru viata si pregtirea tinerilor pentru a deveni
ceteni activi; pe langa informaiile si competentele specifice anumitor domenii de
activitate in care se incadreaza proiectele sau activitile nonformale, elevii isi
dezvolta si capaciti organizatorice, capaciti de autogospodarire, de
management al timpului, de gndire critica, de adoptare a unor decizii sau
rezolvare de probleme;
- un cadru de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si
capaciti, de manifestare a talentelor in arta, cultura, muzica, sport,
pictura, IT etc.

Rolul cadrului didactic n formarea elevilor. Formele de perfecionare

permanent a
cadrelor didactice. Un rol important in formarea in acest sens al elevilor, ii
ocupa cadrul
didactic. Este factorul determinant in formarea profesionala a elevilor,
conductorul activitii
didactice ce se desfoar in vederea realizrii obiectivelor instructiv - educative.
Informaiile ce urmeaz a fi transmise elevilor, capata valene educative numai in
urma prelurii
si prelucrrii acestora de cadrul didactic. Acesta are datoria de a ridica
standardul valorilor
culturale si morale ale elevilor, si implicit a societii.
Dasclul nu este numai o sursa de informaie, ci este cel care stabilete o relaie
umana cu clasa de elevi.
Cultura profesionala, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul,
obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, contiina
responsabilitii - acestea sunt cteva din calitile morale pe care un dascl
trebuie sa le aib pentru a putea stabili o relaie socioafectiva cu elevii. Pe baza
acestei relaii apar si se dezvolta la viitorii dascli, acele sentimente superioare
care au valoare in societate si care pun bazele eticii profesionale. Sentimentele
dirijeaz in mare msura conduita, fiind principalul factor motivational. Ele
organizeaz impulsurile, dorinele, influeneaz mereu atitudinile si interesele
noastre, in funcie de situaie.
folosite in scopul formarii omului ca personalitate, capabil sa se integreze activ in
dinamismul
vieii sociale.
Educaia este, deci, un proces complex, de socializare si individualizare a fiinei
umane in
drumul sau spre umanitate (I. G. Stanciu).
Influente educative, exercitate asupra unei persoane, sunt de tip formal, non
formal si informai,
din care rezulta cele trei dimensiuni ale educaiei (Thomas J., La Belle).
Sistemele educaionale cunoscute pana in prezent s-au bazat pe monopolul
instituional al scolii.
Un astfel de model a putut funciona optim atta vreme cat alternativele
educaionale din afara

scolii erau puin dezvoltate si nu puteau deveni concurente. Deceniile din urma
insa au pus in
evidenta o dezvoltare a noi medii educaionale in afara scolii, capabile sa devin
o alternativa
(fie complementara, fie concurentiala) pentru educaia formala de tip colar.
Extensia educaiei non formale si informale a evideniat si anumite carene ale
educaiei colare,
conducnd la anumite contestri si critici (uneori foarte vehemente, ca in teoria
"descolarizarii
societii"). S-a conturat, din ce in ce mai mult, ideea ca scoal trebuie
considerata in ansamblul
modalitilor sociale de educaie, care constituie sistemul social de educaie.
Multe din noile
modaliti de educaie satisfac nevoia de educaie permanenta a individului.

BIBLIOGRAFIE
1. Comnescu, I., (1996), Autoeducaia azi i mine, Imprimeria de Vest,
Oradea.
2. Dave, R. H., (1991), Fundamentele educaiei permanente, E.D.P.,
Bucureti.
3. Ionescu, M., (1998), Educaia i dinamica ei, Editura Tribuna
nvmntului, Bucureti.
4. Lengrand, P., (1973), Introducere n educaia permanent, E.D.P.,
Bucureti.
5.