Geografia politic a sistemelor europene

Teritorialitate i structur demografic

Studiu de caz comparativ: FINLANDA, NORVEGIA, SUEDIA, DANEMARCA,
SPANIA, PORTUGALIA

Realizat de:
Dobrea Andreea
Grdinaru Marcela-Florentina
Lupuleac Laura-Mihaela
Topor Ana-Cristina
RISE, An III, Gr. 1 i 2

Iai 2014

Cuprins
Abstract
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. Metode de cercetare
2.1. Dimensiunea teoretic a cercetrii
2.2. Culegerea datelor cercetrii
2.3. Analiza statistic primar a datelor
2.4 Analiza corelaional
2.5 Interpretarea i analiza rezultatelor
Capitolul 3 Sisteme politice
3.1 Sistemul politic finlandez
3.2 Sistemul politic suedez
3.3 Sistemul politic danez
3.4 Sistemul politic norvegian
3.5 Sistemul politic spaniol
3.6 Sistemul politic portughez
Capitolul 4 Provocarea demografic: mbtranirea, Migraia i Integrarea
4.1 Tendinele demografice ale Europei
4.2 Sporirea participrii pe piaa forei de munc
4.3 Politica de imigrare: ctre o abordare proactiv
Concluzii
Bibliografie

ABSTRACT

Pe parcursul secolului al XX-lea, geografia politic a Europei a fost repartizat de

nenumrate ori. n primul rzboi mondial Germania a creat cteva state noi in Europa de Est,
inclusiv o Ucrain independent. Dup rzboi, disoluia Imperiului Austro-Ungar a avut drept
urmare crearea unor state cunoscute sub denumirea de middle tier, ce se situau ntre Polonia, de
la Marea Baltic, i Iugoslavia, pn la Adriatic.Germania a alterat acest proces n cel de-al
doilea Rzboi Mondial, unde Polonia i teritoriile cehe au fost cucerite, iar noi state precum
Slovacia i Croaia au aprut. Uniunea Sovietic a schimbat radical graniele Europei de Est dupa
cel de-al doilea Rzboi Mondial. O dat cu colapsul puterii sovietice asupra Europei de Est din
ultimii ani, au aprut noi provocri determinate de apariia unui nou grup de state i schimbri
ale granielor statale. Pe parcursul secolului XX, geografia Europei a suferit de cinci ori
schimbri majore.
Cuvinte cheie: geografia politic, teritorialitate, Europa, ri, demografie.

Capitolul 1.
3

Introducere
Unul dintre avizaii cercettori ai problemei, Ed. Soja, afirma desprerelaia teritorialitate,
stat i societate urmtoarele: Numai cnd societatea a nceput s creasc simitor n dimensiuni
i complexitate, s-a afirmat teritorialitatea ca fiind un fenomen organizaional i comportamental
puternic. Dar aceasta este o teritorialitate cultural i simbolic, nu teritorialitatea primitiv a
primatelor i aaltor animale. Astfel, dei teritorialitatea cultural ncepe n mod fundamental cu
primatele, omul atinge o proeminen central n societate, numai prin apariia statului (s.n.). i
probabil c-i atinge nflorirea suprem ca baz organizaional pentru societate, n statul
naional bine structurat, rigid compartimentat i sever aprat din zilele noastre
Geografia politic, ntemeiat de Friedrich Ratzel la sfritul secolului trecut (autorul
german public lucrarea sa fundamental, Politische Geographie, n 1897), studiaz relaia
intre procesele politice i mediul geografic (V. Bodocan, Geografie politic, pag. 9),
condiiile geografice ale constituirii, dezvoltrii i activitii statelor, potrivit Dicionarului de
sociologie (coordonatori Ctlin Zamfir i Lazr Vlsceanu). Concentrndu-i demersul de
cercetare pe relaia dintre formele de organizare social i politic, pe de o parte, i mediul
geografic, pe de alta, geografia politic ncearc s rspund la ntrebarea: exist o legtur ntre
formele politice i mediul natural i dac da, care ar fi aceasta? La prima parte a ntrebrii
rspunsul este, fr ezitare, afirmativ. n viziunea lui Friedrich Ratzel, statul e tratat ca un
organism ale crui particulariti depind n parte de nsuirile poporului, n parte de cele ale
pmntului, rolul determinant revenind acestora din urm. ntre aceste particulariti, cele mai
importante sunt ntinderea, aezarea, felul i relieful pmntului, vegetaia i apele etc. Deducem
de aici deosebirea cardinal dintre geografia politic i geografie. Prima urmrete s surprind
micarea, o anume evoluie, dinamica propriu zis a corelaiei menionate, n timp ce geografia
descrie mai mult condiiile naturale ale mediului fizic.
Dinamica spaiului politic al Uniunii Europene a avut ca principal scop conturarea liniilor
directoare specifice unui sistem teritorial-politic, care s se bazeze pe subsisteme de diferite
nivele reprezentate de structurile regionale i locale.

Scopul cercetrii este determinat att de actualitatea temei de cercetare, ct i de dorin a

de a aprofunda un subiect extrem de complex, acela al legturii dintre, dezvoltarea demografic,
prezena la vot i .
Suportul teoretico-tiinific pe care se bazeaz prezenta cercetare, a fost elaborat n
scopul atingerii principalelor obiective ale acesteia. Astfel, n vederea eficientizrii cercetrii, sau accesat o serie de surse de informaii privitoare la acest subiect i date statistice referitoare la
indicatori de natur demografic i nu numai. De asemenea, n vederea definirii unor concepte
specifice ce stabilesc direciile de cercetare ale acestei teme, au fost abordate unele studii privind
acest subiect.
Noutatea tiinific a proiectului const n modul de abordare a problemelor men ionate
anterior, iar semnificaia lucrrii se concretizeaz n rezultatele obinute.
O serie de studii recente, realizate la nivelul Uniunii Europene, au menirea de a oferi
termenului de teritorialitate un sens aprofundat, iar direciile de aciune au fost anticipate de
elementul politic. Repartizarea teritorial a surselor de dezvoltare se afl n strns legtur cu
abilitatea locuitorilor de a utiliza eficient anumii factori comuni. Proximitatea geografic este
important deoarece capitalul social configureaz n mod unic o regiune. Evoluiile recente
plaseaz regiunile drept (...) centre ale creterii economice i ale mbuntirii nivelului de trai,
puncte cheie ale guvernanei, organizrii i lurii deciziilor.1 La nivel regional, mbuntirea
nivelului de trai al populaiei este dictat n principal de competitivitate. Aa cum afirma i
Michael Porter, aceasta din urm reprezint principalul determinant pe termen lung al
standardului de via al unei naiuni, deoarece este cauza de baz a venitului/locuitor.2
Geografia politic are scopul de a analiza raporturile care se stabilesc ntre aciunea politic a
societii omeneti i substratul ei geografic, teritorial. Statele sunt uniti teritoriale cu suprafee
variabile delimitate de frontiere i locuite de o populaie care i exercit suveranitatea
manifestat prin dreptul de : organizare intern, politica de aprare, utilizarea resurselor, politica
extern, organizare social i legislativ.Statele au caracter istoric n sensul apariiei pe o anumit
treapt de dezvoltare a societii. Teritoriul statului reprezint spaiul geografic de ntindere
limitat cu alctuirea geologic, nveli de sol, hidrografie, spaiu aerian corespunztor.
1 Colecia de studii IER, nr. 22, Bucureti, 2009, www.ier.ro
2 Idem
5

Respectarea principiului suveranitii statelor presupune recunoaterea integritii , deci

indivizibilitii teritoriului. n contextul n care statul-naiune se consider ameninat de entit i
care au capacitatea de a se manifesta la nivelul organizaiilor internaionale, regiunea este privit
ca fiind singura n msur s vin n ajutorul popula iilor, n momentul n care statul n sine
pierde din aceste competene. Cu toate acestea ns, autonomia local corespunde fenomenului
regionalizrii. Regiunea reprezint :() acel teritoriu care constituie, din punct de vedere
geografic, o entitate clar sau o grupare similar de teritorii, unde exist continuitate i a crui
populaie posed anumite trsturi comune i dorina de a pstra specificul identitii sale i s o
dezvolte, n scopul stimulrii progresului cultural, social i economic 3. Termenul de regionalism
se refer la o ideologie i la o micare politic ce propovduiete un mai mare control de ctre
regiuni supra afacerilor politice, economice i sociale, de obicei prin instituirea unor instituii
politice i administrative, avnd prerogative de ordin legislativ. 4 Regionalizarea(...) este un
proces prin care se opereaz construcia unei capaciti de aciune autonome avnd drept obiectiv
promovarea unui teritoriu infranaional, dar supralocal prin mobilizarea mijloacelor economice
sau, n funcie de caz, a resorturilor identitare a solidaritilor locale sau regionale, ct i prin
dezvoltarea potenialului su.5

3 www.unibuc.ro
4 John Loughlin, Europe of the Regions and the Federalization of Europe, Publius, Fall
1996, pp.148-149.
5 La rgionalisation en Europe, Working Paper, Parlement europen, avril 2000, L2929 Luxembourg
6

Capitolul 2.Metode de cercetare

2.1. Dimensiuneateoretic a cercetrii

A= Obiectivele cercetrii
La nivelul teoretico-normativ al analizei, cercetarea de fa i propune s analizeze:
O1: Relaia care se stabilete ntre indicele de dezvoltare uman i participarea la vot.
O2: Influena mrimii populaiei asupra speranei de via la natere.
O3: Relaia dintre indicele de dezvoltare uman si indicele democratic.
B= ntrebrile cercetrii
Din punct de vedere teoretic, cercetarea de fa pornete de la o serie de interogaii
analitice, att cu caracter normativ, ct i cu carater empiric precum:
1: Cum influeneaz indicele de dezvoltare uman participarea la vot?
2: n ce msur influeneaz mrimea populaiei, participarea la vot?
3: Cum influeneaz indicele democratic participarea la vot?
C=Ipotezele cercetrii
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
H0: Nu exist nicio legtur ntre indicele de dezvoltare uman si participarea la vot.
H1: Cu ct indicele de dezvoltare uman este mai ridicat, cu att participarea la vot crete.
H2: Cu ct indicele de dezvoltare uman este mai ridicat, cu att participarea la vot scade.
Mrimea populaiei i participarea la vot

H0: Nu exist nicio legtur ntre mrimea populaiei i participarea la vot.

H1: Cu ct mrimea populaiei crete, cu att participarea la vot crete.
H2: Cu ct mrimea populaiei crete, cu att participarea la vot scade.
Indicele democratic i participarea la vot
H1: Nu exist nicio legtur ntre indicele democratic i participarea la vot
H2: Cu ct indicele democratic este mai ridicat, cu att participarea la vot crete.
H3: Cu ct indicele democratic este mai ridicat, cu att participarea la vot scade.
D= Concepte cheie
Indicele de dezvoltare uman; Participare politic; Indicele Democratic.
2.2. Culegerea datelor cercetrii
A= Tehnici de culegere a datelor i informare tiinific Studiu de caz pentru Finlanda,
Norvegia, Suedia, Danemarca, Spania i Portugalia, observaie sistematic, analiz.
Datele cantitative la care am apelat pentru acest proiect de cercetare au fost preluate de pe siteurile oficiale Human Development Report, European Election Database (EED), World Data
Bank.
B= Tipologia datelor culese
Resurse numerice
-

Prezena la vot
Indicele dezvoltrii umane
Mrimea populaiei
Sperana de via la natere
Indice democratic

Prezena la

Indicele

Mrimea

Sperana de

vot

Dezvoltrii

populaiei

via la

5.132.320
5.171.302
5.236.611
5.351.427

natere
76,4
77,7
78,8
79,8

Umane (IDU)
1996
57,7
0,83
1999
30,14
0,845
2004
39,43
0,882
2009
40,3
0,886
Modele de reprezentare a datelor

Indice
democratic
7,81
7,98
8,11
8,69

FINLANDA

NORVEGIA
Prezena la

Indicele

Mrimea

Sperana de

Indice
democratic

vot

Dezvoltrii

populaiei

via la

35,69

Umane (IDU)
0,887
4.348.410

natere
77,7

7,68

30,02

0,922

4.478.497

78,7

7,90

1999
2004

39,26

0,948

4.606.363

79,8

8,10

2009

36,75

0,952

4.858.199

80,9

8,40

1994

SUEDIA

1995
1999
2004

Prezena la

Indicele

Mrimea

Sperana de

vot

Dezvoltrii

populaiei

via la

41,63
38,84
37,85
45,53

Umane (IDU)
0,863
0,903
0,905
0,907

8.837.496
8.861.426
9.011.392
9.340.682

natere
78,7
79,6
80,5
81,3

Prezena la

Indicele

Mrimea

Sperana de

vot

Dezvoltrii

populaiei

via la

52.92
50,46
47,89
59,54

Umane (IDU)
0,84
0,869
0,893
0,897

5.215.718
5.330.020
5.411.405
5.534.738

natere
75,5
76,6
77,8
78,7

Prezena la

Indicele

Mrimea

Sperana de

vot

Dezvoltrii

populaiei

via la

59,14
63,05
45,14
44,9

Umane (IDU)
0,808
0,847
0,865
0,880

39.343.100
40.049.708
43.296.338
46.486.619

natere
77,9
79,1
80
81,2

Prezena la

Indicele

Mrimea

Sperana de

vot

Dezvoltrii

populaiei

via la

35,54
39,93
38,6

Umane (IDU)
0,757
0,783
0,796

10.008.659
10.249.022
10.494.672

natere
75,2
76,6
78

Indice
Democratic
8,01
8,09
8,30
8,68

2009

DANEMARCA

1994
1999
2004
2009

Indice
Democratic
7,80
7,95
8,01
8,20

SPANIA

1994
1999
2004
2009

Indice
Democratic
7,60
7,90
7,98
8,10

PORTUGALIA

1994
1999
2004

Indice
Democratic
7,80
7,88
7,98
10

2009

36,78

0,817

10.573.479

79,3

8,01

2.3 Analiza datelor cercetrii

Variabilele cercetrii:
A= Indicele dezvoltrii umane Variabil Independent
Participarea la vot Variabil Dependent
B= Sperana de via la natere - Variabil Independent
Mrimea populaiei - Variabil Dependent
C= Indicele dezvoltrii umane Variabil Independent
Indice democratic- Variabil Dependent

FINLANDA
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
Participarea la vot

Indicele de dezvoltare uman

m

Coeficientul Pearson: -0,41

Corelaia este slab negativ.
Mrimea populaiei i participarea la vot
Mrimea populaiei

Participarea la vot
m

11

Coeficientul Pearson: - 0,32

Corelaia este slab negativ.

NORVEGIA
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
Participarea la vot

Indicele de dezvoltare uman

m

Coeficientul Pearson: 0,37

Corelaia este slab pozitiv.

Mrimea populaiei i participarea la vot

Mrimea populaiei

Participarea la vot
m

12

Coeficientul Pearson: 0,37

Corelaia este slab pozitiv.

SUEDIA
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
Participarea la vot

Indicele de dezvoltare uman

m

Coeficientul Pearson: -0,06

Corelaia este slab negativ.

Mrimea populaiei i participarea la vot

Mrimea populaiei

Participarea la vot
m

13

Coeficientul Pearson: 0,71

Corelaia este puternic pozitiv.

DANEMARCA
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
Participarea la vot

Indicele de dezvoltare uman

m

Coeficientul Pearson: 0,43

Corelaia este nul.

Mrimea populaiei i participarea la vot

Mrimea populaiei

Participarea la vot
m

14

Coeficientul Pearson:0,81
Corelaia este nul.

SPANIA
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
Participarea la vot

Indicele de dezvoltare uman

m

Coeficientul Pearson: - 0,73

Corelaia este negativ.

Mrimea populaiei i participarea la vot

Mrimea populaiei

Participarea la vot
m

15

Coeficientul Pearson: - 0,88

Corelaia este negativ.

PORTUGALIA
Indicele de dezvoltare uman i participarea la vot
Participarea la vot

Indicele de dezvoltare uman

m

Coeficientul Pearson: 0,24

Corelaia este slab pozitiv.

Mrimea populaiei i participarea la vot

Mrimea populaiei

Participarea la vot
m

16

Coeficientul Pearson: 0,29

Corelaia este slab pozitiv.

2.4 Analiza i interpretarea datelor

Prima ntrebare a cercetrii se refer la relaia care se stabilete ntre indicele de
dezvoltare uman i participarea la vot. Indicele de dezvoltare uman este o msur comparativa
a sperantei de viata, alfabetizarii, invatamantului si nivelului de trai. n acest fel este folosit
pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei ri dect PIB-ul pe cap de locuitor care
msoar doar prosperitatea material i nu ali indicatori socio-economici.
Ipotezele aferente primei ntrebri sunt H0: Nu exist nicio legtur ntre indicele de
dezvoltare uman si participarea la vot; H1: Cu ct indicele de dezvoltare uman este mai ridicat,
cu att participarea la vot crete; H2: Cu ct indicele de dezvoltare uman este mai ridicat, cu att
participarea la vot scade. n Finlanda i Suedia corelaia este slab negativ, n Norvegia i
Portugalia este slab pozitiv, iar Danemarca este singura r n care corela ia este nul, n
Spania negativ. Putem observa tendina uor descresctoare a prezenei la vot ntre anii 19992004, iar indicele de dezvoltare uman nu este relevant cercetrii. Conform ultimul raport al
dezvoltrii umane, un indice de dezvoltare uman de 0.83, Finlanda s-a situat n anul 2009 pe
locul 21 din cele 187 de ri, acoperite de raport, primul loc fiind ocupat de Norvegia cu 0.952,
Suedia ocupnd locul 7 cu 0.907, Danemarca locul 15 cu 0,897, Spania locul 23 cu un indice de
dezvoltare uman de 0,880 iar Portugalia plasandu-se pe locul 43 cu un indice de 0,817. Aadar
n urma analizei celor 6 state putem deduce c indicele de dezvoltare uman nu influen eaz
participarea la vot, n concluzie ipoteza H0 este confirmat.
Relaia dintre mrimea populaiei i participarea la vot reprezint a doua ntrebare a
cercetrii, iar ipotezele sunt H0: Nu exist nicio legtur ntre mrimea populaiei i participarea
la vot; H1: Cu ct mrimea populaiei crete, cu att participarea la vot crete; H2: Cu ct
mrimea populaiei crete, cu att participarea la vot scade. Conform acestei analize n Finlanda
i Portugalia corelaia este slab negativ, n Norvegia slab pozitiv, Suedia puternic pozitiv, n
Spania este negativ, iar n Danemarca este nul. Astfel se observa c mrimea populaiei
influeneaz prezena la vot n Suedia i Spania, astfel este confirmat par ial ipoteza H1, iar n
Finlanda, Portugalia, Norvegia i Danemarca este confirmata ipoteza H0.
17

Capitolul 3 Sisteme politice

3.1 Sistem politic finlandez
Conform Constitutiei adoptate la 17.07.1919, amendate in 1989 si ulterior ratificate, Finlanda
este o republica prezidentiala. O noua Constitutie, adoptata la 04.06.1993, a intrat in vigoare la
01.03.2000.
Puterea legislativa este exercitata de un presedinte si de un parlament unicameral, format din 200
de membrii, alesi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani. Puterea executiva este exercitata de

18

presedinte, care numeste un Consiliu de Stat (guvern) condus de un prim- ministru. Seful
statului, Presedintele, este ales prin vot direct, pentru un mandat de 6 ani.
Finlanda are un sistem juridic fundamentat pe legea civila. Prin urmare, toate legile,
ordonantele si regulamentele care compun acest sistem explica prin continutul lor prevederile
Constitutiei. De exemplu, autoritatea Presedintelui de a emite ordonante este prevazuta de
Constitutie.6
Toate propunerile de modificare a continutului cadrului legislativ sunt pregatite mai intai in
comisiile sau grupurile de lucru formate din politicieni si/ sau experti.
Intre cele mai importante institutii din sistemul juridic21 finlandez sunt Avocatul
poporului si Cancelarul pe Probleme Juridice.
Cele mai importante autoritati juridice in Finlanda sunt Curtea Suprema, care intervine in
problemele specifice sistemului administrativ. Subordonate Curtii Supreme sunt Curtile Generale
organizate la doua niveluri :curtile districtuale si curtile de apel la care se adauga si alta curti
organizate la nivel local.
Exista doua tipuri de Curti districtuale22 la nivel local. In 27 din marile orase exista
Curtea Orasului in care deciziile sunt fundamentate in cadrul unor sesiuni conduse de magistratul
sef si alti doi judecatori. Cele mai multe dintre Curti(147) sunt Curti locale in care deciziile sunt
fundamentate de un judecator de district si de un juriu format din 5-7 persoane care nu au o
pregatire speciala dar care sunt numite de Consiliul Municipal.
Exista, de asemenea, sase curti de apel, fiecare fiind condusa de un Presedinte de Curte.
Curtea Suprema este formata dintr-un Presedinte si cativa consilieri locali(juristi). Exista
aproximativ 3500 de cazuri dezbatute anual de Curtea Suprema cele mai multe dintre ele in plen,
dar si in sesiuni speciale.

6 Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu, Sisteme comparate de

administratie publica europeana- Finlanda, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag
231
19

Curtea Suprema Administrativa colaboreaza la nivel local cu agentiile administrative si curtile

administrative de sector.
Curtile trebuie sa desfasoare activitate23 permanenta si sunt independente fata de
Guvern, aspect influentat si de faptul ca presedintii Curtilor Supreme si ai Curtilor de Apel sunt
numiti de Presedintele republicii, in timp ce alte numiri sunt facute de reprezentanti din cadrul
sistemului juridic.
Parlamentul finlandez24 este unicameral si reuneste, inca din anul 1906, 200 de membrii
alesi prin vot pentru o perioada de patru ani. La randul lor, aleg un Speaker si doi adjuncti ai
acestuia.Parlamentul este divizat in comisii.7
Proiectele sunt trimise Parlamentului de catre Guvern sau pot fi initiate de catre parlamentari.
In Finlanda, spre deosebire de alte tari, activitatea Parlamentului este controlata de
Guvern si diferite institutii publice. La randul lor, parlamentarii pot trimite sesizari scrise
membrilor Consilului de Stat si solicita interpelari ale acestora, insa, in astfel de cazuri, au
nevoie de sustinerea a cel putin 20 de parlamentari.8
Parlamentul finlandez se constituie ca parte in acordurile internationale care au implicatii legale
si financiare, dar si in solutionarea celor mai importante probleme care tin de politica externa si
de aparare.
In cadrul Parlamentului finlandez functioneaza 13 comisii speciale implicate direct in
dezbateri pe probleme constitutionale, de legislatie, de politica externa si financiar-bancare.
Alaturi de acestea, pot fi constituite Comisii Extraordinare pentru problemele in domrniul social,
al educatiei si al apararii.
Fiecare comisie este, in mod normal, formata din 17 membrii, toti parlamentari.
Parlamentul formuleaza 45 de propuneri de membrii iar apoi dintre acestia se aleg membrii
7 Ibidem, pag 298

8 Ibidem, pag 310

20

comisiilor. In practica partidele colaboreaza si impart locurile intre ele potrivit principiului
reprezentarii proportionale.9
Potrivit Constitutiei, autoritatea executiva din Finlanda este divizata intre Presedintele Republicii
si Guvern, format din Primul Ministru si ministrii care formeaza impreuna Consiliul de Stat.
Finlanda reuneste 12 Provincii28 administrate de Guvernele Provinciale
La nivel regional organizarea administrativa este asigurata de un Birou Administrativ,
parte integranta a administratiei la acest nivel si are responsabilitatea de a implini sarcinile
Guvernului la nivel regional, de a mentine legatura permanenta cu Guvernul, de a controla
legalitatea activitatilor reprezentantilor municipalitatii si de a coordona politica la nivel local.
Aceste birouri administrative sunt conduse de un Guvernator, care este un functionar public
numit de Presedintele Republicii si functioneaza in subordinea Ministerului Public.
Biroul Administrativ este divizat in departamente si compartimente specializate in
desfasurarea mai multor activitati : culturale, de invatamant, asistenta sociala, etc.
Organizarea administrativa la nivel regional este completata de subcomisii de specialitate care
elibereaza propuneri sau supune analizei propunerile lansate de alte agentii.

3.2 Sistemul politic suedez

Suedia este o monarhie constitutionala cu o forma parlamentara de guvernare. Constitutia
suedeza adoptata in anul 1978 se bazeaza pe trei legi fundamentale:
2.

Legea referitoare la modalitatile de guvernare elaborate in 1974;

3.

Legea pentru succesiune, datand din anul 1810;

4.

Legea libertatii presei, elaborata in 1949.

9 http://hdr.undp.org/sites/default/files/Country-Profiles/FIN.pdf

21

Principiile care stau la baza acestei ultime legi se refera la toate mijloacele mass-media
moderne.
In 1991, a fost introdusa a patra lege fundamentala, aceea referitoare la libertatea de exprimare.
Noua Constitutie suedeza se bazeaza pe principiile suveranitatii nationale, democratiei
reprezentative si parlamentare.
Parlamentul este ales de populatie si ocupa cea mai importanta pozitie in aripa
guvernamentala. Acesta isi exercita autoritatea bazandu-se pe principii democratice prin
intermediul Cabinetului .
In 1976 si 1979, Parlamentul a abrogat legi care au fost amendate de Constitutie.
Obiectivul acestor amendari a fost sa intareasca protectia drepturilor omului si libertatilor
cetatenesti precizate de Constitutie . In Constitutie sunt mentionate doua modalitati de exercitare
directa a democratiei.
In Suedia, Parlamentul poate propune o lege si pentru aceasta se organizeaza un
referendum consultativ. Asa cum se cunoaste, a avul loc doar 4 referendumuri consultative,
ultimul fiind in 1980 si a avut ca subiect problematica nucleara.
In 1979 Constitutia a fost completa cu o noua forma de referendum hotarator. Daca intr-o
anumita perioda o treime din membrii Parlamentului solicita desfasurarea unui referendum au loc
simultan si alegerile generale. Cum se stie, pana acum nu a avut loc un asemenea referendum
hotarator.10
In Suedia, Seful Statului este Regele, neimplicat in politica si fara drept de exercitare a
puterii politice. Regele are doar functii onorifice , cum ar fi cea de reprezentant oficial al
Statului. Seful Statului deschide sesiunea anuala a Parlamentului ( Riksdag) dar nu participa la
dezbateri si nu are drept de semnatura pentru nici una din deciziile guvernamentale. De curand,
rolul Sefului Statului este si acela de a propune noul Prim Ministru, iar aceasta informatie este
preluata ulterior de catre Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.11

10 http://hdr.undp.org/sites/default/files/Country-Profiles/SWE.pdf

11 Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu, Sisteme comparate de

administratie publica europeana- Suedia, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag
340
22

Cele trei segmente ale autoritatii sunt reprezentate si in Suedia dar insa in mod specific.
Constitutia se bazeaza pe un sistem de norme pentru fiecare nivel ierarhic.
Cele mai importante sunt legile fundamentale. O lege fundamentala poate fi promulgata
doar dupa ce au fost elaborare doua variante decizionale ale ei. Dupa aceea, trebuie sa aiba loc
un proces de alegere. Legea fundamentala nu poate fi amendata sau abrogata decat dupa
parcurgerea unei proceduri specifice.
Urmatorul nivel in cadrul ierarhie este ocupat de legile ordinare, pentru care este
ceruta, doar o singura decizie a Riksdag-ului. O lege ordinara nu poate fi amendata sau abrogata
decat de alte legi ordinare.
In domeniile specifice, prezentate in Legea referitoare la modalitatile de
guvernare, Parlamentul poate autoriza Guvernul sa emita regulamente cu statut ordinar
( delegare). Exista insa cateva exceptii in ceea ce priveste drepturile si libertatile fundamentale
ale cetatenilor.
De

asemenea,

pentru

legile

care

se

refera

la

madatare

(imputernicire), Parlamentul nu poate autoriza Guvernul sa emita regulamente cu caracter

ordinar, dar poate sa delege Guvernului sarcina si implicit responsabilitatea pentru aprobarea
tipului si nivelului taxelor.
Un grup independent este Consiliul Legislativ care formeaza Curtea Suprema.
Aceasta avizeaza propunerile guvernamentale inainte ca ele sa fie supuse atentiei Parlamentului.
Oricare Comisie Parlamentara poate , de asemenea, sa solicite opinia Consiliului.
Din 1971 Parlamentul ( Riksdag) a fost constituit dintr-o singura Camera de 349 de
locuri, din care 310 sunt ocupate de reprezentanti ai districtelor electorale existente, iar 39 sunt
rezervate partidelor proportional cu rezultatele obtinute la alegeri. Parlamentul6 are un Prezidiu
format dintr-un Purtator de Cuvant propus ( Talman) si alti trei Purtatori de Cuvant ai
Deputatilor. Purtatorul de Cuvant, ca ordonator al activitatii Parlamentului provine din randurile
membrilor partidelor politice. Propunerile pentru discutia in Parlament pot fi introduse de catre
Guvern sau de catre membrii Parlamentului.
Toate propunerile se transmit in paralel la Comisiile sau Comitetele Palamentare,
unde sunt discutate in prealabil. Imediat ce Comitetul sau Comisia a incheiat aceasta activitate de
analiza propunerea este discutata in plen, in sedinta.

23

Se asteapta ca membrii Cabinetului sa sustina propunerile lor in disctiile din plen.

Ministrii, in mod normal, nu iau parte la dezbaterile care au loc pe marginea propunerilor
formulate de unul sau altul dintre membrii.
Pentru a imbunatati exercitarea functiei de control , care este foarte importanta,
Parlamentul poate introduce votul de cenzura, ceea ce conduce la o discutare si reavizare a
propunerilor lansate de ministrii sau de catre Guvern in ansamblul sau.
In Suedia exista o diviziune clara a responsabilitatii centrale intre cabinetul
Ministrilor si Agentii sau Birouri. Responsabilitati importante sunt atribuite Guvernelor locale,
respectiv Municipalitatii si Consiliilor la nivel de district.
Guvernul Central Purtatorul de Cuvant al Parlamentului consulta liderii
partidelor parlamentare si purtatorii de cuvant ai acestora inainte de a face propunerea pentru
numirea Primului Ministru. Parlamentul voteaza apoi aceasta propunere. Propunerea se aproba
daca majoritatea este in favoarea ei. Primul Ministru numeste apoi Ministrii Cabinetului.
Biroul Primului Ministru ( Statradsberedningen) este format din aproximativ 55
de persoane si este divizat in doua:
-

Unitatea de Informare Politica si Consultanta;

Departamentul de Legislatie;

Unitatea de Informare Politica si Consultanta reuneste reprezentanti politici organizati

potrivit unor principii clare.
Departamentul de Legislatie este format din persoane fara orientare politica si se
implica in toate procedurile constitutionale si legale precum si in organizarea sedintelor
Cabinetului. Competenta formala pentru toate deciziile guvernamentale revine Cabinetului care o
responsabilitate colectiva. Cabinetul in prezent, este format din 13 ministrii, fara primul ministru.
Membrii Cabinetului sunt de obicei membrii ai Parlamentului. In timpul derularii
activitatii lor in cadrul Birourilor Ministeriale, parlamentarii isi mentin locurile in Prlament, sau
sunt reprezentati de altcineva.
Membrii Cabinetului au intalniri foarte dese si in fiecare joi desfasoara sedinte in
plen intr-un cadru formal in care se iau si decizii. Sedintele plenare ale Cabinetului sunt conduse
de Primul Ministru.

24

Cabinetul fundamenteaza decizii referitoare la politica guvernamentala, in timp

ce alte probleme minore sunt discutate separat de catre ministrii sau in cadrul unor grupuri mici
recunoscute formal de catre Guvern.
Cooperarea stransa intre membrii cabinetului asigura un inalt nivel de
coordonare a politicii si permite formarea unei viziuni sistemice asupra proceselor de
management si de executie din administratie.
Institutia prin care se asigura protectia cetatenilor impotriva abuzurilor
administrative s-a nascut in Suedia cu peste 150 de ani in urma.
Exista un reprezentant special care se ocupa cu cazurile de discriminare rasiala si sexuala.
Acesta se numeste Reprezentant Social Special.
Parlamentul alege unul sau mai multi (in prezent 4) reprezentanti populari pentru
a urmari aplicarea legilor si a regulamentelor in serviciile publice.
Primul Avocat al Poporului a fost constituit ca institutie in 1776 in Suedia si servit ca
model pentru multe tari. Exista, de asemenea, un avocat special care se ocupa cu problemele
concurentei, protectiei Avocatul Poporului poate urmari respectarea legilor penale.
Oricare cetatean se poate adresa direct acestui avocat si poate face sesizari. Seful Statului
este Regele Karl al XVI lea din anul 1973
Partide

politice

reprezentative:

Partidul

Social-Democrat,

Partidul

Moderat

( Conservator), Partidul Liberal, Partidele de Centru, Partidul Crestin Democrat, Partidele de

Stanga, Partidul Verzilor.
3.3 Sistemul politic danez
Conform Constitutiei adoptate in 1849 si revizuita in 1953, Danemarca este monarhie
constitutionala1. Puterea legislativa este exercitata de monarhul ereditar si un Parlament
unicameral, format din 179 membrii, alesi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani.
Puterea executiva este exercitata indirect de monarh, printr-un Cabinet condus de Primul
Ministru. Cabinetul este raspunzator in fata Parlamentului.
Potrivit Constitutiei din 1953, exista separarea autoritatii executive, legislative si juridice
fiind exercitate de ministere, Parlament (Folketing) si Curtile de justitie.
In Constitutie se prevede ca:
25

Parlamentul poate forta demisia unui ministru, dar, pe de alta parte, primul ministru poate

sa dizolve Parlamentul;
-

Ministrii aplica legislatia Parlamentului pe baza unei interpretari proprii, insa Parlamentul

are diferite modalitati de a controla ministrele;

-

Curtile sunt imputernicite ca in baza unui cadru legislativ existent, sa decida in orice

probleme care tin de modul de exercitare a autoritatii executive.

-

Judecatorii sunt numiti de Ministrul Justitiei si nu pot fi demisi decat la curtea de

judecata.
Spre deosebire de majoritatea tarilor, Danemarca nu poseda un Cod de Procedura Civila4.
Inca de la Codul Danez, al Regelui Christian al V lea de la 1683, toata legislatia s-a prezentat sub
forma unor statute distincte elaborate pentru domenii specifice.
In cadrul unui regulament al administratiei publice, elaborat in 1985, se precizeaza normele,
regulile si modalitatile de actiune pentru institutiile din sistemul administrativ.12
Curtile sunt imputernicite sa verifice legaliatea deciziilor administrative. Astfel, o persoana
care doreste sa conteste validitatea deciziei poate sa aduca acel caz in fata curtii atunci cand
exista o argumentare speciala, detaliata in elucidarea problemei respective.
Curtea poate sa hotarasca invalidarea unei decizii administrative daca aceasta este in
contradictie cu normele prevazute in statute sau daca apar situatii de favorizare a intereselor unor
grupuri de persoane in detrimentul altora. De asemenea, curtile au competenta de a judeca daca
prevederile unui statut sunt incompatibile cu Constitutia.
In general, autoritatea juridica in Danemarca joaca un rol minor in sfera politicului.
Structura Curtilor
Regulile referitoare la conceperea structurii organizatorice a curtilor si principiile de
functionare a acestora sunt definite de Regulamentul de Administrare a Justitiei.
Structura Curtilor cuprinde urmatoarele componente:
-

Curtea Suprema care functioneaza ca o curte de apel in toate cazurile;

Inaltele Curti (Estica si Vestica) care solutioneaza cazurile penale si civile ce implica

dreptul la proprietate;

12 http://hdr.undp.org/sites/default/files/Country-Profiles/DNK.pdf

26

Curtile Legale, in numar de 84, care solutioneaza problemele minore in cazurile civile si

penale.
Autoritatea legislativa este reprezentata de Parlament (Folketing) potrivit Constitutiei din
1953 si reuneste 179 de membrii alesi direct pentru o perioada de 4 ani.
Dintre acestia 2 sunt alesi in Groenlanda si 2 in Insulele Feroe. Uneori au loc noi alegeri
dupa 2 sau 3 ani. Intre 1971 si 1988 au fost organizate noua runde de alegeri. Constitutia contine
un numar de reguli pentru functionarea Parlamentului, dar cele mai multe dintre acestea se refera
la procedurile legislativa.
Alaturi de Parlament isi desfasoara activitatea Comisiile Permanente sau Temporare (adhoc). Cele mai multe sunt din aceasta ultima categorie. Agenda intalnirilor membrilor Comisiilor
Permanente este impartita in doua:
-

Sedinte Ordinare;

Sedinte Speciale.
In acest cadru se contureaza variantele de legi si alte acte normative in urma unor dezbateri

pe domenii si probleme specifice. Sedintele constau intr-un dialog permanent care de cele mai
multe ori inseamna intocmirea unor rapoarte catre ministere pentru primirea unui raspuns. Astfel
de dezbateri au loc de foartre multe ori pe an.
Trei dintre cele 22 de Comisii Speciale se disting prin specificul activitatilor desfasurate in
domenii distincte.
Una este Comisia Afacerilor Externe, care, potrivit Constitutiei, exercita autoritate in
afacerile internationale informand permanent Cabinetul, care, la randul lui, poate Comisia
Afacerilor Externe inainte de a lua decizii de importanta majora pentru politica externa a
Danemarcei. A doua este Comisia de Relatii cu Piata, care analizeaza si informeaza permanent
Guvernul despre schimbarile care au loc pe piata Comunitatii Europene. A treia este Comisia de
Finante, imputernicita sa autorizeze schimbarile in structura bugetului impreuna cu Parlamentul.
Autoritatea executiva este exercitata de membrii Consiliului de Stat, respectiv de
ministri si este supervizata de Regina. Ministrii au responsabilitate politica in executatrea
regulamentelor din sectoarele in care isi defasoara activitatea. Ei pot delega sarcini, competente
si responsabilitati catre directorii permanenti ai agentiilor, in special atunci cand ministrii sunt si
membrii ai Parlamentului.

27

Ministerele impreuna formeaza Cabinetul condus de un sef de Cabinet care este Primul
Ministru. Acesta este numit de catre Regina, in urma derularii urmatoarei proceduri specifice.
Astfel, fostul Prim Ministru sfatuieste Regina sa consulte separat sefii partidelor solicitandu-le
un punct de vedere in legatura cu numirea unui politician care sa actioneze ca investigator
regal implicat in toate procesele de negociere politica. Rezultatul negocierilor la care acesta
participa este sintetizat intr-un raport inaintat Reginei.
Primul Ministru este o persoana care decide de fapt structura Cabinetului, iar fiecare
Ministru are competenta sa fundamenteze decizii in propriul sector de activitatre si in foarte
putine cazuri unele probleme sunt decise formal de intregul Cabinet.
Potrivit Constitutiei din 1953, Parlamentul trebuie sa aleaga una sau doua persoane
care sa supervizeze administratia statului in domeniile civil si militar. Acest reprezentant are
competente atat la nivel central, cat si local, mai putin in ceea ce priveste exercitarea autoritatii
Parlamentului si Consiliilor sectoriale si municipale.
Orice cetatean, chiar si cei straini, pot inainta plangeri si solicita informarii in legatura cu
anumite situatii problema, iar autoritatea este obligata sa furnizeze toate informatiile necesare.
Totusi, Avocatul Poporului, care ca institutie reuneste 25 de persoane, are autoritate limitata in
practica, deoarece frecvent este suficient sa exprime cateva opinii critice referitoare la anumite
probleme. Daca el considera necesar poate supune unei dezbateri publice problemele identificate
si nesolutionate de autoritatile administrative.
Principalele partide politice din Danemarca sunt: Partidul Popular Socialist;Partidul SocialDemocrat;Partidul Liber Radical; Partidul Democrat de Centru;Partidul Popular Crestin;Partidul
Liberal; Partidul Conservator.
3.4 Sistemul politic norvegian
Conform Constitutiei promulgate in 1814 si amendate ultima data in 2000, Norvegia este
o monarhie constitutionala (regat ereditar). Puterea legislativa3 este exercitata de un Parlament
unicameral (Storting), format din 165 de membrii alesi prin vot direct, pentru un mandat de patru
ani. Pentru dezbaterea propunerilor legislativa, Parlamentul se imparte in doua camere:
-

Camera Superioara (Lagtuig), formata din 39 membrii;

Camera Inferioara (Odelstuig), formata din 126 de membrii.

28

Puterea executiva este nominal detinuta de rege, dar este exercitata de Consiliul de Stat
(Consiliul de Ministrii). Consiliul este numit de rege, conform vointei Parlamentului, fata de care
este raspunzator.
Norvegia este o monarhie constitutionala si parlamentara. In anul 1884 a fost introdusa
suprematia Parlamentului. Constitutia norvegiana prevede trei tipuri de autoritati:
-

Autoritatea executiva

Autoritatea legislativa

Autoritatea juridica.

Regele este reprezentantul puterii executive, dar responsabilitatea revine Consiliului de Stat, care
este format din Primul Ministru si cel putin 7 alti membrii. Regele participa la formarea
Consiliului de Stat si prezideaza reuniunile acestora.
In Norvegia, ca in majoritatea tarilor exista un sistem legislativ care face distinctie
intre legea civila si cea penala. Legea penala este reglementata de Codul Penal din 1902 si de
Actul de Procedura Penala.
Problemele din administratia publica sunt reglementate potrivit Actului de Administratie
Publica, care reuneste un ansamblu de reglementari necesare desfasurarii procesului decizional.
Structura Curtilor5 contine trei niveluri:
-

Curtea Suprema;

Inalta Curte, care reuneste 5 institutii juridice;

Curtile districtuale sau ale oraselor (teritoriul este impartit in 96 de districte din punct de

vedere juridic).
Curtea Suprema pronunta sentinta in ultima instanta. Ea poate inteveni atunci cand apar
diferende intre una dintre camerele Parlamentului si membrii Consiliului de Stat.13
Curtile de la toate nivelurile abordeaza toate tipurile de cazuri. Orice sentinta data de Curtea
Districtului sau de Curtea Orasului poate fi apelata la Inalta Curte si orice sentinta a acesteia
poate fi apelata la Curtea Suprema.
Exista si cateva curti speciale in Norvegia. Acestea sunt:
-

Tribunalul pentru Securitate Sociala;

Curtea pentru Probleme de Munca.

13 http://hdr.undp.org/sites/default/files/Country-Profiles/NOR.pdf

29

Ele sunt specializate in solutionarea cazurilor dintr-un domeniu distinct.

Primul Ministru este seful Cabinetului si din punct de vedere formal este numit de Rege. Ca o
consecinta a suprematiei autoritatii parlamentare, declarate in 1884, Regele trebuie sa numeasca
o persoana de la care se asteapta sa fie foarte apropiata de Storting. Pentru a se asigura de
aceasta, el cauta sa obtina acordul liderilor de partide din Storting.
Ca sef al Cabinetului, Primul Ministru este responsabil pentru transformarea politicii
partidului pe care il reprezinta in decizii, propuneri si programe. Aceasta implica supervizarea
initiativelor ministerelor din cadrul Cabinetului, urmarirea obtinerii consensului in cadrul
reuniunilor si asigurarea suportului partidelor politice sau grupurilor de interese. De asemenea
Primul Ministru este primul purtator de cuvant in cadrul Storting-ului, in special in problemele
importanta de dezbateri politice.
Biroul Primului Ministru nu depaseste 25 de persoane si are rolul sa faciliteze
introducerea unor proceduri pentru supervizarea ministrilor si informarea Storting-ului despre
activitatea ministrilor.
Ministrii fac parte din Cabinet si sunt responsabili din punct de vedere politic si juridic
pentru aplicarea de catre ministerele lor a deciziilor Parlamentului.
In cadru Cabinetului functioneaza Comisiile Cabinetului pentru a pregati materialele care
vor fi dezbatute.
In afara de Biroul Primului Ministru, Guvernul Central are in structura sa 16 ministere,
fiecare condus de un ministru. Fiecare minister este format din departamente.
Dupa fiecare perioada de alegeri la patru ani se alege si Avocatul Poporului. Ca institutie,
acesta a aparut in 1962 si are ca obiectiv principal sa intervina ori de cate ori catatenii au de
suferit din cauza nedreptatilor institutiilor administrative. Cu cateva exceptii, sfera sa de
competente se aplica in toate domeniile de activitate din sectorul public, atat la nivel municipal,
cat si zonal.
Principalele partide politice: Partidul Muncii, Partidul Conservator, Partidul Progresist, Partidul
Socialist de Stanga, Partidul Crestin Democrat, Partidul de Centru.
3.5 Sistemul politic spaniol
Spania este o monarhie constituional, cu o monarhie ereditar i cu un parlament
bicameral, Cortes sau Ansamblul Naional. Puterea executiv consist din Consiliul de Minitri

30

prezidat de Preedintele Guvernului (asemntor unui prim ministru), propus de monarh i ales
de ctre Ansamblul Naional dup alegerile legislative.
Puterea legislativ este format din Congresul Deputailor (Congreso de los Diputados)
cu 350 de mebrii, alei prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea propor ional, destina i
s serveasc timp de patru ani, i un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din
alei direci pe baza votului popular i ceilali 51 trimii de legislaturile locale pentru a servi tot
timp de patru ani.
n 2003, Spania discut cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mic peninsul care i-a
schimbat posesorul n timpul Rzboiului Spaniol de Succesiune n 1714. Discuiile se refer la
mprirea suveranitii asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituional al
gibraltarienilor, care i-au exprimat opoziia fa de orice act de supunere fa de Spania.
Spania este, n prezent, statul autonomiilor, foral unitar, dar, de fapt, funcionnd ca o
federaie de Comuniti Autonome, fiecare cu puteri i legi diferite (de exemplu unele au
propriile lor sisteme educaionale i de sntate, altele nu). Exist unele probleme cu acest
sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide na ionaliste) ncearc un
tip mai federal de relaii cu Spania, n timp ce guvernul central ncearc s reprime ceea ce unii
vd ca i o autonomie excesiv a unor conmuniti autonome (ex. ara Bascilor i Catalonia).14
3.5 Sistemul politic portughez
Portugalia este mprit n 18 districte, care are ca subdiviziuni 308 cantoane
(concelhos) i 4260 comune (freguesias) care posed fiecare adunri i consilii alese. n afar
teritoriului continental, Portugalia nglobeaz dou regiuni autonome (Azore i Madeira), situate
n Oceanul Atlantic.
Portugalia este o Republic de tip semi prezidenial. n urma Revoluiei garoafelor
din 25 aprilie 1974, regimul democratic parlamentar portughez se bazeaz pe Constituia din 21
februarie 1976, revizuit de mai multe ori. Sistemul guvernrii centrale este bazat pe trei
organism politice: Preedintele Republicii, Parlamentul unicameral (Adunarea Republicii) i
Guvernul.
14 http://hdr.undp.org/sites/default/files/Country-Profiles/NOR.pdf

31

eful statului este ales prin sufragiu universal direct pentru un mandate de cinci, reinoibil
o singur dat. Actualul Preedinte al Republicii, reales la 23 ianuarie
Puterea legislativ este exercitat de un Parlament unicameral. Adunarea Republicii este
format din 230 de deputai, alei prin sufragiu universal direct pentru un mandat de patru ani.
Ultimele alegeri legislative la termen au avut loc n 2009. Adunarea Republicii a fost dizolvat,
n urma demisiei Guvernului portughez, la 23 martie 2011. Dup alegerile legislative anticipate
din 05 iunie 2011, exist 6 grupuri parlamentare n cea de a XII-a legislatur a Adunrii
Republicii:
1.PSD (Partido Social Democrata): 108 deputai
2.PS (Partido Socialista): 74 deputai
3. CDS PP (Partido Popular): 24 deputai
4.PCP (Partido Comunista Portugus): 14 deputai
5.BE (Bloco de Esquerda Blocul de Stnga): 8 deputai
6.PEV (Partido Ecologista Os Verdes): 2 deputai
Puterea executiv aparine Guvernului, compus din Primul Ministru, minitri i secretari
de stat. Actualul Prim Ministru este Pedro Passos Coelho (eful Partidului Social Democrat,
partid de dreapta), investit la 21 iunie 2011, pentru un mandat de 4 ani. 15
Portugalia a devenit membr a Uniunii Europene la 1 ianuarie 1986. Portugalia face parte din
Comitetul 133 care elaboreaz strategia comun a UE n relaia cu Organizaia Mondial a
Comerului. Portugalia este membr a urmtoarelor instituii financiare internaionale: FMI,
Banca Mondial, BERD (Banca European pentru Reconstrucie i Dezvoltare), Banca African
de Dezvoltare, Banca Asiatic de Dezvoltare i Banca Interamerican de Dezvoltare.
2011, este Anbal Cavaco Silva. Preedintele dispune de o putere de arbitraj, avnd puterea s
dizolve Parlamentul i s demit Guvernul n anumite condiii.

15 http://hdr.undp.org/sites/default/files/Country-Profiles/PRT.pdf

32

4 Provocarea demografic: mbtranirea, Migraia i Integrarea

4.1Tendintele demografice ale Europei
Se prevede ca mbatrnirea popula.iei, combinata cu o for de munca nativ tot mai redusa
vor avea consecine drastice pentru Europa. Daca nu este abordat aceasta situaie va duce la o
presiune imposibil de suportat asupra sistemelor de pensii, de sanatate i de asisten social,
precum i la rezultate negative n ceea ce privete creterea economica i fiscalitatea. Daca
Europa dorete cu adevarat s evolueze ctre o societate a cunoaterii, eforturile de cre tere a
eficienei economice i de actualizare a competenelor populaiei existente trebuie sa fie nso ite
de masuri active n vederea abordarii acestei provocari de ordin demografic. Nu n ultimul rnd,
aceasta trebuie sa includa un efort concertat pentru a transforma UE ntr-o destina ie atragatoare
pentru imigrani. Fara migraie, UE nu va putea raspunde viitoarelor insuficiene de for de
munc i de competene. De asemenea, aceasta va asista la o reducere a diversitaii culturale i a
experimentarii, condiii preliminare pentru creativitate i inovare. Tendinele demografice ale
Europei se accentueaza Continentul european combina extremele demografice: o sperana de
viaa foarte ridicata i o fertilitate foarte scazuta.
Sperana de via n majoritatea statelor membre ale UE, n prezent n medie 75 de ani pentru
barbai i 82 de ani pentru femei, va crete cu nca 15-20 de ani n cursul acestui secol.
Avnd n vedere faptul ca femeile nasc n medie 1,5 copii, iar procentul femeilor fara copii este
n cretere, populaia Europei mbatrnete, iar fora de munca nativa se diminueaza.
innd seama de vrsta medie de pensionare n Europa, n prezent (62 de ani pentru barbaii
puin peste 60 de ani pentru femei), n absena unor politici compensatorii, n urmatorii
40 de ani, propor.ia populaiei active n Europa se va deteriora n mod semnificativ, moment n
care patru contribuabili vor sprijini trei pensionari. Sunt necesare aciuni urgente pentru a
contracara aceste tendine negative. Pentru nceput, ar trebui elaborate politici n favoarea
familiei care sa urmareasca stabilizarea sau chiar sporirea nivelurilor actuale ale fertilitaii. n
plus, impactul forei de munca native reduse, inclusiv chestiunile conexe privind finanarea
sistemelor de ngrijiri medicale i de pensii, ar putea fi contrabalansate n mare parte prin
creterea productivitaii. O cretere constanta a productivitaii ar permite reexaminarea modului
de alocare a resurselor, ceea ce ar putea contribui la acoperirea decalajul n cre tere dintre
beneficiarii i contribuabilii sistemelor de pensii. Dar, odata cu accentuarea tendinele
33

demografice europene, impactul acestor masuri nu va fi suficient. n acest sens, provocarea de

ordin demografic cu care se confrunta Uniunea Europeana poate fi abordata numai prin
intermediul a doua seturi de aciuni complementare: creterea drastica a ratei de participare pe
piaa forei de munca i punerea n aplicare a unei politici privind imigra ia echilibrata, echitabila
i proactiva.

4.2 Sporirea participarii pe piata fortei de munca

Sporirea participarii pe piaa forei de munca, o condiie sine qua non Elaborarea i
punerea n aplicare a unor strategii eficiente de conciliere a vie ii profesionale cu via a privata
(modalitai de concediu, munca la distana etc.) reprezinta un prim pas catre sporirea participarii
pe piaa forei de munca. Obiectivul l reprezinta asigurarea condiiilor pentru ramnerea
indivizilor n rndurile forei de munca, n special a femeilor cu copii de vrste fragede i a
lucratorilor mai n vrsta. n ciuda unei sperane de viaa mai ridicate, femeile se pensioneaza
devreme i rata generala a ocuparii forei de munca este mai redusa dect n rndurile barbailor 58,3 % comparativ cu 72,5 % pentru barba.i. Abordarea acestei tendine va implica
un accent sporit pe oportunitai egale i pe nediscriminare, precum i pe programe de ngrijire a
copiilor i sisteme colare care sa sprijine parinii activi. Un al doilea pas va implica eliminarea
barierelor juridice, administrative i culturale din calea promovarii unei mobilitai mai mari a
forei de munca n UE. n acest sens, printre instrumentele-cheie se numara transferabilitatea
deplina a drepturilor de asistena sociala i de pensie, mbunatairea pregatirii lingvistice,
recunoaterea deplina a diplomelor universitare, precum i a competen elor profesionale n
Europa i dezvoltarea la toate nivelurile politice a unui mediu cu adevarat nediscriminatoriu. n
cele din urma, dar nu mai puin important, este necesara o schimbare majora n modul de
abordare a pensionarii. Practicile actuale privind pensionarea anticipata ar trebui descurajate.
Pensionarea ar trebui sa fie o opiune mai degraba dect o obligaie. Via a profesionala ar trebui
prelungita prin marirea vrstei de pensionare reale i a celei legale. Programele de educare i de
formare a adulilor, schemele salariale, condiiile de munca i sistemele de pensii ar trebui
adaptate pentru a crea o piaa a forei de munca pentru persoanele cu vrste cuprinse ntre 50 i
70 de ani, prin sporirea atractivitaii recrutarii i angajarii lucratorilor mai n vrsta.
34

4.3 Politca de imigrare

n general, n Europa este necesara o schimbare de atitudine. De prea multe ori, imigra ia este
perceputa drept o povara care trebuie purtata, i nu o oportunitate care trebuie exploatata. Europa
are multe de nvaat n aceasta privina de la Australia, Canada i Statele Unite cu care se afla n
competiie directa pentru imigranii talentai i calificai. Pornind de la experiena acestor ari,
UE trebuie sa i dezvolte o politica Servicii municipale care se ocupa de nevoile migrantilor i
comuna n domeniul imigraiei care sa vizeze atragerea celor mai calificai, talentai i motiva i
imigrani, lund n acelai timp masuri pentru a preveni pierderea de capital uman din
arile de origine. O politica comuna n domeniul imigraiei pentru UE ar trebui sa prevada o
strategie specifica pe termen mediu i lung care sa se concentreze asupra imigran ilor califica i.
Ar trebui sa fie uor accesibile informaii clare care sa promoveze avantajele stabilirii n Europa.
Este necesar sa se convina asupra unei abordari privind criteriile comune de acceptare a
imigranilor (un sistem de evaluare sau bazat pe puncte), .inndu-se seama totodata de
necesita.ile specifice din statele membre. Cu toate acestea, Europa va deveni o destina ie
atractiva pentru imigranii calificai daca acetia se simt acceptai, daca au acces deplin la pie ele
formale ale forei de munca i beneficiaza de posibilitatea de ai deschide propriile afaceri. Sunt
necesare iniiative de integrare cuprinzatoare la nivelul UE i la nivelul statelor membre, dar n
special la nivel local, care este de multe ori nivelul cel mai potrivit pentru a identificai
a raspunde necesita.ilor popula.iilor formate din imigrani i neimigrani. Odata stabilii legal n
UE, imigranii ar trebui sa beneficieze de aceleai drepturi sociale ca cetenii UE. Potenialul
populaiei imigrante existente de a spori participarea la fora de munca ar trebui valorificat prin
investiii n nvaarea limbii, formare profesionala i nvaamnt general, nsoite de strategii
puternice de combatere a discriminarii. Ar trebui eliminate toate formele de discriminare
mpotriva lucratorilor imigrani i a familiilor lor.

35

CONCLUZII
Lucrarea de fa are ca obiectiv general de a aduce la cunostinta legatura dintre teritoriu,
populaie i bunastarea economica, care pot sa ofere o soluie democratic i favorabil
dezvoltrii statelor europene. Analizeaz evolutia demografia a populatiei in raport cu evolutia
economica a Finlandei, Norvegiei, Suediei, Danemarcei, Spaniei i Portugaliei. n acelai timp,
analizeaz i legtura care exist ntre evoluia economic i imigratia populatiei.
n ultimele dou decenii s-a mutat accentul asupra analizei unitilor teritoriale politice
mici, componente ale statelor care implic procese politice i de rela ie ntre resursele
disponibile. Friederich Ratze, fondatorul geopoliticii mondiale, argumenteaz cum geopolitica,
printr-o interpretare denaturat a condiiilor geografice, susine c politica statelor este
determinat de potenialul geografic

36

BIBLIOGRAFIE
BUZAN, Barry, Weaver O, Regionrs and power, Cambridge University Press, Cambridge, 2003
GRECU, Silviu-Petru, Modele de analiz n consolidarea democratic. Perspective comparate
n Europa Central i de Est, Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2012.
POWELL G. Gabriel, , Politica comparat astzi, Editura Institutul European, Iai, 2009
IOAN, Alexandru - Drept administrativ comparat, Editia a II a revazuta si adaugita, Editura
Lumina Lex, 2003
CETERCHI, Ioan, Ion Craiovan - Introducere in Teoria Generala a Dreptului Autoritatea
politica exclusiva, Editura ALL Beck , Bucuresti 1993
STANCIULESCU, Gabriela Armenia Androniceanu, Sisteme comparate de administratie
publica europeana, Suedia, Editura Economica, Bucuresti, 2003
STACIULESCU Gabriela, Armenia Androniceanu - Sisteme comparate de administratie publica
europeana, Editura Economica, Bucuresti 2003
VRABIE Genoveva, Sofia Popescu, Teoria Generala Dreptului -Caracteristica statului, Editura
Stefan Procopiu, Iasi 1995;
Surse web
http://www.datosmacro.com/
http://hdr.undp.org/en (Human Development Report )
http://data.un.org
http://www.sida.se/Global
http://www.unibuc.ro
http://www.consilium.europa.eu/
http://www.europarl.europa.eu
http://search.worldbank.org
http://europa.eu

37