Sunteți pe pagina 1din 5

CONSTANTIN CIOPRAGA

Nicolae Labi Astzi


Attea vieti ntrerupte intempestiv! ngnduratul Shelley pierea (necat n Mediterana) la
treizeci de ani; nocturnul Novalis se desprtea de aceast lume la douzeci si nou de ani,
iar delirantul, oniricul Lautramont la douzeci si nou. Printr-o secret retea de afinitti
ipotetice, Nicolae Labis, romanticul de la Poiana-Mrului (lng Mlini-Suceava) si gsea o
frteasc nclinare spre rzvrtitul Rimbaud nclcitul strengar Arthur; l tentase
Franois Villon, aventurierul impenitent disprut la vreo treizeci de ani, cruia i consacra, n
febr, un poem balcanic.
Tot ce e remarcabil la autorul Primelor iubiri (1956), czut ca o stea la numai douzeci si unu
de ani, st sub semnul focului, al unui viu astmpr juvenil concretizat n graba de a se
realiza. Sensul dramatic al existentei sale tine, psihanalitic vorbind, de premonitia sfrsitului
apropiat; n replic, o semeat naintare printre flcri si nluci, pulsiuni interioare
imoderate cutndu-si expresia stilistic, ncrucisri de ritmuri care nu vor s moar
toate topite ntr-o Balad, toate vizibile n Momente biografice si n alte pagini. Prea mult
grab-n viata ta/ Drum prea-nclinat au fost s-ti mai astearn,/ Cnd te-au nmugurit din lut si
stea/ n dimineata tulbure de iarn!.
n preajma exodului tragic, publicase o memorabil Biografie confesiune (cvasiexpresionistic) n alb-negru n care termenul galop, reper simbolic, duce n halouri
metafizice potentnd misterul. Imaginea real a Mrturisitorului se subordoneaz imaginii
mitologizante, hiperbolice, n linia basmelor cu Feti-Frumosi:
Stiu eu, mama si-a zis c m nasc ntr-o zodie bun;
Plinul pntec asa i cnta ntr-o noapte cu lun,
Trsnete reci de furtun vedea cum n zare detun.
Stiu eu, mama si-a zis c m nasc ntr-o zodie bun.
Ea mai vedea cum n sa voi slta mpreun
Cu ndrzneata fecioar-a pmntului, brun,
Si-n goan nebun vedea de pe-atunci cum rsun
Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Stiu eu, mama si-a zis c m nasc ntr-o zodie bun,
Si c-s menit s nving vesnicii si genun
Dar nu stia de pe-atunci c-n mine-o s pun
Suflet prea grav si rsunet prea slab, c adun

Abur de vis si de boal ce-ar fi s rpun


Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Se asociaz aici, la modul triontic, ideea de velocitate (goana nebun) ca impuls spre
fapt, ideea de destin inevitabil si, n al treilea rnd, mirajul monumentalittii. Nicieri nu se
dezvluie mai consistent Eul labisian, ncordat, eruptiv, nelinistit, ca n aceast auto-imago
din Biografie. La vrsta la care altii fac exercitii de vocaliz, galopantul Labis aprea n
volum! O expresivitate vizual-sonor fr gres asigur acestui text, cu cadente de tropot,
cu fervori de galop, un viitor antologic. Fraze-refren, rime interioare, vocale joase (de tipul
u), un tact de metronom marcnd apsat finalul fiecrui vers iat particularitti
componistice frapante. Partitura n totul, complex, se constituie ntr-o admirabil fug
muzical. Simbolica goan hipic n proiectie romantic, mpreun cu fecioara pmntului
brun, pare o prelungire tandr dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de alt parte, se
schiteaz discret aprehensiuni, temeri difuze repede uitate. La Bolintineanu fcuse impresie
un fragment din Mihnea si baba, o cavalcad nocturn tenebroas cu efecte de masinrie
romantic: fundal demonic, terorizant, ritm gfitor, precipitat, n sacade: Calul su tropot,/
Fuge ca vntul;/ Sun pdurile, fsie frunzele,/ Geme pmntul. Mai mult dect Moartea
cprioarei (mereu invocat), concisa Biografie (19 versuri) e un text esential; dincolo de
elanurile vrstei, dincolo de exaltri ori de aburi de vis, biograful ardent si descoper un
suflet prea grav; revrsrilor euforice li se altur predictii mhnitoare; pe ecranul
discursului nu e loc pentru abandon; primeaz ideea de destin inexorabil.
Paradoxul lui Labis, ispitit de iluzia unui ev aprins, era de a tnji, totodat, dup natura
primordial, cea caracteristic perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial,
plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plsmuitor lider pe un fond sentimental
idealizant. Pdurea, trm de mistere, ozonul curs pe pale de vnt, fantome benigne si
ecouri tonice transgreseaz n mirific, ntretinnd o stare de stihialitate ocrotitoare.
Niste Sadoveniene (versuri, proz poematic) ludate de Clinescu (Contemporanul, 28
noiembrie 1958) denunt afinitti varii. Comparam pe Labis (vzut n 1951 la liceul Nicu
Gane din Flticeni, ulterior la Liceul National din Iasi) cu fermectorul Ionut Jder din
trilogia sadovenian. Era, ca acela: fluture, flacr, schimbtor ca un pui de demon. Mai
potrivit, autorul Primelor iubiri era un Ionut Jder al Lirei!
Cu certitudine, sadovenismul lui Labis e un principiu activ, necanonic, un potential
stimulator cu urmri notabile orientnd spre arhei si istorie, favoriznd o mitologie a pdurii
si introducnd ntr-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, n autorul Primelor
iubiri actioneaz un filon elegiac, gingas-generator de privelisti interioare fluide. Moartea
cprioarei devine motiv de meditatie cu suport patetic: Seceta a ucis orice boare de vnt,/
Soarele s-a topit si a curs n pmnt Un puscas mpreun cu fiul (cu poetul adic) pleac
la vntoare de capre/ vntoarea foametei n muntii Carpati. Faptul, n sine, nu are nimic
neobisnuit; repercutat ns n constiinta copilului blai, actul ia proportii, initiind n sensul
durittilor vietii. Inocenta funciar, specific primei copilrii, se destram brusc:
Sticlea n ochii umezi ceva nelmurit,
Stiam c va muri si c-o s-o doar ()
Cernea pe blana-i cald flori stinse de cires.
Vai, cum doream ca pentru-ntia oar
Btaia pustii tatii s dea gres! ()

Dar vile vuir. Czut n genunchi


si ridicase capul, l cltin spre stele ()
mpleticit m-am dus si i-am nchis
Ochii umbrosi, trist strjuiti de coarne. ()
Tu, iart-m, fecioar tu, cprioara mea!
n fapt, Moartea cprioarei, pies reprezentativ, e moartea unui miraj; constituente
imaginarului lui Labis, munte, brazi, o simbolic pasre albastr, basmul cu fata
prefcut n cprioar contrasteaz pluriform cu violenta si amintirea rzboiului. C poetul
cunostea (din manuale) o povestire sadovenian pe teme apropiate, e sigur. Undeva, n
pdurea Petrisorului, btrn si nestricat de om, o cprioar lovit de glont dar scpat
de ochii puscasilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectiv: Pdurea
avea n rstimpuri nfiorri rare, dup care urmau alinri, linisti ca din alte lumi. Si cprioara
sta singur; si sngele i se scurgea n iarba moale a trmului (). n liniste, pe cerul
ntunecos din fundul apei, ncepu s tremure lacrima de aur a celei dinti stelute. Cprioara
avea un muget abia auzit, si ochii i luceau n cea din urm lumin a malului. Asa sta singur
si murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe
Pentru Labis (pui de cerb), cerbul e un fel de totem, gratioas aparitie necuvnttoare
adoptat ca blazon fictiv. Cerbul (observ interpretii miturilor) ar fi o imagine arhaic a
rennoirii ciclice, vestitor al luminii, simbol al rapidittii, al longevittii dar si al
melancoliei (Jean Chevalier, Alain Gheerbrandt, Dictionnaire des symboles, Editura
Laffont/Jupiter, 1982). Pe fundalul unei copilrii scindate cu amintiri de rzboi , poetul din
Tara de Sus si aliaz sistematic cerbideele ca antidot imaginar la teroarea existential,
refugiindu-se ntr-un timp al originilor. Muntii vesnici si codrii merei configureaz o
rezervatie natural etern; cntri n lumin antic, Rapsodia pdurii si Od soarelui, se
nscriu ntr-o simbolistic dionisiac, supratemporal, fortnd limitele concretului. Un poem
cu titlu sadovenian, Locuri si ntmplri, introduce ntr-un frunzis de aram amintitor de
Eminescu: Eu m-am desprins din muntii vinetii,/ Cascade vuitoare port n mine ()/
Pdurea care mi-i a doua mam ()/ Fremttor la ea mereu m cheam. Regretul
nostalgicului din Frmntare intim, dus n lume (cliseul Goga) si ntors cu pas mpleticit,
descinde din fondul abisal, dintre naintasi: Pdure, sora mea, la tine vin ()/ Sunt vinovat
c-am risipit n vnt,/ Din ce mi-ai dat, fuioare de lumin. Ursul, ciutele, rsul, psrile,
jigniile codrului, indicatori ai elementarittii arhaice, particip la impresia global de
auroral; orice rupere a pactului cu pdurea suscit mhnire. Ruralul, naturistul Labis, n
esent un emotiv privind n amintire spre Carpatii vesnici, ascultnd deprtri unde
bucium vise si adun fictiunile n reluate discursuri impresive; rmase ntocmai ca la
nceputuri, izvoare, dihnii si celelalte snt repere familiare, niste constante afective ntr-o
geografie a satului arhetipal. Preludiul antologic, multicord al poemului Primele iubiri, un fel
de cantat patetic si esantion al mitologiei personale, s-ar cuveni citat integral. Ne limitm
la un segment:
Azi, iat, am vzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei n goan s se-adune
Si ctre ei privirile-si tintesc

Un codru nesfrsit de coarne brune


n care mii de stele strlucesc,
Sosind din dunga zrii de argint
Vin psrile-mi mari de srbtoare
Si-nchipuiesc pe ceruri, flfind,
Un ocean de aripi misctoare;
ntreaga lume-a sufletului, vie,
Palpit-ntr-o frenetic betie.
Azi snt ndrgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat si sun
Oglinzile ritmndu-si-le-n dans,
Si brazii mei vuiesc fr furtun
ntr-un ametitor, sonor balans,
n vii vibreaz strugurii strvezii
Cristalurile cntecelor grele
Si stropi scprtori de melodii
Ca roua nasc n ierburile mele.
Eu curg ntreg n acest cntec sfnt;
Eu nu mai snt, e-un cntec tot ce snt.
Dup o uvertur magistral ca aceasta, orchestrat impecabil (cu analogii ntr-un
acompaniament de org), recitativul solistic lncezeste, tema se ramific; n rest, limbajul
sociologizant, retoric, se subordoneaz finalittilor ideologice curente, n spiritul
momentului 1955. ncepnd cu cel de al treilea segment, esafodajul anecdotic, discursiv, al
acestui Labis al cettii nu mai are percutanta textelor lui cu miez, esentializate. Epoca de
intens dogmatism mpresura. Citarea lui Maiakovski, altdat, demonstra intentia adncirii
ntr-un prezent rvsit care-si cuta forma de expresie. Foarte putini stiu ns c n 1952 un
numr din Iasul literar fusese retras brusc dup publicarea unui Labis disident. Textul
incriminat era o parabol, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoar piciorusele unei
psrele zicndu-i: Esti liber! Zboar psric! Lupta cu inertia, titlul volumului su
postum (1958), e un titlu-manifest; pagini de circumstant (umanism, regenerarea, viitorul)
si altele expliciteaz grandilocvent imperativul vietii, la care chema cel asa de curnd dat

mortii. Spre vile Nirvaniei nu tind afirma, cu cteva luni naintea sfrsitului, nelinistitul
dintr-o Idil; ulterior, nervii clocotitorului din Logodn, srind ca dracii, snt gata s
plesneasc. Senzatia de vacuitate (Gol) echivaleaz cu nonfiintarea; iubirii i se altur
contrapunctic ura ca un scut (Maturizare); aleanul naltului din Dor coexist cu nevoia
de profunzime: Snt spiritul adncurilor! Flancat de brazi, de stele si repudiind
singurtatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: S observati c
niciodat/ N-am fost singur cu mine cum multi au crezut
Unui creator harismatic, disprut n mprejurri tragice i se construieste o legend, care, nu
o dat, se suprapune operei. Prea dispersat, autorul Primelor iubiri nu ajunsese nc la
marile arhitecturi, la inovatii rafinate; si cuta agitat sunetul propriu, ns proba de foc era
fcut. Cele patru-cinci poeme realmente remarcabile, texte cu suport reflexiv, au avut
asupra debutantilor un impact catalitic. Partener de generatie cu Nichita Stnescu (care
declara c-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (ngrijitor al
postumei Lupta cu inertia si autor al volumului Moartea unui poet, 1972) , precocele Labis
devenise n scurt timp personalitate polarizant: era clasicizat. Cum cercul vietii lui
fulgurante se ncheia n a douzeci si doua nopate a unui decembrie mohort (1956), cum ale
sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la cptiul muribundului) se refereau la Pasrea
cu clont de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imens audient. Cu un sfert de
veac n urm, Mircea Tomus punea sub semnul ndoielii legenda Labis: Avem acum
axioma Labis, am spune chiar dogma Labis; reputatul critic sublinia c acesta fusese,
practic, unul ntre altii, iar rennoirea climatului poetic se datora mai multora (Scriitori
romni, Dictionar, 1978). Nu vreo noutate prozodic adusese Labis, ci o dictiune proaspt,
cuceritoare, opus cliseizrii din epoc. Un text de sorginte folcloric, nceputul, trimitnd la
doine si dant, avea concomitent rtciri naturiste: Am strns sntate din cremenea
neagr,/ Din vna de ape tsnind ncordat. Contacte cu Eminescu, ntlniri cu transilvnenii
Cosbuc si Goga, dar si cu Arghezi, cu Baudelaire ori cu Esenin snt detectabile n diverse
moduri. Tot ce e definitoriu la Albatrosul ucis e produsul ultimilor si doi ani din viat (19551956).
Fenomen de consens; se va vorbi, n timp, de urme labisiene dramatic-amintitoare:
Urmele poetului Nicolae Labis
Care va rmne o amintire frumoas.