Sunteți pe pagina 1din 6

Al doilea tratat despre carmuire-John Locke

Medic si filosof englez,John Locke (1632-1704) este autorul


unei opera fundamentale scrisa mai tarziu (avea peste 55de
ani):Al dolea tratat despre carmuire (1689).Lucrarea este
alcatuita din doua parti care reunesc ideile fondatoare ale
liberalismului politic.
Prima parte este consacrata contestarii energetic a tezei
dreptului divin dezvoltate de Robert Filmer in De Patriarcha
(1680),iar a doua ataca argumentele lu hobbes si Leviathanul sau
(1651).
Scrise probabil inainte de revolutia din 1688-1689,ele
constituie o replica usturatoare data tezelor absolutiste care au
dominat Anglia lui Iacob al-II-lea.
Locke dezvolta aici un sistem filosofic care afirma necesitatea
unei limitari stricte a puterii statului.
Abia dupa caderea lui Iacob al-II-lea indrazneste sa revina in
Anglia si sa-si publice aici Tratatul despre carmuire.
Punctul de plecare al argumentului lockean il constituie
postularea unei legi fundamentale a naturii,potrivit careia
umanitatea in intregul ei trebuie conservata,iar daca umanitatea
trebuie conservata,fiecare om are dreptul la autoconservare.
Locke introduce conceptul de lege fundamentala a naturii
pentru a justifica ideea ca oamenii sunt guvernati de legi chiar si
in lipsa oricarei organizari politice.El spune ca legea fundamental
a naturii pretinde conservarea tuturor oamenilor si a fiecarui om
in parte,altfel spus oamenii sunt inzestrati cu suficienta ratiune
pentru a putea recunoaste legea fundamental a naturii si pentru a
putea deriva din ea legi naturale.
Locke numeste starea naturala acea situatie anarhica in
care fiecare om este inzestrat cu puterea de a executa legile
naturale (inclusiv legea fundamentala) si in care majoritatea
oamenilor recunosc si respecta legea fundamentala si celelalte
legi naturale ce pot fi derivate pe cale rationala din ea.

La Locke starea naturala este o stare de perfecta libertate de


a-si hotara actiunile si de a dispune de posesiunile si persoanele
lor,este o stare de egalitate,este o stare utopica unde bunurile se
gasesc din abundenta.
Starea naturala este o situatie anarhica moralmente
acceptabila.Ea se deosebeste de starea de razboi in care
majoritatea oamenilor nu respecta legea fundamental si celelalte
legi naturale si care in consecinta reprezinta o situatie anarhica
moralmente inacceptabila.
Starea naturala descrisa de Locke este una pasnica si
moralmente acceptabila si prezinta mai multe inconveniente.Cel
mai important dintre ele este faptul ca din starea naturala se
poate trece oricand in starea de razboi.
Locke incepe ca si Hobbes:oamenii in starea naturala au
dreptul fundamental de a se conserva.El spune ca omul este
solitar,nu intretine relatii decat cu natura si cu propriul corp.
Starea naturala descrisa de Hobbes este una a conflictului
generalizat,ea seamana in multe privinte cu starea de razboi a lui
Locke.Diferenta fundamentala dintre ele consta in faptul ca,daca
starea naturala hobbesiana este consecinta a respectarii legii
fundamentale a naturii,starea lockeana de razboi deriva din
nerespectarea acestei legi.
In starea naturala oamenii sunt liberi si egali intre ei.Sunt
liberi in sensul ca nimeni nu este supus constrangerilor din partea
celorlalti,nimeni nu depinde de vointa altora.Si sunt egali in
sensul ca toti se supun legilor naturale si fiecare are puterea de a
executa aceste legi.
Locke descrie trei modalitati prin care starea naturala,poate
degenera in starea de razboi.Prima deriva din faptul ca,in starea
naturala,legile naturale sunt interpretate diferit de catre oameni
diferiti.Cea de-a doua provine din inexistenta,in starea naturala,a

institutiilor judecatoresti,institutii capabile de decizii


impartiale.Ultima modalitate de trecere de la starea naturala la
starea de razboi deriva din diferenta concreta de putere dintre cei
aflati in conflict.
In continuare Locke ne vorbeste despre comunitate,pentru
el aceasta reprezinta o entitate intermediara intre starea naturala
si stat.Autorul introduce notiunea de comunitate din doua
motive.Pe de o parte,comunitatea este premise necesara aparitiei
statului.Pe de alta parte,daca transferul puterii de a executa legile
naturale se face inspre comunitate,acesta nu isi poate pierde nici
un moment dat suveranitatea.
Locke spune ca comunitatea ca o clasa a tuturor
indivizilor,transfera statului mijloace si metode de a folosi puterea
executiva.Statul nu preia puterea comunitatii,ci doar o poate
folosi in anumite conditii .
In lucrarea sa Locke discuta si proplemaproprietatii.El cauta
sa justifice proprietatea privata,mai exact,sa raspunda la
intrebarea:Cum poate exista proprietate private in conditiile in
care Dumnezeu,creator al Pamantului,l-a oferit pe acesta lui Adam
si urmasilor lui?
Intentia lui Locke este aceea de a arata ca proprietatea
private nu contravene ideii crestine a mostenirii commune.El
incepe prin a admite ca Dumnezeu a oferit tuturor oamenilor
Pamantul si fructele acestuia.Cu alte cuvinte,oamenii poseda in
comun pamantul si toate produsele natural create de El.Mai
mult,fiecare om este indreptatit sa isi insuseasca din proprietatea
comuna acea parte care ii este necesara pentru a spupravietui.
Legea fundamental a naturii,care prevede conservarea
tuturor oamenilor si a fiecarui omin parte,garanteaza astefel
fiecaruia o minima proprietate individuala asupra tuturor
bunurilor,care initial se aflau in proprietatea comuna.Locke
adauga acestui drept minimal de proprietate private un

altul,considerat de la sine inteles:dreptul fiecarui om de a fi


proprietarul propriului sau trup.
El aduce in discutie si dreptul de proprietate individuala si
anume dreptui fiecarui om de a fi proprietarul produselor muncii
sale.Acesta deriva din capacitatea fiecaruia de a prelucra bunurile
naturale aflate in posesie comuna.Prin urmale la Locke intalnim
trei tipuri de proprietate si anume:proprietate private,comuna si
individuala.
Loke mai vorbeste si despre doua categorii de bunuri:bunuri
natural si bunuri prelucrate.Bunurile natural sunt commune
tuturor oamenilor,iar bunurile prelucrate sunt proprietatea
particulara a celor care le-au prelucrat.Bunurile natural tind sa
devina,in mod indevitabil bunuri prelucrate, datorita legii
fundamentale a naturii,care prevede conservarea fiecarui individ
uman.
In al doilea tratat intalnim si notiunea de putere politica pe
care Locke o considera puterea suprema din stat.Toate celelalte
puteri ale statului sunt,intr-un fel sau altul subordinate ei.De
aceea limitele puterii politice sunt inainte de orice limite ale
puterii legislative.
Locke pune in evidenta patru limite ale acestei puteri.In
primul rand, puterea legislative nu poate decide intr-o maniera
arbitrara asupra vietilor si averilor oamenilor.Aparitia puterilor
statuluisi a institutiilor prin care aceste puteri sunt exeritate nu
presupune in nici un fel anularea legilor natural.
In al doilea rand, puterea legislative nu poate fi exercitata
prin decrete abilitare.Parlamentul este obligat sa promulge legi
care sa fie cunoscute de toti si care sa fie aplicate tuturor in
aceiasi masura si in acelasi mod.

In al treilea rand, puterea legislativa nu poate decide sa-si


insuseasca,in intregime sau in parte,proprietatea cuiva fara
consimtamantul acestuia.
In finalul lucrarii mai intalnim si argumentul rebeliunii.Prin
rebeliunese intelege opozitia violenta a cetatenilor fata de
autoritate.Locke afirma ca adevaratul rebel este,in acest caz,
statul insusi,care s-a intors impotriva propriilor cetateni prin
aceea ca a transgresat limitele puterii cu care a fost investit.
Locke spune ca statul este necesar pentru a evita
inconvenientele existente in starea naturala,el este investit cu
dreptul de a folosi puterea comunitatii tocmai in scopul de a
preciza cat mai limpede si de a aplica intr-o maniera cat mai
impersonal legile natural, confisca puterea indivizilor de a executa
legile naturale.
Cu alte cuvinte comportamentul arbitrar al statului ii readuce
pe oameni in starea de razboi.Si cum revenirea la starea de
razboi este sensul etimologic exact al verbului latin rebelare
rezulta ca ,vorbind in termini stricti,statul este adevaratul rebel.
Locke identifica patru temeiuri pe baza carora cetatenii sunt
indreptatiti sa se opuna,fie si violent autoritatii statului.In primul
rand,cetatenii sunt indretatiti sa adopte un comportament ostil
fata de stat ori de cate ori acesta inceteaza sa mai respecte sis a
mai aplice legile natural.
In al doilea rand,cetatenii sunt indreptatiti sa se opuna
violent guvernantilor ori de cate ori acestia inceteaza sa mai
promoveze binele public.
In al treilea rand,opozitia fata de guvernanti este justificata
atunci cand acestia decid sa pastreze puterea chiar si in cazul in
care au pierdut sprijinul majoritatii.Iar un ultim temei este acela
ca opozitia fata de guvernare este justiicata atunci cand acestia
inceteaza sa mai respecte legile positive pe care le promulga.

Prin urmare argumentul rebeliunii implica faptul ca existenta


statului este o conditie necesara,dar nu si suficienta a unei situatii
arhice.Locke nu ar fi putut elabora argumentul rebeliunii daca,in
prealabil, nu ar fi propus o conceptie nuantata despre anarhie.