Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

De Lucian Blaga
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga deschide
volumul Poemele luminii publicat in 1919, constituindu-se intr-o arta poetica
moderna, intrucat reda conceptia poetului despre rolul creatiei si al creatorului.
Aceasta poezie se inscrie in directia modernista incadrandu-se in
expresionism, curent literar aparut in Germania la inceputul secolului al XX lea,
caracterizat prin intensitatea expresiei, prin aspiratia spre absolute, prin intoarcerea
catre mituri, prin tendinta de a da forma trairilor launtrice.
O prima trasatura a modernismului provine din innoirile poetice. Versurile
sunt lipsite de rigorile clasice, nu au masura, ritm, rima stabilite. Versurile scurte
alterneaza cu cele lungi si sunt caracterizate prin prezenta ingambamentului, care
consta in continuarea ideii poetice pe parcursul a mai multor versuri.
Modernismul este demonstrate si de viziunea subiectiva, de puternicul
imagism cae se regaseste in poezie in imaginea corolei si a lunii dar si de
metaforism care reiese din prezenta metaforei revelatorii corolla de minuni a lumii
specifica liricii blagiene.
Influentele expresioniste sunt dovedite de elanul vitalist si de exacerbarea
eului transformat in eu stihial, dictatorial care comanda totul si se impune ca un
factor decisiv in raportul interrelational cu universul, oferind sentimental
absolutului.
Titlul reprezinta o propozitie dezvoltata negative. Plasarea pronumelui
personal eu in fruntea poeziei demonstreaza o prima trasatura expresionistaexacerbarea eului. Verbul la forma negative nu strivesc ilustreaza relatia dintre
creator si misterele lumii si sugereaza refuzul pentru alegerea cunoasterii
paradiziace in favoarea celei luciferice. Metafora revelatorie corala de minuni a
lumii are semnificatia totalitatii tainelor universului si este un symbol al perfectiunii
prin sugestia cercului care aminteste de mitul androginului.
Din punct de vedere structural, poezia are forma unui monolog liric, avand 20
de versuri si impartit in trei secvente lirice.
Lirismul subiectiv al poeziei sustine modernismul si expresionismul si reiese
din caracterul confesiv si din atitudinea poetica directa. Caracterul confesiv este
ilustrat de marturisirea de credinta a eului liric, cepoate fi formulate astfel: eu nu
strives corolla de minuni a lumii, nu ucid tainele, ci sporesc a lumii taina,
imbogatesc intunecata zare, caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte.
Astefel eul liric stabileste un strans raport intre sine si tainele lumii, dar prezinta si
rolul creatorului in sporirea misterelor.
Prima secventa lirica numita si refuzul cunoasterii paradiziace defineste
conceptia filozofica a cunoasterii luciferice reluand titlul in cadrul caruia se observa
metafora revelatorie complexa corolla de minuni a lumii. Aceasta sugereaza
manunchiul de mistere ce nu trebuie tulburat, sugrumat prin mijloacele unei
cunoasteri violente.
Prezenta celor doua verbe la forla negative nu strivesc si nu ucid
reliefeaza o detasare a eului liric de cei care aleg cunoasterea paradiziaca.
Sintagma calea mea defineste metaphoric destinul poetului al carui rol este de a
amplifica tainele florilor, ochilor, buzelor, mormintelor, alte metafore cuprinse intro enumeratie ce formeaza ultimul vers al acestei secvente poetice.

Ochii sunt un simbol al descifrarii misterelor, o poarta cu lumile ascunse

sugerand contemplarea ce duce la cunoastere, sustinand tema poeziei. Buzele
semnifica iubirea si rostirea poetica, iar mormintele redau idea mortii, trecerea spre
eternitate.
A doua secventa este construita pe o suita de relatii de opozitie lumina mealumina altora ceea ce plaseaza in antiteza cele doua tipuri de cunoastere. Lumina
altora devine metafora cunoasterii paradiziace iar asocierea cu verbul sugruma
indica ideea de alterare, diminuare a misterului.
Ultima secventa lirica are rol concluziv, conjuncti subordanata caci
introducand concluzia prezenta in versurile finale redand credinta eului conform
careia cunoasterea se realizeaza doar prin iubire.
In opinia mea, aceasta arta poetica prezinta conceptia eului despre rolul
creatorului. Astfel, tainele lumii nu trebuiesc elucidate ci , dimpotriva , sporite
pentru a fi protejate de uitare. In acest scop poetii aleg cunoasterea luciferica prin
care totalitatea misterelor creste. Aceasta este singura cale prin care se paote
ajunge la cunoasterea absoluta, iar acestei cunoasteri i se subordoneaza iubirea
dupa cum reiese din versurile finale, o adevarata confesiune lirica.
In concluzie, poezia este o arta poetica apartinand modernismului prin
innoirile prozodice, prin metaforism, imagism, dar si prin influentele expresioniste
precum exacerbarea eului, sentimentul absolutului, eul stihial, elanul vitalist.