Sunteți pe pagina 1din 5

ROBERT NOZICK vs.

JOHN RAWLS

Lucrarea de fata isi propune sa analizeze conceptia lui Robert Nozick in legatura cu
cooperarea sociala, si argumentele care sustin aceasta teza; de asemenea, se vor aduce in
discutie argumentele lui John Rawls si a lui Michael Walzer, cu privire la tema cooperarii
sociale.
Robert Nozick este un filosof american , care apartine secolului al XX-lea. El este
interesat in principal de domeniul filosofiei politice, apoi etica, filosofia stiintei. Se face
remarcat in primul rand datorita operei sale Anarhie, Stat si Utopie, in care incearca sa
aduca contra argumente filosofiei politice lui Rawls( A Theory of Justice),in ceea ce
priveste teoria despre dreptatea in stat.
Robert Nozick, in cartea sa, Anarhie, Stat si Utopie, aduce o alternativa la teza
construita de John Rawls, cu privire la teoria dreptatii.
Teoria sa, cu privire la dreptate, vorbeste despre dreptatea ca indreptatire. El sustine ca
intr-o societate, dreptatea nu se stabileste in functie de rezultatul final al ei, daca scopul
propus a fost sau nu atins, ci prin modul in care se ajunge la aceasta. Astfel, el discuta
despre procedurile distribuirii de resurse-cum un individ intra in posesia unei proprietati,
daca el o merita, daca este indreptatit sa detina anumite resurse.
Se reliefeaza doua principii dupa care dreptatea ar trebui sa functioneze: principiul
dreptatii in achizitie, care sustine cum , in ce mod, se poate intra in posesia unui lucru, si
principiul dreptatii in transfer , care este in stransa legatura cu primul principiu, pentru
ca , daca un individ nu este indreptatit sa posede un bun, cu siguranta nu este indreptatit
sa transfere bunul sau altcuiva.

In Anarhie, Stat si Utopie, Nozick afirma , plecand de la opera lui Rawls, unde
dreptatea este vazuta ca fiind redistributiva, ca individul trebuie vazut ca si scop, nu ca
ca si mijloc, deoarece, pornind de la faptul ca suntem in posesia propriei persoane,
singurul tip de stat in care un individ ar avea sansa de a fi protejat si de a avea un mediu
prielnic dezvoltarii sale, fara sa-I fi perturbate drepturile individuale, ar fi statul minimal.
In lucrarea de fata, voi pleca de la considerentele lui John Rawls in ceea ce priveste
cooperarea sociala, fapt ce a determinat reactii atat din partea lui Nozick, cat si din partea
lui Michael Walzer. Teoria lui Rawls despre dreptate presupune ca orice om din societatea
occidentala cel putin ar trebui sa respecte principiul maximei libertati, al carierei (oricine
trebuie sa aiba acces la cariera pe care si-o doreste ) si principiul diferentei care sustine
ca cei avantajati beneficiaza foarte mult, iar cei mai dezavantajati trebuie sa isi
imbunatateasca situatia.
Rawls considera ca societatea este o forma de cooperare, in cadrul careia toti cei care
participa trebuie sa beneficieze de pe urma succesului comun, chiar de exista situatii cand
acest lucru nu se intampla in masura egala. De aceea, el presupune ca , in ceea ce priveste
dreptatea ca si echitate, ca ,pentru a ajunge la acea forma de societate , trebuie san e
imaginam indivizii sub un val al ignorantei, adica nimeni nu isi cunoaste locul in
societate, statutul, religia,clasa sociala, astfel incat, din start, nimeni sa nu fie avantajat
sau dezavantajat.
Practic, distribuirea resurselor, a bunurilor nu se face in mod egal, ci in asa fel incat sa
fie in avantajul tuturor.
Astfel ca , teoria lui Nozick este foarte aspra ca si critica asupra lui Rawls, si prin
prisma acestei critici, putem observa lipsurile teoriei rawlsiene, cat si faptul ca Nozick
contesta dreptatea sociala, in calitate de liberal radical
De aceea, Nozick sustine ca nu se pune in discutie problema dreptatii sociale ca si
problema a distribuirii bunurilor, pentru ca nu poti distribui ceva ce nu iti apartine, iar in
cazul de fata, aceste bunuri nu sunt niciodata ale nimanui in mod concret. Se ajunge insa

la alta problema, la cea a redistribuirii, in cazul in care intelegem ca aceste bunuri in


cauza apartin mereu deja altcuiva, dar atat timp cat nu exista si nu se justifica o
distribuire, problema redistribuirii nu isi are locul.
De asemenea, asa cum afirmam mai sus, in legatura cu tipul de stat, cel minimal, in
care un individ s-ar putea dezvolta in conditii propice pentru o viata corecta, dreapta,
dreptatea , in acceptiunea lui Nozick dreptatea are caracter minimal- ea presupune
legalitate, pornind de la ideea ca totul este drept, atat timp cat nu e implicata vreo
infractiune.
In statul minimal apare si dreptatea procedurala, cu rolul de asigurare a respectarii
legii, situatii nedrepte fiind cele in care s-au incalcat reguli de procedura, cum ar fi
normele sau legile.
Nozick isi permite sa fie extrem de radical in ceea ce priveste ideile sale despre dreptate
si despre distribuirea bunurilor, in sensul ca, distribuirea resurselor ar trebui sa tina seama
de nevoile indivizilor, acea nevoie nefiind satisfacuta doar de pentru ca trebuie sa existe
anumite servicii pentru cetateni.
De aici apare si contrastul intre Rawls si Nozick , din faptul ca, daca in cazul lui
Nozick dreptatea reprezinta o respectare a legalitatii, a unor norme si a unor legi, in ceea
ce il priveste pe Rawls lucrurile se complica, dreptatea nefiind stabilita procedural, si in
cadrul societatii, cu acordul indivizilor; in cazul lui Rawls , in ciuda conceptului de val de
ignoranta, individului ii este atribuit in rol cel de a coopera in societate, atat in beneficial
sau, cat si in beneficiul altora.
In aceasta ordine de idei, Walzer apare ca si sustinator a lui Nozick, nefiind de acord
cu cele sustinute de Rawls.
Michael Walzer , autorul Sferelor dreptatii, sustine, de asemenea, o pozitie
asemanatoare lui Nozick, in conditiile in care dreptatea , in teoria sa, nu presupune o
egalitate completa in ceea ce priveste resursele si beneficiile, ci se refera tot la o limitare
a inegalitatilor. Insa el abordeaza alta problema, cea a dominatiei bunurilor, si vrea sa
solutioneze problema monopolului bunului dominant. Critica dominatiei si a

dominantelor ne indreapta spre un principiu de distribuire deschis,care presupune ca un


bun anume nu trebuie sa fie distribuit si la alte persoane, care detin deja alt bun.
Revenind la Nozick, acesta isi pune intrebari referitoare la teza lui Rawls, la care nu
gaseste un raspuns rational. In ceea ce priveste cooperarea sociala , Nozick are dreptate
cand pune problema astfel; daca, Rawls isi imagineaza indivizi rationali, reciproc
dezinteresati, in respectiva situatie ipotetica numita pozitie initiala, in care indivizii se
afla in spatele unui val de ignoranta , in momentul in care fac o alegere si nu isi cunosc
clasa si pozitia sociala, ei vor trebui sa aleaga cele doua principii , al maximei egalitati, s
cel al diferentei. Problema lui Nozick consta in faptul ca acesti indivizi ar alege principii
pentru grupuri, nu principii ce vizeaza in mod direct individul, situatie de unde rezulta
sustinerea maximizarii pozitiei individului celui mai defavorizat.
Consider ca , plecand de la faptul ca pentru Nozick dreptatea presupune respectarea
legilor si a normelor, lucruri ce vizeaza in mod particular individul insusi, drept urmare,
in momentul in care, fiecare individ , la randul sau, ar nesocoti legea si ar cauza
infractiuni, dreptatea ar fi amenintata intr-o societate.
De aceea il critica pe Rawls, si consider ca aici nu ia in considerare ca, in ciuda faptului
ca in cazul lui Rawls avem in vedere beneficii de partea fiecarui individ, teoria sa
porneste totusi de la conceptul de grup, de la o cooperare intre indivizi; de aceea Rawls
are in vedere principii ce vizeaza grupuri si nu individul in sine.
Nozick continua sa il critice sub toate aspectele pe Rawls, in lucrarea sa ,Anarhie, Stat
si Utopie. El ridica problema inegalitatilor care se produc din cauza cooperarii sociale
intre indivizi. Astfel, daca Rawls constata ca inegalitatea functioneaza in avantajul sau,si
cel mai putin defavorizat nu trebuie sa se planga, pentru ca el primeste mai mult decat
intr-un sistem inechitabil decat in unul echitabil. Nozick sustine ca acest lucru nu
relifeaza faptul ca acesti oameni nu trebuie sa se planga pentru ca nu ar avea motiv sa o
faca.
Este just faptul ca Rawls nu a aratat ca un individ,care e mai favorizat nu are nici un
motiv sa se planga de inversul situatiei, adica de situatia in care I se cere sa aiba mai
putin pentru ca alt individ sa poata avea mai mult decat in alte conditii. Nozick este de

parere, in acest caz, ca primul individ are motive sa planga, iar Rawls se afla in neputinta
de a raspunde la aceasta problema.
De asemenea, si in ce priveste ce-a dea doua dilema a lui Nozick , rezolvarea pleaca de
la intelegerea conditiilor cooperarii. Una din conditiile cooperarii e ca indivizii sa se afle
in acea pozitie initiala, sub valul ignorantei, situatie in care nu exista individ care are mai
mult sau mai putin, nici unul nestiind pozitia sau clasa sociala. Si chiar daca, sa
presupunem ca ar sti ca detine mai multe bunuri, in momentul in care decide sa ia parte la
aceasta cooperare sociala, un individ va satisface toate conditiile acesteia, considerand ca
e cea mai buna alegere pentru el.
Atat Nozick , cat si Rawls, sunt importanti filosofi politici ai secolului al XX lea, iar
faptul ca nu se afla pe aceeasi pozitie in ceea ce priveste conceptul de dreptate, nu
inseamna ca se pledeaza in favoarea unuia si in defavoarea celuilalt.Amandoi au
contributiile lor esentiale in ceea ce priveste domeniul filosofiei politicii.