Sunteți pe pagina 1din 3

Iulia Hereanu

Timbru
de Ion Barbu
Personalitate artistic excepional, Ion Barbu domin lirica romneasc i este,
dup unele aprecieri, "cel mai de seam poet contemporan". Ion Barbu aparine generaiei de
poei moderni alturi de George Bacovia, Lucian Blaga i Tudor Arghezi. Pe lng poetul
vizionar i fantezist exist i un poet matematician modul lui de a gndi n spiritul abstract
al matematicii impunndu-se i n planul reprezentrilor poetice, el nsui afirmnd: Ca i n
geometrie, neleg prin poezie o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de
existen Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aa c, rmnnd poet, n-am
prsit niciodat domeniul divin al geometriei.
Literatura interbelic este marcat de existena a dou direcii literare i estetice ,
tradiionalismul i mordernismul , care dei aparent antinomice, au contribuit n mod egal la
evoluia literaturii romne i la sincronizarea ei cu valorile universale.
Modernismul desemneaz, n perioada modern a literaturii romne, cuprins ntre
cele dou rzboaie mondiale, una dintre direciile literare care promoveaz imperativul ralierii
la valorile civilizaiei i culturii europene, considernd ca perpetuarea modelelor etnice
nvechite genereaz o inadmisibil provincializare i izolare a culturii romneti. Aceast
direcie are un caracter profund inovator i se va dezvolta pe principiile sincronismului,
promovate de cenaclul i revista Sburtorul i de mentorul acesteia Eugen Lovinescu .
n Istoria civilizaiei romne moderne i n Istoria literaturii contemporane,
criticul formuleaz teoria sincronismului care propune schimbul fertil de valori, acceptarea
elementelor de noutate din literatura european contemporan -de exemplu anexarea altor
domenii ale cunoaterii precum filozofia, psihologia, sociologia, matematica, fizica sau
medicina. Pentru realizarea acestei sincronizri a literturii romne cu modernitatea culturii
continentale, sunt necesare mutaii n sfera problematicului -problmatica intelectualului-, a
tematicii -existena citadin-, a formelor estetice -abandonarea formulelor tradiionale -.
Apartenenta la modernism
Poezia Timbru apartine perioadei ermetice, fiind ilustrativa pentru hermetismul
formal al poetului. n aceasta poezie, privirea poetului e fixat pe suprafaa lumii, nu dincolo
de ea fascinat ntr-att de lucruri (de piatr, de hum, de unda mrii), nct le atribuie o via
sufleteasc. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui s le exprime, atitudinea fiind
diametral opus aceleia din Joc secund.
Poezia este o art poetica modern, deoarece poetul mut accentul de pe tehnica
poetic asupra condiiei poetului i a poeziei, implicit datorit tendinei evidente spre
ncifrare, spre ambiguizarea poeziei, vazut ca un ideal de figurare simbolic a realitii
asemeni Geometriei. Este una dintre creaiile care pesupune un nou model de poeticitate,
respectiv cel al lirismului absolut.
Tema specific modern este reprezentat de izvoarele creatiei, raportul dintre
realitate si fictiunea artistic, criza limbajului, optiunea pentru un nou model de poeticitate,
sustinuta de motivele: orfic, instrumente musicale, elementelor primordiale.
Viziunea poetic este construit prin nsumarea unor simboluri prin care se
figureaz cele doua modele de poeticitate: lirica tradiionala este desemnataa prin doua
1

Iulia Hereanu
metonimii care sugereaza melodia simpla, elementar, expresie direct a sentimentelor, dar i
tendina spre abstractizare, revigorat, printr-o cosmogonie sui generis. Poezia pura pentru
care opteaza Ion Barbu este figurat prin metaforele cntec ncpator i laud gradinii de
ngeri, ce exprim ideea unei poezii-cntec prin care se reediteaz geneza universului.
Elemente de compoziie
Titlul valorific ambiguitatea determinat de fenomenul omonimiei, crend o
imagine sintestezica definitorie pentru poezia modernist. Acesta poate fi analizat din doua
perspective: la nivel denotativ si conotativ. Cuvntul de intitulare are sensul de marca potal,
desen miniatural cu valoare simbolic, sugernd ideea c poezia trebuie s reflecte,
emblematic, precum i geometria, coerena lumilor fizice si spirituale. Ca termen specializat
n muzica, titlul exprim ideea de poezie-cntec cu o tonlatitate specific, originala: nsuire a
sunetului muzical datorit creia se deosebesc ntre ele sunetele de aceeai nalime i
intesitate provenite de la surse diferite.
Cele doua catrene ce corespund dezideratului liricii moderne, maximul de gandire
in minimum de expresie, incadreaza trei secvente poetice. Antiteza dintre aceste tipuri
diferite de poezie se realizeaza prin serii de opozitii: simboluri ale teluricului in prima strofa,
simboluri ale acvaticului si ale celestului in strofa a doua; motivul intrumentelor musicale,
motivul orfic si motive cosmogonice; preponderenta imaginilor auditive, dominanta
sinestezica a imaginilor; enumerearea, comparatii dezvoltate etc.
Prima secven corespunde in plan formal primelor doua versuri, referindu-se la o
descriere lirica a poeziei clasice sau traditionale.Aceasta reliefeaza prin simboluri poetice- cu
un grad ridicat de ambiguitate si ermetism- trasaturile poeziei traditionale, ca sunet produs
de intrumente, care exprima, gradat, dar fara stralucire, un sentiment etern+uman; vested
este un element predicative suplimentar cu rol de litota, minimalizand efectul sonor al
cimpoiului. Cimpoul vested luncii, fluierul in drum desemneaza instrumente muzicale
traditionale. Punctele de suspensie au rol de demarcator, metatextual, incheind prima ide
poetica, configurand o imagine artistic cu un grad de dificultate semantic ridicat, dar accesibil
prin initiere, si, de semenea, sunt elemente ambiguizante, putand fi interpretate ca marca a
repetitivitatii actiunii verbului.
Conjuncia adversativ dar delimiteaza si asaza intr-o relatie de opozitie cea de-a
doua imagine artistica, avand ca referent paradigm lementelor primordial (piatra, huma, unda)
si ca semnificatie contextuala inefabilul , exprimat metaphoric prin idea purificarii acestor
elemente. Sintagmele piatra-n rugaciune, a humei despuiare si unda logodita- deci in
latent creatoare- sub cer, echivalente din punct de vedere semantic, induc totusi idea ca
procesul de abstractizare are loc treptat, iar umrarea acestui fapt este ca posibilitatea de
exprimare devine dilematica: vor spune-cum?. Semnul de intrebare din finalul primei strofe
indeplineste functia de marca a modalitatii, dar si o functie metatextuala, determinand
revenirea lectorului la inceputul poeziei.
A doua secvent se deschide cu optativul ar trebui, sugestie a unei optiuni, a unei
virtual solutii la interogatia retorica, ramasa insa la stadiul de idealitate. Metafora cantecului
incapator poate fi o revenire la durerea divizata sau la o forma de sublimare a modalitatilor
de expresie artistic enuntate in prima strofa, ca un fel de coincidentia oppositorum, armonie a
contrariilor. Acest cantec este echivalat, prin dubla functie a lexemului precum- conjunctive
si adverb- ca si prin conjunctia ori, cu imaginea sinestezica fosnirea matasoasa a marilor
2

Iulia Hereanu
cu sare, care sugereaza perceptia totala, absoluta, prin toate simturile Universului si cu
cantecul de lauda a gradinii de ingeri, care adauga o conotatie sacrala virtutilor Creatiei,
care, in conditiile in care, prin abstractizare si potentialitate cosmogonica, poate fi considerate
un descantec. Toate aceste sugestii potenteaza dimensiunea orfica a Poeziei, lirismul absolute
si dau nota originalitatii frapante a poeziei lui I. Barbu. Noua Poezie se nate n condiii
neobinuite: ntr-un prezent mitic, sugerat de deicticul cnd- abstras legilor temporalitii,
ca i n poemul Din ceas dedus.. i ntr-un spaiu paradiziac, desemnat de grdina de
ngeri. Grupul nominal din ultimul vers a produs cele mai multe opinii contradictorii, putnd
fi un corolar al gndirii hermetice i ermetice barbiene : n ceasul sacru al genezei , cnd
rsare= se ivete spontan Creaia, ea indic eliberarea treptat de la surs Din coasta
brbteasc , din materialitate, deci, a unui trunchi de fum , adic a unui timbru,
inconsistent, compact i oscilant ( fum) deci ermetic n form, croit pe abstraciunea unei Idei
( trunchi).
n concluzie, acest text ar putea fi interpretat ca propunerea unui spaiu liric n care
coexist dou tendine cea de exprimare i cea de abstractizare legate indisolubil dar
anulndu-se reciproc, convergena lor , sinteza lor sublim timbrul definitoriu- fiind o
proiecie abstract, pus sub semnul idealitii i realizabil, n toat plenitudinea, doar ntr-un
spaiu mitic, la care se ajunge prin descntec.Poezia este o art poetic modern
pentru c interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice
la relaia poet-lume i poet-creaie, iar sentimentul poetic este acela de
contopire cu dilemele universale, cu esena lumii.