Procedurile pentru solutionarea pe cale pasnica a conflictelor dintre state sunt negocierile, medirea sau arbitrajul. Conferintele de la Haga din 1899 si 1907 au codificat aceste proceduri, iar ulterior, dupa Infiintarea Societatii Natiunilor s-a creat Curtea Permanenta de Justitie Internationala. Art.1 al Cartei ONU stabileste ca organizatia isi propune sa infaptuiasca prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o incalcare a pacii. Art.2, alin.3 al Cartei stabileste ca toti membrii organizatiei vor rezolva diferendele prin mijloace pasnice, in asa fel incat pacea si securitatea internationala, precum si justitia, sa nu fie puse in primejdie. Statele au obligatia de a solutiona orice litigiu exclusiv prin mijloace pasnice. O obligatie prealabila,este prin dezvoltarea unor relatii de cooperare si buna vecinatate care sa conduca la mentinerea pacii si securitatii internationale. In cursul procesului de reglementare pasnica, statele parti la un diferend international, ca si alte state, trebuie sa se abtina de la orice act susceptibil de a agrava situatia. Ambelor parti le revine obligatia sa solutioneze litigiul pe cale pasnica, impunandu-se respectarea riguroasa a principiului libertatii partilor de alegere a modalitatii acestei reglementari. Diferendele trebuie solutionate in conformitate cu principiile de justitie si de drept international. Mijloacele de reglementare pasnica includ : 1)Mijloace politice sau diplomatice - cum sunt negocierile, bunele oficii, medierea, ancheta, concilierea. 2)Mijloace de natuta jurisdictionala - cum sunt arbitrajul si solutionarea judiciara care in prezent se realizeaza de CIJ dar si de alte jurisdictii internationale.