Sunteți pe pagina 1din 6

MOROMETII

de Marin Preda
In literatura romana contemporana ,,Morometii reprezinta o carte fundamentala. De la
,,Ion al lui Rebreanu nu s-a mai scris un roman atat de puternic despre lumea rurala.
Valoarea de exceptie a morometilo rconsta in densitatea epica, in adancimea psihologica si in
problematica inedita ce transforma romanul intr-o monografie artistica a satului romanesc
surprins la confluenta a doua randuiri sociale antagonice.
Marin Preda a pornit de acolo de unde Rebreanu si Sadoveanu s-au oprit cu incredintarea
ca au exprimat tot ce aveau de spus si ne infatiseaza o taranime esential schimbata in raport
diresct cu evolutia generala a societatii romanesti. Romancierul abordeaza dintr-o perspectiva
inedita problema pamantului.
Romanul este pus sub semnul timpului, al istoriei, a carei patrundere intr-o lume care-si
crease iluzia ca poate trai in afara ei genereaza drame. Taranii lui MP au pamant. Fusesera
improprietariti, nu mai sunt stapanitit de dorinta de a acapara pamantul ca sansa a fericirii lor,
ci de a si-l pastra. Un alt ,,Ion nu mai poate fi gandit pe coordonatele satului morometian. Din
planurile de vitor ale fiilor lui Ilie Moromete, pamantul este exclus. Renuntarea la pamant
pentru un ideal concret sau pentru o pasiune abstracta reprezinta noutatea esentiala adusa
de MP.
Tema principala este impactul istoriei asupra omului. Spulberarea unui mit, mitul micii
proprietati care nu e in stare sa rezolve problema taraneasca.
Titlul asaza tema familiei in centrul romanului insa evolutia si criza familiei sunt simbolice
pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si un
roman al deruralizarii satului, o fresca a vietii satesti dinaintea si de dupa cel de-al II-lea
Razboi Mondial.
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si
familia sa. Tema timpului viclean care nu mai avea rabdare nuanteaza tema centrala, aceea a
libertatii morale in lupta cu fatalitatile istoriei.
,,Morometii este un roman obiectiv. Faptele sunt prezentate cronologic in cauzalitatea lor,
discursul narativ fiind linear. Naratorul este omniscient, perspectiva naratorului obiectiv se
completeaza cu aceea a reflectorilor. Ilie Moromete in volumul I si Niculae in vol. al II-lea
Primul volum foloseste tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii. MP
imbina observatia sociala, obiectiva cu analiza psihologica.
Compozitie
Primul volum are o compozitie simetrica la realizarea careia concura mai multe elemente:
a) cele 2 propozitii cu care incepe si sfarseste romanul si care pun actiunea sub semnul
timpului: ,,Timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare si la final: ,,Timpul nu mai avea
rabdare.
In concordanta cu acest timp tolerant, mereu egal cu el insusi, o mare parte a volumului I
prezinta intamplari petrecute de sambata seara si pana duminica dupa-amiaza in familia
taranului Ilie Moromete si in Silistea Gumesti: cina, taierea salcamului, adunarea taranilor in
poiana lui Iocan, incasarea impozitelor, serbarea de sfarsit de an.
Ultima parte a volumului I evoca un moment arhitepal in existenta satului, spatiul ,,scaldat
in lumina eterna a zilei de vara secerisul. Acum se vor petrece schimbari importante in
viata familiei Moromete, rupta in doua de plecarea la Bucuresti a baietilor mai mari, dar si in
viata satului peste care tavalugul istoriei va trece in mod neasteptat si brutal: ,,Trei ani mai
taziu izbucnea cel de-al II-lea Razboi Mondial.
b) Tot in simetria romanului se isncriu si cele doua imagini simbolice ale lui Ilie Moromete:
in deschiderea actiunii tatal ,,ramane singur in mijlocul bataturii, sugerand viitoarea lui

singuratate existentiala si legatura cu vechiul sau mod de viata; In final, chipul aceluiasi
Moromete, da rmodelat din lut ars intr-o statuieta: ,,din Moromete cunoscut de ceilalti ramase
doar capul lui de huma arsa, facut odata de Din Vasilescu si care acum privea insingurat de
pe polita fierariei lui Iocan la adunarile care inca aveau loc in poiana.
c) Actiunea primului volun se organizeaza in jurul unor scene cheie: cina, taierea
salcamului, simbolizand inceputul destramarii familiei Moromete, citirea ziarului in Poiana lui
Iocan, evocand viata tihnita a comunitatii satesti din Silistea si secerisul, o adevarata
sarbatoare pentru intregul sat.
Volumul al II-lea alcatuit din 5 parti este mai dens, iar ritmul epic se schimba. Acum viata
satului iese din vechile tipare si intamplari neasteptate invadeaa existenta taranului. In
concordanta cu realitatile prezentate, naratiunea se complica, personajele vechi apar
micsorate in timp ce satele noi lipsite de stralucrie le iau locul, iar fraza grabita denota
instrainarea autoritatilor fata de aceasta nota.
In vol I actiunea se concentreaza in jurul personajului Ilie Moromete, in al II-lea,
intamplarile antreneaa o colectivitate simbolica pentru drama existentiala a itnregii taranimi.
Unitatea celor 2 volume este asigurata prin prezenta familiei Moromete urmarita de-a lungul a
20 de ani pana la moartea ultimului taran autentic, Ilie Moromete.
Conflictul este triplu.
o Mai intai este dezacordul dintre tata si fiii sai din prima casatorie, conflict izvorat
dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea.
o Al doilea intre Moromete si Catrina, sotia lui, careia ii promisese trecerea casei pe
numele ei avand in vedere ura fiilor celor mari fata de mama lor vitrega.
o Al III-lea se desfasoara intre M si Guica, sora lui, care ar fi dorit ca fratele ei sa nu
se recasatoreasca si sa ramana ea in casa acestuia, asigurandu-si o batranete linistita.
Exista si un conflict secundar intre Ilie si Niculae, fiul cel mai mic, Copilul isi doreste sa
mearga la scoala, in timp ce tatal sustien ca invatatura nu ii aduce niciun beneficiu. In vol II
acest conflict trece pe primul plan, cei doi reprezentand mentalitati diferite.
Actiunea primului volum se structureaza pe mai multe planuri marative. Pe primul plan se
afla familua numeroasa a M macinata de nemultumiri mocnite. Planurile secundare
completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui
Botoghina, revolta lui Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea Polinei pentru
Birica, etc.
Romanul prezintaeforturile disperate ale lui IM, taran din zona de N a Dunarii, de a pastra
valorile morale ale vietii satului si de a impiedica destramarea familiei sale pe care se lupta so pastreze unita sub autoritatea lui.
Actiunea vol I incepe intr-o seara de vara cand numeroasa familie a lui IM se intorcea de
la camp. Cina taraneasca cu caracter solemn si aproape sacru e momentul care aduna familia
formata din IM, Catrina, cea de-a doua sotie sin prima casatorie a lui, copiii Paraschiv, Nila si
Achim, cei 3 baieti din prima casatorie a lui Moromete si fratii lor dupa tata: Tita, Ilinca si
Niculae. Dincolo de momentul in sine, cina releva si relatiile din sanul familiei: neintelegerile
dintre frati, lipsa de respect a copiilor lui M fata de mama vitrega, nemultumirea mezinului
Niculae, obligat sa mearga zilnic sa pasca oile desi el sii-ar fi dorit sa invete. Tot acum se
contureaza dramele prin care va trece IM : cea a pamantului si cea a paternitatii.
Inglodat in datorii si avand pe de-asupra si impozite de platit, M accepta dupa lungi
tergiversari sa-i vanda bogatului sau vecin, Tudor Balosu, salcamul din fundul gradinii, arbore
ce facea parte nu numai din existenta afectiva a familiei, ci si a satului intreg.
Savarsita duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plangeau mortii, doboraera
salcamului va fi si prima drama traita de M. Prabusirea salcamului marcheaza inceputul
decaderii familiei M, caci banii luati pe el nu pot acoperi datoriile. Sfatuiti, ba chiar instibti de

Guica, baietii din prima casatorie ii propun lui M un plan spre a iesi idn impasul financiar:
plecarea lui Achim la Bucuresti cu oile, urmand ca din banuii obtinuti acestia sa-si achite
datoriile. Dupa multe discutii, M accepta aceasta plecare fara sa banuiasca de fapt
adevaratele intentii ale celor 4. Planul lor va iesi la iveala abea dupa seceris cand Nila si
Paraschiv fug cu caii la Bucuresti, luand si o parte din zestrea fetelor si economiile familiei.
Inglodat si mai mult in datorii, M se vede obligat sa-i vanda lui Balosu jumatate din
pamanturile familiei. Chiar daca pentru moment taxele si scolarizarea lui Niculae sunt platite,
toate aceste lucruri il schimba pe taranul vesel si ironic de alta dat acare se inchide in sine,
devenind tacut si posomorat.
Paralel cu planul central al cartii, destramarea familiei M, e urmarit si un alt plan, acela al
vietii satului. Remarcabile sunt anumite scene cu valoare simbolica cum ar fi: citirea ziarului
din Poiana lui Iocan, pregatirea premilitara, incasarea fonciirei, serbarea de sfarsit de an, fuga
Polinei cu Birica.
Citirea ziarului reprezinta una dintre scenele cheie ale acestui prim volum pentru ca aici
sunt prezentate si celelalte personaje ale romanului care treptat vor disparea, locul lor fiind
luat de altele in volumul al II-lea. Veseia, glumele acide, ironia la adresa evenimentelor vremii,
denota clar o existenta lipsita de griji pe care o ducea taranul traditional roman, fie ca-l chema
IM, Cocosila, Dumitru lui Nae sau Tugurlan.
Vocea narativa incheie I-ul volum cu o fraza simetrica fata de inceput: ,,peste 3 ani
izbucnea Razboiul al II-lea Mondial; timpul nu mai avea rabdare.
Actiunea volumului al II-lea se situeaza in anii 50 cand in viata satului au loc evenimente
pline de viclenie, ,,iar satul lui M pare o groapa fara fund din care nu mai incetau sa ias aatatia
necunoscuti.
MP urmareste viata acestui sat in doua moment istorice: reforma agrara idn 1945 cu
prefacerile pe care le aduce si transformarea agriculturii dupa fenomenul violent abuziv din
1949. Semnele acestei modificari se ivesc peste tot: autoritatile satesti se schimba, jandarmul
le interzice taranilor sa stea de vorba, graul agonisit cu greu de tarani e luat cu forta
dinpodurile caselor, iar unii sateni sunt catalogati drept sabotori sau dusmani ai poporului si
dusi la inchisoare. Obligat sa se inscrie in gospodaria colectiva si ramanand fara agoniseala
de o viata, doar cu pamantul din jurul casei, taranul roman traieste o drama uriasa.
Nici pentru IM evenimentele noi nu aduc nimic bun. De baietii care fugisera cu caii si oile
nu se alesese nimic, pierdusera tot si-si gasisera serviciu la inceput ca maturator de strada.
Destul de tarziu M a primit o scrisoare de la acestia care pentru prima data dadeau detalii
despre viata lor din capitala. Paraschiv devenise sudor si muncea din greu pentru a-si ridica o
casa. Nila era portar, iar Achim era singurul care reusise totui in comert, avand un mic
magazin alimentar.
Inainte de razboi, M face un drum la Bucuresti incercand sa-si aduca baietii acasa, dar
fara folos. Destramarea familiei va continua cu moartea lui Nila in razboi la batalia de la Botul
Dorului, anuntata printr-o scrisoare precum si prin sfarsitul tragic al lui Paraschiv rapus de
tuberculoza.
Autoritatea lui IM scade atat in familia sa, cat si in sat. Catrina i lparaseste dupa ce afla ca
a fost la Bucuresti sa-si aduca feciorii inapoi, iar Niculae devenit activist de partid il viziteaza
din cand in cand, insa discutiile dintre ei adancesc instrainarea ce ii separa.
Cu vechii lui prieteni nu mai reia legatura, cu Cocosila nu se mai impacase, iar cu Dumitru
lui Nae si cu Iocan nu mai vorbise de multa vreme. Moromete nu se mai paote acomoda. In
locul acestor vechi prieteni apar persoane obscure, venetici, oameni pripasiti in sat pe care M
ii priveste cu dispret si ironie: Bila, Mantarosie, Fantana, Isosica, Ouabei. Aceste noi
,,personalitati ale satului duc intre ele o lupta acerba pentru putere nemai fiind taranii
adevarati de alta data, ci o lume fals rurala, lipsita de verticalitatea si spiritualitatea ce
caracterizeaza taranul traditional..

Ultimele capitole reprezinta si ultimele momente din viata ale acestui ulitm taran. Ajuns
aproape de 80 de ani, imputinat ca trup, Moromete avea o slabiciune: ,,nu-i venea neam sa
stea acasa, o lua cu ciomagul in mana pe langa garduri. Ultima oara il adusesera acasa cu
roaba caci nu se mai putea tine pe picioare.
Fara sa sufere de vreo boala anume, M se stinge fara zbucium, fara dramatism, iar
ultimele lui cuvinte pe car ele spune doctorului exprima crezult lui de-o viata: ,,Domnule, eu
intotdeauna am dus o viata independenta.
Acesta este subiectul celor doua volume ale caror sensuri pot fi descifrate pernind de la
ideea exprimata de MP intr-un interviu: numai asa se poate observa fata epica exceptionala a
autorului de a scoate din localizarea ingusta, fara orizont, fara semnificatii fapte si personaje
care primesc chiar o aura parabolica. Experienta satului Silistea Gumesti trece dincolo de
identitatea unui anumit loc si de limitele unui anumit timp pastrand totusi elemente ale
specificitatii.
De la imaginea de inceput a campiei sub lumina linistita a soarelui de vara la convulsiile lui
Ilie Moromete, cititorul coboara cateva trepte ale infernului. Perspectiva narativa se schimba
pe nesimtite. Initial, naratorul accepta iluzia lui Moromete( fapt care-i permite sa faca
incursiuni in momente anterioare timpului propriu-zis al actiunii) si din acest unghi se
deruleaza scene pregnante din viata familiei M sau a altor personaje. In realitatea vietii prin
intermediul psihologic sesizat cu finete se produc distorsiuni, isi lasa amprenta o nemultumire
(vizibila in diverse izbucniri mai mult sau mai putin vilente, in tulbutarea relatiei familiale, in
compromisuri si viclenii care produc satisfactii pasagere, etc), o stare de incordare si
asteptare. Este aici supratema romanului: istoria il ignora pe om, il surprinde mereu
nepregatit, omului ii sunt inacceptabile tainele vremii.
Daca initial ,,M trebuia sa fie o cronica de familie, aria problematicii se largeste si
determina o anumita structurare a materiei epice. Prin MP, tipul prozatorului demiug, omul
intra in proza noastra cu intreaga sa natura umana. Personajele gata formate intra in actiune
fara nicio pregatire prealabila si se comporta conform firii lor.
Caracterizare
In centrul actiunii se afla Ilie Moromete, personaj unic prin deosebita complexitate
sufleteasca detasandu-se net in cadrul tipologiei din romanele noastre taranesti:
,,dumneavoastra nu cunoasteti taranul roman este memorabila fraza cu care incepe
,,Rascoala lui Rebreanu. Autorul ,,Morometilor o adreseaza in subtext fiecaruia dintre noi si
e sigur ca opera sa a fost scrisa pentru a corecta imagini anterioare. Rebreanu, descriind
tarani, descrie forte si multimi. Sadoveanu, povestind despre tarani a poetizat instincte,
intelepciuni si elemente, literatura lui ,,e parca o simfonie cvasivegetala.
MP, urmarind viata rurala, problematizeaza si aduna sub proiectoarele gandirii constiinte
care nu sunt ale unei paturi amorfe. MP a facut ca viata taranilor sa se continue cu aceeasi
vigoare si dincolo de cercul magic al grupului, al cetei. Pentru aceasta, energia salvatica a lui
Ion, teluric si terifiant trebuia sa se prefaca in ramurisul complexitatii lui Moromete pentru care
tot ce este importat in aceasta lume nu se mai petrece exclusiv pe ecranul negru al tarinei. La
MP taranii nu mai sunt categorii, ci sunt oameni. Este limpede ca si in privinta conturarii
personajelor, Preda se diferentiaza de predecesorii sai. In esenta, apreciaza viziune alui
Rebreanu obiectiva a autorului omniscrient, dar polemizeaza cu viziunea asupra umanitatii
reprosand o relatie ,,din afara: ,,nu asa arata taranul roman cum l-a descris el.
IM e tipul taranului absolut care gandeste si se gandeste pe sine, este o fascinanta fictiune
literara. Destinul sau al carui prototip e Tudor Calarasu, tatal autorului, ilustreaza drama
eterna a omului ce-si pierde libertatea interioara in confruntarea cu o sitori ,,inceata si
nepasatoare(MP). ,,Tatal meu era un astfel de om. Ar fi putut sa stea pe prispa scaldat in
soare daca nu s-ar fi lasat noaptea, nu ore, ci zile intregi, spectacolul lumii atat cat se vedea
de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca sa-l uimeasca si sa-l incante fara slabire. A existat
in realitate, era tatal me, un om pe care n-as putea spune ca l-am iubit mai mult sau l-am
admirat mai mult pentru personalitatea lui. S-au amestecat in sentimentele mele pe care inca i

le mai pastrez si dragoste, dar si admiratie. Era un taran de o conditie sociala exact asa cum
l-am descris in cele 2 volume ale Morometilor.
Zecile de studii care s-au oprit asupra acestui personaj cheie al literaturii lui MP i-au pus
tot felul de ,,etichete: filosof, disimulant, contempativ, actor, spirit pragmatic, constiinta
patriarhala, invincibil, insingurat, lucid, complexat, ironic, etc. In realitate, IM e omul
dintotdeauna care se defineste neincetat si care-si traieste patetic si singular viata.
E un taran cu o judecata agera, cu o viata interioara bogata, cu gesturi si vorbe ce se
deosebesc de gandirile lui, cu contradictii intre claritatea gandului si reactia exterioara.
Bucuriile lui par ciudate intr-o lume preocupata de cu totul altceva decat subtilitati: discutiile cu
prietenii, adundarea in starea de visare pe stanoaga plodistei, ,,ciudatul dar de a vedea
lucrurile care lor le scapau, vorbirea de unul singur, fiindca ,,n-are cu cine discuta, in sensul
ca nimeni nu merita sa-i asculte gandurile.
Nu este intamplator ca dupa un monolog ia hotararea sa vanda salcamul. Are atunci
sentimentul ca a pierdut o comoara sacra, irecuperabila si in primul rand ca timpul l-a exclus
cu viclenie. Desigur se gandea la libertatea si independenta sa pe care intamplarile vietii le-au
subminat.
Intr-o scena antologica(memorabila), M retras pe poarta de hotar a lotului judeca lumea si
timpul care-i intinsesera o capcana asmutind copiii impotriva lui. M. E un om inteligent, plin de
umor, care iubeste conversatia si reveria ca un itnelectual autenitc. Cheia romanului e lupta
acestui om complex si intransigent cu noile conditii si imprejurari potrivnice. M. Traieste drama
fictiunii contrazise pentru ca realitatile ce-l vor dobori nu s-au conformat deloc iluziilor lui. De
aici tragedia acestui om: desi inzestrat cu mari insusiri, el nu intelege dezvoltarea sociala,
ramane inchistat structural intr-o anume epoca istorica si intr-o mentalitate pe car en-o poate
depasi. Gospodaria se prabuseste, prabusind si utopiile in care se complacea M. Meridional,
IM e ca toti meridionalii, unii sociabili, locvace, volubili, nu e insa un Mitica in itari si opinci.
Sociabilitatea neselectiva indiscreta si zgomotoasa a lui Mitica e agresiva frizand
impertinenta. M are o atitudine dispretuitoare fata de afaceristi ca Tudor Balosu de exemplu
pe care il dispretuieste. Isi alege prietenii in functie de inteligenta lor de aceea il iubeste pe
Cocosila.
Poiana lui Iocan e un fel de cenaclu spiritual al satului, un fel de club in care se cultiva
placerea conversatiei gratuite sin incare Moromete se bucura de o incontestabila autoritate.
Prin spiritul larg si placerile spiritului e departe de energia elementara de om degloata al lui
Ion al Glanetasului. Este un personaj simbolic si tragic, simbol al disparitiei taranimii
traditionale, al unei imposibile intoarceri.
Este un meditativ, un ins grav cultivand umorul vorbit cu placere, dar cu miez. Este nu
numai un taran destept, ci o sinteza amara a acelui haz de necaz ce rezuma filosofic conditia
romaneasca.
In al II-lea volum, increzator intr-o noua religie a binelui si a raului, va cosntata cu stupoare
ca se afla in vartejul unei tesaturi abile de intrigi menite sa distruga orice afirmare a
personalitatii. Va deveni un insingurat, cuvintele lui nu mai au efectul scontat si lumea pare ca
isi apropie marginile.
Talentul de neegalat al autorului consta in a releva cu subtilitate prin tehnica moderna a
persectivelor multiple(oglinzilor paralele) contradictia acestui personaj reflexiv, calculat, unic in
literatura. Intre modalitatile de caracterizare, MP foloseste mai ales caracterizarea indirecta,
semn evident al modernitatii. La nivelul constructiei exista de fapt o multitudine de procedee
sintetizate in diverse structuri narative care determina crearea unui personaj viu, memorabil.
O caracterizare directa facuta de narator dezvaluie un Moromete cu o personalitate
complexa, totusi naratorul nu formuleaza trasaturi, ci numai le sugereaza de cele mai multe
ori prin focalizare interna. Parerile desi sunt formulate de narator, sutn puse pe seama altor
personaje. Astfel Catrina il vede uneori cu ochi buni. De cele mai multe ori insa isi face
reprosuri si crede ca are sufletul negru de rautate si de tutun. Ii reproseaaza mai ales ateismul

de om care traieste intr-o lume complet desacralizata. Cocosila il face prost, dar in realitate il
admira si chiar il invidiaza. Cand asculta povestea drumului la munte, descopera impreuna cu
ceilalti ca ,,Moromete avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scapau, pe care ei nu
le vedeau. Tugurlau, preocupat sa gaseasca un sens al propriei existente e singurul capabil
sa-l inteleaga pana la capat si chiar sa-i imite metodele. Mai intai distinge si la el ca si la
consateanul sau capacitatea de a contempla lucrurile in liniste incat ,,mintea patrundea
dincolo de ceea ce aratau ele ca sunt. Era o bucurie placuta si rara. Tugurlau descopera mai
tarziu ca M avea si limite. Desi e unul dintre taranii destepti, nu-l poate intelege pe cel care nare pamant si-i propune o solutie utopica: sa plece in lume.
Caracterizarea indirecta dedusa din fapte, gesturi , atitudini dezvaluie mai multe trasaturi
de caracter. Exista scene memorabile. In primul rand se considera superior celorlalti si in tot
ce face se vede acest lucru. Inainte de intrunirea din Poiana lui Iocan, intra sa se
barbiereasca si se lasa asteptat ca o vedeta. Vorbeste singur si itnrebat de cineva de ce face
asta ,,raspunse serios ca asta se intampla din pricina ca n-re cu cine discuta cu sensul
animeni nu merita sa ii asculte gandurile.
Imparte lume ain prosti si destepti, cei din urma fiind foarte putini. Nu scapa niciun prilej de
a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteaza discursurile din ziar, cand
gusta fasolea la camp, etc. Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur, mai ales in
familie sa se miste dupa vointa lui.
Nu i se face un portret fizic direct, ci unul ,,indirect imaginea chipului modelat in lut de
Din Vasilescu pe care Iocan l-a expus deasupra usii fierariei: ,,se uitau nedumeriti la forna
aceea ciudata, neobisnuita care semana a om. Era capul unui om care parca se uita in jos.
Fata ii era putin trasa, nasul se prelungea din fruntea boltita in jos, spre barbie, drept si scurt
cu ceva din linistea ganditoare a fruntii. Era el, Moromete, asa de serios si de...da, el era, dar
parca era singur, fara familie, fara Iocan si Cocosila si...fara Parlament.
Datorita statutului personajului si complexitatii lui, modalitatea adecvata e aceea a
caracterziarii rotunde, dinamice. Este un taran atipic, nu numai taranul destept, ci o sinteza
amara a acelui haz de necaz ce rezuma filosofic conditia romaneasca. E un personaj care
depaseste granitele romanescului propriu-zis si devine un reper cultural.
Evocarea vietii satului se face din perspectiva panoramica. O multime de intamplari vin din
viata altor familii: Botughina, Balosu, Tugurlau, etc. Unele episoade au o tenta etnografica:
hora, iesirea la secerat, calusul, etc, altele creeaza atmosfera. Lumea satului crepusculara e
totusi mereu prezenta in fundalul operei ca un fel de memento. Punand cap la cap destinele
taranesti ale operei lui MP ajungem la un fel de odisee taraneasca, desi la intrarea si la iesirea
acestei lumi morometiene sta moartea. Cu toate ca intamplariel tragice nu lipsesc din carte in
ansamblu, predomina tonalitatile senine, luminoase si asta se explica prin emanatia poetica a
naturii, prin rotatia linistitoare a ciclurilor cosmice, prin muncile agricole legate de ele ca niste
rituri. Rareori a fost adus in literatura noastra un elogiu mai desavarsit muncilor campului
privite in caracterul lor inexorabil, dar eliberator ca imprejurari binevenite de suspendarea
conflictelor si de infratire. In razboiul dintre oameni, seceratul si treieratul si toate celelalte
operatii care premerg framantatului si coacerii painii, reprezinta un armistitiu acceptat si
respectat cu sintenie.
Culorile deschise ale acestei carti care evoca o epoca de neliniste in lumea satului sunt in
acelasi timp reflexele unui zambet aproape permanent binevoitor, romanul e imbibat de o
mare poezie care nu se confunda totusi cu lirismul.
Marin Preda este un scriitor de idei, agrara ramane in opera sa doar materia din care
lucreaza.
,,Ce este stilul? se intreba Appolinaire. ,,Pentru o suta de oameni, o maniera complicata
de a spune lucruri simple. Dupa noi, o maniera foarte simpla de a spune lucruri complicate.
Marin Preda o cunoaste si o profeseaza.

S-ar putea să vă placă și