Sunteți pe pagina 1din 4

CITOCROMII

Initial numiti pigmenti tisulari similari celor din sange, gruparea citocromilor constituie o
componenta importanta a tuturor organismelor, cuprinzand toate hemoprotidele intracelulare, legate de
particulele subcelulare, cu rol de catalizatori redox, conservarea energiei, oxidari ale substantelor endogene
si exogene si in unele procese ale unor bacterii anaerobe.
Citocromii sunt proteine ce au suferit modificari nesemnificateve. Partea prostetica este reprezentata
de deiferite fier-porfirine. Rolul de transportor de electroni se manifesta prin schimbarea valentei fierului
3+

2+ Fe

Fe

3+ : OH

si respectiv, in schimbul de H: 2+ :OH 2 RFe .


RFe

Urmarirea starii de valenta a fierului se face prin toxicele celulare si anume, inhibarea
1

CN

3+
Fe cu

2+
si a Fe cu CO. cmplecsii Fe-CO sunt sensibili la lumina.

Concomitent cu schimbarea valentei fierului au loc modificari spectral, care sunt mai pregnantein
forma redusa decat in cea oxidata, de exemplu cit. c din miocardul mamiferelor are o culoare rosieportocalie in forma oxidata si rosie-violet in cea redusa.
Clasificarea citocromilor se face dupa structura partii proteice si modul de legare cu apoproteina,
dupa spectrele de absorbtie, in special benzile ,, si dupa potentialul redox.
a
b
Se disting astfel 3 grupe principale: a, b si c, fiecare grupa contine indici cum ar fi 1 , 1 etc.
a
Complexul citocrom a / 2 sau citocromoxidaza
Acest compex este componentul final al lantului transportor de electroni, cu cel mai ridicat potential
redox, ceea ce ii permite sa reactioneze cu oxigenul molecular si sa oxideze citocromul c redus. Aceasta
reactie, pe langa fierul heminic necesita si cupru, strans legat de apoproteina.
C H 3
Partea prostetica, citohemina prezinta asemanari cu hemul, dar difera prin inlocuirea
din
pozitia 8 cu

CHO

si prin atasarea unui lant cu 17 atomi de C in locul vinilului din pozitia 2.

Pe baza diferentelor in spectrele de absorbtie si in comportarea fata de inhibitori s-a considerat


a si a 3
existenta a 2 citocromi:
, doua stari de legare si functionare ale aceleasi hemoproteide; in timp ce
a
forma a nu reactioneaza cu oxigenul molecular, bioxidul de carbon, forma 3 este autooxidabila si
sensibila la toxicele respiratorii, deoarece fierul din molecula sa reactioneaza cu bioxiul de carbon.
Citocromul izolat si purificat din muschiul cardiac apare ca o lipohemproteida cu 4 grupari hem si 4
cromofori cu cupru pe molecula ce contine lipide. Prin tratare cu guanidina-HCl (1M) sau dodecilsulfat de
Na (0.5%) are loc o depolimelizare la forma de dimer ce are o activitate de 2-3 ori mai mare decat a
tetramerului; monomerii obtinuti din dimeri sunt asemenea tetramerilor, mai putin activi.
Citocromii b
1

Citocromul b este prezent in mitocondrii, are o parte prostetica, Fe-protoporfirina IX, similara cu cea
din Hb. Apare strans legata de membranele mitocondriale, sub forma de dimer; fiecare monomer contine un
atom de Fe central, care este nonautooxidabil si nu reactioneaza cu CO. Pe baza potentialului redox scazut
se situeaza, in lantul respirator, intre ubichinona si cit. c si participa astfel la oxidarea succinatului si NADH.
b
Citocromul 3 este parte componenta a lacticodehidrozenazei (LDH) din drojdie.
Citocromul

b5

este caracteristic pentru microzomi; in lantul transportor de electroni din reticului

endoplasmic neted se situeaza intre NADH si


schimb specifica cu citocrom

b5

O2

si isi exercita actiunea catalitica printr-o activitate de

reductaza sau cit. c. Necesitatea pentru acestia rezulta rpin faptul ca

hemul este puternic atasat de apoproteina prin legatura covalenta ce implica His si astfel nu poate reactiona
O2
b
direct cu
; din acelasi motiv molecula citocromului 5 este protejata si fata de atacul enzimelor
proteolitica, a acizilor si ureei.
b
Cit. 5 solubilizat cu detergenti apare ca si un oligomer, alcatuit din mai multi monomeri (cu
cate 126 aminoacizi). Monomerii obtinuti prin slubilizare cu proteaze si/sau lipaze au un numar mai mic de
aminoacizi si greuate moleculara mai mica; in general au o structura tertiara 50% -helix si 25% structura .
b
Cit. 562 din Escherichia coli, alcatuit din 110 aminoacizi, cu o secventa si legare a hemului
similar Mb, are cel mai ridicat potential redox din grupul cit b.
b
b
Alti citocromi b-oligomeri sunt cit. 1 tetramer, cu activitate de piruvatdehidrogenaza, cit. 2
din drojdie, complex flavohemin-L-lactatdehidrogenaza, disociabil in subunitati prin guanidin-HCl si
dodecilsulfat-Na.
P450
Din grupul citocromilor b face parte si citocromul
numit astfel dupa maximul de absorbtie al
derivatilor cu CO la 450 nm. Oligomerul este alcatuit din 16 subunitati identice cu 8 grupe hem.
P450
Cit.
si variantele sale prezinta o deosebita importanta ca parti componente ale acidazelor cu
functii mixte microzomiale, notate OFMM, care participa in metabolizarea colesterolului si a altor
compusi endogeni si in biotransformarea medicamentelor si a altor substante straine (xenobiotice).
Citocromii c
Cit. c este componentul principal al lantului respirator din mitocondriile tuturor eucariotelor. Datorita
cantitatii mari, in special din muschiul cardiac, usurintei de extragere si izolare, si greutatii moleculare
relativ mici, este una dintre proteinele cele mai intens studiate.
Cit. c izolat are o activitate mai slaba decat in stare nativa, ceea ce sugereaza rolul important al
integrarii sale in complexul lipoproteic al membranelor mitocondriale. Agregatele de cit. c sunt , spre
deosebire de formele normale autooxidabile si inactive biologic; prin adaugarea ureei sau guanidinei-HCl
este se dezintegreaza si reactiveaza.
Molecula cit. c are o forma sferica; caracteristic pentru structura primara este legarea partii prostetice
de apoproteina prin doua legaturi covalente stabile de tip tioeter , ce se stabilesc intre gruparile vinil ale Feprotoporfirinei IX si grupele SH ale cis 14 si 17 din lantul proteic. Ionul de Fe central este hexacoordinat: 4
2

legaturi ce se stabilesc cu N din nucleii pirolici; una cu gruparile S- din Met80 si una cu N al His 18;
N al his 18 formeaza o legatura de H cu gruparea CO- din poz 30 al lantului polipeptidic.
Un rest propionic al hemului este indreptat catre suprafata moleculei, celalalt spre interior unde este
implicat intr-o retea de legaturi de H cu O carboxilici. Resturile implicate in aceste legaturi si in alte resturi
laterale situate in jurul hemului sunt esentiale pentru structura si functie si de aceea respectivii aminoacizi
apar invariabili in toate tipurile de cit. c. Ansamblul acestor legaturi ofera o confrmatie speciala cu
cuibarirea rigida a hemului in lantul polipeptidic ce imbraca strans gruparea hem, lasand doar una din
lanturile acesteia neacoperite. In consecinta Fe din cit. c nu reactioneaza cu oxigenul molecular; in lantul
respirator este redus de cit-c-reductaza si oxidat de citocromoxidaza, de asemenea nu este sensibil la
toxicele respiratorii.
NH 2
Cit. c din plantele superiare si la vertebrate nu au in capatul N-terminal gruparea
libera, ci
aminoacizi acetilati, in timp ce la nevertebrate in locul acestei grupe acetil apare un lant oligopeptidic cu
maximum 7 aminoacizi.
Lizina 27, 79, 87, 100 si arginina 38, 91 confera cit. c un caracter bazic.
Din compararea secventei a peste 50 cit. c de la diferite specii rezulta ca structura lor primara
prezinta o mare similitudine.
Compararea structurii tuturor citocromilor c cu secventa cunoscuta releva 35 de resturi invariabile
(33%), repartizate in special in doua regiuni cu o secventa mai constanta: 17-32 si 67-80.
Considerand molecula cu restul propionic legat in jos si cu cel liber in fata se poate descrie o parte
dreapta, delimitata de aminoacizii 1-47, si una stanga segmentelor de -helix. In stanga se gaseste o bucla
larga ce delimiteaza un canal spre hem, umplut cu 3 resturi aromatice: Trp 59,Tir 74 si Tir 67, in dreapta
se deschide un al canal, delimitat de segmentul 6-20 si helixul c-terminal, cu 2 resturi aromatice: Phe 10 si
Tir 97.
Canalul din stanga ar fi locul de interactiune cu citocromreductaza, participand la reducerea cit. c, iar
cea din dreapta cu implicarea Liz 13 ar reactiona specific cu citocromoxidaza in oxidarea cit. c.
In cursul schimbarii starii de oxidare se produc importante modificari ale moleculei, care fac ca cele
2 forme, cu

2+
3+

Fe si respectiv Fe , sa prezinte mari diferente conformationale.

Molecula cit. c redus este mai compacta, ceea ce face sa fie mai rezistenta la enzimele proteolitice, la
ridicarea temperaturii, si schimba mai greu H din lantul polipeptidic cu D, in raport cu forma oxidata.
Modelul elaborat pe baza datelor oferite in difractia cu raze X releva amploarea schimbarilor in care ramane
nemodificat cadrul rigid al hemului. In cursul reducerii apare un flux de electroni pe canalul din stanga,
plecand de la nucleul aromatic al tirozinei. Saracirea Tir 67 in electroni duce la ruperea legaturilor de H cu
Tre 78. Aceasta desfacere actioneaza ca si un declansator al modiicarilor conformationale prin care
segmentul 77-79 cade in jos si inafara si determina alunecarea inelului aromatic al Phe 82 spre interior,
blocand accesul la hem.
Ca mecanism compensator de produce iesirea inafara a Ile 81, modificarea pozitiei planului
inelelor aromatice ale Tir 74 si Trp 59. Concomitent are loc deplasarea in partea opusa a moleculei, a buclei
19-25, ce migreaza in sus si ingusteaza astfel canalul drept.
In cursul oxigenarii se pare ca citocromoxidaza, actionand asupra citocromului c redus, impinde
restul Ile 81 inainte, ceea ce face ca Phe 82 si regiunea 70-79 sa-si recapete orientarea caracteristica.
Totodata refacerea legaturilor de H dintre Tir 67 si Tre 78 contribuie la ancorarea regiunilor mentionate.
c
Eucariotele contin in mitocondrii pe langa cit. c (preponderent) si cantitati mici de cit 1 ,
component al cit. c-reductazei. Cit

c1

se aseamana spectral cu cit c, de aceea diferentierea se face pe baza


3

greutatii moleculare a cit

c1

, de cateva ori mai mare ca a cit c, pe baza secventei diferite a aminoacizilor,

a rezistentei mai mari la agentii de solubilizare si pe baza faptului ca nu poate inlocui cit. c in reactiile
enzimatice specifice.4
Microzomii contin o adevarata catena transportoare de electroni nefosforilata, capabila de a utiliza
oxigenul molecular pentru a oxida specific anumiti metaboliti, prin reactii de hidrogenare. Catena
P450
microzomala contine : NADPH dehidrogenaze, flavin enzime, o feroproteina nehemica, cit.
si cit.
b5

.
Citocromul

P450

este o hemoproteina ce reprezinta oxidaza terminala a catenei microzomale si isi

are denumirea de la facptul ca tratarea acestor proteine.