Caracterizarea lui Ilie Moromete din Morometii de Marin Preda

Romanul Moromeii continu tradiia romanului realist de inspiraie rural

reprezentat n literatura noastr de capodopere precum Baltagul de M.
Sadoveanu, Ion i Rscoala de Liviu Rebreanu.
Romanul este o specie a geniului epic, n proz, de mari dimensiuni, cu aciune
complex, intrig complicat, personaje numeroase. Romanul este o specie relativ
nou, aprnd acum aproape 200 de ani, odat cu fundamentarea contiinei
istorice. Exist diverse criterii de clasificare a romanului. Astfel, dup gen, romanul
este istoric, de dragoste, de aventuri, poliist. Dup curentul literar, exist romane
romantice (Tainele inimii de Mihail Koglniceanu), realiste (Ion de L. Rebreanu),
moderniste (Patul lui Procust de Camil Petrescu), postmoderniste (Orbitor de
Mircea Crtrescu).
n studiul Arca lui Noe eseu despre romanul romnesc, Nicolae Manolescu clasific
romanele n doric, ionic, corintic.
Romanul doric este romanul de tip tradiional i obiectiv n care naratorul
omniprezent i omniscient nareaz la persoana a III-a. Obiectivitatea naratorului
creeaz iluzia vieii, aciunea este linear, iar personajul are valoare de tip literar,
fiind un caracter. Compoziia este circular i n cadrul discursului narativ un rol
important l au scenele simbolice i anticipative. Perspectiva narativ este
auctorial.
Romanul Moromeii de Marin Preda poate fi interpretat ca o saga (cronic de
familie), romanul unei colectiviti sancionate de istorie, meditaie asupra unui
destin, roman realist, obiectiv, doric, rural.
Compoziional, romanul are dou volume aprute la distan mare n timp (1955 i
1967), primul volum fiind constituit din trei pri, iar al doilea din cinci, fiecare parte
ncepnd cu o prezentare de ansamblu. Pentru volumul I, scenele colective sunt
imaginea familiei aezate la mas dup ntoarcerea de la cmp, seceriul, imaginea
familiei dup fuga feciorilor cei mari.
Ca i la Rebreanu, compoziia este circular, faptele sugereaz repetabilitatea
existenei, trecerea din real n ficiune i invers. Volumul I ncepe i sfrete cu o
consideraie despre timp. n incipit n Cmpia Dunrii, cu civa ani nainte de cel
de-al Doilea Rzboi Mondial, timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare. n final
timpul nu mai avea rbdare. Cele dou consideraii sunt pline de substan i
ilustreaz o anumit viziune asupra vieii.
Aciunea principal are n centru familia Moromeilor alctuit din: Ilie tatl,
Catrina cea de-a doua soie, Nil, Achim, Paraschiv, copiii lui Moromete din prima
cstorie, Tita, Ilinca i Niculae copiii fcui cu Catrina,Guica (Maria) sora lui
Moromete.
Ilie Moromete este un personaj principal, realist, rotund i exponenial ntruchipnd
o lume pentru care pmntul reprezenta o valoare n sine i n care viaa se
desfura ritualic.
Caracterizarea direct realizat de narator este succint. Eroul a fcut rzboiul n
contingentul 911 i avea aceea vrst ntre tineree i btrnee cnd numai

nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Unele personaje i spun
prerea despre Moromete. Astfel Catrina l ceart c nu merge la biseric i c nu se
gndete la viaa de apoi. Bieii cei mai i reproeaz dezinteresul pentru bani.
Autocaracterizarea evideniaz libertatea interioar n ciuda constrngerilor istoriei
domnule, eu ntotdeauna am dus o via independent (vol. II).
Caracterizarea indirect se desprinde din faptele, gesturile, vorbele i gndurile
personajului i din relaiile cu celelalte personaje. Naratorul obiectiv consemneaz
comportamentul, vorbirea, gestica i mimica personajului dar i gndurile,
zbuciumul interior.
Spirit superior, ironic i interogativ, Moromete triete pe rnd drama paternitii
rnite, a inadaptrii, o dram de natur existenial i drama contemplativitii.
La Preda, drama paternitii e izvort din nfruntarea dintre vechi i nou, dintre
tat i fii. Astfel Achim, Nil i Paraschiv l au ca model pe vecinul Blosu pentru c
tie s fac bani. i Niculae se rzvrtete pentru c tatl su nu-i d bani s
mearg la coal.
Moromete se face vinovat pentru c ntr-o epoc extrem de agitat, el se
ncpneaz s ignore timpul istoric i s-i apere cu nverunare mica
proprietate. Spre deosebire de fiii si i de majoritatea constenilor, triete viaa
calitativ, la nivelul spiritului. Vinovai sunt i fiii cei mari, pentru c nesocotesc
modelul tatlui, valorile morale i se las dui de patim i instincte. Vinovat este i
timpul nerbdtor pentru ca nvlete cu violen n viaa oamenilor.
Moromete nu se poate adapta nici situaiei din familie i nici schimbrilor socialpolitice. Inadaptarea l provoac s se ntrebe cnd i unde a greit. El se izoleaz i
intr ntr-o stare de muenie.
Eroul cunoate lucrurile spiritului, iar problemele materiale le rezolv fie cu umor i
ironie (plata fonciirii), fie cu moralitate (vinde porumbul mai ieftin pentru c i este
mil de cumprtori).
Moromete posed darul de a vedea faa nevzut a lucrurilor (Eugen Simion). La
aceasta se mai adaug plcerea contemplaiei: privete apusurile i rsriturile,
ntinderile de pmnt i se leagn n iluzia c nimic nu se va schimba.
O alt nsuire a eroului este nclinaia spre anecdot. Gustul pentru anecdot este
evident n discuiile cu vecinul Blosu sau n poiana lui Iocan. ntlnirile din Poiana
lui Iocan desvresc portretul eroului. Din discuiile n care comenteaz politica
reies anumite trsturi, adevrate volupti ale unui intelectual: plcere de a vorbi,
inteligen, spiritul critic, arta disimulrii, exploateaz naivitatea i prostia celorlali.
Drama lui Moromete este reprezentat i n plan simbolic, prin tierea salcmului.
Astfel salcmul este dublul vegetal al lui Moromete (Eugen Simion), dar i simbol
al paternitii autoritare, simbol solar, arhetip al puterii, ax a lumii ce leag
pmntul de cer. Scena tierii salcmului are valoarea unui amar simbolic.
Moromete taie salcmul i-l vinde lui Blosu pentru a face rost de bani. Momentul
tierii este acela de dinaintea rsritului, vreme a umbrelor i a frdelegilor. Nil,
cel mai blnd i mai supus dintre fii lui Moromete, este ales pentru a-i ajuta tatl.
Tnrul este uimit, nu nelege hotrrea printelui i ncerc s-l opreasc
spunndu-i c salcmul este al mtuii Maria. Scena este realizat stilistic prin jocul

imaginilor auditive i prin funciile personificrii. Momentul este nsoit de tot felul
de zgomote: izbituri n trunchi, bocetul unei femei n cimitir, glasurile cocoilor ca o
alarm nesfrit. Prin personificare copacul pare un om. O vreme st drept i
linitit, apoi se mpotrivete ca i cum nu ar vrea s prseasc cerul, n cele din
urm se prbuete cu un zgomot asurzitor. Dramatismul ntmplrii este atenuat
de ironie. Cnd Nil l ntreab pe tatl su de ce trebuie s taie salcmul, acesta i
rspunde ca s se mire protii.
n volumul al doilea, Moromete intr ntr-un con de umbr. Prsit de copii i soie,
Moromete intr ntr-o stare de muenie. Vechii prieteni au murit sau l-au prsit.
Un moment de intens lirism l constituie evocarea povetii de dragoste dintre
Moromete i prima sa soie, Rdia.
Cnd Niculae se ntoarce n sat ca activist de partid, tatl ncearc s-i rectige
bunvoina, simindu-se vinovat c nu l-a susinut cu bani pentru coal. Dar fiul l
respinge i de nenumrate ori cei doi se nfrunt din cauza ideilor diferite n care
cred i pe care le susin. Fiul este apostolul ideilor socialiste, iar tatl a crezut
toat viaa n ideile liberale.
Degradarea lui Moromete este iremediabil i ocant. Decrepit, ajunge s fie purtat
cu roaba prin sat, ntr-o lume pe care nu o mai nelege i recunoate. Moare singur,
trist, nenelegnd ce s-a ntmplat cu ceilali i cu mersul istoriei.
Critica literar a impus termenul de moromeianism pentru a defini o dispoziie e
spirit, un tip uman i o atitudine de via. Moromeianismul presupune o atitudine
fa de pmnt, mirajul politicii, spiritul ironic i demnitate. Nicolae Manolescu l
numete cel din urm ran. Moromete se deosebete de ali rani din literatura
romn prin inteligen, ironie i spirit de contemplaie

Romanul "Morometii", scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in
noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei
familii de tarani din Campia Dunarii, mai precis din satul teleormanean SilisteaGumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica
destramare.
Marin Preda pleaca in construirea personajului Ilie Moromete de la tatal sau, Tudor
Calarasu, modelul sau literar: Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie
preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci maturitatea: eroul preferat,
Moromete, care a existat in realitate, a fost tatal meu. Acest sentiment a ramas
stabil si profound pentru toata viata."

Ilie Moromete esta un taran din Silistea-Gumesti, tatal a sase copii, Paraschiv, Nila,
Achim, Tita, Ilinca si Niculae, si sotul Catrinei. El este capul familiei, insa are
probleme financiare. Este un om rational in ceea ce priveste atitudinea lui fata de
pamant. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de
posesiune, de lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci
pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale.In comparatie
cu ceilalti tarani.Moromete nu are nimic de facut atunci cand toti ceilalti vecini ai sai
sunt in casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Se creaza astfel
taranul mijlocas: nu e atat de sarac incat sa fie tot timpul preocupat de problema
supravietuirii, aceasta neafectandu-i personalitatea, dar nu e nici foarea bogat incat
sa fie dusmanit de vecinii sai mai saraci. De aceea el are timp si disponibilitate catre
comunicare. Are o foarte mare placere de a comunica, fiind intr-o contiuna
asteptare a altor persoane cu care sa vorbeasca Statea degeaba, nu se uita in mod
deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva..."
Cand chiar nu are cu cine sa vorbeasca sau cand ajunge la concluzia ca nimeni nu e
demn sa vorbeasca cu el, vorbeste singur. Gandurile sale sunt aparent un haos
total, insa el face niste legaturi ce nu sunt accesibile oricui, iar acesta legaturi nu
sunt prezentate nici de fata cu celialti, lucru ce ii determina pe sateni sa il considere
un ciudat. Cand vrea sa para serios, Moromete este de fapt ironic, iar cand este
foarte serios si traieste cu intensitate,in exterior vrea sa para ca se amuza. El
procedeaza astfel in scena taierii salcamului, dandu-i raspunsuri ironice lui Nila desi
era un moment foarte important.
Monologul personajului este aparent dezorganizat, insa exista conexiuni pe care
cititorii nu la percep, deoarece Moromete are un alt fel de a gandi, o viziune diferita
asupra lumii decat restul oamenilor. Acest monolog are o structura diferita: este fie
interior, la persoana I, fie un monolog adresat simplu, fie un monolog adresat prin
dedublare, cand vorbeste cu el insusi ca si cum ar vorbii cu alta persoana.
Pozitia lui Moromete la masa este deasupre tuturor, el avand o pozitie privilegiata,
pe prag. Statutul sau era acela de cap al familiei, nimeni nu avea acest drept in
afara de el, iar statutul sau era asumat prin traditie.Astfel personajul nu se afla in
nici o tabara, el asigurand echilibru si stabilitate in familie. Este intruchiparea
autoritatii, si este constient de statutul sau, acceptandu-l.
Dialogul sau cu vecinul sau, Tudor Balosul, incepe cu o replica cu o functie fatica,
insa aceasta discutie este un pretext pentru a ajunge la un anumit subiect, Balosul
vrand de fapt sa vorbeasca despre salcam. Pana in momentul cand acest subiect ia
viata, dialogul este unul normal, insa cand vine vorba de salcam, Moromete
abordeaza un alt subiect. Vecinul sau ia acest raspuns drept un refuz, si incearca in
contiunuare sa il convinga sa vanda. Moromete evita intrebarile incomode, iar
conversatia pare a fi un dialog al surzilor.Insa in realitate, cei doi se inteleg,
personajele stiind sa citeasca in spatele cuvintelor, Moromete avand capacitatea de

a vorbii cu subanteles.
La fierarie, locul unde satenii se intalneau sa discute politica, Ilie Mormmete are un
rol important, fiind privilegiat. Cand ajunge la fierarie, el ii ignora pe tarani ce il
asteptau cu nerabdare, si intra mai intai la frizerie, tinandu-i astfel in suspans.
Pentru a-si da o si mai mare importanta, in momentul cand intra in fierarie
personajul spune Ce e, ma, ce v-ati adunat aicea?!" In momentul cand anunta ce o
sa citeasca, se face liniste, captand atentia. El citeste ca si cum ar fi tinut el un
discurs", observandu-se aici un alt rol jucat de Moromete. Personajul are o placere
de a vorbii, iar in momentul cand citeste un discurs, isi schimba glasul, manipuland
astfel auditoriul. Dupa ce termina de citit, iar oamneii incep sa rada deoarece nu au
inteles discursul, Moromete le explca. Personajul sintetizeaza informatiile si la
prezinta pe intelesul publicului, aratandu-si astfel capacitatea de sinteza. In
momentul cand Tugurlan, unul dintre taranii sataci ai satului se revolta si incepe sa
tina un discurs, Moromete pune capat intregii discutii, sintetizand problemele
ridicate de Tugurlan, insa ii intoarce cuvintele, aparent sustinandu-l, cand de fapt el
ocoleste problema reala pusa de Tugurlan.
Cand se intoarce de la fierarie, personajul este constient ca il asteapta agentii ii vor
cere plata foncirii, insa Moromete intra in curte si incepe sa ii strige pe ceilalti
membrii ai familiei, ignorandu-i pe agenti si astfel enervendu-i. Mimeaza ca este un
om foarte ocupat, iar cei doi agenti sunt nesemnificativi in comparatie cu
problemele sale Paraschive, tu unde esti, ma? Nu vezi ca furca ai sta acolo langa
gard de cinci saptamani? Ia-o de acolo si bag-o in sopron! Ar putea sa stea acolo
pan-o rugini, pana te-ai intepa in ea si tot n-ai s-o ridici!..." Deodata, se intoarce
spre agenti, luandu-i prin surprindere, intr-un moment nepregatit spunandu-le
raspicat N-am!". Aceasta reprezinta tehnica lui pentru a controla situatia, el
incarcand astfel sa creeze un avantaj. Insa agentii sunt invatati cu taranii, iar la
inceput sunt destul de duri, dar pe drum ei se mai inmoaie, ajungand ca la sfarsit sa
inceapa sa faca unele compromisuri. Se creaza un contrast intre gravitatea situatiei
si aparenta indiferenta a lui Moromete, insa aceasta reprezinta tehnica lui de
intimidare. Pana la urma plateste o mie de lei, vrand astfel sa para ca face o
favoare. Pentru ca perceptorul sa primeasca mai putini bani, Moromete trebuie sa
joace tot acest spectacol. Insa nu acesta este singurul scop, personajul avand o
placere pentru a fraierii oamenii. Dupa plecarea lui Jupuitu, Moromete este cuprins
de o "ciudata voiosie" si-i marturiseste lui Balosu "l-am pacalit cu doua sute de lei
(...) i-am dat numai o mie (...). Balosu se uita la el cu o privire rece si buimaca. Nu
intelegea." Personajul reuseste astfel prin talentul disimularii sa iasa din
incurcatura, depasind problemele cu mai putina usurinta.
Moromete se arata pana acum precum un personaj inteligent, diferit, subtil, ce
considera ca problemele din familia lui sunt la fel de superficiale ca toate
problemele din universul rural. El este ironic, foarte comunicativ, insa isi creaza un
univers paralel deoarece se simte incompatibil cu universul existent.

Are insa loc o trensformare a lui Moromete, transformare ce este avertizata in

primul rand de taierea salcamului, si vizibila in momentul cand Scamosul ii zice ce
vor sa faca fii lui.
Acum, el nu mai stie ce sa faca, desi pana in momentul de fata tot timpul stia cum
sa iasa din incurcatura. Este un bun cunoscator al psihologiei umane, avand o
anumita intuitie, si citind gandurile personajelor. Ii spune lui Scamosul "Acuma de
ce-oi fi crezand tu ca nu se intoarce Achim cu oile de la Bucuresti! Crezi ca te
mint?", desi Scamosul nu pomenise nimic de acest lucru, insa Moromete ii citeste
gandurile. Cand aude adevarul, prima sa reactie este aceea de a respinge ideea, iar
apoi intepeneste vazandu-se pe chipul sau panica. Ia aceasta veste precum o
lovitura ce il obilga sa se trezeasca la realitate. Pana acum, personajul reusea sa isi
ascunde trairile interioare dar acum nu mai poate, acesta fiind un prim semn al
schimbarii sale. In momentul urmator, constientizeaza, incearca sa aduca
argumente si sa recupereze ce a pierdut. Isi da seama ca a fost orb ca nu a vazut
toate semnele; cand intelege, se schimba si fizic, nu numai in interior. Apoi urmeaza
etepe in care se dezvinovateste, gandind ca motivul plecarii fiilor sai nu este in nici
un caz el. Ironia folosita " Baietii mei, Scamosule, sunt bolnavi..Sa fuga de acasa! De
ce asta? Nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta libertate le-am lasat!
Parca daca veneau si-mi spuneau: "Ma, noi vrem sa fugim de acasa", crezi ca i-as fi
impiedicat eu de, Scamosule!? "De ce sa fugiti fratioare? le-as fi spus. Incet nu
puteti sa mergeti?", vrea sa arate ca ii lasa sa faca ce vor. Este o ironie cu umor
negru ce duce spre sarcasm si lasa un gust amar. Personajul nu mai simte placerea
de a pacali deoarece se simte el pacalit acum.
Cand ajunge acasa, si baietii vor sa ia haine curate din lada, Moromete este la
inceput calm fata de acestia. Si are glasul calm si fata de fata sa si sotia, cu toate ca
le bate. Mai face o ultima incercare de a mentine familia unita, rugandu-se da baieti
sa il ajute, cu un glas bland. Insa Mormmete nu mai are aceeasi forta interioare, si
pierde controlul, batandu-i pe baieti ca o pedeapsa. Isi da seama ca oricum nu mai
are cum sa ii tina in familie, iar batia este singurul lucru pe care il mai poate face.
Verbele ce il caracterizeaza cel mai bine pe Ilie Moromete sunt "a face", datorita
faptului ca baietii ii cer tot timpul sa actioneze si "a gandi" deoarece el prefera sa
gandeasca, sa reflecte, nu sa faca. Insa dupa aceasta traire, schimbarea lui
Moromete este radicala.
Schimbarile profunde produse asupra lui Moromete aveau sa se extinda in curand
asupra intregului sat, "trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial.
Timpul nu mai avea rabdare".
Personajul principal al romanului "Morometii" de Marin Preda, Ilie Moromete este "un
contemplativ inteligent, temperat, un iubind (fara de care nu se poate trai si nu se

poate face nimic durabil) si mai ales iubind libertatea, independenta de gandire si
exprimare a opiniilor". (Ion Rotaru