Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga
-tema si viziune(basm cult)
Basmul este dupa cum afirma George Calinescu oglindire a vietii in moduri
fabuloase. Cuvantul basm vine din slava veche insemnand nascocire. Basmul este o opera
epica in care apar personaje cu valori simbolice, care se infrunta, finalul aducand victoria
fortelor pozitive asupra celor negative.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult publicat de Creanga in 1877 in revista
Convorbiri literare . Desi preia din basmul popular tiparul narativ, formulele tipice, fuziunea
real-fabulos, personajele negative si cele pozitive sau elemente magice, Creanga inoveaza in
opera sa atat in ceea ce priveste structura narativa, cat si cea tematica, constructia personajelor
sau arta povestirii.
Alaturi de tema preluata din basmul popular, binele invinge raul, Creanga adauga tema
initierii sprijinindu-se pe motive literare precum labirintul, coborarea in infern, moartea si
invierea ritualica. Din acest punct de vedere basmul sau poate fi privit ca un bildungsroman in
care eroul parcurge mai multe etape: el trece de la stadiul de novice la cel de matur, gata sa
preia conducerea imparatiei si destinele oamenilor. La inceput, la curtea tatalui sau, este
increzator in fortele proprii, gata sa porneasca la drum fara sa stie ce il asteapta, lasandu-se
condus de aparente. Nesocoteste ovata tatalui si se insoteste cu spanul, devenindu-i sluga. Pe
drum invata ce e mila, cruta viata furnicilor si albinelor, invata care ii sunt limitele si accepta
sa fie ajutat. In final isi cucereste viitoarea sotie prin destoinicire si perseverenta. Ii dovedeste
ca este un om de caracter, respectandu-si cuvantul dat spanului de a nu-si dezvalui identitatea.
Viziunea autorului despre lume este ilustrata prin intermediul construirii subiectului.
Exista o situatie de echilibru, corespunzatoare expozitiunii, in care sunt prezentati cei 3
imparati: craiul, tata a 3 feciori, si Verde imparat tata a 3 fete. Factorul perturbator (intriga) ce
deregleaza echilibrul initial este scrisoarea lui Verde imparat, trimisa fratelui sau prin care ii
cere un mostenitor la tron. Aceasta declanseaza desfasurarea actiunii. Cei doi frati mai mari
esueaza in calatorie fiind speriati de tatal lor imbracat in urs, la capatul unui pod. Spre
deosebire de ei, mezinul reuseste, fiind sfatuit de Sfanta Duminica sa ia armele, hainele si
calul tatalui sau. Pe drum insa devine sluga spanului pe care il accepta tovaras de drum. Daca
in basmele populare aparea o singura interdictie in actiunile eroului, Creanga aduce o dubla
interdictie: de a nu se intovarasi cu omul ros si omul span.
O prima secventa narativa se desfasoara la curtea imparatului Verde, in care eroul are
de traversat 3 probe: de a aduce salata din gradina ursului, capul si pielea cerbului, precum si
pe fata lui Rosu imparat. In cea de-a doua secventa narativa la curtea imparatului Rosu,
Harap-Alb e ajutat de cei cinci monstrii (Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-LatiLungila) pentru a traversa 6 probe: sa petreaca o noapte in casa incalzita a imparatului, sa faca
fata unui ospat pantagruelic, sa separeu macul de nisip, sa o pazeasca pe fata de imparat, apoi
sa o identifice si in cele din urma, calul lui Harap-Alb sa se intreaca cu turturica fetei.
Momentul de maxima tensiune il reprezinta demascarea spanului de catre fata lui Ros imparat
si moartea ritualica a eroului. Deznodamantul basmului aduce refacerea echilibrului initial si
rasplata eroului. Harap-Alb este inviat cu ajutorul celor 3 smicele de mar dulce, apa vie si apa
moarta. Spanul este ucis de calul lui Harap-Alb, iar eroul se casatoreste cu aleasa inimii,
preluand tronul lui Verde imparat.
Incipitul si finalul basmului pun in evienta o alta particularitate a operei lui Creanga si
anume localizarea fabulosului. Creanga adapteaza formulele introductive din basmul popular
si introduce regionalismul amu specific Moldovei: amu cica era odata intr-o tara un crai

care avea 3 feciori. In final, Creanga da veridicitate faptelor prezentate prin inserarea unei
observatii din lumea reala, modificand formula de incheiere: iar pe la noi cine are bani bea si
mananca, iar cine nu, se uita si rabda.
Creanga inoveaza in basmul sau si in ceea ce priveste constructia personajelor. HarapAlb nu apare ca fat-frumos, ci ca un tanar obisnuit care plange, se manie, cere ajutor sau are
simtul umorului. Umanizate sunt si celelalte personaje din basm. Cei 5 monstrii apar ca niste
tineri obisnuiti, intr-o scena memorabila, in care cei 5 aflati in casa incalzita a imparatului
Rosu se cearta. Gerila nu are somn, e pus pe harta, Flamanzila este ironic, Ochila impaciuitor,
iar Setila ii ameninta cu bataia.
Creanga construieste o opera originala si prin arta povestirii. Naratorul nu este obiectiv
ca in basmul popular, ci se implica afectiv in text, dovada utilizarea dativului etic mi ti-l
insfaca. Ritmul povestirii e rapid, dialogul avand dubla functie. Pe de-o parte duce actiunea
mai departe, pe de alta caracterizarea personajelor. Umorul este o particularitate a operei lui
Creanga, exprimat prin scene comice, portretele eroilor (Primul pe care l ntalnete HarapAlb in drumul sau este Geril, o dihanie de omcare, la poalele unui codru se perpelea pe
lang un foc de douzeci si patru de stnjeni de lemne si tot atunci strig, ct il lua gura,c
moare de frig.Avea urechi clpuge si niste buzoaie groase. i cnd sufl cu dnsele, cea de
deasupra se rsfrngea in sus peste scfrlia capului, iar cea de dedesubt atrna in jos de-i
acoperea pntecele. i,ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasa de-o
palma. Tremura asa de tare de frig, de parca-l zghihuia dracul) sau poreclele (Buzila, tapul cel
ros). Originalitatea stilului este redata prin interjectii, exclamatii, interogatii sau exprimare
locutionala: a face din cal magar, a-si gasi mantaua cu cineva. Creanga este un erudit in
paremiologie si de aceea textul abunda in proverbe si zicatori: la soare te poti uita, dar la
dansa ba.
Viziunea despre lume a autorului este exprimata prin mesajul pe care acesta il
transmite cititorului: viata instruieste si educa. Drumul strabatut de Harap-Alb arata ca cel
ales sa conduca destinele oamenilor trebuie mai intai sa se confrunte cu omul pentru a
parcurge un drum al cunoasterii de sine.