Capitolul

Lectia
1.
2.
3.
4.
5.

Marile religii
Iudaismul

Introducere
Originile religiei iudaice
Textele de baz ale religiei
Mesajul textelor religioase iudaice
Cultul i srbtorile

1. Civilizaia ebraic s-a constituit ntr-un teritoriu restrns, ntre Marea Mediteran, Marea Roie
i Marea Moart (n Palestina), zon denumit adesea ara n care curge laptele i mierea. Denumirea
poporului de evreu nseamn cel ce se trage din tribul lui Iuda
Evreii au fost primul popor din antichitate care a trecut la o religie monoteist, adornd iniial un
singur zeu (monolatrie), apoi creznd n existena unei singure diviniti (monoteism). Numele acestei
diviniti este de Iahve.
2. Istoria evreilor ca popor ncepe cu Abraham (Avraam), care a acceptat credina ntr-o singur
divinitate. Avraam a plecat din Ur, sudul Mesopotamiei, ajungnd n Canaan (ngloba Palestina i
Fenicia) pe la nceputul mileniului al II-lea (cca. 1800 .Hr.), de unde o parte din urmaii si s-au refugiat
ntr-o perioad de foamete n Egipt. Acolo sunt bine primii, dar treptat sunt transformai n sclavi. n
ciuda vicisitudinilor ei i pstreaz credina ntr-o singur divinitate, care i salveaz prin Moise i i
scoate din Egipt. Dup o edere de mai mult de 4 secole evreii prsesc Egiptul condui de Moise (vezi
lecia anterioar, p. 16). Moise este omul providenial al istoriei evreilor fiind n acelai timp unificator
al triburilor, legislator i cel care pune bazele acestei religii aa cum este cunoscut ia astzi (religia se
mai numete i mozaic de la Moses-Moise). Dup 40 de ani de peregrinri prin deert condui de
Moise i de succesorul acestuia Iosua, evreii ajung n ara Fgduinei (Palestina) n secolul al XIII-lea).
Cucerind acest teritoriul ei trec de la o via nomad la una sedentar i fuzioneaz cu populaiile din
Canan. n acest context se produce invazia popoarelor mrii, filistenii, cu care trebuie s se lupte.
Presiunea popoarelor vecine, dar mai ales a filistenilor determin unificarea triburilor i ntemeierea
statul Israel, primul rege fiind Saul.
Poporul evreu a cunoscut de-a lungul istoriei mai multe perioade de robie. n secolul al VIII-lea
.Hr. statul Israel a fost cucerit de regele Asiriei, Sargon al II-lea, o parte a populaiei fiind robit. Statul
Iudeu a fost cucerit n secolul al VI-lea .Hr. de Nabucodonosor, regele Babilonului, iar o parte
important a populaiei a czut n robie. n perioada stpnirii elenistice i apoi celei romane populaia
evreiasc s-a revoltat n numeroase rnduri.
3. Principalul text al religiei iudaice este prima parte a Bibliei, Vechiul Testament, la care se
adaug Talmudul i literatur evreeasc din Evul Mediu. Biblia ncepe cu cele cinci cri ale lui
Moise (Pentateuhul sau Tora) intitulate Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii i Deuteronomul ce conin
legea divin transmis de Moise (vezi ce conin aceste scrieri n manual, p. 20).
Comentariile fcute de rabini nvai asupra Torei n secolele IV-V, alctuiesc Talmudul.
n Evul Mediu au aprut noi scrieri, ntre care Ghid pentru cei nedumerii a lui Moise
Maimonide (sec.XII) i Kabbala scris n secolul al XIII-lea, scris de Moise din Leon.
4. Caracteristica principal a religiei iudaice este acceptarea i mrturisirea permanent a
credinei ntr-o singur divinitate i c el a ales dintre toate popoarele pe cel evreu. Numele su este
Iahve, dar n rugciuni se folosesc i alte denumiri. Iahve are ca trsturi fundamentale moralitatea,
spiritul de justiie, severitatea; este stpn al Cerului i Pmntului; cunoate gndurile cele mai intime
ale oamenilor. Religia iudaic respinge idolatria i politeismul. Nedreptatea este socotit cel mai mare

pcat. n aceast religie este prezent ideea recuperrii paradisului pierdut, iar evreii ateapt un
mntuitor care s-i mpace cu Dumnezeu, el nerecunoscndu-l pe Isus Hristos ca Mntuitor
Codul de baz este Decalogul (Cele zece porunci) primit de Moise pe muntele Sinai (vezi
manualul p. 20).
Comunitile iudaice sunt foarte solidare.
5. Cultul evreilor nu era dintre cele mai complexe. Iniial, fiind nomazi, nu aveau templu, ci
ridicau altare pentru ofrande. Dup ieirea din robia egiptean i sedentarizare au ridicat Cortul
Mrturiei cu dou ncperi, dintre care n una se pstra Chivotul Legii, aici avnd acees doar marele
preot. n timpul regelui Solomon se construiete la Ierusalim primul templu. Ritualul din templul era
asemntor cu cel din Cortul Mrturiei. n interior se ardea tmie, n timp ce afar se pregteau
jertfele.Templul era o cas a divinitii, nu un loc de ntlnire a credincioilor. n prima sal puteau
intra doar preoii, iar n a doua sal marele preot o dat pe an Acesta a fost devastat de Nabucodonosor
i reconstruit de Irod, apoi din nou drmat de ctre romani n anul 70 d.Hr. Distrugerea templului de
ctre romani a fost considerat de evrei o adevrat catastrof, fiind, i azi, o zi de post i doliu. Pe
locul Templului se afl astzi Zidul Plngerii, loc de rugciune i cin. n timpul robiei babiloniene
locul templului a fost luat de sinagog., unde se pstrau sulurile cu textele sfinte.
Cminul i sinagoga constituie spaiile unde sunt marcate marile etape ale vieii. Sinagoga este
locul de rugciune i studiu sub ndrumarea rabinului. Acesta prezideaz ceremoniile, i sftuiete pe
credincioi i pred nvtura celor tineri (vezi manualul pentru informaii referitoare la moarte,
natere-p.21)
Fiecare evreu i face rugciunea n intimitate sau n public. Rugciunea este obligatorie pentru
brbai. Ei binecuvinteaz i mesele.
Srbtorile iudaice i pstreaz de cele mai multe ori caracterul intim, familial. Cea mai
important este Sabatul (Smbta), considerat zi de odihn, apoi Srbtoare de Anul Nou, serbat la
nceputul lunii septembrie. Alte serbtori sunt: a culesului, cea de Yom Kippur (ziua iertrii), Patele
care semnific trecerea Mrii Roii i ieirea din robia egiptean.
Lectia

Cretinismul

1. . Spiritualitatea lumii romane si radacinile crestinismului

2. Viata si predicile lui Iisus
3. Nasterea Bisericii Crestine
Cel de-al treilea fundament al civilizatiei europene este crestinismul.Ultimul venit pe lume in
raport cu celelalte doua:Roma politica si cultura greaca, el se afirma greu in lupta cu acestea. Victorios
prin transformarea lui in religie de stat a Romei universale, crestinismul avea sa devina in mileniul
medieval, elementul esential si definitoriu al civilizatiei europene. In primele 4 secole, crestinismul
parcurge un drum dificil, inainte de a deveni un cult legal si apoi universal, prin transformarea lui in
religie a Imperiului Roman.
1. In sec. I d.Hr. spiritualitatea lumii romane se caracteriza prin existenta unei religii ce cuprine 3
componente: religia romana oficiala, cultele si traditiile locale (intalnite in fiecare provincie) si cultele
orientale.
In sec III d.Hr. au inceput sa patrunda in cadrul religiei oficiale culte noi (legate de divinitatile
grecesti si orientale) si conceptii filosofice noi venite in special din lumea greaca (pitagoreismul). Aceste
noi conceptii filosofice au adus romanilor raspunsuri pe care pontifii religiei oficiale nu le puteau oferi
(raspunsuri referitoare la intrebari despre viata, moarte, mantuire, speranta intr-o alta lume mai buna
etc). In plan religios putem spune ca au fost integrate traditii religioase romane cultul unor zei precum
Isis (zeita egipteana) si Mithra (zeu persan).
Miezul doctrinei crestine va veni din mediul iudaic si are la baza credinta in mesianism si

sacrificiul de rascumparare cu care va veni noul Mesia. Dar religia crestina este o religie sincretica
avand la baza elemente iudaice, grecesti, orientale, romane. Noua religie preia din religia orientala si
greceasca idei si simboluri pe care le gasim in doctrina crestina. Hristos prezinta elemente comune cu
zeii si eroii din mitologiile orientale. Insa fundamentul pentru crestinism ramane mediul iudaic in care a
aparut. Monoteismul iudaic are la baza ideea unui singur Dumnezeu (Iahve) , creatorul si stapanul
universului. Prin Moise Dumnezeu a facut un legamant de a trimite un mantuitor (Mesia = in lb iudaica,
Christos = in lb greaca inseamna "Unsul" lui Dumnezeu ) care trebuia sa aduca dreptate pe pamant.
Evreii aveau o Carte Sfanta - Vechiul Testament - care cuprindea un sistem moral ce permitea
rascumpararea pacatelor.
Limba in care s-a difuzat crestinismul a fost cea greaca. Distrugerea credintelor politeiste
grecesti/romane s-a facut o data cu aparitia filosofiei rationaliste din sec. VI i.Hr. Conceptiile filosofilor
greci nu au mai reusit sa ofere o unitate spirituala lumii grecesti si religiei acestora. Fiecare scoala
filosofica dadea o alta interpretare in plan religios. Exista unele idei ale acestor filosofi care au fost
preluate de crestini : de la filosofii stoici au preluat ideea lumii de dincolo, iar de la Platon nemurirea
sufletului.
Contributia romanilor la construirea noii religii a fost una politica. Ei au dorit impunerea unui
sistem comun la nivelul lumii romane si aceasta conceptie a facilitat impunerea noii religii la nivelul
intregului imperiu.
2. Reconstituirea evenimentelor care au dus la nasterea religiei crestine se intemeiaza pe cele 4
"Evanghelii", pe cele 28 de capitole intitulate "Faptele apostolilor", pe "Epistole" si pe "Apocalipsa". La
acestea se adauga scrierile unor autori antici care aduc informatii tangentiale referitoare la acest
eveniment. Evangheliile (in lb. greaca inseamna "vestea cea buna") au fost scrise in perioada 70-100
d.Hr. , deci la o generatie de la evenimentele pe care le infatiseaza, iar Faptele apostolilor si Epistolele
au fost scrise in anii 50-60 d.Hr. Despre adeptii noii credinte ne vorbesc 3 autori antici : Suetonius
(afirma ca iudeii din Roma au fost expulzati de imparatul Claudius) , Tacitus (vorbeste de persecutarea
crestinilor de imparatul Nero si mentioneaza ca numele lor vine de la Chrestos, omorat de Pilat din Pont)
si Plinius cel Tanar (care spune ca guvernatorul privinciei Pont si Bitinia il intreaba pe imparat cum sa se
poarte cu crestinii). Nici unul nu mentioneaza existenta lui Iisus, dar atesta ca erau oameni care credeau
in el. Numele lui Iisus apare la Flavius Iosephus, istoric iudeu din sec I d.Hr.
Evangheliile nu prezinta o naratiune detaliata si exacta a vietii lui Iisus, ci fapte exemplare ale
acestuia. Prezentarea faptelor la cei 4 evanghelisti nu este identica, dar prezinta elemente comune. Din
aceste relatari se poate face o prezentare coerenta a vietii si predicilor lui Hristos.
Iisus era fiul Mariei (coboratoare din profetul Avram si din regele David), sotia dulgherului Iosif.
El s-a nascut in Betleem, in timpul domniei regelui Irod. Incercarea de a-l omora pe Iisus determina
refugiul in Egipt, dar se intoarce in locurile natale, la Nazaret. Aici va fi botezat de Ioan, iar in jurul
anului 30 d.Hr. a inceput sa predice in Palestina (mesajul sau = transfigurarea lumii prin coborarea lui
Dumnezeu pe pamant si indemnul la pocainta). Predicile sale au produs neliniste, pentru ca ele insemnau
o rasturnare a vechii ordini. Fariseii erau deranjati de incalcarea cultului traditional, iar saducheii
incercau sa evite producerea unor tulburari sociale care au fi pus in pericol autoritatea romana (ocupatia
romana i-a divizat pe evrei in mai multe grupe : saduchei = aristocratia preoteasca, bogata si influenta,
colaboratoarea romanilor; fariseii = doreau respectarea cu strictete a legilor lui Moise; zelotii = adeptii
rezistentei armate in fata romanilor; esenienii = cei care traiau in comunitati monahale, fiind dezgustati
de societate). In acest context el hotaraste sa predice la Ierusalim, pentru a-si duce la capat misiunea.
Conflictul dintre farisei si Iisus atinge punctul culminant. Este arestat, judecat de preotii farisei si apoi de
guvernatorul roman Pilat din Pont. Iisus sustine ca este Mesia, iar Pilat il invinuieste ca se crede "regele
iudeilor". In cele din urma este condamnat la crucificare (in vinerea sfanta de dinaintea Pastelui evreilor
este crucificat), dar adeptii lui sustin ca peste 3 zile invie, intarind astfel noua credinta. In acest fel
invierea constituie actul fundamental in credinta lui Hristos a ucenicilor si peste secole a tuturor
adeptilor sai. Este dovada dumnezeirii lui Iisus si a mantuirii oamenilor de pacatul originar a lui Adam.

3. Cei 12 apostoli vor predica doctrina, vorbind despre cuvintele, faptele, moartea si invierea lui
Iisus la care fusesera martori. Apostolul Petru joaca un rol important in raspandirea noii credinte (la
Ierusalim a aparut prima comunitate crestina). Initial, locul de intalnire al credinciosilor era o casa
amenajata special pentru desfasurarea cultului. Primii covertiti au fost saracii, sclavii, apoi toate clasele
sociale.
Initial in aceste comunitati disciplina religioasa traditionala se amesteca cu ideile si faptele
apostolilor. Apoi se deosebesc 2 grupari : una care ramane la vechea credinta iudaica si alta care pune
accent pe noua lege.
Treptat numarul credinciosilor crestini creste. Raspandit intai in Palestina si Siria, apoi in Asia
Mica, Macedonia, Grecia, Roma, iar ulterior in intregul imperiu roman. Aceste comunitati erau conduse
de episcopi, preoti, diaconi. Organizarea bisericii a evoluat, normele fiind stabilite la concilii.Scrierile
despre viata si predicile lui Iisus au constituit Biblia Crestina sau Noul Testament.

Lecia

Civilizatia arab. Islamismul

1.Arabia preislamic
2.ntemeierea religiei islamice
3.Expansiunea islamului
1. Arabii sunt triburi semite care au locuit nc din mileniul ll n Peninsula Arabic.Teritoriul este
nisipos,doar n zonele de margine i n cea a oazelor se poate face agricultur.
Putem identifica dou zone diferite.n nord i centru se afl beduinii,care sunt ospitalieri i curajoi i
domin comerul cu caravane,iar n sud o populaie agricol sedentar.Principala form de organizare a
fost tribul,condus de ctre eic sau emir.Marea majoritate a triburilor erau nomade.Arabii erau legai de
triburile lor printr-un puternic sentiment de solidaritate .n ceea ce privete credina,iniial,fiecare trib
avea idoli proprii.Centrul religios se afla la Mecca,unde era un sanctuar de form cubic (Kaaba) ce
coninea o piatr neagr.
2. ntemeietorul religiei islamice este Mahomed ai crui trib avea grij de templul din Mecca i
se ocupa cu comerul.Rmas orfan a fost crescut de rude,iar cstoria cu o vduv bogat a fost un
sprijin pentru ntemeierea noii religii.Avea obiceiul s se retrag n singurtate,n grote pentru a medita
i a se ruga.A nceput s aib revelaii (n 610 sau 612 n noaptea de 26 spre 27 a lunii Ramadam) prin
intermediul ngerului Gabriel (Predic n numele Domnului tu).La nceput a fost primit cu
ostilitate,fiind nevoit s propovduiasc triburilor din deert i oaze.Apoi s-a refugiat la Yathreb,unde a
fost protejat.Fuga (hegira) de la Mecca la Yathreb (Medina) n 24 septembrie 622 este considerat
nceputul noii religii.La Medina (oraul Profetului) a fixat regulile principale ale Islamului i-a
organizat o armat cu care a cucerit Mecca (629/630) transformnd templul pgn al pietrei negre ntrun templu al lui Allah.Curnd triburile s-au nchinat lui Allah ,singurul Dumnezeu relevat prin
Mahomed.
Cartea sfnt este Coranul care cuprinde mai multe capitole(sura) mprite n mai multe
versete.Ea a fost scris dup moartea lui Mahomed.
Ideea fundamental este aceea a existenei unui singur Dumnezeu,Allah,creatorul cerului i al
pmntului.Mahomed nu a negat tradiia Bibliei,dar consider c doar el a neles mesajul
corect.Islamul a dus i duce un rzboi nendurtor(djihad) mpotriva oricrei forme de politeism sau
idolatrie.Iniial nu era ndreptat mpotriva cretinilor i evreilor.Acest rzboi a provocat nc de la
nceput un anume fanatism.
Religia islamic are la baz :
-mrturisirea credinei n Allah i a faptului c Mahomed este profetul su.
-rugciunea zilnic,de cinci ori pe zi,obligatorie pentru toi musulmanii de orice vrst(ea
cuprinde versete din Coran i prosternri cu fruntea pe pmnt ctre Mecca.

-milostenia fa de cei sraci,considerat o obligaie a comunitii.

-postul-perioada cea mai important fiind luna Ramadam(nu se mnnc pn seara,se practic
abstinena sexual i un comportament ct mai moral).
-pelerinajul la Mecca,care trebuie fcut mcar o singur dat n via.
Principalul lca de cult n islam este moscheea.
3. Mahomed a deinut att puterea politic ct i autoritatea religioas asupra unei pri din
Peninsula Arabic,mai ales asupra oraelor Mecca i Medina.n 632,dup moartea profetului, a fost ales
n fruntea comunitii unul din apropiaii si,Abu Bakr,care i-a luat titlul de calif(succesor al
profetului).
Primii patru califi(632-661) , alei de comunitatea islamic de la Mecca dintre apropiaii i
rudele lui Mahomed,au continuat rspndirea credinei ,djihad.Acesta a fost unul din motivele
expansiunii arabe,la care s-au adugat cele de ordin economic.
Criza cu care s-au confruntat statele vecine-bizantin i persan-a fost un factor care a facilitat
primele succese ale militarilor.n timpul celui de-al doilea calif, Omar(634-644) au fost cucerite
Siria,Palestina,Egiptul i Imperiul Persan.Populatiile cucerite care nu treceau la islamism trebuiau s
plteasc o tax ca pre al pstrrii pmntului i religiei.
Ca urmare a cuceririlor,autoritatea califilor de la Mecca a sczut n timpul califatelor lui Othman
i Ali,dar a crescut autoritatea generalilor i guvernatorilor arabi din provincii.Dup asasinarea lui Ali,n
661 s-au pus bazele dinastiei Omeyyazilor(661-750)i s-a mutat capitala la Damasc.
Omeyyazii au nvins i au convertit la islamism triburile berbere din nordul Africii.Au cucerit
India i China,impunndu-i stpnirea chiar i n Spania.
Expansiunea arabilor a fost oprit de bizantini n faa Constantinopolului(717) i de franci la
Poitiers(732).
Dificultile guvernrii i administrrii teritoriului au grbit sfritul dinastiei
Omeyyazilor.Puterea a fost preluat de dinastia Abbassizilor,care a mutat capitala la Bagdad.Califii
abbasizi au reorganizat instituiile califatului introducnd funcia de vizir (prim-ministru care avea n
subordine funcionarii regrupai n birouri).Conducerea provinciilor revenea guvernatorilor
militari,emirii,iar justiia era ncredinat unui cadiu asistat de martori.
Mutarea capitalei la Bagdad a determinat scderea autoritii califilor abbasizi asupra Africii de
Nord i a Spaniei.Din 756,descendenii Omeyyazilor vor organiza Califatil de Cordoba.Un descendent al
lui Ali i al Fatimei a instalat la Cairo dinastia iit a Fatimizilor.
Existau trei califate cu capitalele la Bagdad,Cordoba i Cairo.
n sec.al XI-lea,autoritatea califilor a sczut n favoarea emirilor,crescnd numrul revoltelor
militare.Mai trziu lumea musulman s-a confruntat cu cruciadele cretinilor n Spania i Palestina i cu
invaziile mongolilor.