Sunteți pe pagina 1din 4

Spina Bifida sau ruptura de coloana

Spina bifida este un defect congenital care implica dezvoltarea incompleta a tubului neural sau a
oaselor care il acopera. Denumirea spina bifida provine din limba latina si inseamna in traducere
literala coloana rupta sau deschisa. Bebelusii care se nasc cu spina bifida oculta adesea nu
manifesta semne sau simptome exterioare. Coloana vertebrala nu iese prin piele, desi pot avea un
smoc de par, un semn din nastere sau o gropita pe piele deasupra partii de jos a coloanei.

Ce este Spina Bifida?


Spina bifida este un defect congenital care implica dezvoltarea incompleta a tubului
neural sau a oaselor care il acopera. Denumirea spina bifida provine din limba latina si
inseamna in traducere literala coloana rupta sau deschisa.
Spina bifida apare la sfarsitul primei luni de sarcina, cand cele doua parti ale coloanei
vertebrale ale embrionului nu reusesc sa se uneasca, lasand o zona deschisa (numita
fistula, n. trad.). In anumite cazuri, coloana sau alte membrane pot iesi prin deschiderea
din spatele embrionului. Boala poate fi detectata de obicei inainte de nasterea copilului si
poate fi tratata imediat.

Tipuri de Spina Bifida


Cauzele bolii spina bifida sunt in general necunoscute. Unele dovezi sugereaza ca poate fi
cauzata de gene, dar in cele mai multe cazuri nu exista precedente familiale. Un puseu de
febra ridicata in timpul sarcinii poate mari riscurile unei femei de a naste un copil cu
spina bifida. Femeile care au epilepsie si carora le-au fost administrate medicamente cu
acid valproic pentru a controla crizele pot avea un risc crescut de a naste un copil cu
spina bifida.

Exista doua forme de spina bifida spina bifida oculta si spina bifida manifesta.
Spina bifida oculta este forma cea mai usoara de spina bifida (oculta inseamna ascunsa).
Cei mai multi copii care au acest tip de defect nu au vreodata vreo problema de sanatate.
Coloana vertebrala este adesea neafectata.
Spina bifida manifesta include doua subtipuri de spina bifida, meningocelul si
mielomeningocelul.

Spina Bifida Manifesta

Meningocelul implica afectarea meningelor, membranele care acopera si protejeaza


creierul si maduva spinarii. Daca meningele ies prin spatiul dintre vertebre (oasele
mici, in forma de inel, care formeaza coloana vertebrala), sacul lor se numeste
meningocel.
Mielomeningocelul este forma cea mai severa de spina bifida. Apare cand meningele
ies prin spatiul din spate, iar maduva spinarii iese si ea. Cei mai multi copii care sau nascut cu acest tip de spina bifida au si hidrocefalie, o acumulare de fluid in
creier si in jurul creierului.
Din cauza dezvoltarii anormale si a afectarii maduvei, un copil care are forma de
mielomeningocel a bolii spina bifida are de obicei si o forma de paralizie. Gradul de
paralizie depinde foarte mult de pozitia deschiderii (a spatiului) din coloana. Cu cat
deschiderea este mai sus pe spate, cu atat paralizia tinde sa fie mai severa.
Copiii care au spina bifida au adesea probleme cu controlarea sfincterelor, iar unii pot
manifesta tulburari constand in hiperactivitate sau in deficit de atentie (ADHD attention

deficit hyperactivity disorder) sau alte probleme de invatare, cum ar fi problemele de


coordonare mana-ochi.

Diagnosticarea bolii spina bifida


Parintii care asteapta un copil pot afla daca are spina bifida prin intermediul unor teste
prenatale. Testul serului matern AFP (alpha-fetoprotein), efectuat intre saptamanile 16 si
18 de sarcina, masoara cantitatea de alfa-fetoproteina produsa de fetus. Medicul va
masura cantitatea de AFP din sangele mamei. Daca aceasta cantitate este ridicata, testul
va fi repetat deoarece in multe cazuri, nivelurile AFP ridicate sunt false. In cazul in care
cantitatea este din nou ridicata, alt test sau alte teste vor fi efectuate pentru a verifica si a
confirma diagnosticul.
Medicii pot folosi si ecografia pentru a vedea daca un bebelus are spina bifida; in anumite
cazuri, defectul spinal poate fi detectat la examinarea ecografiei. Amniocenteza poate si
ea sa ajute la determinarea bolii. Este introdus un ac prin abdomenul mamei in uter pentru
a colecta fluid, caruia ii este testat nivelul AFP.

Acidul folic si Spina bifida


Deficienta de acid folic a mamei a fost legata si ea de spina bifida, iar cercetatorii cred ca
multe cazuri de spina bifida pot fi prevenite daca femeile aflate la varsta la care pot fi
insarcinate consuma 0,4 miligrame (400 micrograme) de acid folic zilnic si continua sa ia
acid folic in timpul primului trimestru de sarcina. Printre resursele bune de acid folic sunt
ouale, sucul de portocale si legumele cu frunze de culoare verde inchis. De asemena,
multe dintre multivitaminele din farmacii contin doza recomandata de acid folic.

Simptomele de spina bifida


Bebelusii care se nasc cu spina bifida oculta adesea nu manifesta semne sau simptome
exterioare. Coloana vertebrala nu iese prin piele, desi pot avea un smoc de par, un semn
din nastere sau o gropita pe piele deasupra partii de jos a coloanei.
Dar semnele sunt evidente in alte forme ale bolii. Bebelusii care s-au nascut cu forma de
meningocel a bolii au un sac cu fluid vizibil pe spate. Sacul este acoperit adesea de un
strat subtire de piele si poate varia intre dimeniunile unui strugure si cele ale unui
grapefruit.
Bebelusii care s-au nascut cu mielomeningocel au si ei o umflatura asemanatoare unui
sac care iese din spate, dar nu intotdeauana este acoperita de un strat de piele. In anumite
cazuri nervii coloanei vertebrale pot fi vizibili. Un bebelus care are si hidrocefalie are un
cap mai mare, ca rezultat al excesului de fluid si al presiunii intracraniene.

Tratarea bolii spina bifida


Copiii care au spina bifida oculta de obicei nu necesita tratament.
In cazurile de spina bifida manifesta, tratamentul depinde foarte mult de tipul de spina
bifida si de severitatea bolii.
Un copil care are forma de meningocel a bolii este de obicei operat de timpuriu, iar
medicul impinge meningele inapoi si inchide spatiul dintre vertebre. Multi copii care au
acest tip de spina bifida nu mai au alte probleme de sanatate ulterior, in afara cazului in
care sacul contine nervi.
Bebelusii care s-au nascut cu forma de mielomeningocel a bolii necesita imediat o atentie
mai mare si de obicei sunt operati in prima sau a doua zi de viata. In timpul acestei prime
operatii, medicul de obicei impinge inapoi tubul neural in vertebre si inchide spatiul
pentru a preveni infectiile si a proteja tubul neural.
Un bebelus care are si hidrocefalie va necesita o operatie pentru a plasa un sunt (dren) in
creier. Acesta este un tub subtire care ajuta la reducerea presiunii asupra creierului
drenand si eliminand fluidul in exces.
In plus, unii copii necesita operatii ulterioare pentru a rezolva problemele pe care le au cu
picioarele, soldurile sau coloana.
Locatia fistulei din spate dicteaza adesea ce tip de ajutoare sau echipamente adaptive va
necesita un copil diagnosticat cu mielomeningocel. Copiii care au fistula in partea de sus
a coloanei vertebrale si paralizie extinsa vor avea adesea nevoie de un scaun cu rotile
pentru a se deplasa, in timp ce aceia care au fistula ceva mai jos ar putea folosi carje,
suporturi pentru picioare sau aparate de mers.

Cum ingrijiti copilul care are spina bifida


Parintii unui copil care are spina bifida vor primi de obicei suport de la o echipa medicala
ce poate include mai multi doctori (neurochirurgi, urologi, chirurgi ortopezi, specialisti in
recuperare si pediatri), un asistent medical specializat in recuperare, specialisti in terapie
fizica si ocupationala si un asistent social. Scopul este de a crea un stil de viata pentru
copil si famile astfel ca dizabilitatea sa interfereze cat mai putin cu activitatile zilnice
normale ale copilului.