Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 3
AFECTIUNILE ESOFAGULUI
HERNIA HIATALA
Hernia hiatala este definita ca trecerea permanenta sau intermitenta a unei portiuni a
stomacului, prin hiatusul diafragmatic, deasupra jonctiunii eso-gastrice, in torace.
HH sunt clasificate folosind criterii anatomice in doua mari tipuri: axiale si paraesofagiene.
Asocierea celor doua tipuri poate fi incadrata intr-un al treilea tip, HH mixta.
a)
b)
c)
d)
Etiopatogenie.
Factorii favorizanti: hiatus esofagian larg, esofag scurt (congenital sau castigat), varsta
inaintata. Factorul declansator al HH este obisnuit reprezentat de cresterea presiunii intraabdominale secundara obezitatii, sarcinii, tumorilor abdominale, ascitei voluminoase.
Simptome.
In HH prin alunecare simptomele caracteristice sunt legate de refluxul gastro-esofagian:
pirozis, odinofagie, disfagie, regurgitatii acide in faringe, tuse.
In HH prin rostogolire simptomele pot fi legate de compresiunea exercitata de hiatusul
diafragmatic asupra stomacului : durere aparuta sau agravata de aplecarea pacientului (mai ales in
pozitia adoptata cand se incheie la snurul de la pantofi semnul snurului), simptome datorate
incarcerarii herniei.
Diagnosticul este usor utilizand examenele radiologice (tranzit baritat) cu utilizarea mai multor
pozitii (Trendelenburg) si a diverselor manevre ce cresc presiunea intra-abdominala (Valsalva, tuse
etc) care indica prezenta deasupra diafragmului a unei portiuni a stomacului.
Endoscopia este indicata nu pentru diagnosticul HH ca atare, cat mai ales al complicatiilor RGE
favorizat de aceasta: esofagite, ulcere in punga herniara, stenoze esofagiene etc.
Principiile de tratament si conduita terapeutica sunt aceleasi ca si in cazul esofagitei de reflux.
ESOFAGITA POSTCAUSTICA
Termenul de esofagita descrie o inflamatie acuta sau cronica a mucoasei esofagiene.
Esofagita acuta postcaustica are drept cauza ingestia accidentala sau cu intentie suicidara a
unor substante corozive, caustice. Acestea pot fi :
- alcali (soda, KOH, NaOH, produse de albire) , care dizolva tesuturile prin producerea unei
necroze de lichefiere (afecteaza esofagul si mai putin stomacul)
- acizi (apa tare, HCl), care produc necroza de coagulare , ce este oarecum autolimitata
(afecteaza in special stomacul).
Dupa ingestie, bolnavul poate fi paucisimptomatic sau sa prezinte dureri toracice si
abdominale intense, sfasietoare, accentuate de deglutitie, paloare, febra, odinofagie, sialoree,
dispnee (prin edem al laringelui), uneori soc. Examenul oro-faringelui poate orienta diagnosticul
(evidentiaza leziuni ulcero-necrotice ale mucoasei bucale) dar nu are valoare predictiva pentru
leziunile eso-gastrice.
Explorarea paraclinica.
Pentru a orienta corect tratamentul se recomanda evaluarea precoce endoscopica, daca nu
sunt contraindicatii si anume, necroza faringiana extinsa, insuficienta respiratorie. Examenul
radiologic, efectuat la distanta de episodul acut, evidentiaza eventuala prezenta a stenozelor
cicatriciale.
Cel mai important pentru diagnosticul imediat este insa anamneza, fie a pacientului, fie
apartinatorilor.
Tratamentul initial este suportiv, cu lichide si analgezice intravenos. Aspiratia nazo-gastrica si
antidoturile orale pot fi periculoase si in general este bine sa nu se administreze. Cei mai multi
pacienti pot fi tratati medical. Multe cazuri nu au leziuni ale mucoasei esofagiene sau gastrice,
permatand externarea imediata si indrumarea spre consult psihiatric.