Sunteți pe pagina 1din 2

PUTEREA, CA FENOMEN SOCIAL

Privita prin prisma rolului pe care l detine n ansamblul vietii sociale,


puterea constituie un atribut social n afara caruia nu poate exista activitate
umana ordonata.
a fenomen social fundamental, care organizeaza si regleaza viata
sociala, puterea fixeaza scopurile activitatii umane, mijloacele pentru
realizarea lor, strategia dupa care se actioneaza n acest sens. Astfel, ea
asigura punerea n valoare a energiilor umane prin actiuni sociale
organizate. Puterea impune ordinea sociala, care, la rndul sau, genereaza
putere: acesta este modul de manifestare a relatiei directe dintre cele doua
elemente.
Puterea este, n principal, un fenomen politic, cea mai importanta
componenta a institutiilor politice. n acest sens, ea este folosita pentru
mentinerea si consolidarea unei anumite ordini sociale, pentru asigurarea
functionarii tuturor institutiilor sociale, pentru mentinerea coeziunii sociale,
pentru
controlul
comportamentului
cetatenilor
si
prevenirea
comportamentelor nedorite

TRSTURILE PUTERII, CA FENOMEN SOCIAL


Puterea sub forma sa cea mai generala, puterea sociala, este mijlocul
prin care societatea se autoregleaza si care asigura desfasurarea de
ansamblu a tuturor activitatilor umane pe linia progresului istoric.
Puterea sociala, n sens larg, manifestata prin decizii ne-politice, n
anumite colectivitati umane, desi exprima actul social al conducerii,
genernd supunere, subordonare, acceptare sau refuz, care pot crea chiar si
tensiuni, nu afecteaza conditia esentiala, respectiv, globala a societatii.
Decizia puterii sociale angajeaza doar periferic sau punctual anumite zone
ale realitatii sociale sau comunitare.
Exercitarea puterii se ntemeiaza pe cunoasterea realitatii, promovarea
unui anumit sistem de valori, sprijinul oferit de cetatenii care o accepta,
recompensele acordate sustinatorilor, mentinerea legitimitatii si folosirea
constrngerii. n societatile si regimurile totalitare, puterea functioneaza ca
putere unica (puterea executiva absoarbe puterea legislativa si pe cea
judecatoreasca n numele asigurarii unitatii de actiune a puterilor), n timp ce
n societatile democratice, ea se realizeaza pe baza principiilor separatiei,
colaborarii si controlului reciproc al puterilor mai sus mentionate.
Abordarea din perspectiva stiintifica a fenomenului puterii releva o
serie de trasaturi (caracteristici) distincte ale acesteia, asupra carora vom
ncerca sa ne oprim, pe scurt, n cele ce urmeaza.
Manifestarea ca relatie sociala. Puterea sociala consta invariabil n
existenta unei relatii sociale specifice (de regula, de subordonare, de la

conducatori la condusi, dar si de conlucrare, pentru realizarea unor scopuri


comune) ntre oameni sau grupuri de oameni, caracteristice oricarei
comunitati, indiferent de dimensiunile ei (familie, trib, popor, natiune), att la
scara nationala, ct si internationala.
ntre membrii oricaror grupuri sociale mari, organizate si complex
stratificate se manifesta raporturi diverse, ntemeiate pe interese (de putere,
de solidaritate, de colaborare, de conflict etc.), ntre care cele
de putere ocupa un rol deosebit.
Se cuvine, n primul rnd, sa relevam faptul ca exista o legatura clara
ntre orice tip de organizare sociala si anumite forme de putere,
ca exercitarea puterii este dinamica centrala n cadrul procesului de
organizare sociala[13]. n acelasi timp, trebuie remarcat ca puterea nu
caracterizeaza toate categoriile de relatii sociale. Un exemplu semnificativ
este cel al grupurilor legate prin preocupari comune, constituite spontan si
fara a avea la baza norme precise si severe, aparute pentru satisfacerea
unor nevoi spirituale sau de alt gen, care nu sunt organizate si conduse n
mod centralizat, nu exercita asupra membrilor lor nici un fel de constrngere
exterioara, n afara vointei proprii sau a liberei lor alegeri.
Prin urmare, n lucrarea "Studii de sociologie politica", Virgil Magureanu
arata ca puterea, ca relatie sociala, se manifesta n grupurile umane
permanente, mai largi sau mai restrnse, bazate pe ierarhii si pe interese
distincte si de lunga durata, cu moduri specifice de organizare consemnate
n ritualuri sau n legi si unde formele de activitate nu sunt izvorte din
convingeri spontane sau ocazionale, ci, dimpotriva, sunt dirijate de catre
persoane sau grupuri si sunt executate de catre alte persoane si grupuri,
chiar daca acestea din urma nu doresc ntotdeauna acest lucru si ar fi chiar
tentate sa opuna rezistenta[14].
Puterea se manifesta, deci, ca o relatie sociala foarte generala, ale
carei mecanisme sunt asemanatoare n cadrul unor institutii diferite precum
statul, organizatia economica, partidul politic, sindicatul, biserica sau familia
Asigurarea organizarii si conducerii vietii sociale. Puterea
constituie un element de importanta majora n organizarea, conducerea si
reglarea vietii sociale. Ea fixeaza scopurile activitatii umane, mijloacele
pentru realizarea acestor scopuri, strategia dupa care trebuie sa se actioneze
n acest sens si asigura valorificarea energiilor umane prin actiuni sociale
organizate. n acest mod, puterea este cea care stabileste, respectiv impune
ordinea la nivel social, ordine care, la rndul ei, genereaza fenomenul puterii.