Discutam despre poei i scriitori, care porniser pe acelai drum cu noi, dar care de

mult au rmas n urm i s-au pierdut n negura uitrii. Din cnd n cnd mai
aducevam vorba de cineva. Vine i mai amintea de?... Ddeam de cap i schiam
cte un zmbet forat. Vedeam cu ochii minii fantasma unei persoane despre care
nu mai vorbisem de mult i a crui via prea ruinat. Cine ar fi putu s mai aud
de ea? Oare mai triete. Tcerea deplin vorbea de la sine. n aceast tcere
amar, orice urm de glorie apus, era risipit, spulberat asemeni frunzelor uscate
care mor ntr-un cimitir. Nu scotea nimeni niciun cuvnt.
Trecuser deja cteva momente bune de cnd nimeni nu scosese vreun
cuvnt, cnd doar ce auzim numele lui Gallus.
Bietul de el, spuse Kornel Esti. Eu am mai avut ocazia s-l vd, ce-i drept cu ceva
timp n urm, s fie vreo apte, opt ani i nici circumstanele n care l-am vzut nu
erau tocmai fericite. Trecuse printr-o ntmplare,comparabil cu un roman poliist,
ntmplare care a fost ea nsi cea mai tensionant i mai dureroas din toate de
care mi-a fost dat s triesc.
Din ce v-am spus nu avei dect o idee vag despre cine a fost el. Era un
biat talentat, cruia i mmergea mintea brici, cu sim al intuiiei ascuit,
contiincios i citit. Vorbea mai multe limbi. Se descurca att de bine cu engleza
nct se spune c nsui Prinul Angliei a fi luat lecii de la el. Acesta a stat 4 ani la
Cambridge.