Sunteți pe pagina 1din 16

CLADIRI

IN CONDITII DIFICILE DE AMPLASAMENT













TERENURI NATURALE DE FUNDARE DIFICILE
Pamanturi cu umflari si contractii mari
























stud. arh. Cracaoanu Maria Alina
an VI grupa 604





TERENURI NATURALE DE FUNDARE DIFICILE

Pamanturi cu umflari si contractii mari







CUPRINS



I. DEFINIREA SI CLASIFICAREA TERENURILOR DE FUNDARE DIFICILE

II. PAMANTURILE CU UMFLARI SI CONTRACTII MARI PCUM

III. METODE DE IMBUNATATIRE TRATARE A PAMANTURILOR CU
UMFLARI SI CONTRACTII MARI

IV. COMPORTAREA CONSTRUCTIILOR FUNDATE PE PAMANTURI CU
UMFLARI SI CONTRACTII MARI SI APARITIA DEGRADARILOR

V. MASURI DE PROIECTARE SAU REMEDIERE LA CONSTRUCTII FUNDATE
PE PCUM

VI. STUDIU DE CAZ - Imbunatatirea terenului dificil de fundare


BIBLIOGRAFIE















I. DEFINIREA SI CLASIFICAREA TERENURILOR DE FUNDARE DIFICILE



In Romania, geologia variata si diversitatea formelor de relief au facut sa

se intalneasca in ternul de fundare o gama variata de pamanturi cu proprietati


fizice si mecanice extrem de diferite. Realizarea terasamentelor pe si din aceste
pamanturi, unele avand comportament dificil, creaza probleme continue atat in
perioada de executie a terasamentelor cat mai ales dupa inceperea exploatarii
propriu-zise, datorita variatiilor de umiditate, a nivelului hidrostatic.
Studierea pamanturilor dificile de fundare este de aceea importanta si
presupune identificarea si clasificarea acestora in functie de proprietatile
specifice in contact cu anumiti factori perturbatori.
Conform NP 074/2007 Normativ privind documentatiile geotehnice pentru
constructii, pamanturile care intra in categoria pamanturilor dificile de fundare
sunt: nisipurile afanate, nisipurile saturate susceptibile la lichefiere sub actiuni
seismice, pamanturile fine cu consistenta redusa, pamanturile loessoide
apartinand grupei B de pamanturi sensibile la umezire, pamanturile argiloase cu
umflari i contractii mari, pamanturile cu continut ridicat de materii organice
(peste 6%), terenurile in panta cu potential de alunecare.

Dezvoltarea volumului lucrarilor de constuctii si a suprafetelor destinate
acestora impune realizarea unora dintre aceste constructii pe terenuri slabe de
fundare, cu rezistente mecanice reduse, ce conduce la adoptarea unor solutii de
fundare complicate si costisitoare.
Terenurile de fundare dificile pot fi artificiale, atunci cand umpluturile nu
sunt realizate controlat, omogen si compact sau naturale.

Terenurile naturale de fundare dificile au ca principale categorii:

1. terenurile sensibile la variatia umiditatii
- PSU : pamanturi sensibile la umezire
- PUCM : pamanturi cu umflari si contractii mari
2. terenurile nisipoase sensibile la actiunea seismica
3. terenurile cu compresibilitate mare sau mijlocie


Amplasarea constructiilor pe aceste tipuri de teren presupun realizarea
unor masuri speciale de conformare generala a cladirilor in plan si in elevatie,
precum si masuri constructive specifice pentru infrastructura.


II. PAMANTURILE CU UMFLARI SI CONTRACTII MARI PCUM

INTRODUCERE

Pamanturile cu umflari si contractii mari sunt pamanturi argiloase, mai
mult sau mai putin active, prin raport cu apa ( intalnite in literatura de
specialitate sub denumirea de pamanturi contractile sau pamanturi expansive).
Acestea prezinta proprietatea de a-si modifica sensibil volumul, la schimbari ale
umiditatii.
In consecinta, fundarea directa pe aceste terenuri, va avea ca rezultat aparitia de
tensiuni suplimentare in terenul de fundare care, in lipa unor masuri
corespunzatoare, vor conduce la degradari importante ae constructiior existente
pe aceste terenuri.
Fenomenul de umflare contractie are efecte negative asupra constructiilor si
impune prevederea unor masuri deosebite inca din faza de proiectare
preliminara.
Toate argilele sunt potential expansive sau contractile insa, in categoria
pamanturilor cu umflari si contractii mari intra acele argile capabile sa prezinte
umflari si contractii mari care pot sa pericliteze rezistenta si stabilitatea
constructiilor la variatii curente ale umiditatii.

Din punct de vedere geologic, pamanturile cu umflari si contractii mari sunt
de doua tipuri:
- formatiuni din zona temperata constituite din depozite glaciare,
lacustre si marine vechi; din aceasta categorie facand parte
majoritatea pamanturilor cu umflari si contractii mari din Romania;
- formatiuni din zona calda, bogate in materii organice, provenite din
evolutia biodinamica a solului de origine glaciara sau aluvionara;
din aceasta categorie fac parte depunerile argiloase si organice din
lunca si delta Dunarii, de pe cursurile unor rauri si cele lacustre;



RASPANDIRE PE TERITORIUL ROMANIEI

PCUM se intalnesc in toate regiunile geografice ale tarii si sunt identificate
in urmatoarele zone:
-zonele subcarpatice piemontane din Oltenia, Muntenia, Banat si izolat in
Moldova si Dobrogea
-Podisul Transilvaniei si mai ales in partea sa dinspre Nord si Vest
-zonele colinare dinspre Campia de Vest
-zonele de lunca si terase ale unor rauri, mai ales in Podisul Moldovenesc
-unele zone din lunca si delta Dunarii


raspandirea PCUM pe teritoriul Romaniei



FACTORII CARE INFLUENTEAZA VARIATIILE DE VOLUM ALE PCUM


Conditii hidrogeologice

1 : nivelul hidrostatic subteran este la o adancime mai mare de 10m. Diagrama
de variatie a umiditatii cu adancimea de la suprafata terenului, determinata prin
masuratori periodice de teren, arata ca la adancimea de cca 2,00m umiditatea se
mentine practic constanta in tot timpul anului;
2 : nivelul hidrostatic subteran este la o adancime mai mica de 2,00m. Diagrama
arata un orizont de iarna si altul de vara, adancimea de la care umiditatea
ramane practic constanta fiind de cca 1,40m. De la aceasta adancime fundatiile
nu mai sunt influentate de uscaciune ;
3 : nivelul hidrostatic subteran este la o adancime intermediara, intre 2 si 10 m
in cazul cand diagrama rezulta ca o combinatie a celor doua cazuri precedente.
Din ea rezulta ca zona AB nu este supusa variatiilor de umiditate. Punctele C si D
corespund adancimilor maxime de variatie ce se ating vara (D), respectiv iarna
(C). Fundarea in zona AB sau sub punctul D cand zona AB lipseste, se face in
conditii sigure. Punctele A, B, C, D se stabilesc prin observatii sezoniere in teren.

variatia umiditatii cu adancimea

Variatiile de umiditate

Variatiile de umiditate pot aparea din urmatoarele motive
1.datorita infiltratiilor de apa atmosferica sau din instalatii industriale sau prin
ridicarea nivelului hidrostatic ;
2.acumularea umiditatii sub constuctii intr-o zona limitata ca adancime prin
perturbarea conditiilor naturale de evapo-transpiratie ;
3.umflari si contactii in partea superioara a zonei de aeratie din cauza schimbarii
regimului hidro-termic provocat de variatiile climatice ;
4.prezenta vegetatiei perene langa constuctii.
La evaluarea distributiei de echilibru a umiditatii distingem urmatoarele
doua situatii : prima in care nivelul apei subterane se gaseste la mica adancime
(sub 6m ) fata de nivelul terenului si cand starea de echilibru a umiditatii este
conditionata de nivelul apei subterane ; a doua in care nu exista un strat de apa
subterana si cand starea de echilibru a umiditatii este conditionata in principal
de conditiile climatice ale regiunii considerate.
Factorul climatic si variatiile de temperatura in sol influienteaza prin
regimul lor alternant pe anotimpuri si chiar zilnic umflarea, respectiv contractia
pamantului. Zonele cu P.U.C.M. din ntului. Zonele cu P.U.C.M. din tara au
precipitatii de 500..700mm/an cu regim torential si ecarturi mari de
temperatura intre vara si iarna si intre zi si noapte in timpul verii (peste 10 20
grade C) care provoaca fenomene repetate de umflare si contractie pana la o
adancime de cca 2,00m.
Majoritatea constructiilor sunt executate intr-o perioada de timp relativ
scurta, pe parcursul unui singur sezon climatic.
Variatii mult mai importante de umiditate au loc in timpul exploatarii
constructiei atat prin efectul de acoperire a suprafetei terenului si prin efectul
ciclic sezonier dat de factorul climatic, cat si prin procesele tehnologice care pot
modifica temperatura si umiditatea terenului de fundare.

Efectul variatiior sezoniere de umiditate se manifesta asupra PCUM dupa
cum urmeaza :
-in perioadele secetoase apar in teren crapaturi de contractie, de obicei sub
forma unor retele de poligoane care afecteaza practic intreaga grosime a
straturilor contractile, provocand fisurarea constructiilor la care nu s-au luat
masuri corespunzatoare ; fenomenul este mai pronuntat la terenurile puternic
insorite, mai ales acolo unde au stagnat apele atmosferice (ochiuri de apa, balti
de mica adancime )
-in perioadele ploioase crapaturile incep sa se inchida ; inchiderea
crapaturilor, porneste atat de jos, datorita umezirii prin apa infiltrata a
straturilor inferioare, cat si de sus, unde straturile superioare se umfla prin
umezire uniforma ; crapaturile raman partial deschise de la un sezon la altul si ca
urmare deformatiile terenurilor au un caracter neuniform si in perioadele
umede, conducand la evolutia fenomenului de degradare a constructiilor ;

retele de micro si macro fisuri in PCUM



Prezenta vegetatiei perene in vecinatatea constructiilor agraveaza


degradarea acestora de exemplu arborii aflati in apropierea cladirilor produc o
uscare importanta a pamantului, in tot timpul anului, prin absorbtia umezelii din
terenul de fundare.

Presiunea existenta sau aplicata

Cu cat un pamant este mai indesat i mai uscat cu att umflarile potentiale
sunt mai mari . Presiunile necesare a fi aplicate pentru a impiedica umflarile sunt
de asemenea cu atat mai mari cu cat pamantul este mai indesat si mai uscat.



IDENTIFICAREA PCUM

Identificarea si caracterizarea pamanturilor cu umflari si contractii mari se
realizeaza cu ajutorul unor indici care exprima cantitativ comportamentul
expansiv al acestor pamanturi.


Clasificarea pamanturilor cu umflari si contractii mari dupa NP 126/2012

III. METODE DE IMBUNATATIRE TRATARE A PAMANTURILOR CU


UMFLARI SI CONTRACTII MARI

Necesitatea imbunatatirii terenurilor de fundare si stabilizarii pamanturilor
a fost recunoscuta din momentul existentei constructiilor, solutiile si tehnologiile
avansand in timp.
Pamanturile argiloase folosite ca materiale pentru terasamente genereaza
degradari ale constructiilor in exploatare privind stabilitatea la variatii ale
umiditatii.
In cazul unui amplasament in care sunt predominante pamanturile cu umflari si
contractii mari, pentru stabilirea utilizarii acestora ca materiale de constructii,
este necasara imbunatatirea acestora.
Metodele de imbunatatire a pamanturilor dificile de fundare sunt in functie de
lucrul mecanic folosit si e tipul materialelor ce intra in componenta
amestecurilor de pamant.
Acestea se clasifica in:
1.Metode privind stabilizarea pamanturilor prin: stabilizare fizica, stabilizare
chimica, stabilizare mecanica si stabilizare termica
2.Metode privind impiedicarea variatiilor de umiditate preumezirea terenului
de fundare si impermeabilizarea rambleelor
3.Inlocuirea pamanturilor argiloase cu pamanturi inactive

Principalele imbunatatiri care sunt urmarite in stabilizarea pamanturilor cu
umflari si contractii mari sunt:
- reducerea presiunii de umflare; cresterea rezistentei la forfecare; micsorarea
permeabilitatii si reducerea potentialului de contractie umflare;


Stabilizarea fizica
Stabilizarea fizica se realizeaza prin modificarea compozitiei granulometrice a
unui pamant prin amestecarea cu un alt pamant. Prin aceasta metoda se
urmareste cresterea rezistentei la forfecare si reducerea presiunii de umflare.
Cea mai economica metoda de stabilizare a pamanturilor cu umflari si contractii
mari este reprezentata de amestecurile cu material granular. Amestecurile de
argila cu materiale granulare sunt folosite pentru constructiile din materiale
locale reprezentate prin terasamente de drumuri, baraje de pamant si diguri.
Proprietatile fizice si mecanice ale pamanturilor cu umflari si contractii mari si
intensitatea fenomenului de umflare-contractie sunt in stransa legatura cu
compozitia mineralogica, in special cu procentul de minerale argiloase din
grupul smectitelor (montmorillonit). Cu cat procentul de montmorilonit din

componenta argilelor este mai mare, cu atat fenomenul de umflare-contractie ale


acestora sunt mai intense, in special valoarea presiunii de umflare este mai mare.

Stabilizarea chimica
Stabilizarea chimica se incadreaza in stabilizarea pamanturilor argiloase cu var,
ciment, cenusa de termocentrala si clorura de calciu.

Stabilizarea mecanica
Stabilizarea mecanica se poate realiza prin aplicarea unei presiuni pamanturilor
cu umflari i contractii mari, presiune care trebuie s fie mai mare decat
presiunea de umflare, pentru a putea fi prevenita.

Stabilizarea termica
Tratarea prin ardere este o tehnica ce se aplic pamanturilor cu umflari si
contractii mari pentru minimalizarea variatiilor de volum. La temperaturi de
peste 400-600C se produc transformari cu caracter ireversibil al mineralelor
argiloase n vederea micsorarii sensibillitatii acestora la actiunea apei si creaza
noi legaturi structurale prin initierea unui proces de vitrificare.

Inlocuirea terenului de fundare

Inlocuirea terenului de fundare cu un material insensibil la variatii de volum s-a
constatat ca este eficienta in cazul excavatiilor cu adancimi de la 1,5 la 3,0 m, iar
materialul granular aflandu-se la distante relativ mici. Adancimea se alege in
functie de potentialul de umflare al pamantului respectiv, astfel incat presiunea
exercitata de greutatea rambleului si a structurii viitoare sa depaseasca
presiunea de umflare.


IV. COMPORTAREA CONSTRUCTIILOR FUNDATE PE PAMANTURI CU
UMFLARI SI CONTRACTII MARI SI APARITIA DEGRADARILOR


Comportarea constructiilor fundate pe PCUM depinde de intensitatea
fenomenelor de umflare-contractie care sunt conditionate de:
- structura, forma si marimea constructiei
- adancimea de fundare si modul de realizare a fundatiilor
- anotimpul in care s-au executat fundatiile
- posibilitatile de infiltrare a apelor atmosferice si expunerea la soare
a terenului de fundare si din imediata vecinatate a constructiei
- existenta unor arbori in vecinatatea constructiilor
- conditiile de exploatare a constructiei

Aparitia degradarilor, la constructiile la care nu s-au luat masurile


corespunzatoare, se produce de regula astfel:
- la cladirile din zidarie de caramida cu fundatii directe de beton,
fisurile in fundatii si ziduri apar de regula in primul sau al doilea an
dupa exeecutie si evolueaza continuu, avand insa de regula,
tendinta de atenuare
- cladirile cu schelet de lemn si paianta fisureaza mai putin, dar se
deformeaza foarte mult; tocurile usilor si ferestrelor se stramba,
podeaua si tavanul se incovoie
- la toate felurile de constructii, colturile puternic insorite dinspre
sud-vest se taseaza cel mai mult, din cauza contractiei, provocand
aparitia fisurilor si crapaturilor in V ( deschise mai mult la partea
superioara); daca executia constructiei s-a efectuat intr-o perioada
secetoasa, in perioada umeda care urmeaza pamantul se umfla,
provocand aparitia fisurilor si crapaturilor in A deschise mai mult
la partea inferioara

Elementele anexe ale constructiilor de zidarie, care fac corp comun cu
constructia propriu-zisa si sunt fundate la adancime mai mica se fisureaza sau
crapa de la inceput si se separa de restul constructiei, intrucat sufera in cea mai
mare masura efectul contractiilor si umflarilor periodice ale pamantului ( tasari
si ridicari neuniforme).

Fisurile si crapaturile constructiilor apar si se dezvolta la colturile si zonele cu
rezistenta mai redusa ale peretilor de zidari, de exemplu, in sectiunile cu goluri
pentru usi si ferestre, sau la casa scarii, ajungand pana la 3-5 cm deschidere sau
chiar mai mult, separand astfel elementele de constructie si fragmentant cladirea
respectiva.




V. MASURI DE PROIECTARE SAU REMEDIERE LA CONSTRUCTII FUNDATE PE
PCUM


Pentru inlaturarea sau atenuarea fenomenelor defavorabile datorate
existentei PCUM se poate recurge in general la masuri care vizeaza:
- eliminarea cauzelor care genereaza variatii de umiditate in terenul
de fundare ( eliminarea resurselor ce provoaca umezirea - conducte
sau canalizari degradate, ridicarea nivelului apelor subterane,
infiltratii datorate precipitatiilor sau stagnarii apei la subrafata
terenului, irigatii, defrisari etc. sau uscarea existenta unor arbori
in vecinatatea constructiei, coborarea nivelului apelor subterane,
procese tehnologice cu temperaturi ridicate sau de ventilatie;
- transmiterea solicitarilor exercitate de fundatii sub zona ce prezinta
variatii de volum de la suprafata terenului prin stabilirea unei

-
-

adancimi de fundare adecvate, prin subzidirea fundatiilor existente


avand adancimi insuficiente sau prin fundarea pe piloti;
imbunatatirea terenului de fundare pentru a diminua sau anihila
variatiile de volum
masuri care conera constructiei capacitatea de a prelua solicitarile
datorate deformatiilor provocate de variatiile de volum ale
terenului de fundare;



Masurile ce se adopta la proiectarea constructiilor fundate pe PCUM se
aleg in functie de adancimea de fundare stabilita, de importanta si destinatia
constructiei, de caracteristicile de contractie-umflare ale terenului de fundare si
de rezultatele estimarii deplasarilor si solicitarilor datorate variatiei umiditatii
pamantului cu umflari si contractii mari asupra constructiei.

Adancimea minima de fundare se stabileste in functie de nivelul hidrostatic,
distingandu-se urmatoarele cazuri:
1. cand nivelul hidrostatic al apei subterane este la o adancime mai mica de
2m
2. cand nivelul hidrostatic al apei subterane este la adancime intermediara
intre 2 si 10m
3. cand nivelul hidrostatic al apei subterane este la adancime mai mare de
10m
Pentru orice fel de constructie cu caracter definitiv, fundata pe PCUM, adancimea
minima de fundare D, se recomanda a fi:
D=1,5 m , pentru terenurile de fundare din cazul (1)
D=2,0 m, pentru terenurile de fundare din cazurile (2) si (3);
In cazul in care proiectantul stabileste pentru unele parti ale constructiei
fundarea la adancimi diferite, se vor prevedea rosturi de tasare, cautandu-se
totodata ca diferentele de adancime intre fundatiile alaturate sa fie cat mai mici
(pana la 0,5 m);

Gradarea masurilor ce se adopta

1.Mentinerea unor conditii stabile de umiditate prin ecrane impermeabie sub
trotuare, largire (pamant stabilizat sau geomembrane) si evitarea infiltrarilor din
interior;
2.Controlul sau prevenirea variatiilor de volum prin marirea presiunilor pe
teren, prevederea unor spatii de expansiune;
3.Monolitizarea structurii prin prevederea de rigidizari sau centuri;
4.Imbunatatirea pamanturilor prin stabilizare, injectii sau inlocuire;
5.Fundarea in adancime sub zona afectata de variatiile de volum;


In cazul fundarii la adancimea minima indicata in normativ si pentru
constructii fara conditii speciale de exploatare, pentru prevenirea degradarilor
sunt suficiente, de regula, urmatoarele masuri:
a. Sectionarea cladirii si fundatiei in tronsoane de maximum 30m, prin
rosturi de tasare;

b. Conductele purtatoare de apa ce intra si ies din cladiri vor fi prevazute cu


racorduri elastice si etanse la traversarea zidurilor sau fundatiilor; este
indicat ca in interiorul cladirilor, conductele sa fie montate aparent, in
subsol, respectiv in primul nivel in cazul constructiilor fara subsol, astfel
incat sa fie accesibile pentru controlul ce trebuie efectuat periodic si
eventualele reparatii ce trebuiesc efectuate imediat ce se depisteaza
neetanseitatea lor;
c. Se recomanda realizarea de trotuare etanse in jurul cladirilor; trotuarul
din jurul constructiilor, care va avea latimea minima de 1,00m se va aseza
pe un strat de pamant stabilizat, in grosime de 20cm, prevazut cu panta
de 5% spre exterior. El trebuie sa fie etans, putand fi confectionat din
asfalt turnat su din dale, din piatra sau beton, rostuite cu mortar de
ciment sau mastic bituminos. Etanseitatea in timp necesita o buna
compactare a stratului de pamant stabilizat.
d. Evacuarea apelor superficiale si amenajarea suprafetei terenului
inconjurator cu pante de scurgere spre exterior. Evacuarea apelor de pe
acoperis trebuie facuta prin burlane si rigole impermeabile, special
prevazute in acest scop, cu debusee asigurate si preferabil direct in
reteaua de canalizare. Prin masurile de sistematizare verticala trebuie sa
se evite stagnarea apelor superficiale la distante mai mici de 10m in jurul
fiecarei constructii;
e. Se recomanda evitarea plantarii sau mentinerii de arbori ornamentali,
pomi fructiferi, arbusti sau plante perene in apropierea constructiilor, cu
un spatiu intre cladire si copac de cca 3-5m in functie de importanta
constructiei, natura arborilor si potentialul de contractie umflare al
terenului. Dupa intensitatea fenomenului de asecare diferitele specii de
arbori pot fi considerae ca fiind - foarte periculoare: plopul, arinul,
salcamul, salcia, ulmul
- putin periculoase: laricele, bradul, pinul
f. Anexele cladirilor (scari, terase etc.) vor fi fundate de regula la aceeasi
adancime cu constructiile respective, pentru a se evita degradarea lor
datorita tasarilor sau umflarilor diferite de la un punct la altul. In functie
de tendintele si posibilitatile de deformare a terenului prin contractie sau
umflare, se va studia fie legarea rigida a anexelor de constructii, fie
separarea lor completa si tratarea independenta;
g. Urmarirea comportarii si miscarii constructiilor ( deplasari, inclinari), se
va efectua conform prevederilor si dupa metodele din STAS 2745-90
Terenul de fundare. Urmarirea tasarii constructiilor prin metode
topografice C 61-94 Instructiuni tehnice pentru determinarea
deformatiilor terenului de fundare al constructiilor prin metode
topografice cu urmatoarele completari: Proiectantul este obligat sa
includa in documentatia tehnica si economica a proiectului de executie
urmarirea comportarii miscarilor constructiilor, inclusiv felul, numarul si
pozitia reperelor respective, la toate obiectivele la care s-au stabilit
masuri constructie speciale. In timpul executiei constructiei, sarcina
efectuarii masuratorilor revine constructorului, iar dupa darea in
exploatare ea revine beneficiarului lucrarii.



In cazul fundarii la o adancime cuprinsa in zone de variatie sezoniera a
umiditatii, in special pe PCUM cu contractilitate foarte mare sau mare, pe langa
masurile enumerate anterior se vor lua unele masuri constructive speciale, in
vederea asigurarii rezistentei, stabilitatii si exploatarii normale a tuturor
constructiilor:
a. Trotuarul etans din jurul constructiei va avea latimea minima de 1,5m si
se va aseza pe un strat de pamant stabilizat
b. Reducerea umflarii terenului prin marirea presiunii efective pe talpa
fundatiei, pana la o valoare cel putin egala cu presiunea de umflare, care
insa nu va depasi capacitatea portanta a terenului, stabilita conform
STAS 3300/2-85 Terenul de fundare. Calculul terenului de fundare in
cazul fundarii directe
c. Presiunea orizontala de umflare, se manifesta prin impingeri asupra
fetelor laterale ale fundatiilor si peretilor exteriori asupta lucrarilor de
sustinere. In cazul lucrarilor de sustinere de tipul zidurilor de sprijin, este
interzis sa se utilizeze ca material de umplutura in spatele lucrarii, argile
cu umflaturi si contractii mari, deoarece in urma compactarii terenului
presiunea orizontala de umflare poate fi mai mare decat presiunea
verticala de umflare.
d. Prevederea unor structuri sau a unor masuri constructive care sa
permita preluarea impingerilor sau deplasarilor neuniforme cauzate de
umezire, respectiv uscarea terenului de fundare: - centuri de beton
armat, continue pe intreaga lungime a peretilor exteriori, portanti sau
autoportanti, amplasate la fiecare nivel al constructiei, inclusiv la nivelul
solului. La cladirile numai parter, de forma in plan apropiata de patrat
centura superioara poate fi inlocuita cu armarea zidariei la colturi, pe
1,50..2,00m lungime pe fiecare latura, care sa depaseasca in orice caz
golurile usilor si ferestrelor; - proiectarea unor constructii putin
sensibile la deformare neuniforma a terenului de fundare, in cazurile in
care este necesara o asigurare de gradul I. In acest sens se pot proiecta fie
constructii cu structura foarte rigida (care sa poata prelua in bune
conditii eforturile suplimentare ce apar in suprastructua), fie constructii
flexibile (care se adapteaza la deformatiile specifice terenului). Structura
trebuie proiectata astfel incat sa asigure rigiditatea, respectiv
flexibilitatea constructiei atat in plan vertical cat si in plan orizontal;
- imbinarile elementelor de rezistena din beton armat prefabricat trebuie
proiectate si realizate cu luarea in considerare a efectelor deformarii
neuniforme a terenului. Calculele se vor efectua pe baza celor mai
defavorabile ipoteze privitoare la contractia sau umflarea terenului,
functie de conditiile de umiditate rezultate din studiile geotehnice si din
momentul executiei fundatiei. Efectele deformatiilor neuniforme vor fi
considerate actiuni temporare de lunga durata;





Adoptarea unor sisteme indirecte de fundare care sa depaseasca straturile de
pamanturi contractile:
a. Pentru constructii de importanta deosebita si grosime mare a stratului de
PCUM se poate recurge la fundare pe piloti pentru a asigura transmiterea
eforturilor sub zona aferenta de variatiile de umiditate ale pamantului si
deci de modificari de volum. In acest caz pe isa pilotului din zona cu
variatii de volum se vor adopta solutii care sa evite producerea in pilot a
unor solicitari de smulgere ca urmare a umflarii terenului;
b. Pentru a se evita executarea unor volume mari de sapatura si betoane in
fundatii ( de exemplu la unele constructii agrozootehnice dezvoltarea pe
suprafate mari), este indicata inlocuirea fundatiilor continue cu fundatii
izolate pe care reazama constructia prin intermediul unor grinzi de
fundare. Se evita astfel deschiderea unui front mai mare de contact cu
atmosfera care modifica apreciabil umiditatea pamantului activ din
sapatura. Trebuie prevazut un spatiu intre suprafata terenului si talpa
grinzii de fundatie egal cu valoarea posibila a umflarii pamantului (10-
15cm) care sa se umple cu nisip gruntos, impiedicandu-se totodata
accesul direct al apei, respectiv asigurandu-se evacuarea ei.



VI. STUDIU DE CAZ
Imbunatatirea terenului dificil de fundare

Proiect: Centru de marketing pentru produse agro-alimentare, Cluj

In acest studiu de caz se prezinta un exemplu in care s-a folosit una dintre
metodele recomandate pentru imbunatatirea terenurilor dificile de fundare.
Astfel, in zona Cluj terenul de fundare este reprezentat de urmatoarele
caracteristici:
-peste marnele badeniene s-au depus nisipuri, pietrisuri, reprezentand
terasa a II-a a raului Somes, de la cota 3,5m la peste 10m. Peste straturile de
nisipuri pietrisuri apar argile grase cafenii marnoase, namoluri, maluri negre,
nisipuri prafoase, de la adancimea de 4,7m la 0,2m. Ele reprezinta depuneri ale
paraielor sarate in mlastinile din zona de varsare in raul Somes. Ulterior prin
circulatia apelor meteorice, namolurile au pierdut carbonatii devenind
pamanturi dificile de fundare pamanturi cu umflari si contractii mari PCUM.
Carbonatii s0au depus in zona nisipurilor si pietrisurilor. Din studiul geotehnic
prezentat, reiese ca terenul bun de fundare se gaseste la cote cuprinse intre 1,6-
3,6m, de la nivelul terenului, adica in stratul de pietris mic.

S-a optat sistemul de fundatii elastice continue sub stalpi, grinzi de
fundare dar combinat cu imbunatatirea terenului de fundare in vederea fundarii
directe.

Ca metoda de imbunatatire s-a recomandat folosirea unei perne de balast,
compactat pe un strat de blocaje de piatra sparta ( in cazul pentru care accesul

utilajelor in zona sapaturii nu este posibil), datorita mlastinii formate, in executie


se va proceda la asternerea unui strat subtire de balast peste care se realizeaza
apoi un strat de piatra sparta, cu dimensiunile de 7-15cm, sau alte dimensiuni
alese de constructor, patrunzand in terenul de fundar. In continuare se asterne
piatra sparta marunt, formandu-se astfel un pat suficient de stabil pentru
circulatia utilajelor cu autorul carora se realizeaza stratul de balast.
Modu de alcatuire al pernei de balast a fost determinat de natura si
caracteristicile terenului din amplasament, de nivelul apei subterane cat si de
particularitatile constructiei.

Grosimea pernei de balast se prevede de 1,00 m iar latimea fundatiei
continue elastice ce urmeaza a se rezema pe perna b = 1,00m; adancimea de
fundare 1,5 m. Pernele de balast au un rol deosebit in calitate de strat drenant,
rezultand drenarea apei din porii terenului argilos, saturat, situat dedesubt.


BIBLIOGRAFIE

NP 126/2012 Normativ privind fundarea construciilor pe pmnturi cu
umflri i contracii mari
Petrovici, R. - Proiectarea si executarea cladirilor in conditii dificile
deamplasament - curs - Institutul de Arhitectura Ion Mincu Bucuresti, 1995
ARITON G. Teza de doctorat: Imbunatatirea proprietatilor terenurilor de
fundare,Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi, Iasi, 2010
Manoliu, I. - Fundaii i procedee de fundare. Editura Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1983