PROGRES SI EFICIENTA IN ORELE DE BIOLOGIE

Liceul Tehnologic Sava Brancovici Ineu

Profesor biologie: Lazar Alina
Data: 15.01.2015

Biologia este tiina despre via i materie vie, ea studiind: originea, evolu ia, reproducerea,
ereditatea, caracteristicile morfo-fiziologice, obiceiurile plantelor i animalelor. (Teofil Craciun,
1989)
Domeniul Biologiei este unul extrem de vast i cuprinde studiul tuturor organismelor, al
entitilor(virui, viroizi) precum i al fenomenelor legate de acestea.
Datorit aprofundrii cunotinelor din domeniul biologiei, au nceput s se formeze numeroase ramuri
cu domenii de studiu bine definite.
Unele din aceste ramuri au un caracter predominant teoretic precum botanica i zoologia, iar altele un
caracter predominant practic precum agricultura, biotehnologiile modern, legislatie, etc..
De ce ar trebui s studiem Biologia?
Studiul biologiei contribuie si la dezvoltarea armonioasa a capacitailor fizice i intelectuale ale omului.
Biologia de astzi, contribuie la realizarea educaiei morale, de formare a unor generaii cu o conduit
etic superioar.
Disciplinele biologice ca: botanica, zoologia, ecologia, care militeaz pentru ocrotirea naturii i protecia
mediului ambiant, particip activ la educarea civic a tinerilor, iar cele ca: anatomia i fiziologia omului,
igiena, genetica au o contribuie deosebit de important pentru sntatea social i progresul tehnobiologic.

Cercetarile recente de psihologie si cunoastere a procesului de invatare (P. Golu, 1985;

N.Csomsky, J. Piaget, 1988; I. Neacsu, 1990; I. Dragan, 1991; I. Radu, 1991) arata ca elevii invata numai
activand fizic si intelectual. Asimilarea noilor cunostinte biologice si dezvoltarea capacitatilor intelectuale
necesita o activitate personala a subiectului, un efort de gandire care sa determine rezolvarea unei
probleme.
In vederea realizarii unei lectii moderne, profesorul va alterna activitatea individuala a fiecarui
elev cu momentele de activitate in echipe si / sau cu fazele de bilant la nivelul colectivului.
In invatamantul biologic actual se practica doua modalitati de organizare a invatamantului
individual:
a)

profesorul se ocupa de instruirea unui singur elev; spre exemplu, pregatirea unui elev cu
rezultate deosebite la Biologie pentru o faza superioara a olimpiadei de specialitate
nationala, internationala sau chiar pentru faze inferioare lor;

b)

de cele mai multe ori, se practica forma desfasurarii unor activitati scolare de catre fiecare
elev, independent de colegii sai, cu sprijin sau fara sprijin din partea profesorului de biologie.

Astfel, elevii lucreaza in mod individual in vederea: asimilrii de noi cunostinte biologice pe baza
lecturii continutului stiintific din manual; redescoperirii unor cunostinte de specialitate; fixarii si
consolidarii acestora; aplicarii lor in practica; formarii unor priceperi si deprinderi practice de
lucru cu aparatura, instrumentele si ustensilele de laborator; formarii unor priceperi si deprinderi

de lucru cu tehnicile specifice; exersarii unor operatii mintale, rezolvand anumite exercitii si
probleme de biologie, alcatuind modele, scriind referate, eseuri, etc.
Cand activitatea individuala are scopurile didactice
mai sus amintite, atunci ea se poate organiza in urmatoarele trei feluri, intre care exista intrepatrunderi:
1)

activitate individuala cu teme comune pentru toti elevii clasei ;

2)

activitate individuala cu teme diferentiate pe grupe de nivel;

3)

activitate individuala cu teme diferite pentru fiecare elev activitate individualizata

(personalizata).

Cel mai des se organizeaza activitatea individuala pe baza rezolvarii unor teme comune. Astfel,
dupa lectia predata in clasa si efectuarea catorva aplicatii sub indrumarea profesorului, fiecare elev va
rezolva independent, prin munca individuala, alte aplicatii, date de profesor, aceleasi pentru toti. Ele se
aleg din manuale, din culegeri, din alte carti si reviste de specialitate, profesorul avand grija ca acestea sa
fie variate, de dificultate crescanda, substantiale si insotite de unele materiale aferente necesare, precum
material biologic natural sau conservat, atlase, albume, scheme, planse, etc.
In invatamantul biologic actual se bucura de o deosebita atentie, activitatea individuala pe
grupe de nivel, in care profesorul alege in asa fel temele de lucru in clasa ca dificultate, ca volum
incat unele sa fie potrivite pentru elevii care nu au nevoie de indrumari suplimentare, altele pentru elevii
care au nevoie de o anumita indrumare moderata, iar altele adecvate elevilor cu randament scazut la
Biologie, care au nevoie de mai multe indrumari, de ajutor si de control din partea profesorului.
Se tine cont in alegerea temelor si de afinitatile, aptitudinile elevilor ( de realizare a desenelor
schematice, de rezolvare de probleme, de elaborare de modele materiale, de efectuare de colectii, etc.),
fiind necesara indeplinirea asigurarea atractivitatii temelor date spre rezolvare elevilor.
Invatamantul individualizat este invatamantul adaptat particularitatilor psiho fizice ale fiecarui
elev: ritmului de lucru al fiecarui elev, aptitudinilor lui, gradului de rezistenta psihica si fizica a acestuia,
structurilor operatorii si cognitive dobandite anterior. Se asigura astfel, un progres sistematic si continuu
individualizat, pe baza activitatii autonome a elevilor si feed back -ului facute pe parcursul instruirii.
Ca exemple de invatamant individualizat, pot fi date:
1. elevului care greseste incadrarea sistematica a unor vietuitoare, i se dau teme adecvate, care sa
l ajute sa se corecteze, precum studierea caraterelor generale ale unor grupe de vietuitoare;
2. elevului care stapaneste foarte bine algoritmul rezolvarii de probleme pe baza de dihibridare, in
studiul acestei teme, i se dau probleme cu grad mai mare de dificultate decat celorlalti elevi, respectiv
rezolvarea de probleme pe baza incrucisarii intre indivizi ce se deosebesc prin mai mult de doua perechi
de factori ereditari;
3. elevului care stabileste rapid grupa sanguina a unor persoane prin exercitii de analiza genetica i
se da un numar mai mare de astfel de exercitii decat cele date restului clasei.

In mod obisnuit, este mai dificil ca profesorul sa dea teme personalizate, de aceea se recurge la
indicarea si rezolvarea unor teme diferentiate pe grupe de nivel.
Uneori, munca individuala a elevilor este munca independenta, cand elevii indeplinesc sarcinile
de lucru primite de la profesor fara ajutorul acestuia sau a altcuiva, alteori munca individuala este
semidirijata sau dirijata total de catre profesor, in functie de particularitatile de varsta si individuale
ale elevilor. Pe de alta parte, munca independenta se poate desfasura atat individual, cat si pe echipe,
dandu li se elevilor libertatea de a si organiza si desfasura activitatea singuri, fara ajutorul
profesorului.
Nu se poate organiza invatamant individual si mai ales invatamant diferentiat fara cunoasterea
temeinica a particularitatilor fizice si psihice de varsta a elevilor colectivelor cu care profesorul
lucreaza, precum si a particularitatilor fizice si psihice individuale ale acestora.
Este necesara cunoasterea aptitudinilor si intereselor fiecarui elev, capacitatilor lui intelectuale
(capacitatea de analiza, de sinteza, de analogie, de inductie, de deductie, de abstractizare, de generalizare,
etc.), afectivitatea, vointa, rezistenta la efort ale acestuia, precum si particularitatile anatomo functionale
ale organelor lui de simt.
Utilizarea modelului psihocentric de instruire in procesul instructiv educativ la Biologie este
conditionata si de insusirea anterioara de catre elevi a unor tehnici de munca intelectuala generale si
specifice.
Tot atat de necesara ca si insusirea unor tehnici de munca intelectuala este si insusirea unor
tehnici de activitate practica specifice studiului Biologiei, de formare / dezvoltare a priceperilor si
deprinderilor cu tehnicile, aparatura, instrumentele si ustensilele de laborator specifice studiului
disciplinelor biologice.
O alta conditie a muncii individuale, mai ales atunci cand se urmareste ca elevii sa redescopere ei
insisi noi adevaruri biologice este insusirea de catre acestia a unei vederi de ansamblu asupra structurii
logice a disciplinei. Aceasta consta in structura fundamentata de principiile de baza ale Biologiei,
respectiv principiile:
unitatea structura functii;
unitatea organism mediu;
Familiarizarea elevilor cu structura de ansamblu a Biologiei se realizeaza cu rezultate bune
in cadrul unui invatamant organizat frontal, indrumat si coordonat de profesor.
Organizarea unor investigatii, cercetari pe teme din programa scolara sau din afara ei prin munca
individuala sau prin activitate pe echipe se desfasoara cu succes numai dupa capatarea unei vederi de
ansamblu asupra structurii fundamentale a obiectului de invatamant respectiv.
Organizarea pe echipe a elevilor trebuie sa permita confruntarea de initiative si de cooperare
sustinuta intre elevi, de dezvoltare a unor relatii interpersonale ce vor influenta in sens favorabil invatarea
si rezultatele acesteia.

Studiile de psihologie sociala si de pedagogie sociala au dovedit ca organizarea activitatii

didactice in echipe mici de elevi are influenta benefica puternica asupra randamentului scolar, asupra
coeziunii sociale, asupra dezvoltarii intelectuale, estetice, asupra formarii lor, mai ales sub aspectul
comportamentului moral si deci, cu impact asupra formarii / dezvoltarii personalitatii acestora.
Practica didactica arata ca activitatea in echipe se organizeaza mai des cu elevii ce au varste
cuprinse intre 10 si 18 ani si, in mod deosebit, cu elevi de la 14 la 16 ani.
Experimentele pedagogice de organizare a activitatii
pe echipe in cadrul actului didactic au precizat ca pana la varsta de 11 12 ani, aceasta activitate
se soldeaza cu rezultate bune daca toate echipele unei clase rezolva aceeasi sarcina, dupa aceasta varsta
putandu - se organiza activitati pe echipe cu sarcini diferentiate eficiente, cu un bun randament scolar.
Exista mai multe modalitati de formare a echipelor in organizarea procesului de invatamant:
1) constituirea mecanica a echipelor de elevi, dupa ordinea alfabetica sau dupa asezarea lor in
banci;
2)
constituirea dirijata a echipelor de elevi (cei
mai multi pedagogi opteaza pentru acest mod de organizare a echipelor de elevi):
a)

constituirea echipelor de elevi dirijata de

nivelul intelectual al acestora alcatuirea ,,echipelor de nivel, a echipelor omogene:

daca activitatea pe echipe se desfasoara cu sarcini
diferentiate, echipele de elevi cu rezultate bune la invatatura vor primi spre rezolvare sarcini mai dificile,
echipele de nivel mediu vor primi sarcini cu dificultate medie, echipele de elevi cu rezultate mai slabe la
invatatura vor primi sarcini mai simple;
daca sarcinile sunt aceleasi pentru toti elevii clasei,
echipele de elevi cu nivel de pregatire la invatatura mai bun vor lucra independent, cele de nivel mediu
vor primi anumite explicatii suplimentare, iar echipele de elevi cu un nivel de pregatire la invatatura mai
redus vor fi ajutate mai intens de profesor sau chiar pot activa sub indrumarea acestuia pas cu pas;
b) constituirea echipelor de elevi dirijata de nivelul intelectual al acestora alcatuirea
echipelor mixte ca nivel intelectual, al echipelor eterogene, neomogene (cea mai uzitata modalitate de
alcatuire a echipelor scolare) echipe ce includ elevi cu nivel intelectual diferit, respectiv elevi buni,
mijlocii si slabi ca nivel de capacitati intelectuale si de pregatire la invatatura; in aceste echipe, influentele
educative sunt benefice pentru toti membrii lor;
elevii buni isi consolideaza cunostintele lucrand cu colegii lor mai slabi, invata invatand pe altii,
fiind conducatorii echipelor, invata sa organizeze activitatea , sa distribuie sarcinile in cadrul echipei dupa
potentialitati, sa verifice munca desfasurata in echipa, sa o aprecieze corect, devin mai altruisti;
cei cu randament scolar mediu si slab isi imbogatesc cunostintele prin colaborarea lor cu cei cu
randament bun, devin mai curajosi in expunerea opiniilor lor, devin mai activi, devin mai curajosi in
solicitarea ajutorului colegilor spre clarificarea unor aspecte ale instruirii neclare, ceea ce favorizeaza
instruirea acestora fara ,,goluri de instruire;

in acelasi timp, se tine cont si de afinitatile dintre elevi, cunoscandu se faptul ca exista elevi
buni care vor sa aiba ca amici si elevi mijlocii si slabi ca nivel al randamentului scolar, carora sa le ofere
ajutorul, dupa cum exista si elevi din categoria din urma ce si doresc prietenii cu elevi buni, de la care
au de invatat.
Munca in echipe si munca individuala sunt formatoare pentru elevi. In invatamantul biologic
actual trebuie sa se faca un loc din ce in ce mai mare activitatii de echipa.
E necesara promovarea unei baze pedagogice care sa- i faca activi pe elevi, sa stimuleze munca
autonoma, comunicarea intre elevi si care sa permita stabilirea unor noi relatii permisive intre profesor si
elevi.
Evaluarea formativa sau de progres este evaluarea raportata la obiectivele unitatii de invatare,de
obicei lectia.
Ea consta in a descompune o sarcina ,o materie,in unitati si a determina ,pentru fiecare unitate unde
intampina un elev o dificultate ,in ce consta aceasta,in ce masura a invins-o elevul. Acesta forma a
evaluarii (ca si celelalte) cuprinde si obligatia de a-l informa pe elev (sau de a-l pune in situatia sa
descopere singur,prin autoevaluare) asupra calitatii rezultatelor sale,urmand neaparat si actiunea
corectiva.
Cele 2 trasaturi principale ale evaluarii formative sunt:
1- ritmul alert al activitatii de evaluare,frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor pe
parcursul unei perioade.
2- scurtarea considerabila a intervalurilor dintre evaluare si ameliorarile aduse actului pedagogic.
Acest tip de evaluare are deosebite valente formative,aprecierea rezultatelor fiecarui elev din perspectiva
obiectivelor si nu a rezultatelor colectivului din care face parte,are ca efect cresterea obiectivitatii
evaluarii.Evaluarea formativa contribuie si la cresterea randamentului profesorului ,ca reglator
permanent al demersului didactic.
Metodele traditionale de evaluare :probele scrise,probele orale,probele practice si temele pentru acasa
,reprezinta la momentul actual elementele principale si dominante de desfasurare a actului evaluativ.
In activitatea la clasa,profesorul poate utiliza si metode complementare sau alternative de evaluare:
-

observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor

investigatia
proiectul
portofoliul
autoevaluarea

1).Observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor

Observarea poate fi individuala sau in grup.Avantajele folosirii acestei metode sunt:
urmarirea insusirii de catre elevi a unor concepte si capacitati
aprecierea atitudinii si comportamentului elevului
fata de sarcina de lucru
incurajarea comunicarii intre elevi
stimularea lucrului in grup
Ex. la biologie,in cazul realizarii unei lucrari de laborator care presupune o activitate pe grupe si folosirea
unor instrumente adecvate temei lucrarii se poate urmari:
1. In ce masura elevul a folosit corect instrumentele necesare efectuarii lucrarii practice respective
2. In ce masura elevul a cooperat cu membrii grupului de lucru
3. In ce masura elevul a aplicat corect cunostintele teoretice in rezolvarea unor probleme practice.
2).Investigatia
Permite elevilor sa aplice in mod creativ cunostintele insusite,in situatii noi.Problema teoretica sau
practica pe care trebuie sa o rezolve elevul nu are o solutie simpla,imediata.Investigatia poate fi realizata
individual sau in cadrul grupurilor de lucru.In cazul activitatii in grup ,numarul optim de elevi in fiecare
grup este de 3.
Sarcinile de lucru date elevilor de catre profesorul de biologie pot varia ca nivel decomplexitate.
Ex.- descrierea caracteristicilor unor instrumente de lucru,a unor organisme vegetale sau animale,a
conditiilor de viata a unui organism,a unor fenomene observate direct de catre elev si comunicarea
informatiei prin: desene,tabele, grafice,scheme,ecuatii, utilizarea unor instrumente adecvate pentru
observarea unor procese,fenomene.
4).Autoevaluarea
Educarea capacitatii de evaluare( autoevaluare) are o valoare stimulativa deosebita.
Elevii trebuie sa stie cat mai multe lucruri despre ei insisi,despre personalitatea si manifestarile lor
comportamentale.
Formarea capacitatii de autoevaluare la elevi presupune unele conditii:
-prezentarea la inceputul activitatii a obiectivelor curriculare si de evaluare pe care trebuie sa le
atinga elevii
- intelegerea de catre elevi a criteriilor de apreciere dupa care se conduce profesorul
- autonotarea controlata
- incurajarea elevilor pentru a-si pune intrebari legate de modul in care au rezolvat o sarcina de lucru

- construirea grilelor de autoevaluare

Inregistrarea rezultatelor probelor de evaluare formativa permite constatarea prompta a masurii in care
s-au atins obiectivele lectiei ( temei,capitolului) si adoptarea de masuri recuperatorii.Raportul procentual
intre realizari (+) si nerealizari ( -) indica masura in care elevii au atins obiectivul respective. Daca
rezultatul este sub 75% se impune reluarea invatarii continutului respectiv schimband strategia didactica.

Bibliografie:

Biologia secolului al XII- lea intre stiinta si ignoranta- Prof. dr. Gheorghe Ploaie
Invatamant frontal,invatamantindividual,invatamantpe grupe,Bucuresti,E.D.P.,1981- Tircovnicu,
Victor
Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt, Iasi, Editura Polirom, 1998- Moscovici, Serge, coord.