Diverticuli duodenali

Diverticulii duodenali sunt dilatatii

saculare, unice sau multiple, dezvoltate pe
seama peretelui duodenal.
Comunica cu interiorul duodenului printrun orificiu mai ingust sau mai larg.
Clasificare - primitivi (fara legatura cu
alta oala)
- secundari (care urmeaza o
afectiune duodenala)

CAUZELE diverticulilor duodenali, sunt inca putin

cunoscute.

CLINIC
Simptomatologia este stearsa sau absenta (80-90%
din cazuri), ei fiind descoperiti cu ocazia explorarilor
radioiogice sau endoscopice; 10-20% sunt
simptomatici, semn al aparitiei complicatiilor, mai
ales la varstnici manifestandu-se prin:
- greturi, urmare a distensiei pungii diverticulare
- dureri abdominale postprandiale (in etajul superior cu
iradiere posterioara, ombilicala, hipocondru drept)
- subicter sau icter (prin litiaza coledociana, insotit de
dureri sau prurit)
- hemoragii (hematemeze si melene)

TRATAMENT
Tratamentul medical este simptomatic si consta in
regimigienico-dietetic cu alimente usor
digerabile, antispastice si drenaj postural, indicat
in formele necomplicate.
Tratamentul chirurgical este indicat in cazurile
simptomatice care nu raspund la tratament
medical si obligatoriu in caz de complicatii.
Obiectivul principal este extirparea diverticulului :
- diverticulectomia extraduodenala se poate efectua
in orice localizare in afara ferestrei duodenale si consta in excizia acestuia cu sutura
peretelui;
- diverticulectomia transduodenala se adreseaza
localizarilor intrapancreatice sau diverticulilor de
fereastra si consta in excizia acestora si sutura
duodenului.

 Diverticulii intestinului subire pot fi

congenitali sau dobndii:
- diverticulul congenital este unic,
purtnd numele de diverticul Meckel;
- diverticulii dobndii sunt multipli,
similari din majoritatea punctelor de
vedere celor colonici.

DIVERTICULUL MECKEL
Este un diverticul congenital situat topografic n
zona cretetului ansei ombilicale din cursul
dezvoltrii embrio-fetale
apare datorit neobliterrii poriunii adiacente
intestinului a ductului omfalomezenteric ce
unete intestinul fetal cu sacul vitelin (normal
obliterarea se produce n sptmna a 7-a de
sarcin)
Situat pe marginea antimezenteric a
intestinului
(la 1-1.5 m de valvula ileocecal); dimensiunile
sale variaz ntre 1-10 cm si contine toate
tunicile intestinale.
Cea mai frecvent anomalie congenital a
intestinului subire

CLINIC
Diverticulul poate rmne asimptomatic o
perioad foarte lung; totui, n peste 60% din
cazuri devine simptomatic sub vrsta de 10 ani.
Sindroame clinice ce pot aparea :
1. Hemoragie digestiv inferioar: apare ca urmare
a ulcerului peptic diverticular
2. Sindrom inflamator: manifestrile clinice ale
diverticulitei simuleaz n general pe cele din
apendicita acut i complicaiile ei
3. Ocluzie intestinal: este cauzat de invaginarea
sau torsiunea diverticulului

4. Fistul ombilical: sugereaz prezena

unui canal vitelin
5. Hernie Littre: se caracterizeaz prin
prezena diverticulului n sacul herniar
6. Corpi strini i enterolii: apar rar; pot
da sngerare sau diverticulit.
7. Malignizare: apare rar (sub 1%); cele
mai frecvente tumori sunt: sarcoamele,
carcinoidul, adenocarcinomul;
! n cursul unei apendicectomii cu
apendice normal trebuie verificat
ntotdeauna posibila existen a unui
diverticul Meckel !

PARACLINIC
1. Examen radiologic:
- radiografie abdominal pe gol: poate
evidenia un enterolit radioopac sau un nivel
aeric persistent n regiunea subombilical
dreapt;
- tranzit baritat: poate vizualiza direct
opacificarea diverticulului n continuitate cu
lumenul ileal, sau obstrucia intestinal la
acest nivel;
- clism baritat: poate identifica invaginarea
ileo-colic produs de diverticul.
! Examenul baritat antero sau retrograd se
evit in perioadele hemoragice !

2. Scintigrafie: este indicat n special

n diagnosticul sngerrii ulcerului
diverticular
3. Arteriografie mezenteric: poate
evidenia sediul sngerrii n cursul
episodului hemoragic.

TRATAMENT
Descoperirea accidental a unui diverticul
asimptomatic impune n general rezecia sa,
ntruct 1/3 din diverticuli se complic n cursul
timpului.
n cazul prezenei complicaiilor, indicaia
operatorie este clar, opiunea fcndu-se asupra
procedeului chirurgical unde se poate opta pentru:
- excizia diverticulului, cu secionarea arterei
diverticulare i sutura defectului n plan
transversal;
- rezecia segmentului ileal ce conine diverticulul,
cu ileo-ileo-anastomoz terminoterminal
- n cazul prezenei unui cordon ileo-ombilical
responsabil de ocluzie, acesta se rezec.

DIVERTICULOZA
INTESTINULUI SUBTIRE
Pot fi unici sau multipli;
Frecven maxim de apariie la nivelul
jejunului (80% din total), sub form de
diverticul solitar sau multipli;
Urmat n ordinea frecvenei de ileon si
mai rar asociat jejuno-ileal.
Se asociaz frecvent cu diverticuloz
colonic.

 Sunt diverticuli dobndii ce apar pe

marginea mezenteric a intestinului i
nu conin toate tunicile intestinale.
Ca mecanism de producere pot fi: de
pulsiune, prin defect al peretelui
intestinal sau congenitali.

CLINIC
Similar diverticululului Meckel, sunt asimptomatici n
absena complicaiilor, putnd fi descoperii ntmpltor
n cursul unui examen baritat.
Complicatii reprezentate de apariia urmtoarelor
sindroame:
1. Diverticulit: apare ca urmare a prezenei unui corp
strin sau enterolit; se manifest prin febr, dureri
abdominale, grea, vrsturi, poate da perforaie, cu
peritonit generalizat, abces localizat sau fistulizare la
ansele vecine.
2. Hemoragie: se manifest prin melen uneori nsoit de
hematemez.
3. Ocluzie: poate apare ca urmare a aderenelor postinflamatorii sau a volvulrii;
4. Sindrom de ans oarb: se manifest prin sindrom de
malabsorbie, cu diaree, steatoree i anemie
megaloblastic.

PARACLINIC
1. Examen radiologic:
- radiografie pe gol: poate evidenia
enterolii sau imagini aerice
suspendate;
- radiografie cu substan de contrast:
pune n eviden n majoritatea
cazurilor prezena, sediul, numrul i
morfologia diverticulilor.
2. Angiografie mezenteric: examen de
elecie n cazurile hemoragice
(precizeaz sediul sngerrii).

TRATAMENT
diverticulii gsii ntmpltor n cursul laparotomiei
impun rezecie n cazul n care segmentul intestinal
are aspect pseudo-ocluziv, cu dilatare i ngroare a
ansei suprajacente;
n cazul enteroliilor: este suficient enterotomia cu
extragerea lor sau rezecia diverticulului;
n cazurile cu malabsorbie: antibioticoterapie activ
pe germenii Gram negativi, administrare de vit.B12;
lipsa rspunsului la tratament impune rezecia
diverticulului sau a segmentului diverticular;
n cazul ocluziei: se indic enterectomia segmentului
patologic adiacent diverticulului.
n cazurile hemoragice n care nu se poate depista
alt surs de sngerare: se rezec zona
diverticulozic, asociind colectomia segmentar n
cazul asocierii diverticulozei colonice